Tusea convulsivă (măgărească) la copii şi adulţi: prezentare detaliată.

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 10 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți-ne părerea dvs.

Apreciere medie: 4.0. Pe baza unui vot.
Se încarcă...

Ce este tusea convulsivă? Este o boală periculoasă?

Tusea convulsivă (pertussisul) este o boală contagioasă, ce se caracterizează prin accese de tuse chinuitoare.

La adolesecenţi şi adulţi, mai ales dacă aceştia au fost vaccinaţi împotriva maladiei date, tusea convulsivă nu provoacă niciun fel de complicaţii grave şi se termină, de regulă, cu vindecarea completă.

În acelaşi timp, pentru bebeluşi în primul an de viaţă tusea convulsivă reprezintă un adevărat pericol, mai ales dacă se îmbolnăveşte un copil cu vârsta de până la 6 luni, un copil prematur (care s-a născut înainte de termen) sau un copil care nu a fost vaccinat la timp împotriva acestei infecţii.

La nou-născuţi şi la copii în primul an de viaţă, tusea convulsivă (măgărească) poate provoca decesul subit în urma unei insuficenţe respiratorii sau cardiace. Din 100 de copii care fac pertussis în primul an de viaţă, 1-2% decedează.

Anual, în lume se îmbolnăvesc de tuse convulsivă peste 50 de milioane de oameni, din care mor în jur de 300 000, majoritatea – copii de vârstă mică.

Mai jos, vom oferi răspunsuri detaliate la întrebările esenţiale cu privire la tusea măgărească (pertussis) şi vom spune ce trebuie făcut pentru a vă proteja membrii familiei, dacă dvs. sau una din rudele dvs. v-aţi îmbolnăvit de tuse convulsivă.

Ce provoacă pertussisul? Cum se poate infecta omul cu tuse convulsivă?

Agentul patogen al pertussisului esrte microbul (bacteria) care se numeşte, în limbaj medical, Bordetella pertussis.

Nimerind în organismul uman, această bacterie secretă toxine (substanţe otrăvitoare), care determină inflamaţia puternică şi iritarea suprafeţelor căilor respiratorii. Aceste procese interne se manifestă în exterior prin accese de tuse chinuitoare şi uscată.

În cadrul cercetărilor epidemiologice, s-a constatat că infecţia care declanşează tusea convulsivă se poate răspândi numai printre oameni. Din această cauză, omul sănătos (adult sau copil) poate să facă tuse convulsivă (măgărească) doar prin contaminare de la alt om, care este deja afectat de această maladie.

După cum vom arăta mai jos, în capitolul despre simptomele pertussisului (ale tusei convulsive), la adolescenţi şi adulţi, această maladie decurge, deseori, într-o formă moderată, fiind însoţită de o tuse uşoară. Persoanele care se îmbolnăvesc de forma moderată a pertussisului cred că sunt afectate de o răceală comună şi de aceea rareroi merg la medic. Dar chiar şi atunci când merg, nu întotdeauna le sunt indicate analizele de laborator necesare pentru depistarea infecţiei respective. Din acest motiv, persoanele bolnave de tuse convulsivă pot, timp de mai multe săptămâni, să-i infecteze pe oamenii din jur, fără să ştie că sunt purătorii şi transmiţătorii unei infecţii grave.

Tusea convulsivă se transmite pe calea aerului (aerogen). Aceasta înseamnă că persoana sănătoasă poate să se infecteze, inspirând particule de salivă şi de mucus pe care le elimină în aer bolnavul de pertussis atunci când strănută sau tuşeşte.

Se consideră că, pentru a ne infecta de tuse convulsivă, este suficient:

  • să ne aflăm într-o încăpere cu persoana bolnavă timp de 1 ceas şi mai mult;
  • să contactăm cu saliva, mucozităţile şi eliminările nazale ale persoanei bolnave;
  • să discutăm cu bolnavul de pertussis de la o distanţă mai mică de 1 m.

Cât durează perioada de incubaţie în caz de tuse convulsivă?

Perioada de incubaţiePerioada de incubație este intervalul de timp care se scurge între momentul pătrunderii infecției în organismul omului și apariția primelor simptome de boală.
În cazul multor infecții virale ale căilor respiratorii, precum gripa, perioada de incubație constituie 1-3 zile (adică primele simptome ale bolii apar peste 1-3 zile după infectare).
În cazul altor infecții, perioada de incubare poate varia de la câteva zile (mai rar ore), până la mai multe săptămâni, luni sau chiar mai mulți ani.
la pertussis poate dura de la 5-6 zile la 3 săptămâni.

Când omul bolnav de tuse convulsivă/ măgărească devine contagios şi cât timp rămâne contagios?

Omul care se îmbolnăveşte de pertussis devine contagios imediat după apariţia primelor accese de tuse şi poate să rămână contagios pe durata următoarelor 2-4 săptămâni sau chiar mai mult, dacă nu administrează antibiotice.

Persoanele care încep să administreze antibiotice (despre antibioticele active la pertussis vom vorbi ceva mai jos) încetează să mai fie contagioase în primele 5 zile de tratament.

Cât timp trebuie izolat copilul bolnav de tuse convulsivă?

Dacă copilul dvs. a făcut tuse convulsivă, trebuie să rămână acasă şi să nu frecventeze grădiniţa sau şcoala (perioada de carantină) timp de cel puţin 5 zile, dacă se tratează cu antibiotice, şi timp de cel puţin 3 săptămâni, dacă nu se tratează cu antibiotice.

De ce se îmbolnăvesc de tuse convulsivă copiii şi adulţii care au fost vaccinaţi împotriva acestei maladii?

Vaccinul împotriva tusei convulsive se numeşte, în limbaj medical, DTP (vaccinul Diftero-Tetano-Pertussis).

Potrivit programelor naţionale de imunizare, din România şi Republica Moldova, vaccinul DTP se administrează, în general, în 4 (uneori, 5) doze: la vârstele de 2 luni, 4 luni, 6 luni, 12 luni şi 4 ani în România şi la vârstele de 2 luni, 4 luni, 6 luni şi 22-24 luni în Republica Moldova.

Ținerea sub observaţie a unor grupuri mari de copii, vaccinaţi cu 4 doze de DTP, a arătat că vaccinul este, realmente, eficient: 80-85% din copiii vaccinaţi devin rezistenţi la infecţie, iar 15-20% dintre aceştia formează, în urma vaccinătii, o imunitate care permite doar dezvoltarea unor forme uşoare ale maladiei.

Cu toate acestea, după cum s-a demonstrat în cadrul cercetărilor ştiinţifice, imunitatea împotriva tusei convulsive nu se păstrează pe durata întregii vieţi, dar numai pe o perioadă de la 4 la 12 ani după administrarea ultimei doze de vaccin.

Anume din această cauză, peste câţiva ani după vaccinare, mulţi copii (şi, cu atât mai mult, adulţi) pot să facă din nou tuse convulsivă (într-o formă mai uşoară decât oamenii care nu s-au vaccinat niciodată împotriva pertussisului) şi să devină, astfel, transmiţătorii infecţiei respective.

În legătură cu aceasta, în unele ţări, vaccinul DTP se recomandă nu numai copiilor, dar şi adolescenţilor (cu vârste cuprinse între 11-12 ani) şi adulţilor (cu precădere femeilor însărcinate).

Prin ce semne şi simptome se manifestă tusea convulsivă?

Simptomele şi semnele pertussisului depind de vârsta persoanei bolnave, de faptul dacă aceasta s-a vaccinat vreodată împotriva infecţiei date, dar şi de tratamentul pe care îl administrează.

Primele simptome de pertussis seamănă cu simptomele unei răceli comune: guturai, creşterea nesemnificativă a temperaturii corpului (până la 38,5ºC), dureri în gât, tuse rară, indispoziţie.

La 1-2 săptămâni după apariţia acestor simptome, când omului i se pare că aproape s-a vindecat, apare simptomul principal al maladiei: tusea uscată şi sufocantă, în accese care durează 1-2 minute.

Accesele de tuse, în caz de pertussis, pot să se repete de câteva ori pe ceas, dar frecvenţa lor este mult mai mare în timpul nopţii.

Tusea, în caz de tuse convulsivă/ măgărească, poate fi atât de puternică, încât, după numai câteva accese, persoana afectată poate să vomiteze sau chiar să-şi piardă cunoştinţa.

În medicină sunt descrise şi cazuri de fracturi ale coastelor în timpul acceselor de tuse.

După ce accesul de tuse a trecut, persoana infectată cu pertussis poate să arate ca de obicei şi să se simtă aproape sănătosă.

La câteva săptămâni după debutul maladiei, tusea începe să se amelioreze/ calmeze. În general, tusea provocată de pertussis poate dura până la 6-10 săptămâni şi chiar mai mult.

La copii şi la adulţi, vaccinaţi împotriva tusei convulsive, boala se poate dezvolta într-o formă aşa-numit “atipică” sau atenuată, când bolnavul suferă numai de tuse uscată (dar nu are guturai, febră), ce durează câteva săptămâni. Trebuie notat că până şi în aceste cazuri atipice de tuse convulsivă, în ciuda evoluţiei moderate a maladiei, persoana afectată poate să-i infecteze pe cei din jur (inclusiv pe copiii care nu au imunitate la această boală şi care se pot îmbolnăvi de o formă mult mai gravă a pertussisului).

Dacă aţi observat la dvs. simptome precum tusea uscată, care durează peste o săptămână, mergeţi imediat la medic, mai ales dacă, odată cu trecerea timpului, tusea nu se calmează/ ameliorează.

În afară de pertussis, tusea uscată poate fi cauzată şi de alte maladii periculoase, precum tuberculoza plămânilor.

Simptomele şi semnele pertussisului la copii de vârstă mică (bebeluşi)

De cele mai multe ori, nou-născuţii şi copiii în primii ani de viaţă se contaminează de tuse convulsivă de la părinţii, fraţii şi surorile lor, care fac o formă atipică, atenuată a maladiei şi care nici măcar nu bănuiesc că sunt sursa infecţiei respective.

După cum spuneam mai sus, la copiii de vârste mici, dezvoltarea pertussisului poate fi destul de periculoasă, de aceea chiar şi la cea mai mică probabilitate de infectare, bebeluşul trebuie dus la medic.

Aţi putea suspecta tuse convulsivă la copilul dvs. dacă observaţi la acesta următoarele semne şi simptome:

  • copilul respiră greu şi ciudat, ca şi cum nu ar avea aer;
  • copilul are accese de tuse uscată, după care inspiră cu greutate aerul sau nu-l inspiră deloc (întreruperea respiraţiei).
Dacă aţi observat la copilul dvs. aceste simptome, apelaţi urgent la medic!

Ce analize şi investigaţii poate prescrie medicul pentru a depista tusea convulsivă?

De diagnosticarea şi tratamentul pertussisului se ocupă medicii infecţionişti.

Pentru a depista tusea convulsivă, medicul poate să prescrie următoarele analize:

Dacă aceste teste de laborator vor arăta că persoana în cauză s-a infectat, într-adevăr, cu bacteria care declanşează pertussisul, medicul va trebui să prescrie, pentru persoana în cauză, dar şi pentru persoanele cu care a contactat aceasta, un tratament special.

În ce constă tratamentul în caz de tuse convulsivă?

Toţi oamenii infectaţi cu pertussis trebuie să facă tratament cu antibiotice. Fără acesta, ar putea rămâne contagioşi (timp de 4 săptămâni şi mai mult) şi infecta, astfel, mulţi oameni sănătoşi din jur (inclusiv copiii la care această infecţie poate determina unele complicaţii grave).

Ce antibiotice trebuie administrate în caz de pertussis?

Dacă medicul a depistat la dvs. sau la copilul dvs. tuse convulsivă, acesta vă poate recomanda un tratament cu antibiotice precum eritromicină, azitromicină, claritromicină, biseptol (cotrimoxazol sau trimetoprim-sulfametoxazol).

În cazul nou-născuţilor şi al copiilor în primul an de viaţă, se consideră că cel mai sigur antibiotic este azitromicina. Copiii cu vârste de peste 2 ani, care nu tolerează azitromicina, pot administra trimetoprim-sulfametoxazol. Acelaşi preparat se utilizează şi la tratarea pertussisului rezistent la azitromicină.

Schemele de tratament în caz de tuse convulsivă ar putea fi:

  • azitromicină: 500 mg în prima zi, iar apoi 250 mg pe zi timp de încă 4 zile;
  • claritromicină: 500 mg de două ori pe zi, timp de 7 zile;
  • eritromicină: 500 mg de 4 ori pe zi, timp de 14 zile;
  • trimetoprim-sulfametoxazol (cotrimoxazol): câte 2 comprimate de două ori pe zi, timp de 14 zile.
Atenţie! În niciun caz nu utilizaţi aceste scheme de tratament, prezentate în articolul nostru, pentru automedicaţie. Automedicaţia cu aceste preparate ar putea fi periculoasă!

În unele cazuri rare, în timpul administrării antibioticelor sau la câteva săptămâni după încheierea tratamentului, omul poate face o infecţie intestinală periculoasă, simptomele căreia ar putea fi durerile abdominale şi diareea apoasă.

Dacă observaţi simptome similare la dvs., parcurgeţi recomandările noastre din articolul Diareea şi tratamentul cu antibiotice.

Am început tratamentul cu antibiotice, dar tusea se menţine? Aceasta înseamnă că tratamentul nu mă ajută?

În caz de pertussis/ tuse măgărească, tusea este provocată nu atât de microbi, cât de toxinele secretate de aceştia şi care se pot păstra pe suprafaţa căilor respiratorii timp de câteva săptămâni.

Antibioticele pot distruge bacteriile, dar nu sunt eficiente împotriva toxinelor pe care le-au secretat acestea. De aceea, dacă tratamentul cu antibiotice începe după apariţia tusei (adică după ce microbii au secretat deja toxinele), atunci tusea va mai dura încă vreo câteva săptămâni.

Ce pot face pentru a calma/ ameliora tusea în caz de tuse convulsivă?

În cadrul mai multor cercetări ştiinţifice, s-a demonstrat că medicamentele obişnuite împotriva tusei practic nu sunt eficiente în caz de pertussis şi pot chiar să dăuneze persoanelor care le administrează.

Din acest motiv, pentru a ameliora tusea provocată de tusea convulsivă/ măgărească, medicii recomandă alte medicamente, precum hormonii corticosteroizi (în doze mici şi pe termen scurt), preparatele antihistaminice (precum suprastinul), salbutamol sau imonuglobulină împotriva tusei convulsive.

Dacă acuzaţi o tuse puternică, discutaţi neapărat cu medicul dvs. ce medicamente puteţi administra.

Pornind de la experienţa acumulată în tratamentul pertussisului, unii specialişti consideră că tusea severă provocată de această boală poate fi calmată prin medicamente precum zafirlukast şi montelukast (ce se utilizează la tratamentul astmului), dar, în prezent, nu există suficiente date ştiinţifice care ar confirma această ipoteză.

Recuperarea de după tusea convulsivă poate fi de durată. Pe măsura însănătoşirii, tusea devine tot mai rară şi mai slabă, dar căile respiratorii ale persoanei care a suferit de maladia respectivă vor fi încă mult timp extrem de sensibile, fapt ce poate determina o tuse severă chiar şi în cazul unei răceli comune.

Pot face pertussis a doua oară? Ce trebuie să fac ca să nu mă îmbolnăvesc din nou?

După cum spuneam mai sus, după vaccinarea cu DTP, imunitatea puternică împotriva tusei convulsive se menţine numai pentru un răstimp de 4-12 ani. Acelaşi lucru poate fi spus şi despre imunitatea ce se formează după boală. Din această cauză, persoana care a fost bolnavă de tuse convulsivă poate să facă din nou această maladie peste câţiva ani.

Pentru a preveni infectarea cu bacteriile ce declanşează tusea convulsivă, medicii recomandă tuturor vaccinarea cu DTP o dată la 10 ani.

Ce trebuie să facă ceilalţi membri ai familiei dacă cineva s-a îmbolnăvit de tuse convulsivă?

Toţi membrii familiei care au putut contacta cu o persoană bolnavă de pertussis trebuie să facă un tratament profilactic cu antibiotice.

Dat fiind că tusea convulsivă/ măgărească se transmite uşor de la o persoană la alta şi poate determina urmări grave la unii oameni, în prezent, specialiştii consideră că tratamentul profilactic trebuie urmat de toţi cei care au putut contacta cu un bolnav de tuse convulsivă. De exemplu, dacă s-a îmbolnăvit un copil, tratamentul profilactic trebuie efectuat nu numai de membrii familiei sale, ci şi de colegii săi de clasă (de grupă) şi de profesori (educatori).

Copiii cu vârste de sub 1 an, femeile gravide (în trimestrul al treilea al sarcinei), oamenii cu imunitatea redusăDin categoria persoanelor cu imunodeficiență (imunitate redusă) fac parte:
persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, persoanele bolnave de diabet zaharat, persoanele care fac tratament anticanceros (chimioterapie, radioterapie), persoanele care administrează corticosteroizi sau alte medicamente ce reduc activitatea sistemului imunitar (precum Metotrexat, Azatioprină, Mercaptopurină, etc.), persoanele care au suportat anterior un transplant de organe și administrează medicamente ce previn rejecția grefei, persoanele care suferă de boli cronice ale organelor interne: insuficiență renală cronică, insuficiență cardiacă, hepatită cronică, ciroză hepatică, etc.
şi persoanele afectate de maladii grave ale plămânilor (de exemplu, astmul), trebuie să facă tratament profilactic chiar dacă nu au contactat nemijlocit cu un bolnav de pertussis, în schimb au comunicat cu alte persoane, care s-ar fi putut contamina de la acesta.

Tratamentul profilactic este obligatoriu şi pentru cei care au fost vaccinaţi în trecut împotriva tusei convulsive?

Chiar dacă omul a fost vaccinat în trecut de tuse convulsivă, el riscă să se îmbolnăvească din nou de această boală. Din această cauză, persoana care a contactat cu un bolnav de pertussis trebuie să urmeze o cură de tratament profilactică cu antibiotice chiar dacă a primit în trecut toate dozele de vaccin împotriva acestei infecţii.

Persoana care nu a primit niciun vaccin împotriva tusei convulsive, pe lângă tratamentul profilactic cu antibiotice, trebuie să se vaccineze împotriva infecţiei respective.

La fiecare sarcină femeile trebuie să facă vaccin împotriva tusei convulsive pentru a-l proteja pe nou-născut de infecţie.

După cum am spus mai sus, tusea convulsivă poate fi extrem de periculoasă pentru copii în primul an de viaţă, mai ales în primele luni după naştere.

În 2012 au fost publicate rezultatele unei cercetări efectuate în SUA, care au arătat că din peste 47000 de cazuri de tuse convulsivă înregistrate în anul respectiv, mai mult de 2200 de cazuri au fost la copii cu vârsta până la 1 an, dintre care 15 copii au decedat.

Aproximativ în 40% din cazuri copiii s-au infectat cu tuse convulsivă de la mamele lor, care au avut forma atenuată a infecţiei (fără simptome evidente).

Actualmente, pentru a proteja nou-născuţii de la infectare cu tuse convulsivă, tuturor femeilor însărcinate li se recomandă să facă vaccinul împotriva acestei infecţii (DTP) în timpul trimestrului trei, între săptămânile 27 şi 36 de sarcină.

După administrarea acestui vaccin, în organismul femeii gravide se formează anticorpi contra infecţiei, care trec în organismul copilului şi îl vor proteja în primele luni după naştere, până când el va putea primi prima doză de vaccin DTP.

Vaccinarea împotriva tusei convulsive se recomandă chiar şi femeilor care au primit în trecut toate dozele recomandate de DTP.

În prezent încă nu sunt elaborate vaccinuri împotriva tusei convulsive care ar putea fi administrate copiilor nou-născuţi. Din acest motiv, protecţia copilului de la această infecţie este posibilă doar prin vaccinarea mamei în timpul sarcinii.

Ar fi corect ca şi toate persoanele care vor contacta direct cu copilul  în primele luni după naştere (de exemplu, tata, buneii), la fel, să primească vaccinul DTP, nu mai târziu decât cu 2 săptămâni înainte de naşterea copilului.

Cât de inofensivă este administrarea vaccinului contra tusei convusive în timpul sarcinii?

În prezent vaccinul DTP se consideră sigur pentru femeile însărcinate. Până acum nu au fost înregistrate cazuri de influenţă negativă a vaccinului asupra decurgerii sarcinii sau a dezvoltării fătului.

Este nevoie de repetat vaccinarea în timpul fiecărei sarcini?

Având în vedere că după vaccinare concentraţia anticorpilor în sângele mamei treptat se reduce, pentru protecţia optimală a nou-născuţilor, femeilor li se recomandă administrarea vaccinului la sfârşitul fiecărei sarcini.

Cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol?

Apreciere medie: 4.0. Pe baza unui vot.
Se încarcă...

Vă invităm să vă expuneți părerea referitor la articol și site.