Vaccinarea împotriva papilomavirusului uman (HPV) cu scopul reducerii riscului de cancer de col uterin și al prevenției verucelor genitale. Informație argumentată științific pentru pacienți.

Volum: 7 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

Ce vaccinuri împotriva HPV sunt disponibile în prezent, și prin ce diferă acestea?

În prezent, există trei tipuri de vaccinuri contra HPV:

• Gardasil 4 (producător Merck and Co);
• Gardasil 9 (producător Merck and Co);
• Cervarix (producător GlaxoSmithKline).

Toate trei vaccinuri sunt foarte eficace în sensul prevenției infectării cu tipurile 16 și 18 de HPV, care cauzează 70% dintre toate cazurile de cancer de col uterin.

Cervarix conferă protecție doar împotriva tipurilor 16 și 18 de HPV.

Vaccinul Gardasil 4 conferă protecție împotriva tipurilor 16 și 18 de HPV și, de asemenea, împotriva tipurilor 11 și 6 de HPV, care cauzează peste 90% dintre cazurile de papilomatoză a căilor respiratorii și de veruce (negi, condiloame) genitale.

În februarie 2015 în SUA a fost aprobat vaccinul 9-valent (Gardasil 9), care, pe lângă antigenele tipurilor 6, 11, 16 și 18 de HPV conținute în vaccinul Gardasil 4, mai include antigenele a încă 5 tipuri de HPV (31, 33, 45 , 52 și 58), care cauzează aproximativ 25% din toate cazurile de cancer de col uterin.

La ce vârsta se recomandă vaccinarea contra HPV?

Vaccinarea împotriva HPV se recomandă:

(1) Tuturor fetelor și femeilor cu vârsta cuprinsă între 11 și 26 de ani. Vaccinul împotriva HPV poate fi administrat și mai devreme, dar nu mai devreme de vârsta de 9 ani. Vaccinarea înainte de vârsta de 9 ani sau după vârsta de 26 de ani se consideră neargumentată.

(2) Tuturor băieților cu vârsta cuprinsă între 13 și 21 de ani.

Cum se face vaccinarea împotriva HPV?

Vaccinul se administrează în formă de injecție intramusculară, de regulă, în regiunea brațului.

Pentru vaccinarea fetelor se poate utiliza oricare dintre vaccinurile disponibile. Pentru vaccinarea băieților se recomandă doar vaccinul Gardasil.

Vaccinarea contra HPV presupune administrarea a 3 doze de vaccin. De obicei, doza a doua a vaccinului se administrează peste 1-2 luni după prima, iar cea de-a treia – peste 6 luni de la prima doză.

În cazurile în care efectuarea vaccinării conform acestei scheme nu este posibilă, termenii de administrare a dozelor ulterioare de vaccin pot fi modificați, ținându-se cont de faptul că intervalul minim între doza întâi și a doua trebuie să constituie nu mai puțin de 4 săptămâni, iar între doza a doua și cea de-a treia – cel puțin 12 săptămâni. Intervalul minim între prima și a treia doză trebuie să fie de 24 de săptămâni.

În cazul în care dozele sunt administrate la intervale mai scurte, eficacitatea vaccinării poate fi redusă. Într-o astfel de situație, se recomandă repetarea vaccinării conform graficului corect (adică se administrează din nou acele doze de vaccin care au fost administrate prea devreme).

Dacă programul de vaccinare a fost întrerupt, nu este nevoie de reluarea vaccinării de la început. De exemplu, dacă unei fete i s-a administrat prima doză de vaccin la 11 ani, iar următoarele doze au fost omise, acestea pot fi administrate în orice moment până la vârsta de 26 de ani.

Se recomandă ca toate trei vaccinări să fie făcute cu același tip de vaccin (de exemplu, cu gardasil 9), însă dacă vaccinul utilizat anterior nu este disponibil (sau dacă nu se știe ce vaccin a fost utilizat anterior), se admite efectuarea vaccinării cu oricare dintre vaccinurile contra HPV disponibile.

Chiar și administrarea unei singure doze de vaccin conferă un anumit nivel de protecție împotriva infecției cu HPV, însă pentru obținerea efectului protector maxim este nevoie de administrarea a toate trei doze de vaccin.

La necesitate, vaccinul contra HPV poate fi administrat concomitent cu vaccinurile contra altor infecții (în aceiași zi). În acest caz este important ca vaccinurile să fie administrate în formă de injecții separate, în diferite regiuni ale corpului.

Vaccinarea se recomandă tuturor persoanelor mai tinere de 26 de ani, chiar dacă anterior acestea au avut condiloame genitale sau displazie de col uterin.

Nu se recomandă efectuarea analizei la HPV pentru determinarea raționalității administrării vaccinului. Totodată, dacă analiza respectivă a fost făcută anterior în cadrul unui program de screening cu scopul reducerii riscului de cancer de col uterin, și în rezultatul analizei s-au depistat tipurile de HPV, antigenele cărora se conțin în vaccin, administrarea vaccinului nu se recomandă, deoarece în acest caz el va fi ineficace.

Ce se știe despre eficacitatea vaccinurilor împotriva HPV?

Vaccinurile contra HPV au cea mai înaltă eficacitate în cazul persoanelor care s-au vaccinat înainte de începerea vieții sexuale.

Rezultatele cercetărilor în cadrul cărora s-a studiat eficacitatea vaccinului contra HPV au arătat că întregul ciclu de vaccinare reduce în mod semnificativ riscul de infectare cu HPV și riscul de apariție a displaziei cervicale de gradul doi sau trei la 93-99% dintre fete și femei. Acest lucru reduce semnificativ probabilitatea de dezvoltare a cancerului de col uterin în viitor.

În rezultatul vaccinării, nivel anticorpilor împotriva HPV în sânge crește cu mult mai mult, decât în urma infectării naturale cu virusul respectiv.

Vaccinurile Gardasil reduc în mod semnificativ probabilitatea de apariție a negilor genitali.

Din moment ce vaccinarea în masă împotriva HPV a început relativ recent (în 2006),

durata efectului protector produs de vaccinurile contra HPV încă nu a fost stabilită în mod definitiv. Datele disponibile la moment cu privire la acest subiect indică asupra faptului că peste 10 ani de la vaccinare nivelul protecției contra infecției cu HPV nu se reduce, și că pentru menținerea efectului protector nu este nevoie de revaccinare.

Vaccinarea împotriva HPV nu reduce riscul de displazie de col uterin, de veruce genitale, sau de alte boli asociate cu infecția HPV, dacă la momentul vaccinării persoana respectivă a fost deja infectată cu tipurile de HPV, antigenele cărora se conțin în vaccin.

Vaccinurile împotriva HPV nu au efect terapeutic: ele nu contribuie la vindecarea negilor genitali și nici a displaziei cervicale.

Ce se știe despre siguranța și posibilele efecte adverse ale vaccinurilor contra HPV?

Până în prezent, la nivel mondial, au fost administrate peste 175 milioane de doze de vaccin contra HPV.

Vaccinurile contra HPV nu conțin virusuri și de aceea nu pot duce la infectare sau la apariția maladiilor asociate cu această infecție.

Majoritatea oamenilor tolerează vaccinul foarte bine. Efectele secundare ale vaccinării se înregistrează rar. Principalele reacții adverse includ:

• durere, înroșirea și edemul nesemnificativ al pielii în regiunea administrării vaccinului;
• febră, dureri minore în mușchi și articulații, mărirea în volum a ganglionilor limfatici și alte simptome similare cu cele ale răcelii;
• amețeli și greață.

De regulă, aceste reacții adverse se rezolvă în decursul a câteva ore sau zile după vaccinare.

Efecte secundare grave după administrarea vaccinurilor contra HPV se înregistrează extrem de rar. Vaccinurile împotriva HPV conțin particule de drojdie alimentară și pot conține particule de latex (din seringa de administrare a vaccinului). La persoanele cu alergie la drojdie sau la latex, administrarea vaccinului poate provoca o reacție alergică severă.

În ce cazuri administrarea vaccinului contra HPV este contraindicată?

Vaccinarea împotriva HPV este contraindicată tuturor persoanelor care anterior au avut o reacție alergică severă la o doză anterioară de vaccin sau la unul dintre produsele ce conțin drojdie sau latex. Simptomele unei reacții alergice pot include apariția unei erupții însoțite de mâncărime pe piele, dificultăți de respirație, edemul feței și al gâtului, etc.

În cazul persoanelor la care în ziua vaccinării sunt prezente simptome de gripă, răceală, sau o altă infecție (febră, frisoane, etc.) se recomandă amânarea vaccinării până după vindecare.

Vaccinarea împotriva HPV în timpul sarcinii și alăptării

Nu se recomandă administrarea vaccinului contra HPV în perioada sarcinii.

Dacă o femeie a devenit însărcinată înainte de finisarea ciclului de vaccinare, i se recomandă să primească dozele rămase de vaccin după naștere.

Dacă în momentul administrării vaccinului contra HPV femeia era însărcinată, sau dacă a devenit însărcinată în scurt timp după administrarea vaccinului, nu este nevoie de careva monitorizare sau tratament special. Studiile pe animale au arătat că vaccinurile împotriva HPV nu cauzează malformații la făt și nu afectează evoluția sarcinii. Până în prezent nu a fost înregistrat niciun caz de impact negativ al vaccinării contra HPV asupra dezvoltării sarcinii la o femeie.

Vaccinurile împotriva HPV sunt sigure în timpul alăptării.