Versiunea arhivată

Explicaţia detaliată a ulcerului gastric şi a ulcerului duodenal: cauzele, simptomele, diagnosticul, tratamentul eficient, dieta


Datele actualizate cu privire la ulcerul gastric (boala ulceroasă) pot fi accesate pe pagina Recomandări argumentate științific pentru pacienți cu privire la arsuri (pirozis) și dureri în regiunea stomacului

Dragi cititori,
Recent am publicat pe site un ghid detaliat, bazat pe cele mai recente cercetări ştiinţifice, cu privire la diagnosticul și tratamentul ale ulcerului gastric și duodenal.

Pentru a citi noul ghid, faceţi click pe Diagnosticul și tratamentul ulcerului peptic.

Unele recomandări de mai jos pot fi incomplete sau învechite. Pentru a beneficia de cele mai actuale şi argumentate recomandări, vă invităm să treceţi pe linkul de mai sus.

***

Ce este boala ulceroasă (ulcerul peptic)?

În medicină, cu referire la starea sănătăţii organelor sistemului digestiv, termenul de boală ulceroasă (ulcer peptic) indică deteriorarea ţesuturilor stomacului sau ale duodenului.

Ulcerul poate fi situat pe pereţii stomacului (ulcer gastric), de exemplu, în partea lui inferioară sau în porţiunea iniţială a duodenului (ulcer duodenal).

Ulcerul gastric şi ulcerul duodenal sunt vizual reprezentate pe imaginea de mai jos.

Un ulcer gastric şi un ulcer duodenal, provocate de infecţia Helicobacter pylori

Cauzele apariţiei ulcerului gastric şi duodenal

Cauza principală a dezvoltării ulcerului gastric şi duodenal este infecţia cu Helicobacter pylori (H. pylori, helicobacterioză).

În urma descoperirii acestei bacterii şi a rolului ei în apariţia gastritei şi a ulcerului gastric, înţelegerea mecanismului dezvoltării acestor boli a trecut pe alt nivel şi, respectiv, eficienţa tratamentului lor a crescut esenţial. Savanţii (Barry Marshall şi Robin Warren) care au descoperit rolul H.pylori în mecanismul apariţiei bolilor stomacului, au fost menţionaţi în 2005 cu Premiul Nobel. 

Conform datelor statistice cunoscute în prezent, helicobacterioza este depistată în mai mult de 20% de cazuri la persoanele cu vârsta de până la 40 ani şi, practic, la fiecare a doua persoană cu vârsta peste 60 ani.

Se consideră că cea mai răspândită sursă de infectare ar fi consumul alimentelor şi al apei infectate cu acest microb, dar poate fi şi contactul cu persoanele infectate cu microbul H.Pylori.

Microbul Helicobacter pylori are proprietatea de a supravieţui în stomacul omului un timp îndelungat, datorită capacităţii sale de a neutraliza aciditatea sucului gastric.

Parazitând în mucoasa stomacului, Helicobacter pylori, o distruge treptat. Iniţial, infecţia provoacă gastrita şi duodenita erozivă (mici eroziuni pe mucoasa stomacului şi a duodenului), apoi eroziunile se transformă în ulcer (distrugerea profundă a pereţilor stomacului) sau în gastrită cronică. În câţiva ani, în lipsa tratamentului adecvat, helicobacterioza poate provoca dezvoltarea gastritei atrofice sau ulcerul poate să degenereze în cancer de stomac (cancer gastric).

Infecţia cu Helicobacter pylori, apare, de regulă, în copilărie şi, deseori, rămâne neobservată.

Detaliile despre heliobacterioză sunt prezentate în articolul Helicobacter pylori: diagnosticul şi tratamentul.

Alte cauze ale apariţiei ulcerului gastric şi duodenal

Una dintre cauzele posibile ale dezvoltării ulcerului gastric şi duodenal poate fi administrarea îndelungată a medicamentelor cu efect antiinflamator (precum aspirina, ibuprofenul, diclofenacul, indometacina, prednisolonul).

De regulă, aceste preparate se administrează în cazul bolilor cronice ale aparatului locomotor (artrita, artroza, durerile în articulaţii, reumatismul etc.)

Este cunoscut faptul că aceste medicamente pot provoca ulcerul nu numai în cazul administrării în formă de comprimate orale, dar şi în cazul utilizării lor în formă de injecţii şi unguente. Se explică aceasta prin faptul că apariţia ulcerului pe fondul utilizării îndelungate a medicamentelor specificate mai sus nu este cauzată de iritaţia directă a pereţilor stomacului, dar prin aceea că, ajungând în sânge, aceste medicamente blochează mecanismele biochimice care protejează mucoasa gastrică de acţiunea agresivă a acidului din sucul gastric.

În unele cazuri, extrem de rare, ulcerul gastric se dezvoltă în urma gastrinomului (sindromul Zollinger-Ellison).

Fiţi atenţi!
Este greşită convingerea că principalele cauze ale dezvoltării bolii ulceroase sunt aciditatea mărită şi alimentaţia incorectă.
Tratamentul bolii trebuie, pe lângă medicamentele antacide (care scad aciditatea sucului gastric), trebuie să includă, neapărat, şi antibiotice pentru eradicarea infecţiei H.pylori.

Cauzele ulcerului gastric şi ale ulcerului duodenal la copii şi la adolescenţi

Frecvenţa apariţiei ulcerului la copii şi la adolescenţi este substanţial mai mică decât la maturi. Cauza principală a bolii ulceroase la copii, că şi în cazul adulţi, este infecţia H. pylori,, dar poate fi şi administrarea îndelungată a medicamentelor cu efect antiinflamator.

Riscul de apariţie a ulcerului la adolescenţi creşte în cazul în care aceştia fumează si/sau consumă băuturi alcoolice.

Unele elemente specifice ale tratamentului ulcerului la copii şi la adolescenţi sunt prezentate mai jos.

Simptomele şi semnele ulcerului gastric şi ale ulcerului duodenal

Unul dintre primele simptome ale ulcerului gastric este apariţia durerilor abdominale (durerilor de stomac). Persoanele care suferă de boală ulceroasă descriu durerile în stomac astfel:

  • Senzaţii de arsură sau de măcinare în partea superioară sau în partea stângă a abdomenului;
  • Durerile abdominale apar, de cele mai dese ori, peste câteva ore după masă;
  • Durerile abdominale, deseori, apar în timpul somnului;

Semnele ulcerului pot fi şi:

  • Greaţa şi voma care, deseori, apar după masă;
  • Senzaţia de saţietate precoce, disconfortul în partea superioară a abdomenului care apare după masă;
  • Episoadele frecvente de pirozis (arsuri la stomac);
  • Durerile de spate.

Specificul simptomelor şi semnelor ulcerului la copii

Semnele bolii ulceroase la copii au unele particularităţi deosebite faţă de cele sesizate la adulţi:

  • Durerile abdominale, deseori, nu sunt acute şi arzătoare, dar sunt surde;
  • Durerile se amplifică, deseori, după masă;
  • Copilul poate simţi durerea în zona ombilicului sau în partea superioară a abdomenului;
  • La copiii mici, ulcerul poate să se manifeste printr-un refuz de mâncare şi prin irascibilitate.
Fiţi atenţi!
În unele cazuri, ulcerul gastric sau ulcerul duodenal pot să conducă la dezvoltarea unor complicaţii extrem de grave. Descrierea detaliată a simptomelor posibile în cazurile dezvoltării periculoase ale ulcerului este prezentată mai jos.

Prin ce sunt periculoase ulcerul gastric şi ulcerul duodenal?

Hemoragia din ulcer

Pereţii stomacului şi ai duodenului conţin o mulţime de vase sangvine importante. Dacă unele dintre ele se află în zona afectată de ulcer, acesta, adâncindu-se, poate să le distrugă şi să provoace o hemoragie (sângerare) puternică. Riscul de hemoragie la persoanele care suferă de ulcer duodenal, este mai mare decât la persoanele care suferă de ulcer gastric.

Simptomele şi semnele hemoragiei din ulcer

Deseori, hemoragia din ulcer poate fi chiar primul simptom al bolii.

Semnele exterioare ale hemoragiei se manifestă în funcţie de volumul sângelui pierdut şi viteza de scurgere a sângelui.

În cazul hemoragiei acute (rapide) pot apărea următoarele simptome:

  • Slăbiciunea puternică şi bruscă, paloarea, leşinul;
  • Voma cu urme de sânge de culoare roşie sau de culoare întunecată (culoarea, asemănătoare zaţului de cafea);
  • Diaree de culoare neagră (Vezi şi Masele fecale de culoare neagră)
Persoanele cu semne de hemoragie acută din ulcer necesită spitalizare urgentă şi tratament. Apelaţi, cât mai urgent, la serviciul de ambulanţă, în cazul apariţiei unora dintre simptomele enumerate mai sus! Hemoragia poate fi atât de puternică încât să provoace moartea bolnavului în decurs de 30 minute – 1 oră.

În cazul hemoragiei lente pot apărea următoarele simptome:

  • Slăbiciune care se intensifică pe durata câtorva săptămâni sau câtorva luni;
  • Scăderea nivelului de hemoglobină sau de eritrocite (anemia) care se depistează în urma analizei generale a sângelui (în special, la bărbaţii tineri);
  • Apariţia periodică a scaunului lichid de culoare neagră.
Hemoragia cronică poate provoca o anemie puternică şi necesită un tratament obligatoriu prescris de medic. Ulcerul care sângerează permanent un timp îndelungat, măreşte riscul de hemoragie acută, care poate apărea în orice moment.

Ulcerul perforat cu peritonită (dezvoltarea inflamaţiei organelor din cavitatea abdominală)

Perforaţiile ulcerului au loc atunci când ulcerul “roade” complet pereţii stomacului. În acest caz, sucul gastric, alimentele digerate şi microbii care se conţin în ele nimeresc în cavitatea abdominală, ceea ce provoacă, la rândul său, dezvoltarea peritonitei.

Simptomele şi semnele ulcerului perforat

Puteţi bănui perforarea ulcerului dacă:

  • Persoana simte brusc o durere abdominală puternică, pătrunzătoare (unele persoane compară această durere cu o lovitură de cuţit în abdomen) care, literalmente, o dă jos de pe picioare;
  • În afară de această durere mai apare şi voma cu urme de sânge, dar şi alte simptome ale hemoragiei din ulcer (vezi mai sus).
Fiţi atenţi!
Peste un timp după perforarea ulcerului, durerile devin mai uşoare şi chiar pot să dispară totalmente, dar acest fapt nu înseamnă că boala a cedat. Dimpotrivă, în câteva ore sau a doua zi după perforarea ulcerului, se dezvoltă o inflamaţie extrem de periculoasă a organelor din cavitatea abdominală. Apelaţi cât mai urgent la serviciul de ambulanţă în cazul simptomelor perforării ulcerului!

Dezvoltarea cancerului gastric

În lipsa tratamentului adecvat, ulcerul poate să evolueze pe durata multor ani. Dacă în perioada de evoluţie a ulcerului, acesta nu perforează stomacul şi nu dă hemoragie (în cazul cărora ulcerul este înlăturat printr-o intervenţie chirurgicală) atunci există riscul real de transformare a ulcerului într-un cancer al stomacului. Semnele cancerului la etapa începătoare, practic, nu se deosebesc de semnele ulcerului, de aceea este foarte dificilă diagnosticarea acestei boli la etapa la care tratamentul cancerului mai poate fi eficient. La etapele avansate ale dezvoltării sale cancerul gastric se tratează foarte dificil şi, în majoritatea cazurilor, conduce la moartea bolnavului. Spre deosebire de ulcerul gastric, ulcerul duodenal, practic, nu evoluează în cancer, dar, cum a fost deja menţionat, acesta, mai des, se complică prin hemoragii acute.

Simptomele şi semnele dezvoltării cancerului gastric

De regulă, cancerul gastric se dezvoltă la persoanele care suferă ani de zile de boala ulceroasă şi care au încercat de multe ori să se trateze, din iniţiativă proprie, dar fără succes.

Unele semne ale transformării ulcerului gastric într-un cancer sunt:

  • Caracterul durerilor, specifice ulcerului, treptat se modifică. De exemplu, aceste dureri devin mai îndelungate şi mai surde, se pierde legătura dintre apariţia lor şi alimentaţie, creşte frecvenţa apariţiei durerilor în timpul somnului;
  • Brusc şi inexplicabil, se micşorează greutatea corpului;
  • Apar semnele hemoragiei cronice din ulcer (vezi mai sus);
  • Brusc, nu mai plac unele alimente preferate odinioară.
Fiţi atenţi!
În majoritatea cazurilor, nu există nicio posibilitate de diagnosticare a cancerului gastric numai în baza primelor simptome, de aceea, dacă suferiţi de ulcer gastric timp de câţiva ani, treceţi, neapărat, un control medical. Recomandându-vă unele investigaţii, medicul va determina la ce etapă a dezvoltării se află ulcerul gastric şi vă va prescrie un tratament adecvat, care să prevină degenerarea ulcerului în cancer. Vezi și Cancerul Gastric

Stenoza pilorică

În cazurile în care ulcerul este plasat în partea de jos a stomacului, inflamaţia, cu timpul, poate să deformeze pereţii stomacului şi să blocheze orificiul prin care alimentele trec din stomac în intestin. În aceste cazuri, unica metodă posibilă de tratament este intervenţia chirurgicală, prin care se elimină porţiunea deformată a stomacului.

Simptomele şi semnele stenozei pilorice

Unele simptome care indică spre existenţa stenozei pilorice includ:

  • Voma (vărsăturile) frecventă cu alimente nedigerate care apare imediat sau peste un timp scurt după masă;
  • Senzaţia de stomac supraîncărcat după masă;
  • Pierderea constantă în greutate a corpului.
Fiţi atenţi!
Stenoza pilorică poate conduce la dereglări serioase ale procesului digestiv şi la istovirea organismului. Dacă suferiţi de boală ulceroasă timp de mai mulţi ani şi aveţi unele dintre simptomele enumerate, adresaţi-vă, neapărat, medicului pentru efectuarea investigaţiilor necesare şi pentru un tratament adecvat.

Analizele şi investigaţiile

Diagnosticul şi tratamentul ulcerului gastric şi al ulcerului duodenal le efectuează medicii terapeuţii şi gastroenterologii. Pentru diagnosticul bolii ulceroase şi determinarea cauzelor apariţiei bolii, medicul poate să vă recomande următoarele analize şi teste medicale:

Analizele la Helicobacter pylori

  • Testul respirator la Helicobacter pylori;
  • Analiza sângelui la anticorpi (IgG) împotriva Helicobacter pylori;
  • Analiza maselor fecale pentru a identifica fragmente de Helicobacter pylori.

Descrierea detaliată a acestor analize şi explicaţiile referitor la rezultatele lor sunt prezentate în articolul Helicobacter pylori: diagnosticul şi tratamentul.

Radiografia organelor interne cu utilizarea substanţei de contrast

Această investigaţie permite obţinerea imaginilor radiografie ale stomacului şi primelor porţiuni ale intestinului care ajută la diagnosticul ulcerului. Înainte de investigaţie, pacientului i se administrează o anumită cantitate de lichid, culoarea căruia seamănă cu culoarea varului. Acest lichid (substanţa de contrast în care se conţine bariu) ajută la evidenţierea leziunilor ulceroase de pe pereţii stomacului şi ai intestinului.

Gastroscopia (endosopia digestivă superioară)

Gastroscopia oferă vizualizarea suprafeţei interne a stomacului şi, respectiv, diagnosticul foarte precis al ulcerului, cu determinarea formei bolii şi a gradului de avansare a acesteia.

În plus la aceasta, gastroscopia poate fi utilizată pentru confirmarea prezenţei infecţiei cu Helicobacter pylori. În acest scop, medicul, în timpul investigaţiei, ia un fragment de mucoasă gastrice şi îl transmite în laborator pentru ca din acesta să fie cultivate culturile de bacterii şi, apoi, din ele să se determine materialul genetic al bacteriilor din ţesuturile stomacului (vezi Analiza PCR).

În cazul persoanelor care suferă de boala ulceroasă, gastroscopia oferă unele posibilităţi suplimentare:

  • În timpul investigaţiei, medicul, pentru a distinge ulcerul de cancer, ia fragmentul ţesutului din interiorul leziunii ulceroase şi îl trimite în laborator pentru biopsie.
  • Dacă pacientul suferă de hemoragie din ulcer, în timpul investigaţiei, medicul poate cauteriza sau strangula vasele care sângerează, oprind hemoragia.

Pentru efectuarea gastrosocpiei, în stomacul pacientului se introduce, prin gură, o sondă specială. Popular, această analiză este numită “să înghiţi chişca”. Descrierea detaliată a gastroscopiei, cum trebuie să vă pregătiţi de analiză şi ce pot însemna rezultatele investigaţiei le găsiţi în articolul Gastroscopia (endoscopia digestivă superioară).

Tratamentul ulcerului gastric (ulcerului gastric) şi al ulcerul duodenal

Nu există forme uşoare ale ulcerului, care ar putea fi tratate fără supravegherea specialistului. În cazul bănuielii existenţei ulcerului gastric sau a ulcerului duodenal apelaţi la medic pentru efectuarea investigaţiilor necesare şi pentru un tratament adecvat.

Cum poate fi tratat ulcerul în condiţii casnice, până vă adresaţi medicului?

A fost deja specificat mai sus că tratamentul eficient al ulcerului, în condiţii casnice şi fără supravegherea medicului, este imposibil. Riscul unor consecinţe periculoase pentru sănătatea Dvs., în astfel de cazuri, este foarte mare.

Dacă bănuiţi că suferiţi de ulcer sau dacă aţi suferit în trecut de această boală şi aveţi simptome de agravare ale acesteia:

  • Renunţaţi la medicamentele pe care le administraţi din propria iniţiativă (fără prescripţia medicului).
  • Dacă simptomele ulcerului au apărut în urma administrării unui medicament din grupul preparatelor antiinflamatoare, apelaţi la medicul care v-a prescris preparatul respectiv şi informaţi-l despre schimbările stării sănătăţii Dvs. din momentul în care aţi început tratamentul. Medicul poate să vă recomande să stopaţi administrarea medicamentului respectiv, să vi-l înlocuiască cu un alt preparat, sau să vă recomande să-l administraţi în timpul mesei. Nu schimbaţi tratamentul până a avea indicaţiile respective ale medicului!
  • Încercaţi să respectaţi dieta, descrisă mai jos.
Vă atragem atenţia asupra faptului că medicamentele enumerate mai sus nu înlătură cauza ulcerului, ci doar uşurează simptomele acestuia. Din aceste considerente, le puteţi administra numai temporar, până vă pregătiţi să vizitaţi medicul.

Cazurile în care trebuie neapărat să vă adresaţi medicului

Cereţi imediat consultaţia medicului, dacă, pe lângă simptomele ulcerului, descrise mai sus, aveţi şi unele dintre următoarele simptome:

  • Slăbiciune puternică şi bruscă, paloare, leşin;
  • Vomă cu urme de sânge de culoarea roşie sau de culoarea întunecată (culoarea, asemănătoare zaţului de cafea);
  • Diaree de culoare neagră;
  • Durerea abdominală foarte puternică şi acută (asemănătoare cu o lovitură în abdomen cu cuţitul).

Aceste simptome pot fi semne ale complicaţiilor extrem de periculoase, precum hemoragia sau ulcerul perforat.

Pe lângă aceste situaţii excepţionale, cereţi consultaţia medicului dacă:

  • Nu sunteţi sigur că suferiţi de ulcer şi niciodată nu v-aţi adresat medicului din cauza simptomelor bolii pe care le aveţi.
  • Din iniţiativa proprie, v-aţi tratat acasă, dar simptomele bolii nu au dispărut, şi chiar s-au agravat.
  • Aveţi o senzaţie de slăbiciune care se intensifică pe durata câtorva săptămâni sau câtorva luni;
  • În urma analizei generale a sângelui vi s-a depistat scăderea valorilor de hemoglobină şi de eritrocite (anemia);
  • Aţi observat apariţia periodică a scaunului lichid de culoare neagră;
  • Brusc şi inexplicabil aţi pierdut în greutate;
  • Vomitaţi frecvent cu alimente nedigerate imediat sau peste un timp scurt după luarea mesei.

Tratamentul ulcerului, sub controlul medicului

Medicul construieşte schema tratamentului ulcerului, individual, pentru fiecare pacient, în funcţie de cauza bolii şi de starea pacientului. Actualmente, în majoritatea ţărilor se utilizează, în scopul tratamentului bolii ulceroase, o schemă complexă care presupune administrarea concomitentă a 3 sau 4 medicamente timp de 10-14 (pentru unele medicamente chiar şi mai multe) zile. Tratamentul complex este necesar pentru eradicarea completă a infecţiei Helicobacter pylori (cauza principală a dezvoltării ulcerului).

Schema tratamentului cu 3 medicamente include: un medicament din grupul inhibitorilor pompei de protoni (de exemplu, Omeprazolul + antibioticul Claritromicina + antibioticul Metronidazol sau Amoxicilina). Durata curei poate fi de 10-14 zile.

Schema tratamentului cu 4 medicamente include: un medicament care micşorează secreţia sucului gastric (Omeprazolul, Ranitidina etc.) + 2 antibiotice (de exemplu, Claritromicina + Metronidazolul)+ un preparat de bismut. Această schemă se aplică în cazurile în care tratamentul cu 3 medicamente nu a fost eficient.

Actualmente, pentru tratamentul gastritei şi al ulcerului gastric, se produc medicamente speciale, care conţin într-o singură capsulă toate componentele necesare.

Dacă ulcerul nu este cauzat de heliobacterioză, tratamentul acestuia constă în înlăturarea factorilor care determină apariţia bolii (renunţarea absolută la consumul băuturilor alcoolice, stoparea administrării medicamentelor care irită stomacul, optimizarea regimului de alimentare etc.) + prescripţia administrării medicamentelor care scad secreţia acidului în stomac.

Este important!
În niciun caz nu încercaţi să vă trataţi de ulcer din proprie iniţiativă. Dozele optimale şi durata tratamentului cu medicamentele descrise mai sus le poate determina numai medicul.
Respectaţi cu stricteţe toate recomandările medicului şi administraţi toate medicamentele indicate de acesta. Dacă administraţi medicamentele pe rând sau săriţi peste doze, tratamentul poate fi ineficient.

Care este eficienţa tratamentului ulcerului?

Schemele moderne ale tratamentului ulcerului gastric şi al ulcerului duodenal conduc la recuperarea completă în 85-90% de cazuri. Peste 2-3 luni după finisarea tratamentului, medicul vă poate invita pentru efectuarea investigaţiilor repetate (analiza la heliobacterioză şi gastroscopia), cu scopul de a determina eficienţa curei efectuate.

În cazurile în care, totuşi, se depistează infecţia Helicobacter pylori medicul poate să vă prescrie un tratament repetat cu 4 preparate.

Tratamentul ulcerului în timpul sarcinii

Cercetările clinice arată că ulcerul gastric sau ulcerul duodenal rar provoacă consecinţe grave la femeile însărcinate. Unii specialişti explică aceasta prin faptul că în organismul femeii însărcinate se măreşte, la nivelul mucoasei gastrice, secreţia de mucus şi histamină, ceea ce protejează stomacul de acţiunea acidului sucului gastric. Cu toate acestea, dezvoltarea unor consecinţe grave nu se exclude. În literatura medicală s-au descris unele cazuri de deces, în urma hemoragiilor gastrice sau în urma ulcerului perforat, ale femeilor însărcinate.

Pericolul bolii ulceroase în cazul femeilor însărcinate constă în aceea că simptomele, care pot semnaliza dezvoltarea periculoasă a bolii, seamănă cu simptomele pe care le au majoritatea gravidelor, practic, sănătoase. În special, durerile abdominale, greaţa şi voma care pot apărea în cazul ulcerului perforat, se pot confunda cu simptomele unei gestoze, ceea ce determină ca femeia să se adreseze prea târziu pentru asistenţă medicală, sau chiar medicul poate să nu recunoască simptomele de perforare.

Din cele spuse, se recomandă următoarea tactică de tratament a ulcerului în timpul sarcinii:

1. Dacă aţi suferit de ulcer până la sarcină şi în timpul sarcinii simptomele bolii au reapărut, adresaţi-vă medicului pentru a efectua investigaţiile necesare.

2. Dacă medicul vă diagnostichează ulcerul care nu se dezvoltă periculos, el poate să vă recomande să amânaţi tratamentul pentru o perioadă mai târzie, de după naştere sau chiar după perioada de alăptare, în funcţie de dezvoltarea ulterioară a bolii sau în funcţie de starea Dvs.

3. Dacă medicul depistează un ulcer care poate provoca urmări periculoase, el va recomanda un tratament care va stopa dezvoltarea bolii. Tratamentul ulcerului în timpul sarcinii se efectuează în conformitate cu aceleaşi reguli ca şi în cazurile altor persoane, adică se prescrie combinaţia dintre 2 antibiotice şi un medicament care scade aciditatea gastrică.

Datele existente azi ne permit să presupunem că Amoxicilina şi Metronidazolul, antibioticele care se utilizează în scopul eradicării helicobacteriozei, sunt mai puţin ofensive pentru dezvoltarea sarcinii. Administrarea Claritromicinei în timpul sarcinii este studiată insuficient. Administrarea Tetraciclinei în timpul sarcinii nu se recomandă. Datele despre posibilitatea administrării medicamentelor respective în timpul sarcinii le găsiţi în articolele: Amoxicilină, Metronidazol, Claritromicină, Tetraciclină.

Bazându-ne pe datele existente actualmente, putem presupune că medicamentele din grupul inhibitorilor receptorilor de histamină H2 (Ranitidina, Famotidina), precum şi medicamentele din grupul inhibitorilor pompei de protoni (Lansoprazolul, Omeprazolul) sunt relativ inofensive pentru dezvoltarea sarcinii şi pot fi utilizate în caz de necesitate. Informaţie mai amplă referitor la administrarea medicamentelor enumerate mai sus veţi găsi în articolele Ranitidină, Omeprazol.

Majoritatea medicamentelor din grupul antacidelor pot fi utilizate în sarcină, însă unele dintre ele (inclusiv trisilicat de magneziu, preparate de calciu şi de natriu) pot avea o influenţă negativă asupra sănătăţii femeii însărcinate.  Detalii referitor la administrarea antacidelor în perioada sarcinii le puteţi găsi în articolul Medicamentele care neutralizează acidul sucului gastric (antacidele).

Dacă aveţi nevoie să efectuaţi un tratament şi dacă nu ştiţi ce consecinţe poate avea acesta asupra dezvoltării sarcinii, citiţi articolul nostru Administrarea medicamentelor în timpul sarcinii.

Tratamentul ulcerului în timpul alăptării

După naştere, în perioada de alăptare, posibilităţile de tratament al bolii ulceroase se extind. În special, medicamentele care neutralizează aciditatea sucului gastric (antacidele), antibioticele, precum Amoxicilina, Metronidazolul şi Claritromicina, dar şi medicamentele care reduc cantitatea de acid produsă de stomac, precum Ranitidina şi Omeprazolul, pot fi administrate în timpul alăptării şi nu necesită întreruperea acesteia.

Recomandări suplimentare referitor la securitatea de administrare a medicamentelor respective în timpul alăptării sunt prezentate în articolele: Antacide, Amoxicilină, Metronidazol, Claritromicină, Ranitidină, Omeprazol.

Administrarea Tetraciclinei în timpul alăptării nu se recomandă din cauza unui risc, existent teoretic, de îngălbenire, în viitor, a dinţilor copilului (vezi Tetraciclină).

Administrarea Subsalicilatului de bismut în timpul alăptării nu se recomandă din cauza riscului de dezvoltare a sindromului Reye (vezi Subsalicilat de bismut).

Dacă aveţi nevoie să efectuaţi un tratament în timpul alăptării şi dacă nu ştiţi ce consecinţe poate avea acesta asupra sănătăţii copilului Dvs., citiţi recomandările noastre în articolul Securitatea administrării medicamentelor în timpul alăptării.

Tratamentul ulcerului la copii

Tratamentul ulcerului la copii se efectuează în conformitate cu aceleaşi principii ca şi la adulţi (vezi mai sus), dar, cu unele elemente specifice:

  • Eficienţa maximală la copii au avut-o curele conform schemelor din 3 medicamente (Amoxicilina + preparatele cu bismut + Metronidazolul).
  • Copiilor cu vârsta de până la 16 ani le sunt contraindicate preparatele care conţin salicilaţi (de exemplu, subsalicilatul de bismut). Acestea măresc riscul de dezvoltare a unui efect advers periculos (sindromul Reye).

Tratamentul ulcerului prin intervenţie chirurgicală

Actualmente, datorită existenţei unor scheme eficiente de tratament medicamentos al ulcerului gastric şi a ulcerului duodenal, intervenţiile chirurgicale, în scopul tratamentului acestor boli, sunt destul de rare şi, în mare parte, se aplică în cazurile consecinţelor grave ale bolii ulceroase, despre care deja s-a vorbit mai sus.

Tactica şi volumul intervenţiei se determină de medicii chirurgi în funcţie de starea persoanei bolnave.

În cazurile leziunilor ulceroase cu dimensiuni mici este posibilă eliminarea unei porţiuni mici, afectate de ulcer, a peretelui stomacului.

În cazurile leziunilor ulceroase cu dimensiuni mari, care deformează stomacul, ar putea să fie nevoie de înlăturarea a 1/3 sau a 2/3 ale stomacului (operaţia Billroth).

Dieta în cazul ulcerului

Cu toate că dieta şi modul sănătos de alimentare au o mare importanţă în tratamentul ulcerului gastric şi a ulcerului duodenal acestea nu pot fi considerate ca elementul de bază şi, în niciun caz, nu se permite înlocuirea tratamentului cu medicamente, descris mai sus, printr-o dietă.

Dieta poate facilita însănătoşirea, dar nu poate eradica cauzele bolii ulceroase, de aceea, în lipsa tratamentul de bază adecvat, chiar şi în cazul respectării riguroase a dietei, ulcerul va continua să se dezvolte.

Unele recomandări dietologice în cazul ulcerului:

Regimul de alimentare

  1. Regula cea mai importantă: Străduiţi-vă să mâncaţi mai puţin dintr-o singură dată, dar mâncaţi mai des. Cantităţile mari de alimente, consumate dintr-o dată, provoacă secreţia sporită a sucului gastric, care, în cazul leziunilor ulceroase, irită pereţii stomacului. În niciun caz nu vă supraalimentaţi!
  2. Încercaţi să mâncaţi cât mai puţin înainte de somn. Este suficient să mâncaţi o tartină mică.
  3. Străduiţi-vă să nu consumaţi lapte sau consumaţi, în cantităţi foarte mici, numai lapte degresat. Consumul laptelui poate conduce la o uşurare momentană a pirozisului (jigului) şi altor simptome ale ulcerului, dar laptele provoacă secreţia sporită a sucului gastric, care face ca simptomele enumerate să reapară în câteva ore. Se explică acest fapt prin aceea că laptele conţine calciu şi proteine, care sporesc secreţia acidului în stomac.
  4. Străduiţi-vă să nu faceţi pauze îndelungate între mese. În cazul bolii ulceroase, trebuie să vă alimentaţi de 4-5 ori pe zi. Luaţi neapărat micul dejun!

Compoziţia alimentaţiei:

  1. Dacă observaţi că unele produse alimentare vă provoacă reflux, arsuri la stomac sau dureri abdominale, încercaţi să evitaţi consumul acestora.
  2. Nu excludeţi din lista alimentelor admisibile citrice şi alte fructe, condimente, ciocolată, cafea etc. (cu condiţia că anume aceste alimente nu vă provoacă pirozisul), dar este de dorit să nu exageraţi în consumul acestora.
  3. Încercaţi să introduceţi în dieta Dvs. mai multe produse pe bază de cereale integrale. Aceste produse neutralizează aciditatea în exces, bine se digeră şi sunt foarte nutritive. (Vezi şi Dieta bogată în fibre).
  4. Încercaţi să evitaţi complet, sau limitaţi la maximum, consumul băuturilor alcoolice. Cele mai dăunătoare în cazul bolii ulceroase sunt berea şi băuturile alcoolice tari (vodcă, coniac etc.). Se cunoaşte faptul că peste 1,5 ore după consumul berii aciditatea în stomac se dublează.
  5. Renunţaţi la fumat!
Lista completă a recomandărilor poate fi găsită în articolul Principii de alimentaţie, bazate pe dovezi ştiinţifice

Dacă arsurile la stomac (jigul, pirozisul) vă deranjează în timpul somnului

  • Nu vă culcaţi, cel puţin, timp de 45 minute după masă.
  • Puneţi sub saltea un rulou, format dintr-un prosop, astfel încât să ridicaţi căpătâiul cu 10-15 cm.
  • Dacă noaptea vă deranjează durerile de stomac, puteţi să beţi câteva înghiţituri de apă minerală alcalină (necarbogazoasă sau slab carbogazoasă), aceasta va calma durerea rapid.

data publicării: