Virusul papiloma uman (HPV) şi condiloamele acuminate: sursele de infectare, cât de periculoasă este această infecţie, tratamentul eficient

Ce este virusul papiloma uman?

Virusul papiloma uman (HPV, infecţia cu papiloma virusul uman) este una dintre cele mai frecvente infecţii care se transmit pe cale sexuală. Cu acest virus sunt infectaţi majoritatea adulţilor sub 30 de ani.

În cele mai multe cazuri, infectarea cu HPV se produce în timpul actului sexual neprotejat. De regulă, nimerind în organismul uman, infecţia nu se manifestă în niciun fel. Din această cauză, oameni contaminaţi cu HPV, de multe ori, nu ştiu că sunt purtători ai virusului.

În cele mai multe cazuri, organismul persoanei infectate, în timp de câteva luni, elimină de la sine (fără niciun tratament) infecţia.

Mai rar, HPV „se fixează” în organismul uman şi, uneori, conduce la dezvoltarea aşa-numitor condiloame acuminate (negi mici pe pielea în zona inghinală şi în zona anală).

Este cunoscut faptul că unele tipuri de HPV pot provoca apariţia cancerului colului uterin.

Cu toate acestea, detectarea, la o persoană, a infecţiei HPV nu înseamnă faptul că persoana suferă de cancer sau faptul că cancerul se va dezvolta la ea, în mod inevitabil, în viitorul apropiat. Recomandările complete în acest sens sunt prezentate în articolul Ghid argumentat științific pentru femei cu privire la protecția împotriva cancerului de col uterin. Testul Papanicolau, frotiul citologic. Analiza HPV. Colposcopia și biopsia colului uterin. Diagnosticul și tratamentul displaziei cervicale.

Cum se poate contamina cineva cu papiloma virus uman?

Virusul papiloma uman se transmite printr-un contact fizic apropiat cu o persoană infectată. De regulă, infecţia se transmite printr-un contact sexual neprotejat (vaginal, oral sau anal).

Perioada de incubaţiePerioada de incubație este intervalul de timp care se scurge între momentul pătrunderii infecției în organismul omului și apariția primelor simptome de boală.
În cazul multor infecții virale ale căilor respiratorii, precum gripa, perioada de incubație constituie 1-3 zile (adică primele simptome ale bolii apar peste 1-3 zile după infectare).
În cazul altor infecții, perioada de incubare poate varia de la câteva zile (mai rar ore), până la mai multe săptămâni, luni sau chiar mai mulți ani.
a infecţiei cu HPV poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni sau până la câţiva ani.

Aşa cum deja s-a menţionat mai sus, infecţia cu papiloma virusul uman este cea mai frecventă boală cu transmiterea sexuală.

Conform estimărilor actuale, anual, în lume, se înregistrează câteva zeci de milioane ale cazurilor noi de infecţie. În acelaşi timp, un număr şi mai mare de cazuri rămâne nediagnosticat din cauza, fie că a lipsei oricăror simptome, fie că a nesolicitării asistenţei medicale din partea persoanelor infectate.

Virusul papiloma uman este extrem de contagios. Probabilitatea infectării în timpul unui episod de sex neprotejat cu un purtător de infecţie este de circa 75%.

Actualmente, sunt cunoscute mai mult de 100 de tipuri ale HPV, dintre care majoritatea sunt inofensive pentru om. Cu toate acestea, unele tipuri ale HPV pot provoca boli grave (inclusiv, cancerul).

Cele mai periculoase, din punctul de vedere al riscului de cancer, sunt tipurile papiloma virusului uman 16, 18, 31, 33, 45, 51, 52, 56, 58, şi 59 (viruşii cu potenţial oncogen).

La circa 90% dintre persoanele infectate cu HPV (care au negi genitali) se identifică tipurile papiloma viruşi umane 11 şi 6, cu risc cancerigen scăzut.

Simptomele şi semnele de infecţie cu HPV

În cele mai multe cazuri, infecţia cu HPV evoluează totalmente asimptomatic şi poate fi detectată doar printr-o analiză specială.  

Simptome vizibile ale infecţiei se dezvoltă în cazul unui număr mic ale persoanelor infectate şi, de regulă, durează doar o perioadă scurtă de timp.

Principalul simptom al infecţiei cu papiloma virus uman este formarea aşa-numitelor condiloame acuminate.

Vizual, condiloamele acuminate se aseamănă cu verucile (negii) simple. Ele au dimensiuni mici (de la câţiva milimetri până la un centimetru), sunt de culoare roz sau de culoarea pielii, au o suprafaţă netedă sau uşor rugoasă.

De cele mai multe ori, condiloamele acuminate se formează în regiunea organelor genitale.

La femei, condiloamele acuminate pot apărea lângă clitoris, în zonele labiilor mici şi mari, în vagin şi pe colul uterin. În cazul iritaţiei verucilor, situate în apropiere de intrarea în vagin, în timpul actului sexual, pot apărea senzaţia de mâncărime şi sângerări minore.

La bărbaţi, condiloamele acuminate (negii genitali) se pot forma pe penis şi pe scrot.

Condiloamele, de asemenea, se pot dezvolta în zona anală, în uretră, sau oriunde pe piele (de exemplu, la subsuoară, pe gât). Negii rareori se formează în gură. Câteva condiloame adiacente pot fuziona într-un singur „neg” mare.

De regulă, condiloamele acuminate sunt nedureroase. În unele cazuri, în zona condiloamelor acuminate se simte mâncărimea şi disconfortul.

În aproximativ 20% dintre cazuri, condiloamele dispar de la sine, peste câteva luni de după apariţie. Dispariţia condiloamelor nu întotdeauna indică dispariţia infecţiei cu HPV din organism. Adesea, infecţia rămâne în organismul omului pentru toată viaţa.

Deseori, organismul uman reuşeşte de la sine să înlăture infecţia. Cu toate acestea, în asemenea cazuri, persistă posibilitatea reinfectării.

Cazurile în care ar trebui să vă adresaţi medicului.

 

  1. Adresaţi-vă neapărat medicului dacă observaţi pe pielea Dvs. unele formăaţiuni (negi, excrescenţe) asemănătoare cu condiloamele acuminate (verucile genitale).
  2. Medicul vă va prescrie investigaţiile necesare pentru stabilirea cauzei exacte a bolii şi pentru excluderea posibilităţii altor boli care se transmit sexual.
  3. În cazul femeilor cu condiloame acuminate, consultaţia medicului ginecolog este strict necesară. Toate femeile cu infecţia papiloma virus uman trebuie să se supună unui examen citologic (frotiu citologic) regulat, care poate ajuta la prevenirea cancerului colului uterin.

 

Impactul HPV şi al condiloamelor acuminate asupra dezvoltării sarcinii

Papiloma virusul uman nu are niciun efect asupra dezvoltării fătului.

În timpul sarcinii, numărul condiloamelor acuminate pe organele genitale poate creşte, sau, dimpotrivă, acestea pot dispărea totalmente şi spontan.

Prezenţa condiloamelor pe organele genitale exterioare nu interferează cu dezvoltarea normală a sarcinii. Cu toate acestea, prezenţa unui număr mare al condiloamelor în vagin şi pe colul uterin poate complica naşterea şi poate provoca sângerări severe.

Cea mai periculoasă complicaţie a infecţiei cu HPV la femeile gravide este riscul contaminării copilului la naştere cu dezvoltarea ulterioară la el a polipilor tractului respirator.

Riscul contaminării copilului de la mama, care nu are niciun simptom al bolii sau are doar condiloame, este relativ scăzut. În plus, chiar dacă infectarea se întâmplă, există o probabilitate mare a dispariţiei spontane, în câteva luni, a infecţiei la copil.

Naşterea prin cezariană doar în măsură mică reduce riscul contaminării nou-născutului cu virusul papiloma uman şi este recomandată doar în cazurile în care, din cauza numărului mare al negilor în tractul genital al femeii, nu poate fi acceptată naşterea naturală.

Tratamentul condiloamelor acuminate în timpul sarcinii se efectuează doar sub supraveghere medicală şi doar în acele cazuri în care acesta nu poate fi amânat pentru o perioadă de după naştere. De regulă, tratamentul condiloamelor acuminate, în timpul sarcinii, se efectuează printr-o ardere cu azot lichid (vezi mai jos). Această metodă este eficientă şi sigură pentru făt.

Investigaţiile şi analizele în scopul detectării HPV

Pentru confirmarea diagnosticului infecţiei cu papiloma virusul uman se utilizează metoda PCR (Polymerase Chain Reaction = Reacţie de Polimerizare în Lanţ) , care permite determinarea ADN-ului virusului şi stabilirea tipului exact al virusului cu care este infectat omul.

O descriere detaliată a modului în care se efectuează analiza PCR şi cum vă pregătiţi pentru acest examen este prezentată în articolul analiza PCR.

Analiza PCR în scopul detectării HPV se consideră inutilă în cazul persoanelor cu vârsta sub 30 ani, deoarece, de multe ori, la aceste persoane apar episoade tranzitorii (pe termen scurt) ale infecţiei cu HPV care nu prezintă niciun risc şi nu necesită niciun tratament. Din aceste considerente, chiar dacă infecţia este detectată, acest lucru nu afectează strategia tratamentului.

Este important!

  • Chiar dacă, în urma analizei PCR, vi se detectează unele formele oncogene ale HPV, acest fapt nu înseamnă că deja aveţi cancerul colului uterin sau că, în mod inevitabil, în viitorul apropiat, acesta vi s-a dezvolta, deoarece, nu în toate cazurile infecţia cu HPV cauzează cancerul.
  • Testul pozitiv PCR, de asemenea, nu indică faptul că aveţi unele modificări pre-canceroase în colul uterin.
  • Pentru a determina dacă HPV a provocat modificările celulelor colului uterin şi dacă există un risc al dezvoltării cancerului, ar trebui să vă supuneţi analizei frotiului citologic şi colposcopiei

 

 Descrierea detaliată a modului în care se efectuează frotiul citologic şi informaţii referitor la ceea cum vă pregătiţi de această investigaţie sunt prezentate în articolul Ghid argumentat științific pentru femei cu privire la protecția împotriva cancerului de col uterin. Testul Papanicolau, frotiul citologic. Analiza HPV. Colposcopia și biopsia colului uterin. Diagnosticul și tratamentul displaziei cervicale..

În cazurile în care frotiul citologic arată prezenţa unor modificări la nivelul colului uterin, medicul poate să vă prescrie efectuarea colposcopiei şi a biopsiei. Vezi Ghid argumentat științific pentru femei cu privire la protecția împotriva cancerului de col uterin. Testul Papanicolau, frotiul citologic. Analiza HPV. Colposcopia și biopsia colului uterin. Diagnosticul și tratamentul displaziei cervicale.

Datorită faptului că în circa 20% dintre cazurile infecţiei cu HPV aceasta coexistă cu alte boli sexual transmisibile, medicul poate prescrie testele suplimentare în scopul posibilei depistări al acestora: Infecţia chlamydiană, Ureaplasmoza şi micoplasmoza, Trichomoniaza.

Tratamentul HPV şi al condiloamelor acuminate

În prezent, nu există niciun tratament care poate elimina totalmente virusul papiloma din organismul uman. Metode moderne ale tratamentului infecţiei cu papiloma virusul uman sunt îndreptate doar înspre eliminarea condiloamelor acuminate şi a altor manifestări ale bolii.

Din păcate, opţiunile unui tratament ale infecţiei cu HPV şi ale condiloamelor la domiciliu sunt limitate.

 

  1. Nu încercaţi să scăpaţi de condiloame de sine stătător. Aceasta nu elimină infecţia şi poate provoca sângerări severe.
  2. Dacă aţi rănit accidental unul dintre condiloame şi acesta a început să sângereze, apăsaţi-l strâns cu degetul şi ţineţi-l apăsat timp de 5-7 minute.

 

Eliminarea condiloamelor acuminate

În prezent, există mai multe metode diferite de a elimina condiloamele acuminate, dar nici una dintre ele nu poate garanta o recuperare de 100%. Riscul reapariţiei condiloamelor, după îndepărtarea acestora, este de 10-20%.

Mai jos sunt enumerate cele mai eficiente şi cele mai accesibile metode:

Criocoagularea

Criocoagularea (arderea cu azotul lichid) este un tratament rapid şi eficient al condiloamelor acuminate. Procedura poate fi un pic dureroasă şi neplăcută, dar acest fapt rareori îi preocupă pe pacienţi. Criocoagularea condiloamelor se realizează în mai multe sesiuni, timp de câteva săptămâni. Îndepărtarea deplină a condiloamelor se observă în 75-80% dintre cazurile pacienţilor care au trecut toate procedurile.

Procedura arderii cu azot lichid nu poate fi utilizată în tratamentul condiloamelor în zona vaginului, din cauza riscului deteriorării pereţilor acestuia.

Electrocoagularea 

Electrocoagularea utilizează, în scopul cauterizării şi eliminării condiloamelor, curentul electric de înaltă frecvenţă. Procedura tratamentului poate fi dureroasă şi, din această cauză, aplicarea electrocoagulării ar putea necesita utilizarea anesteziei.

Eliminarea condiloamelor acuminate printr-o intervenţie chirurgicală

Tratamentul chirurgical obişnuit al verucilor genitale include eliminarea mecanică a negilor, cu un bisturiu sau cu foarfecele, sub anestezia locală. În prezent, metoda îndepărtării chirurgicale a verucilor este utilizată rar, din cauza eficienţei sale scăzute.

Cauterizarea cu Laser

Cauterizarea cu Laser a condiloamelor acuminate este deosebit de eficientă, fie că în cazul reapariţiei acestora în urma altor tratamente, fie că în cazul în care negii se situează în vagin sau în uretră. Procedura cauterizării cu laserul este, de regulă, puţin dureroasă şi destul de eficace.

Keratolitice (acidul tricloracetic şi acidul dichloroacetic)

Aceste medicamente au un efect distructiv foarte puternic, comparabil cu efectul tratamentului cu azotul lichid. Aceste medicamente sunt aplicate pe pielea Dvs. de medic, o dată pe săptămână, timp de câteva săptămâni.

Datorită faptului că, împreună cu infecţia cu papiloma virusul uman, sunt posibile şi alte infecţii ale căilor genitale, medicul dumneavoastră vă poate prescrie un tratament mai complex, inclusiv, antibiotice şi medicamente antifungice.

De-a lungul perioadei tratamentului, se recomandă să renunţaţi la relaţiile sexuale şi să reveniţi la viaţă sexuală doar după finisarea tratamentului.

Care tratament este mai eficient? Ce procedură să alegeţi?

Alegerea finală a tratamentului poate depinde de mai mulţi factori: echipamentul clinicii, gradul dezvoltării bolii (numărul şi mărimea condiloamelor), capacitatea Dvs. de a plăti pentru tratament.

Înainte de a începe tratamentul întrebaţi-l pe medicul dumneavoastră:

  • Ce metode de tratament sunt disponibile la clinica în care sunteţi tratat?
  • Care este costul fiecărui tip de tratament şi care sunt posibilele complicaţii?
  • Dacă este dureroasă procedura respectivă.
  • Nici una dintre metodele eliminării condiloamelor nu poate asigura recuperarea deplină. Din aceste considerente, nu acceptaţi tratamente scumpe, doar din motivul că acestea ar putea fi mai eficiente decât o metodă mai ieftină.

Unele recomandări pentru perioada de după îndepărtarea condiloamelor

În general, nu este necesară nicio îngrijire specială a zonelor pielii unde au fost condiloamele. Încercaţi să le păstraţi curate şi uscate. Până la vindecarea deplină a urmelor procedurilor aplicate, faceţi duş în loc de baie şi nu le frecaţi cu prosopul. În cazul apariţiei roşeţei sau a durerii în locurile unde au fost condiloamele eliminate, adresaţi-vă medicului Dvs.

Dacă nu aveţi bani pentru tratamentul cu azot lichid sau cu laser, rugaţi-l pe medicului dumneavoastră să vă prescrie tratamentul cu keratolitice care este mai puţin costisitor, deoarece chiar şi utilizarea procedurilor scumpe nu vă garantează recuperarea deplină.

Este important!

Cel mai mare risc, asociat cu virusul papiloma uman, sunt nu condiloamele acuminate ci riscul dezvoltării cancerului colonului uterin. În acest sens, toate femeile la care au fost găsite condiloamele ar trebui, cel puţin o dată pe an, să meargă la medicul ginecolog şi să treacă examenul frotiului citologic. Riscul dezvoltării cancerului colului uterin este deosebit de mare la femeile fumătoare, precum şi la femeile care utilizează contraceptive orale de-a lungul unei perioade mai mari de 5 ani.

Este necesar tratamentul infecţiei cu HPV al ambilor parteneri sexuali?

Tratamentul infecţiei cu HPV la ambii parteneri sexuali este necesar doar în cazul în care la ambii parteneri sunt prezente condiloamele acuminate.

Utilizarea prezervativului reduce riscul de HPV, dar nu-l elimină totalmente.

Dacă, în urma tratamentului condiloamelor, acestea re-apar din nou, se consideră că acestea au apărut în rezultatul reactivării infecţiei în piele şi nu în rezultatul re-infectării de la un partener care nu a primit tratament.

Cum poate fi prevenită infecţia cu papiloma virusul uman?

În prezent, pentru a preveni infecţia cu papiloma virusul uman, se aplică vaccinările speciale, care contribuie la formarea imunităţii puternice împotriva virusului.

Vaccinul Cervarix este eficient împotriva celor mai periculoase tipuri de HPV (16 şi 18) şi se utilizează în scopul vaccinării fetelor şi femeilor tinere cu vârsta între 10 şi 25 de ani. Vaccinarea se realizează în 3 etape: prima doză, la 1 lună – a doua doză şi peste 6 luni – a treia doză.

Vaccinul Gardasil este eficient împotriva tipurilor de viruşi 6, 11, 16, 18. Vaccinarea se realizează în 3 etape: prima doză, la 2 luni – a doua doză şi la 6 luni – a treia doză.

 Răspunsurile detaliate referitor la eficienţa şi siguranţa acestor vaccinuri sunt prezentate în articolul Vaccinuri împotriva HPV şi cancer de col uterin.

data publicării: