Versiunea arhivată

Explicaţia detaliată a vaginozei bacteriene (infecţia cu Gardnerella, vaginita bacteriană nespecifică): simptomele şi semnele, cât este de periculoasă, diagnosticul, ce tratament necesită


Datele actualizate cu privire la vaginoza bacteriană (gardnerella) pot fi accesate pe pagina Secreții vaginale. Ghid pentru femei..

Ce este vaginita bacteriană? Care sunt cauzele apariţiei acestei boli?

Vaginita bacteriană (Gardnerella, vaginita nespecifică) este o boală ginecologică extrem de răspândită care apare în cazul în care se dereglează componenţa microflorei normale vaginale.

Microflora normală a vaginului sunt bacteriile (în special, lactobacili), care populează vaginul femeii sănătoase. Lactobacilii produc peroxid de hidrogen, care, fiind dezintegrat, creşte aciditatea vaginală (creşte pH-ul mediului vaginal) şi, astfel, previne popularea vaginului cu microbi patogeni care nu pot exista într-un mediu acid.

Vaginita bacteriană se dezvoltă, cel mai adesea, în urma unui tratament cu antibiotice, la femeile care folosesc spermicidele, la femeile care fac spălături vaginale, sau la femeile care au mai mulţi parteneri sexuali. Acest lucru se datorează faptului că, în asemenea situaţii, există un risc crescut al tulburării microflorei vaginale normale (distrugerea lactobacililor) care, la rândul său, conduce la schimbarea pH-ului în vagin şi crearea condiţiilor favorabile pentru multiplicarea bacteriilor patogene.

În special, la femeile care suferă de vaginita bacteriană, frotiul vaginal, adesea, arată prezenţa unor infecţii, cum ar fi:

  • Gardnerella (Gardnerella vaginalis)
  • micoplasma (Mycoplasma hominis)
  • ureaplasma (Ureaplasma urealyticum).

Acţionând împreună, aceşti microbi provoacă inflamaţia pereţilor vaginului care se manifestă prin eliminări vaginale cu un miros neplăcut, însoţite de prurit (vezi mai jos simptomele).

Cu toate că în dezvoltarea vaginitei bacteriene sunt implicaţi anumiţi microbi, aceasta nu se consideră o boală cu transmitere sexuală. Bacteriile care cauzează vaginita bacteriană, pot fi detectate în organele genitale ale majorităţii bărbaţilor sănătoşi şi ale femeilor sănătoase. Din aceste considerente, boala, adesea, este numită vaginita nespecifică, ceea ce înseamnă inflamaţia pereţilor vaginului cauzată de microbi ordinari, care la majoritatea oamenilor nu provoacă boala.

Este posibilă apariţia vaginitei bacteriene şi a Gardnerellei la fetele virgine?

Cercetările moderne au arătat că principalul agent cauzal al vaginitei bacteriene – Gardnerella vaginalis – poate fi prezent în tractul genital al fetelor virgine. Aşadar, apariţia vaginitei bacteriene este posibilă până la începerea vieţii sexuale.

Poate să se dezvolte Gardnerella la bărbaţi?

Cu toate că Gardnerella vaginalis poate fi detectată în tractul genital al majorităţii bărbaţilor, această bacterie rareori provoacă inflamaţia organelor genitale ale bărbaţilor.

Este oare necesară efectuarea tratamentului bărbatului, în cazul în care la femeie a fost depistată vaginoza bacteriană?

Dacă bărbatul nu are niciun simptom al bolii (durere, arsură, roşeaţă în zona genitală) nu este nevoie de tratament.

Trebuie să efectuez un tratament în cazul în care frotiul vaginal îmi depistează Gardnerella vaginalis, dar eu mă simt sănătoasă?

Femeile ale căror teste (frotiul bacteriologic) au arătat prezenţa în vagin a Gardnerella vaginalis, dar care nu au simptome ale bolii, nu necesită tratament.

Chiar dacă tratamentul va fi efectuat, acest microb, în curând, va reapărea în vagin.

Simptomele şi semnele vaginitei bacteriene

Principalele simptome şi semne ale vaginitei bacteriene (ale Gardnerellei) sunt:

  • Eliminările vaginale de culoare gri-alb, urât mirositoare (cu miros de peşte). Mirosul rău în cazul vaginitei bacteriene este deosebit de puternic după actul sexual (vezi Care pot fi cauzele eliminărilor vaginale?);
  • Mâncărimea în zona genitală care, de regulă, apare pe fondul eliminărilor vaginale descrise mai sus şi care poate fi însoţită de inflamaţia intrării în vagin şi a labiilor genitale;
  • În cazuri rare, vaginita bacteriană poate provoca dureri în timpul actului sexual şi dureri în timpul urinării (vezi Durerile în timpul sau după contactul sexual).
Simptomele de mai sus pot fi un semn nu doar a vaginitei bacteriene, dar şi un semn al altor boli (de exemplu, al gonoreei, tricomonazei, candidozei). Din aceste considerente, doar în baza simptomelor, este imposibil de făcut un diagnostic precis. Pentru a clarifica cauzele bolii, ar trebui să vă adresaţi medicului şi să efectuaţi testele necesare.

Vaginita bacteriană se întâlneşte mai des decât candidoza, cu toate acestea, doar puţine femei ştiu de existenţa acestei boli.

Astfel, observând unele scurgeri vaginale şi mâncărime, multe femei imediat presupun că suferă de candidoză, despre care ele cunosc multe lucruri, fie că de la prieteni, fie că de la televizor, fie că de pe internet, şi încep tratamentul cu preparatele antifungice care sunt absolut ineficiente în cazul vaginitei bacteriene.

Ce pot să fac în cazul în care am observat simptome de vaginoză bacteriană?

Dacă observaţi simptomele descrise mai sus, ar trebui să vă adresaţi medicului ginecolog pentru o consultaţie.

Înainte de a merge la doctor, încercaţi:

  1. Să renunţaţi la utilizarea oricăror remedii de igienă genitală. Spălaţi-vă organele genitale doar cu apă caldă, fără săpun.
  2. Încetaţi utilizarea oricăror medicamente care se introduc în vagin (comprimate vaginale, supozitoare vaginale, spray-uri), în cazul în care le utilizaţi fără prescripţie medicală.
  3. Opriţi spălături vaginale (vezi Răspunsuri la întrebări referitor la spălături vaginale).

Datorită faptului că microflora normală a vaginului femeilor are capacitatea de autorestabilire, este foarte posibil că, peste un timp de respectare a recomandărilor de mai sus, vă veţi simţi mult mai bine. Respectarea acestor recomandări vă va ajuta să reduceţi probabilitatea reapariţiei vaginitei bacteriene în viitor.

Complicaţii şi consecinţe ale vaginitei bacteriene

Vaginita bacteriană nu face parte din grupul bolilor infecţioase, dar dezvoltarea îndelungată a bolii, fără un tratament adecvat, poate conduce la unele consecinţe grave.

În special, la femeile cu vaginită bacteriană creşte semnificativ riscul de inflamare a organelor reproductive (vezi anexita, endometrita) şi a complicaţiilor după examenele ginecologice sau după manipulările ginecologice (chiuretaj, histeroscopie).

Vaginita bacteriană, în timpul sarcinii, creste riscul de naştere prematură, de infecţie a membranelor, precum şi de dezvoltare a endometritei după naştere.

Vaginita bacteriană (Gardnerella) în timpul sarcinii

Vaginita bacteriană este frecventă în timpul sarcinii şi necesită tratament obligatoriu.

După cum s-a menţionat mai sus, vaginita bacteriană creste riscul de naştere prematură, de infecţie intrauterină a fătului, precum şi de complicaţii infecţioase în perioada de după naştere. De aceea, este preferabil ca tratamentul vaginitei bacteriene să se efectueze în primul trimestru al sarcinii (în special, în cazul femeilor care au avut naşteri premature anterior).

Tratamentul vaginitei bacteriene (Gardnerellei) în timpul sarcinii se face doar sub supravegherea medicului specialist.

Pentru tratament, în prima jumătate a sarcinii, se utilizează preparatele de Metronidazol şi de Clindamicină. În a doua jumătate a sarcinii, poate fi utilizat doar Metronidazolul.

Deoarece Clindamicina poate spori probabilitatea naşterii premature, este interzisă administrarea acestui medicament în a doua jumătate a sarcinii.

Analizele şi investigaţiile necesare pentru a identifica vaginoza bacteriană

Destul de des, femeile se adresează medicului ginecolog cu privire la scurgerile vaginale şi la mâncărimea în zona genitală, spunând că ele “au încercat deja mai multe medicamente împotriva candidozei“.

Pentru a identifica cauza eliminărilor vaginale şi pentru a confirma diagnosticul de vaginită bacteriană (Gardnerella), ginecologul poate recomanda o examinare generală “în valve”, prelevarea frotiurilor bacteriologic şi citologic din vagin, precum şi PCR.

În special, frotiul bacteriologic, în cazul vaginitei bacteriene, arată prezenţa aşa-numitor “celule-cheie”.

O descriere detaliată a modului de desfăşurare a acestor investigaţii, a modului de pregătire pentru ele, şi ce ar putea însemna rezultatele acestora sunt prezentate în următoarele articole: Examinarea generală ginecologică, Frotiul bacteriologic, Frotiul citologic, Analiza PCR la prezenţa infecţiilor.

Medicamentele utilizate în tratamentul vaginitei bacteriene (Gardnerella)

Principalul tratament al vaginitei bacteriene constă în utilizarea antibioticelor (Metronidazolul sau Clindamicina), care inhibă creşterea bacteriilor patogene în vagin şi creează condiţii pentru restabilirea florei normale.

Antibioticele menţionate mai sus, de regulă, se prescriu în formă de tablete vaginale sau de supozitoare vaginale.

În niciun caz nu trebuie să încercaţi să vă auto-trataţi. Doza şi durata tratamentului cu antibiotice le stabileşte medicul.

În unele cazuri, o singură cură ar putea fi insuficientă pentru eliminarea bolii. În cazul în care, după finalizarea tratamentului, simptomele bolii reapar rapid, medicul poate să vă prescrie un tratament repetat.

Tratamentul vaginitei bacteriene cu antibiotice sporeşte riscul dezvoltării candidozei. Din aceste considerente, odată cu antibioticele, medicul poate să vă prescrie şi medicamente antifungice.

Unele studii au arătat că medicamentele care conţin culturi vii de Lactobacillus, pot reduce riscul reapariţiei a vaginitei bacteriene.

Sexul în timpul tratamentului vaginozei bacteriene

În timpul tratamentul vaginitei bacteriene, se recomandă să vă abţineţi de la contacte sexuale. Cu toate acestea, în cazul în care totuşi veţi avea sex, trebuie să ţineţi cont de faptul că supozitoarele vaginale şi comprimatele cu Clindamicină, care sunt utilizate în tratamentul vaginitei bacteriene, pot reduce rezistenţa prezervativelor şi a diafragmelor vaginale şi cresc riscul de ruptură a acestora, reducând semnificativ gradul de protecţie împotriva unei sarcini nedorite sau infecţii cu transmitere sexuală.

data publicării: