Vitiligo la copii şi adulţi: întrebări şi răspunsuri

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 16 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți-ne părerea dvs.

Apreciere medie: 3.7. Pe baza a 3 voturi.
Se încarcă...

Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere:
Verificati aici.

Cum poate să-mi fie util acest articol dacă

presupun că pot să am vitiligo?

Din acest articol veţi afla care pot fi simptomele şi manifestările vitiligo, la ce medic trebuie să vă adresaţi pentru confirmarea diagnosticului şi ce o să facă medicul în acest sens, cât de urgent trebuie să vă adresaţi la medic etc.

ştiu deja că am vitiligo?

Din acest articol veţi afla cum poate să evolueze boala, ce metode de tratament sunt disponibile în prezent şi care este eficienţa acestora, posibilele reacţii adverse şi cazurile în care aceste metode de tratament se utilizează, despre cum puteţi rezolva problema fără să recurgeţi la tratament, prin ce poate fi periculos vitiligo, ce analize şi investigaţii suplimentare aţi mai putea face, cum să vă îngrijiţi pielea dacă aveţi vitiligo etc.

Cum să-mi dau seama dacă am sau nu vitiligo? Care sunt manifestările şi simptomele acestei maladii?

Simptomele vitiligo ar putea fi: una sau mai multe pete (zise şi macule) albe sau hipopigmentate (ceva mai deschise la culoare decât pielea din jur); petele pot fi rotunde, ovale sau lineare, bine delimitate, neînsoţite de excuamaţii sau prurit (mâncărime); pe suprafaţa petelor părul poate fi decolorat, dar poate şi să-şi păstreze culoarea; petele se măresc treptat şi centrifug (dinspre centru spre periferie).

Primele pete de vitiligo apar cel mai frecvent pe mâini, pe antebraţ, pe laba piciorului, pe faţă (în special în jurul ochilor sau în jurul gurii).

Dacă aţi observat toate aceste manifestări, adresaţi-vă medicului dermatolog pentru a stabili cauza exactă a apariţiei petelor.

Dacă petele albe apărute pe pielea dvs. se deosebesc ca aspect de cele descrise mai sus, vedeţi recomandările noastre din articolul Pete albe şi deschise la culoare pe piele, unde sunt prezentate şi alte cauze posibile de apariţie a petelor hipopigmentate pe piele.

Ce trebuie să facă medicul ca să stabilească diagnosticul de vitiligo?

De cele mai multe ori, este suficient examenul vizual, deoarece petele de vitiligo cu un aspect tipic sunt uşor de recunoscut.

În cazul persoanelor cu pielea albă sau deschisă la culoare (tipurile 1-2), se poate dovedi necesară examinarea cu lampa Wood (dispozitiv ce emite radiaţii ultraviolete cu efecte fluoriscente). Aceasta pentru că, la lumina zilei, hotarul dintre pielea sănătoasă şi cea afectată de vitiligo este uneori greu de observat cu ochiul liber.

În cazul în care medicul are unele îndoieli cu privire la diagnostic, vă poate recomanda biopsia (analiza histologică) a ţesutului, care nu va lăsa niciun dubiu în această privinţă.

Trebuie să mă adresez urgent medicului?

În cazul în care doar presupuneţi că aveţi vitiligo, dar niciodată până acum nu v-aţi adresat medicului în această problemă, e recomandabil să o faceţi cât mai curând posibil. Dacă diagnosticul de vitiligo va fi confirmat, atunci medicul va prescrie tratamentul potrivit. Eficienţa unor forme de tratament poate să depindă de promptitudinea cu care v-aţi adresat la specialist. Consultul va fi cu atât mai justificat dacă, în urma examinării, medicul va depista că petele au o altă origine sau denotă o altă boală.

În unele cazuri, petele albe pot fi semnul unor infecţii micotice şi chiar al cancerului de piele. Din acest motiv, dacă nu sunteţi siguri că suferiţi anume de vitiligo, adresaţi-vă numaidecât la dermatolog. De asemenea, vă recomandăm să vedeţi şi articolul Alte cauze de apariţie a petelor hipopigmentate.

Cum evoluează/ progresează boala vitiligo?

De regulă, vitiligo evoluează după unul din cele câteva scenarii bine cunoscute şi descrise de specialişti.

Primul scenariu: odată ce apar, maculele pot să nu se mărească timp de câteva luni, dar mai apoi poate avea loc un acces de expansiune pe mai multe regiuni ale corpului. În unele cazuri, poate avea loc depigmentarea rapidă şi completă a corpului într-un răstimp de 1-2 ani.

Al doilea scenariu: leziunile se extind, iniţial, foarte repede, dar mai apoi se stabilizează şi nu-şi mai schimbă nici forma şi nici dimensiunile.

Al treilea scenariu: petele cresc fără încetare, lent, pe durata mai multor ani la rând.

Vitiligo este o boală periculoasă?

Din câte ştiţi deja, de apariţia vitiligo este răspunzătoare o disfuncţie a sistemului imunitar. Chiar dacă vitiligo nu prezintă, în sine, niciun pericol pentru sănătate şi viaţă, oamenii afectaţi de această maladie suferă mai des de unele boli autoimune decât ceilalţi.

În caz că acuzaţi şi alte simptome (de exemplu, oboseală cronică, scăderea sau creşterea excesivă a poftei de mâncare, setea permanentă, dureri în oase etc.), aţi putea avea, de asemenea, o altă boală autoimună, precum: tiroidita autoimună, anemia pernicioasă, diabetul autoimun, boala Addison.

Medicul s-ar putea să vă recomande un screening pentru depistarea acestor maladii specifice (de exemplu, teste de laborator cu hormoni tiroidieni, anticorpi antitiroglobulină, antitiroid-peroxidază).

Ar putea provoca vitiligo cancerul de piele, în special melanomul?

Vitiligo nu provoacă cancer de piele, iar petele de vitiligo nu se malignizează. Anumite forme de tratament (de exemplu, fototerapia) însă pot spori riscul malignizării. Mai multe detalii în acest sens puteţi găsi în articolul  Fototerapia.

Simptomele şi cauzele posibile ale cancerului de piele sunt prezentate în articolul Cancerul de piele.

Ce fac dacă am vitiligo? Încep tratamentul? Pot trata vitiligo fără medici şi medicamente?

În mod normal, în momentul în care vă îmbolnăviţi, căutaţi tratament. Dar, trebuie să ştiţi că, din nefericire, în cazul vitiligo nu există actualmente metode de tratament care să vindece boala şi/ sau să refacă aspectul sănătos al pielii. Prin urmare, dacă petele de vitiligo nu vă deranjează din punct de vedere estetic, trebuie să ştiţi că aţi putea evita tratamentul.

Totuşi, dacă aţi dori să ascundeţi efectele vitiligo în anumite regiuni ale corpului, aţi putea apela la cea mai simplă şi mai la îndemână metodă: produsele cosmetice şi tatuajul.

Chiar dacă pare o metodă neştiinţifică şi nonmedicală, cosmeticele pot îmbunătăţi vizibil calitatea vieţii persoanei afectate de vitiligo, îl pot reintegra în societate, îi pot reda încrederea şi elimina complexele inerente oricăror maladii dermatologice.

În prezent, au devenit accesibile produse cosmetice speciale, orientate spre persoanele care vor să camufleze efectele vitiligo. Aceste produse sunt, de obicei, rezistente la ştergere şi la spălare, acţionând în durată.

Pentru refacerea sau pentru uniformizarea tenului (în special pe porţiuni restrânse, de pildă, la gură sau pe buze), puteţi recurge la tatuajul medical (micropigmentarea).

Cum mă tratez de vitiligo? Cât de eficientă poate fi o cură de tratament?

După cum veţi vedea, în tratamentul vitiligo se utilizează metode şi proceduri diferite ca formă şi durată.

Fiecare schemă de tratament are particularităţile sale, iar recomandările referitoare la tratamentul vitiligo se stabilesc în funcţie de localizarea anatomică a petelor şi de suprafaţa lor.

Fiecare formă de tratament va fi prezentată în conformitate cu următorul algoritm:

1. În ce constă tratamentul?

2. În ce cazuri se aplică?

3. Cât de repede apare efectul?

4. Eficienţa pe termen lung şi pe termen scurt?

5. Efectele adverse?

Există cinci forme principale de tratament: tratamentul cu corticosteroizi (unguente), cure cu unguente ce conţin pimecrolimus sau tacrolimus (inhibitori de calcineurină), fototerapia, tratamentul chirurgical şi depigmentarea.

Unguente cu corticosteroizi

1. Tratamentul constă în aplicarea pe zonele afectate cu vitiligo a unor medicamente topice: geluri, creme, unguente care conţin hormoni corticosteroizi.

2. Corticosteroizii pot fi aplicaţi tuturor persoanelor, fără diferenţă de vârstă, care s-au îmbolnăvit relativ recent şi care acuză focare extrafaciale (mai precis, pe corp, pe mâini, pe picioare) restrânse de vitiligo. De obicei, se recomandă una din cele două scheme descrise mai jos:

Schema continuă: timp de trei luni, în fiecare zi, câte o dată pe zi se aplică pe zonele afectate de vitiligo un corticosteroid potent de genul fluticazon propionat.

Schema discontinuă: timp de şase luni, câte 15 zile la rând în fiecare lună, câte o dată pe zi se aplică pe zonele afectate de vitiligo un corticosteroid potent de genul fluticazon propionat.

Dacă, în urma tratamentului, petele (maculele) se diminuează sau chiar dispar, atunci medicul poate să vă recomande oprirea treptată a tratamentului sau aplicarea mai puţin frecventă a corticosteroizilor.

În cazul petelor vechi (care au apărut cu mai mulţi ani în urmă), corticosteroizii se consideră ineficienţi.

3. Tratamentul poate avea efect în câteva săptămâni. În cazul în care, timp de câteva luni, nu se înregistrează niciun efect benefic, se renunţă la corticosteorizi.

Pentru a determina mai bine efectul corticosteroizilor, de regulă, se fotografiază porţiunile afectate ale pielii înaintea, în timpul şi după încheierea tratamentului.

Mai multe informaţii cu privire la utilizarea corectă a corticosteroizilor topici le puteţi găsi în articolul Unguentele cu steroizi.

4. Până în prezent, eficienţa tratamentului cu corticosteroizi nu a fost studiată îndeajuns, dar, potrivit datelor disponibile, la circa 50% din persoanele tratate cu corticosteroizi are loc o repigmentare (recolorare parţială a pielii) de 15-25%. Rezultatele unui studiu efectuat pe un eşantion din 48 persoane, afectate de vitiligo segmental (adică limitat la câteva zone ale corpului şi nesimetric) au arătat că 16 persoane (33%) au înregistrat o repigmentare mai mare de 75%. Mai mult, circa 64% dintre pacienţii ţinuţi sub observaţie pe durata tratamentului au răspuns cel puţin parţial la corticosteroizi. Efectul pe termen lung (cu alte cuvinte, perioada în care pielea îşi păstrează culoarea sănătoasă) nu a fost deocamdată studiat.

5. Corticosteroizii pot provoca subţierea pielii (atrofia), creşterea excesivă a părului (hipertricoza), acneea (coşuri, comedoane) şi alte efecte secundare.

Dacă utilizaţi corticosteroizi, dechideţi articolul Utilizarea corectă a corticosteroizilor pentru a afla mai multe detalii despre minimizarea sau chiar evitarea efectelor adverse.

Cure cu unguente ce conţin pimecrolimus sau tacrolimus (inhibitorii de calcineurină)

1. Tratamentul constă în aplicarea pe zonele afectate cu vitiligo a unor medicamente topice: geluri, creme, unguente care conţin inhibitori de calcineurină. Cele mai utilizate şi mai recomandate medicamente din acest grup sunt pimecrolimus (elidel) şi tacrolimus (protopic). De regulă, toate medicamentele ce conţin inhibitori de calcineurină se aplică de 2 ori pe zi, iar tratamentul iniţial se prescrie pe 6 luni. În perioada respectivă, se recomandă expunerea zilnică, dar moderată la soare (vezi Expunerea la soare).

2. Dat fiind că inhibitorii de calcineurină generează mai puţine efecte adverse decât corticosteroizii, unii specialişti recomandă utilizarea acestora pe zonele sensibile ale pielii, precum faţa şi gâtul, dar şi în cazurile în care administrarea corticosteroizilor este contraindicată. Inhibitorii de calcineurină sunt cei mai potriviţi pentru leziunile recente de vitiligo, care se raspândesc activ la moment.

3. Puteţi observa primele efecte ale tratamentului cu inhibitori de calcineurină la câteva săptămâni sau luni de la începerea tratamentului.

4. În cazul în care tratamentul se dovedeşte a fi eficient după şase luni de zile (petele de vitiligo se micşorează sau/ şi se recolorează), acesta poate fi prelungit pe termen nelimitat. Conform unui studiu efectuat la Beijing în 2013, 13 din 34 pacienţi care au aplicat tacrolimus 1% de 2 ori pe zi, timp de 3 luni, au observat efectele pozitive ale tratamentului. 9 din ei nu au înregistrat niciun efect. Totodată, la o bună parte din cei care s-au bucurat de rezultate foarte bune, pe parcursul tratamentului evoluţia bolii a fost instabilă, cu perioade intermitente de recuperare completă şi de agravare a leziunilor.

Pentru a spori eficienţa inhibitorilor de calcineurină, aceştia pot fi combinaţi cu fototerapia (vezi mai jos).

5. Trebuie să ştiţi că, printre efectele adverse ale acestor preparate, cea mai frecventă este senzaţia de arsură pe locul aplicării unguentelor. Unii specialişti discută şi despre riscul ipotetic de malignizare a leziunilor, dar acest lucru nu este demonstrat şi nici studiat îndeajuns.

Datele despre eficienţa tratamentului pe termen lung nu sunt disponibile.

Informaţii detaliate despre utilizarea sigură a medicamentelor pimecrolimus şi tacrolimus vezi în articolul Pimecrolimus şi tacrolimus.

Fototerapia (PUVA şi UVB)

Dermatologii recomandă, în prezent, două tipuri principale de tratament fototerapeutic: PUVA (terapia cu raze PUVA sau fotochimioterapia cu psoralen) şi NB UVB (terapia cu lampa UV-B de bandă îngustă).

Dacă există această posibilitate, se preferă tratamentul cu NB UVB, deoarece s-a dovedit eficienţa superioară a acestei proceduri medicale faţă de alte proceduri fototerapeutice.

În cazul în care fototerapia repigmentează o parte din pete, regiunile mai greu de tratat ale corpului, precum zonele periferice (acrale), coatele şi genunchii, pot fi supuse unui tratament combinat: fototerapie+corticosteroizi.

Terapia NB UVB

1. Tratamentul constă în expunerea zonei afectate de vitiligo la radiaţii ultraviolete, emise de o sursă de lumină specială.

Tratamentul presupune vizitarea clinicii de 3 ori pe săptămână şi se poate dovedi destul de costisitor, de aceea nu oricine este gata să-l accepte.

Unii specialişti recomandă ca numărul total de proceduri să nu depăşească 200. În cazul persoanelor cu pielea ceva mai închisă la culoare, medicul mai poate recomanda câteva sesiuni suplimentare de fototerapie, cu acordul pacientului.

2. Terapia NB UVB se aplică doar în cazul adulţilor (persoane peste 18 ani) care nu pot fi vindecaţi eficient în cadrul tratamentului conservativ cu preparate topice. De obicei, terapia NB UVB se aplică doar în cazul pacienţilor cu pielea mai întunecată (tipurile 3-6).

3. Eficienţa se determină o dată la 2-3 luni, de obicei cu ajutorul pozelor luate cu regularitate de la debutul tratamentului până la încheierea acestuia. Dacă boala a regresat, atunci se poate recomanda continuarea tratamentului până la 9-12 luni (potrivit unor surse: până la 2 ani). Dacă înainte de începerea tratamentului petele se extindeau, iar după tratament expansiunea acestora s-a oprit, atunci pacientul decide dacă mai doreşte să continue tratamentul sau nu.

4. Conform unei cercetări, la 36% din pacienţi s-a menţinut o repigmentare mai mare de 75% la 1 an după încheierea fototerapiei. Totodată, la 12% din pacienţi observaţi în cadrul aceluiaşi studiu, vitiligo s-a agravat după sistarea tratamentului fototerapeutic.

Un studiu, efectuat pe 31 de pacienţi cu vitiligo generalizat (răspândit pe tot corpul), ne spune că 16% din pacienţi au înregistrat peste 75% de repigmentare stabilă la 2 ani după încheierea terapiei cu NB UVB, care a durat, la rândul său, 12 luni de zile.

5. Medicul ar putea să vă avertizeze în legătură cu faptul că terapia cu UVB poate spori riscul de apariţie a cancerului de piele. Totuşi, datele în această privinţă sunt neconcludente.

Terapia PUVA

PUVA este o terapie cu razele UVA, în timpul căreia pacientului i se administrează unele medicamente (în formă de spray-uri sau pastile) precum psoralenul, pentru a potenţa efectul razelor ultraviolete. Psoralenul este un medicament ce sporeşte sensibilitatea pielii la razele UV.

1. Tratamentul constă în expunerea zonei afectate de vitiligo la radiaţii ultraviolete, emise de o sursă de lumină specială.

În cazul PUVA, limita de proceduri fototerapeutice este de 150.

2. Fototerapia PUVA se aplică în exact aceleaşi situaţii în care se utilizează şi tratamentul NB UVB.

3. Primele efecte pot fi observate la câteva luni de la începerea tratamentului. Efectul maxim poate să apară la 12-24 de luni.

4. Conform unui studiu, în urma tratamentului PUVA, la 24% de pacienţi s-ar fi observat o repigmentare de peste 75%. Totodată, la 28% din pacienţi examinaţi în cadrul aceluiaşi experiment, vitiligo a progresat.

5. Tratamentul cu PUVA poate provoca arsuri sau îmbătrânirea precoce a pielii. În cazuri rare, poate afecta grav buna funcţionare a organelor interne şi provoca chiar apariţia cancerului de piele.

Pentru mai multe detalii despre efectele adverse ale fototerapiei vezi articolul Fototerapia.

Tratamentul chirurgical (transplantul de piele)

1. Tratamentul chirurgical constă în excizarea zonelor afectate de vitiligo şi transplantarea pielii sănătoase prelevate din alte regiuni ale corpului pacientului.

2. Persoanele pentru care este foarte importantă restabilirea aspectului sănătos al pielii în unele regiuni ale corpului, pot recurge la intervenţii chirurgicale.

De regulă, medicii recomandă transplant de piele în următoarele condiţii:

– dacă, în ultimele 12 luni, nu aţi observat apariţia unor pete noi, iar focarele deja existente nu s-au extins;

– dacă, în cazul dumneavoastră, nu se atestă fenomenul Koebner Despre fenomenul Koebner se vorbeşte atunci când pe locurile afectate de arsuri, excoriaţii (julituri) şi alte leziuni apar pete noi de vitiligo.

Înainte de a efectua tratamentul chirugical propriu-zis, dermatologii recomandă un minitransplant pentru a urmări reacţia pacientului la acest tip de intervenţii.

3. Efectul este vizibil imediat după intervenţie. Pielea se regenerează timp de aproximativ 2 săptămâni.

4. Intervenţiile chirurgicale se numără printre cele mai eficiente forme de tratament în cazuri de vitiligo. Potrivit unui studiu, din toţi pacienţii care s-au bucurat de repigmentarea pielii după transplant, o bună parte a menţinut această repigmentare timp de 5 şi mai mulţi ani după efectuarea intervenţiei chirurgicale.

Uneori, pentru a potenţa efectul operaţiei de transplantare a ţesuturilor în locurile afectate de vitiligo, medicii recomandă şi câteva sesiuni de fototerapie, pentru o perioadă nu mai mare de 3-4 săptămâni.

Eficienţa tratamentului chirurgical este maximă în cazul unui vitiligo stabil, segmental ori în cazul unor pacienţi mai tineri.

5. Din păcate, după intervenţia chirugicală, pe locurile de unde s-a prelevat pielea şi unde s-a transplantat, la unele persoane apar focare noi de vitiligo sau se dezvoltă cicatrici (inclusiv cheloidale). Printre alte efecte adverse se numără: repigmentarea neuniformă, hiperpigmentarea etc.

Recomandările detaliate cu privire la evitarea formării de cicatrici după intervenţii chirurgicale le puteţi găsi în articolul nostru despre Cicatrice.

Depigmentarea

În unele cazuri, oamenii care suferă de vitiligo recurg la depigmentare. Această procedură cosmetică constă în decolorarea medicamentoasă a porţiunilor sănătoase ale pielii situate în preajma porţiunilor afectate de vitiligo. În urma acestei proceduri, pielea pacientului capătă un aspect cromatic uniform.

1. În trecut, decolorarea pielii se obţinea, în general, prin administrarea de p-benziloxifenol (MBEH). Conform unor specialişti, substanţa este cancerigenă, de aceea Uniunea Europeană a interzis, în 2001, utilizarea acesteia în produsele cosmetice.

În prezent, dermatologii preferă 4-metoxifenol.

Schema tratamentului diferă de la caz la caz. Se folosesc atât medicamente topice, cât şi terapia cu laser, care are un efect mai rapid şi comportă mai puţine efecte adverse.

2. La depigmentare puteţi apela dacă suprafaţa afectată de vitiligo depăşeşte 50% din toată suprafaţa pielii şi/ sau vitiligo a capturat o mare parte a pielii de pe mâini şi de pe faţă.

3. Efectul depigmentării devine vizibil în decurs de 3-12 luni de la începutul tratamentului.

4. Tratamentul prin depigmentare este eficient în sensul că este ireversibil. Regiunile depigmentate ale pielii vor fi, pentru restul vieţii, ceva mai deschise la culoare decât pielea sănătoasă.

5. Dacă v-aţi hotărât să faceţi depigmentare, trebuie să ştiţi că, în unele cazuri, aceasta poate conduce la efecte adverse precum: iritaţii, dermatita de contact, ocronoza (hiperpigmentarea porţiunilor tratate).

Mai mult, după depigmentare, va trebui să evitaţi expunerea îndelungată la razele solare din cauza riscului sporit de arsuri.

Îngrijirea pielii la vitiligo

S-a constatat că, uneori, primele focare de vitiligo se produc tocmai acolo unde pielea a suferit recent diverse leziuni mecanice:

  • înţepături de insecte;
  • arsuri;
  • degerături;
  • excoriaţii (julituri, zdrelituri etc.);
  • incizii chirurgicale de orice gen;
  • haine strâmte;
  • manichiură;
  • “mâncatul” unghiilor;
  • încălţăminte nepotrivită;
  • bijuterii care se freacă de piele (de exemplu, inele, brăţări, coliere);
  • rasul şi bărbieritul;
  • suptul degetelor etc.

De aceea, vă recomandăm să evitaţi factorii declanşatori, respectând câteva reguli simple:

  • nu purtaţi haine strâmte;
  • evitaţi încălţămintea incomodă;
  • bărbieriţi-vă cu atenţie;
  • alegeţi minuţios bijuteriile;
  • evitaţi expunerea îndelungată la soare sau la ger;
  • etc.

Pot să mă bronzez dacă am vitiligo?

Arsura solară se numără printre triggeri, adică printre factorii declanşatori ai vitiligo. În consecinţă, persoanele afectate de vitiligo trebuie să abordeze cu maximă prudenţă această problemă şi să ceară de fiecare dată sfatul medicului când urmează să petreacă mai mult timp sub razele soarelui la mare sau la ţară.

Dacă urmaţi o cură de tratament cu PUVA sau UVB, evitaţi expunerea la soare!

Incompatibile cu băile de soare sunt şi unele medicamente, utilizate în timpul curelor cu raze ultraviolete, precum psoralenul etc. Din acest motiv, studiaţi cu multă grijă prospectul şi cereţi sfatul medicului!

Totodată, în unele cazuri mai particulare, este posibil ca medicul să vă recomande expunerea moderată la soare pentru repigmentarea unor regiuni ale corpului. Nu exageraţi, totuşi, pentru că pielea afectată de vitiligo este întotdeauna mai sensibilă la razele soarelui decât pielea sănătoasă.

Pentru mai multe detalii cu privire la băile de soare şi efectele dăunătoare ale acestora vezi articolul Băile de soare şi mijloacele de protecţie.

Pe pielea mai bronzată focarele de vitiligo devin mai vizibile. Din această cauză, este întotdeauna binevenită o cremă de protecţie bună şi evitarea expunerii îndelungate la soare.

Ce se cunoaşte despre etiologia (cauzele) vitiligo?

În momentul de faţă, nu se cunosc cauzele exacte ale vitiligo. Cercetările histologice au arătat că, în focarele de vitiligo, celulele care asigură culoarea normală a pielii (melanocitele), sunt distruse de celulele sistemului imunitar. Din aceste considerente, majoritatea specialiştilor afirmă că vitiligo este o boală autoimună. Unii dintre aceştia cred că dezvoltarea vitiligo este strâns legată de predispoziţia ereditară pentru această maladie. Fapt confirmat de numeroase observaţii clinice, potrivit cărora vitiligo apare mai des la persoanele ale căror rude apropiate (părinţi, fraţi) au suferit de această boală.

Poate fi cauzat vitiligo de tipul meu de piele?

În urma unor studii epidemiologice, s-a stabilit că vitiligo nu depinde şi nici nu poate fi declanşat de factori precum apartenenţa de sex, rasă (culoarea pielii), etnie.

Ce legătură există între vitiligo şi alte boli dermatologice?

Nu există nicio legătură, dar dacă aveţi predispoziţie pentru vitiligo, anumite boli dermatologice pot juca rolul de triggeri (factori declanşatori), de pildă striurile. Striurile apar în perioada de sarcină, în caz de obezitate, dar mai ales atunci când se înregistrează o creştere rapidă în greutate.

Poate fi vitiligo cauzat de medicaţie?

Până acum, nu s-a depistat nicio legatură dintre administrarea unor medicamente şi vitiligo.

Cauzele psihologice ale vitiligo

Există date, potrivit cărora stresul psihic poate avea o influenţă considerabilă asupra evoluţiei maladiei şi chiar se numără printre factorii ce o declanşează.

În acest sens, s-au efectuat unele studii asupra modului în care tratamentul psihologic (psihoterapia) acţionează asupra persoanelor afectate de vitiligo. S-a constatat că, în unele cazuri, consultaţia psihoterapeutului poate ameliora calitatea vieţii.

În cazul în care consideraţi că v-ar folosi sfatul sau sprijinul psihoterapeutului, aţi putea recurge la discreţie la serviciile acestuia.

Alte întrebări în legătură cu vitiligo 

Pot să tratez vitiligo cu vitamine şi dietă?

S-a demonstrat că unele vitamine, de exemplu, acidul alfa-lipoic, vitaminele E şi C, în unele cazuri, au potenţat efectul altor tratamente ale vitiligo.

Cât priveşte regimul alimentar, în prezent acesta este considerat drept irelevant – datele de care dispunem în prezent arată că, în cele mai multe cazuri, evoluţia vitiligo nu poate fi modificată prin dietă –, iar experţii în domeniu nu recomandă nicio dietă specială pentru vitiligo.

Cu toate acestea, în literatura medicală se atestă un caz extrem de interesant în acest sens: un copil care suferea, concomitent, de vitiligo şi de celiachie, a respectat o dietă fără gluten, fapt ce a condus la repigmentarea petelor de vitiligo.

Dacă nu cunoaşteţi ce este celiachia şi în ce constă dieta fără gluten, vedeţi articolele Celiachia şi Dieta fără gluten.

Este vitiligo contagios?

Vitiligo nu este contagios, prin urmare puteţi comunica fără grijă cu persoanele afectate de vitiligo.

De vitiligo se îmbolnăvesc, destul de frecvent, oamenii ai căror părinţi sau rude apropiate au suferit de această maladie. Din acest motiv, majoritatea medicilor cred că vitiligo ar putea fi o boală moştenită sau ereditară.

Poate vitiligo să treacă de la sine?

De regulă, vitiligo nu trece de la sine. Deşi s-au înregistrat cazuri individuale de repigmentare spontană a unor porţiuni ale pielii la câţiva pacienţi, aceasta e mai curând excepţia de la regulă decât regula în cazul vitiligo.

Ce fac dacă am vitiligo şi sunt însărcinată?

Conform unor date, vitiligo se poate agrava în timpul sarcinii, dar nu afectează sarcina ca atare şi dezvoltarea fătului. Pe locul striurilor (vergeturilor) ce se pot forma în timpul sarcinii apar, uneori, focare de vitiligo.

Dat fiind că unele medicamente pot comporta efecte adeverse asupra fătului, tratamentul vitiligo în timpul sarcinii nu se recomandă.

Poate vitiligo să apară la nou-născuţi şi bebeluşi?

De regulă, primele simptome de vitiligo apar la vârste cuprinse între 9-30 de ani. La nou-născuţi şi sugari vitiligo poate să apară extrem de rar.

De aceea, dacă bebeluşul dvs. are pete depigmentate pe piele, cel mai probabil ele sunt provocate de alte boli şi nu de vitiligo. Cele mai frecvente cauze de apariţie a petelor deschile la culoare pe pielea copiilor mici sunt prezentate în articolul Pete albe pe piele.

Deschideți surse
  • Chan, M.F. & Chua, T.L., 2012. The effectiveness of therapeutic interventions on quality of life for vitiligo patients: A systematic review. International Journal of Nursing Practice, 18(4), pp.396–405.
  • Gawkrodger DJ, Ormerod AD, Shaw L, et al. Guideline for the diagnosis and management of vitiligo. Br J Dermatol. 2008;159(5):1051-76.
  • Gawkrodger DJ, Ormerod AD, Shaw L, et al. Vitiligo: concise evidence based guidelines on diagnosis and management. Postgrad Med J. 2010;86(1018):466-71.
  • Roberts, R., 1986. Cosmetic camouflage. Nursing, 3(5), pp.190–195.
  • Szczurko, O. & Boon, H.S., 2008. A systematic review of natural health product treatment for vitiligo. BMC dermatology, 8, p.2. Available at: http://www.scopus.com/inward/record.url?eid=2-s2.0-45949096589&partnerID=tZOtx3y1.
  • Taieb, A. et al., 2013. Guidelines for the management of vitiligo: The European Dermatology Forum consensus. British Journal of Dermatology, 168(1), pp.5–19.
  • Vrijman, C. et al., 2012. The prevalence of thyroid disease in patients with vitiligo: A systematic review. British Journal of Dermatology, 167(6), pp.1224–1235.

Cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol?

Apreciere medie: 3.7. Pe baza a 3 voturi.
Se încarcă...

Ce facem noi la moment?

(1) Actualmente suntem în proces de lucru asupra publicării unei serii de articole, dedicate posibilităților de protecție împotriva maladiilor oncologice (a diverselor tipuri de cancer).

În aceste materiale vom prezenta o analiză argumentată științific a opțiunilor disponibile de reducere a riscului de cancer cu utilitate practică pentru mulți adulți. Toți adulții, periodic, se confruntă cu necesitatea de a lua decizii care sunt, direct sau indirect, legate de prevenția maladiilor oncologice, chiar dacă o asemenea legătură nu este întotdeauna evidentă.

(2) Concomitent cu noua serie vom publica și câteva materiale suplimentare importante, care le vor permite cititorilor să-și dezvolte gândirea critică în rezolvarea problemelor medicale, din contul formulării întrebărilor corecte, al determinării propriilor scopuri și al aprecierii calității informațiilor găsite.

Puteți folosi opțiunea de abonare pentru a primi o notificare în momentul publicării noilor articole (publicarea este prognozată pentru luna iunie 2017).