Răspunsuri detaliate la cele mai importante întrebări privind toxoplasmoza la copii, adulţi şi gravide: semnele şi simptomele bolii, interpretarea analizelor, tratamentul

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 17 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți-ne părerea dvs.

Apreciere medie: 5.0. Pe baza a 2 voturi.
Se încarcă...

Cuprins:

Ce este toxoplasmoza?

Toxoplasmoza este o boală infecţioasă foarte răspândită în toată lumea, declanşată de un parazit microscopic, numit Toxoplasma gondii. Toxoplasmoza poate fi o boală periculoasă, de aceea, în articolul nostru, vom explica amănunţit toate aspectele practice ale acestei probleme şi vom spune ce puteţi şi ce trebuie să faceţi pentru a vă proteja pe dvs. înşivă şi pe copiii dvs. de toxoplasmoză. Majoritatea oamenilor aud pentru prima dată de toxoplasmoză atunci când medicul indică analize pentru depistarea acestei infecţii. Tocmai din acest motiv, vom arăta, în primul rând, cum trebuie interpretate testele la toxoplasmoză şi, în al doilea rând, vom explica cum trebuie să procedaţi în funcţie de rezultatele testului dvs..

Diagnosticul: interpretarea analizelor la toxoplasmoză

Dacă aţi făcut deja testul la toxoplasmoză şi aţi obţinut rezultatul, examinaţi cu atenţie fişa de însoţire a probei pe care aţi ridicat-o de la laborator, apoi căutaţi la cuprins acel paragraf din articol în care veţi găsi abrevieri, simboluri sau termeni asemănători cu cei din rubricile pe care le conţine fişa dvs..

Analiza sângelui la anticorpii IgG şi IgM. Aviditatea anticorpilor IgG

Pentru a stabili dacă o persoană sau alta a fost infectată vreodată cu toxoplasmoză – şi, dacă da, când s-a întâmplat acest lucru –, medicii recurg la analiza sângelui (din venă), care poate să depisteze anticorpii împotriva unor antigeni anumiţi ai toxoplasmei. Mai jos vom explica ce avem în vedere prin aceasta. Ca şi orice alţi microbi, toxoplasmele sunt compuse din substanţe organice complexe. Aceste substanţe se numesc antigeni. Când aceste substanţe (antigeni) nimeresc în sângele omului, celulele sistemului imunitar le identifică drept «corpi străini» şi încep să formeze anticorpi împotriva acestora (sin.: imunoglobuline), care se acumulează în anumite concentraţii (titre) în sânge. Dat fiind că, în laboratoare diferite, se apelează la metode diferite de efectuare a analizelor, valorile «normale» sau «crescute» ale titrelor (indicatorii anticorpilor) depind de laboratorul concret în care a fost testat sângele. Din această cauză, pe fişele de însoţire a probei, pe care le ridicaţi de la laborator, se indică (de regulă, în paranteze lângă rezultatul analizei), valoarea «normală» a titrului în raport cu care se poate determina nivelul (titrul) înalt sau scăzut al anticorpilor din sângele dvs.. Dacă titrul anticropilor este peste normă, rezultatul este considerat drept pozitiv. Dacă titrul anticorpilor este sub normă sau în limitele normei, sau dacă acest tip de anticorpi este absent, rezultatul este considerat drept negativ. Titrele (nivelele, indicatorii) pozitiv şi negativ pot fi marcate prin prescurtări sau ştampile speciale (de exemplu, POZ pentru «pozitiv» şi NEG pentru «negativ»).

Anticorpii de tip IgM împotriva toxoplasmelor

IgM reprezintă anticorpii pe care sistemul imunitar începe să-i formeze la 1 săptămână după ce omul s-a infectat pentru prima dată cu toxoplasmoză. Astfel, apariţia anticorpilor de acest fel în sânge poate fi unul dintre primele indicii ale contaminării persoanei în cauză cu infecţia dată. Sistemul imunitar al omului este conceput în aşa fel, încât anticorpii IgM se formează numai în debutul bolii şi dispar la câteva luni după debutul maladiei. Numai la unii oameni, titrul pozitiv IgM se menţine pentru o perioadă mai îndelungată de timp (până la 18 luni) după infectare.

Dacă testul la anticorpi de tip IgM împotriva toxoplasmei este unul pozitiv (crescut), aceasta poate să însemne că dvs. v-aţi contaminat recent cu infecţia respectivă (altfel spus, cu câteva săptămâni sau luni în urmă). Legătura dintre titrul IgM pozitiv şi infectarea recentă cu toxoplasmoză este cu cu atât mai probabilă, cu cât testul efectuat, în paralel, la anticorpi IgG a fost unul negativ sau a depistat anticorpi IgG cu aviditatea scăzută (vezi mai jos). Analizele la IgM pot fi greşite, de aceea, în cazurile în care testul este pozitiv, medicul indică analize suplimentare, care îi permit să determine dacă persoana în cauză s-a infectat, într-adevăr, cu toxoplasmoză. În mod particular, medicul poate să vă indice analiza repetată la anticorpi IgG şi IgM peste 2-3 săptămâni. Dacă titrele anticorpilor vor fi aceleaşi ca şi la prima testare, aceasta va fi o dovadă a faptului că nu v-aţi infectat recent cu toxoplasmoză şi că analiza IgM a fost una fals pozitivă. Dacă testul IgM este negativ, aceasta este o dovadă o faptului că nu aţi contactat cu toxoplasmoza în ultimele câteva luni.

Anticorpii de tip IgG împotriva toxoplasmelor

IgG reprezintă anticorpii pe care îi formează sistemul imunitar la câteva săptămâni după infectarea cu toxoplasmoză, dar care, spre deosebire de anticorpii de tip IgM, nu dispar, ci, dimpotrivă, se acumulează în sânge şi rămân în acesta, într-o anumită concentraţie, pentru restul vieţii.

 Dacă, în urma analizei sângelui, se depistează un titru pozitiv (crescut) de anticorpi de tip IgG împotriva toxoplasmei, dar şi absenţa anticorpilor de tip IgM (titrul negativ), aceasta înseamnă că aţi contactat cu toxoplasmoza în trecut şi că aveţi o oarecare imunitate împotriva acestei boli.

Ce înseamnă aviditatea (indicele avidităţii) anticorpilor IgG împotriva toxoplasmozei?

În limbaj medical, termenul «aviditate» se utilizează pentru a desemna intensitatea legăturii dintre anticorpi şi microbii care le-au determinat apariţia. Termenul «aviditate crescută» înseamnă că aceşti anticorpi pot forma o legătură «strânsă» cu microbii, pe când termenul «aviditate scăzută» – că anticorpii nu pot forma o legătură atât de «strânsă» cu microbii. Sistemul imunitar al omului este construit în aşa fel încât, de la debutul infecţiei, începe să formeze anticorpi cu aviditate scăzută, iar la câteva luni după contactul cu microbul – anticorpi cu aviditate înaltă. Anticorpii cu aviditate scăzută dispar, treptat, din sânge, pe când anticorpii cu aviditatea înaltă rămân în sânge pentru o perioadă îndelungată de timp (posibil – pe toată durata vieţii). Datorită acestui fapt, măsurând aviditatea anticorpilor cu ajutorul unor teste biochimice speciale, medicii pot determina când anume s-a infectat persoana în cauză cu cutare sau cutare infecţie.

Dacă în sângele dvs. testele au depistat anticopri IgG cu aviditate înaltă la toxoplasmă, aceasta înseamnă că v-aţi infectat cu acest microb mult timp în urmă. Dacă în sângele dvs. testele depistează anticorpi IgG cu aviditate scăzută, aceasta înseamnă că v-aţi infectat cu toxoplasmoză în ultimele câteva luni.

Testul PCR. Identificarea ADN-ului toxoplasmelor

Testul PCR le permite medicilor să determine cu maximă exactitate prezenţa ADN-ului toxoplasmelor în sânge sau în alte ţesuturi şi lichide biologice ale omului (mai multe detalii despre modalitatea de efectuare a acestei analize – în articolul nostru analiza PCR).

Dacă analiza PCR a sângelui este pozitivă, aceasta poate indica, cu multă precizie, asupra faptului că v-aţi infectat cu toxoplasmoză recent şi/ sau că acest microb continuă să se înmulţească în organismul dvs..

Analiza imunoenzimatică (testul ELISA)

Testul ELISA permite depistarea în sângele omului a anticorpilor de tip IgM, aidoma testului de sânge descris mai sus.

Testul imunoenzimatic pozitiv indică, cu maximă exactitate, asupra faptului că persoana în cauză s-a infectat cu toxoplasmoză în ultimele câteva luni.

 

Ce fac atunci când aflu rezultatele analizelor mele de sânge ?

Tabel cu ajutorul căruia puteţi interpreta rezultatele testelor dvs. de sânge la toxoplasmoză:

Tipul analizeiCare ar trebui să fie rezultatele analizelor, dacă infectarea a avut loc în trecut?Care ar trebui să fie rezultatele analizelor, dacă infectarea a avut loc recent?Care ar trebui să fie rezultatele analizelor dacă omul nu a contactat niciodată cu toxoplasmoza?
Analiza sângelui la anticorpi de tip IgGTitru pozitiv sau IgG cu aviditate înaltăNegativ sau IgG cu aviditate scăzută sau Creşterea titrului IgG la analiza repetată peste 2-3 săptămâniNegativ
Analiza sângelui la anticorpi de tip IgMTitru negativPozitiv sau Creşterea titrului IgM la analiza repetată peste 2+3 săptămâniNegativ
Testul PCR efectuat pe probe de sânge Titru negativTitru pozitivNegativ
Analiza imunoenzimatică (testul ELISA)Titru negativTitru pozitivNegativ
Analizând tabelul de mai sus, în care am generalizat datele cu privire la interpretarea analizelor de laborator, puteţi observa că, în funcţie de rezultatele obţinute, testele pot indica asupra:

  1. Faptului că omul s-a îmbolnăvit de toxoplasmoză demult;
  2. Faptului că omul s-a infectat cu toxoplasmoză recent;
  3. Faptului că omul nu a contactat niciodată cu toxoplasmoza.

Mai jos vom arăta ce pot să însemne, concret, toate aceste lucruri pentru dvs..

Ce înseamnă dacă v-aţi îmbolnăvit de toxoplasmoză mai mult timp în urmă?

Dacă, în momentul efectuării testelor de laborator, nu aveaţi nicio problemă de sănătate şi rezultatele analizelor arătau că aţi contactat mai demult cu toxoplasmoza, aceasta înseamnă că, în trecut, poate chiar câţiva ani în urmă, v-aţi cotaminat cu toxoplasmoză, însă această boală a trecut pe neobservate, iar dvs. aţi devenit, într-o măsură oarecare, rezistent la infecţia respectivă (cu alte cuvinte, nu vă mai puteţi infecta din nou). Cu toate acestea, dacă, în momentul efecturării testelor de laborator, aveaţi o problemă de sănătate (în special la ochi sau la creier), rezultatele analizelor dvs. ar putea explica apariţia acestei probleme prin toxoplasmoză. În acest caz, mergeţi din nou la medicul care v-a indicat testele de laborator şi discutaţi cu acesta rezultatele analizelor. Este foarte posibil că specialistul o să vă recomande o serie de investigaţii suplimentare pentru a determina dacă problema dvs. de sănătate are vreo legătură/ este urmarea unui episod de toxoplasmoză, de care aţi suferit în trecut. Vezi mai jos mai multe detalii despre urmările pe care le poate provoca toxoplasmoza, în capitolul Toxoplasmoza la copii şi la adulţi. Dacă, în momentul efecturăii testelor de laborator, eraţi însărcinată sau planificaţi o sarcină, aceasta înseamnă că pe viitorul dvs. copil nu-l paşte niciun pericol şi că nu trebuie să întreprindeţi nimic în acest sens. După cum se va vedea mai jos, în capitolul Toxoplasmoza şi sarcina, infecţia respectivă poate fi periculoasă pentru făt numai în cazul în care femeia se contaminează anume în perioada de sarcină.

Ce înseamnă dacă v-aţi îmbolnăvit de toxoplasmoză recent?

Dacă rezultatele testelor dvs. arată că v-aţi îmbolnăvit de toxoplasmoză recent, mergeţi imediat la medicul care v-a indicat aceste analize, pentru a verifica din nou rezultatele obţinute şi, posibil, pentru o cură de tratament urgentă. Infectarea recentă cu toxoplasmoză poate fi periculoasă, mai ales pentru gravide şi pentru oamenii cu imunitatea redusăDin categoria persoanelor cu imunodeficiență (imunitate redusă) fac parte: persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, persoanele bolnave de diabet zaharat, persoanele care fac tratament anticanceros (chimioterapie, radioterapie), persoanele care administrează corticosteroizi sau alte medicamente ce reduc activitatea sistemului imunitar (precum Metotrexat, Azatioprină, Mercaptopurină, etc.), persoanele care au suportat anterior un transplant de organe și administrează medicamente ce previn rejecția grefei, persoanele care suferă de boli cronice ale organelor interne: insuficiență renală cronică, insuficiență cardiacă, hepatită cronică, ciroză hepatică, etc.. Vezi mai jos mai multe detalii la acest subiect, şi anume în capitolele: Toxoplasmoza la copii şi la adulţi Toxoplasmoza în perioada de sarcină

Ce înseamnă dacă nu aţi contactat niciodată cu toxoplasmoza?

Dacă rezultatele analizelor arată că nu aţi contactat niciodată până acum cu toxoplasmoza, aceasta înseamnă că, într-o zi, în viitor, v-aţi putea totuşi contamina cu această infecţie şi îmbolnăvi. Dat fiind că infectarea cu toxoplasmoză în perioada de sarcină poate fi destul de periculoasă pentru făt, parcurgeţi neapărat recomandările noastre din ultimul capitol al acestui articol (Care sunt cauzele toxoplasmozei? Cum mă pot contamina cu această infecţie?), dacă sunteţi deja gravidă sau planificaţi o sarcină în viitorul apropiat. Aceste recomandări vă vor ajuta să reduceţi probabilitatea contaminării cu infecţia respectivă. Dacă testul la toxoplasmoză este negativ la copii, adulţi sau femei care nu planifică o sarcină, nu trebuie să luaţi niciun fel de măsuri speciale: chiar dacă vă veţi infecta, în viitor, cu toxoplasmoză, boala va trece, cel mai probabil, neobservată.

Toxoplasmoza la copii şi la adulţi

Toxoplasmoza este periculoasă dacă adultul sau copilul s-au infectat recent? Ce urmări şi complicaţii poate provoca această maladie?

La majoritatea adulţilor şi copiilor, care se infectează cu toxoplasmoză, evoluţia maladiei nu comportă niciun pericol şi nu provoacă niciun fel de complicaţii. Studiile epidemiologice contemporane demonstrează că, în diferite ţărti ale lumi, cu toxoplasmoză se infectează, mai devreme sau mai târziu, aproape o jumătate (sau poate chiar mai mult) din toţi oamenii sănătoşi şi că maladia dată nu provoacă niciun fel de complicaţii grave la aceştia. În cazuri extrem de rare, când infecţia se dezvoltă agresiv, aceasta se poate răspândi în creier, plămâni, în ţesuturile inimii şi provoca, astfel, complciaţii grave şi chiar moartea bolnavului. Evoluţia periculoasă a toxoplasmozei este mai probabilă la oamenii cu imunitate compromisăDin categoria persoanelor cu imunodeficiență (imunitate redusă) fac parte: persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, persoanele bolnave de diabet zaharat, persoanele care fac tratament anticanceros (chimioterapie, radioterapie), persoanele care administrează corticosteroizi sau alte medicamente ce reduc activitatea sistemului imunitar (precum Metotrexat, Azatioprină, Mercaptopurină, etc.), persoanele care au suportat anterior un transplant de organe și administrează medicamente ce previn rejecția grefei, persoanele care suferă de boli cronice ale organelor interne: insuficiență renală cronică, insuficiență cardiacă, hepatită cronică, ciroză hepatică, etc. .

Pot face toxoplasmoză a doua oară?

După cum spuneam mai sus, după ce omul se infectează, pentru prima oară, cu toxoplasmoză, în organismul său se formează o imunitate specifică ce îl protejează de infectarea repetată. Cu toate acestea, persoanele care s-au infectat cu toxoplasmoză în trecut (chiar foarte mulţi ani în urmă), într-un anumit moment pot să se confrunte din nou cu problemele provocate de această infecţie. Acest fenomen se explică în felul următor: Când adultul sau copilul se infectează pentru prima oară cu toxoplasmoză, în primele săptămâni de boală (perioada acută a bolii), formele active ale paraziţilor pătrund în diferite organe şi ţesuturi ale organismului şi, stabilindu-se acolo, formează aşa-numitele chisturi (chistul este o aglomerăre de paraziţi acoperită de un înveliş). Chisturile toxoplasmelor au dimensiuni foarte mici, dar nu pot fi distruse de celulele sitemului imunitar. În interiorul acestor formaţiuni, paraziţii îşi pot menţine viabilitatea timp de mai mulţi ani. Aceasta înseamnă că, şi atunci când omul nu mai acuză simptome de toxoplasmoză, în organismul său pot să rămână formele inactive (ascunse, care nu se manifestă) ale paraziţilor. În limbaj medical, această formă a toxoplasmozei se mai numeşte latentă. De cele mai multe ori, chisturile toxoplasmelor se formează în ţesuturile ochilor (în partea posterioară a ochiului) sau în creier. Toxoplasmele respective pot să rămână inactive pe toată durata vieţii omului. Cu toate acestea, în cazurile în care paraziţii din chisturi încep să se înmulţească, omul poate face toxoplasmoză la ochi sau la creier (vezi mai jos). Reactivarea chisturilor formate de toxoplasme se observă îndeosebi la oamenii cu sistemul imunitar slăbit, dar şi la copiii sau adolescenţii care s-au infectat cu toxoplasmoză încă în perioada de dezvoltare intrauterină.

Ce semne şi simptome trebuie considerate drept «normale»/ «fireşti» în caz de toxoplasmoză? Ce simptome pot indica asupra complicaţiilor provocate de această infecţie?

La 80-90% din copiii şi adulţii care se infectează cu toxoplasmoză, infecţia respectivă nu se manifestă prin niciun simptom vizibil sau determină simptome uşoare, similare cu cele provocate de răceală. Simptomele «normale»/ «fireşti» pentru toxoplasmoză sunt: creşterea temperaturii corpului, slăbiciunea, durerile în muşchi şi în articulaţii, mărirea ganglionilor limfatici (mai ales în regiunea gâtului), durerile în gât (angina), durerile abdominale. Simptomele toxoplasmozei pot dura până la o săptămână şi chiar ceva mai mult, dar apoi trec treptat (în cazuri rare, simptomele legate de toxoplasmoză, precum febra şi ganglionii limfatici măriţi, pot să persiste câteva luni de zile).

Aţi putea suspecta o evoluţie agresivă a toxoplasmozei, dacă observaţi la dvs. următoarele simptome:

  • Dureri de cap severe;
  • Greţuri puternice şi vomă;
  • Tulburări de mers, vorbire sau coordonare a mişcărilor;
  • Slăbiciune bruscă şi amorţeală într-o anumită parte a corpului;
  • Tulburări ale vederii;
  • Convulsii sau pierderea cunoştinţei (leşin);
  • Dureri în piept, tuse sau greutăţi în respiraţie;
  • Gălbinare/ icter (îngălbenirea ochilor şi a pielii).

Dacă observaţi simptome similare la dvs., apelaţi de urgenţă la medic!

Toxoplasmoza la ochi şi la creier

După cum spuneam mai sus, toxoplasmoza la ochi şi la creier se dezvoltă cu precădere din focarele (chisturile) rămase în organele respective după prima infectare a omului cu microbul respectiv, care ar fi putut avea loc câţiva ani mai devreme. Chisturile de toxoplasmoză din ochi sau din creier pot fi depistate cu ajutorul tomografiei computerizate (CT) sau prin rezonanţă magnetică nucleară (RMN). De cele mai multe ori, toxoplasmoza la creier şi la ochi se dezvoltă la oameni cu sistemul imunitar slăbit, dar şi la copii sau tineri care s-au infectat cu toxoplasmoză de la mamele lor în perioada intrauterină.

Simptomele toxoplasmozei la creier pot fi:

  • Dureri de cap severe;
  • Greţuri şi vomă care durează mai mult timp;
  • Tulburări de mers, vorbire, coordonare a mişcărilor;
  • Convulsii (epilepsie) sau leşinuri frecvente.

Simptomele toxoplasmozei la ochi pot fi:

  • Tulburarea bruscă sau treptată a vederii;
  • Apariţia unor pete întunecate/ negre în câmpul vizual;
  • Dureri în ochi;
  • Înroşirea ochilor.

Dacă aţi observat la dvs. aceste simptome, mergeţi urgent la medic!

Toxoplasmoza la creier şi la ochi sunt probleme medicale grave, ce pot fi soluţionate numai de specialişti competenţi. În acest articol, nu vom explica în ce constă tratamentul maladiilor respective, deoarece acesta poate fi destul de complicat şi se face întotdeauna sub supravegherea medicului.

Toxoplasmoza trebuie şi poate fi tratată? Schema de tratament în caz de toxoplasmoză

În cazurile în care de toxoplasmoză se infectează un copil sau adult sănătos, care nu acuză niciun simptom ce ar indica asupra evoluţiei periculoase a bolii (vezi mai sus), tratamentul nu este necesar. Organismul omului bolnav va învinge de unul singur infecţia şi va forma o imunitate specifică împotriva acesteia. Pe de altă parte, dacă bolnavul acuză simptome ce denotă o dezvoltare periculoasă a toxoplasmozei, medicii pot să-i recomande un tratament special, potrivit următoarei scheme:

Timp de 6 săptămâni: pirimetamină (doza iniţială: 100 mg, apoi câte 25-50 mg/ zi) + sulfadiazină (2-4 g/ zi). Sau Timp de 6 săptămâni: pirimetamină (doza iniţială: 100 mg, apoi câte 25-50 mg/ zi) + clindamicină (câte 300 g de 4 ori pe zi). De obicei, toate schemele de tratament pentru toxoplasmoză se suplimentează cu acid folic (câte 10-25 mm/ zi). Acest medicament reduce acţiunea negativă a pyrimetnaminei asupra hematopoiezei (procesul de formare a celulelor sangvine).

Tratamentul descris mai sus nu este, din păcate, eficient împotriva chisturilor de toxoplasmoză, de aceea, chiar şi după o cură de tratament completă, în organismul uman pot să rămână paraziţi vii, în stare latentă (vezi mai sus).

Toxoplasmoza în perioada de sarcină. Această infecţie poate să-mi dăuneze mie sau viitorului meu copil?

Dacă v-aţi infectat cu toxoplasmoză în timpul sarcinii, acest lucru s-ar putea să nu constituie un pericol pentru dvs., dar poate avea urmări foarte grave pentru viitorul dvs. copil. În cadrul cercetărilor ştiinţifice s-a constatat că, în cazurile în care femeia se contaminează cu toxoplasmoză cu 6 luni înainte de graviditate, infecţia pătrunde, uneori, din organismul său în organismul fătului, putând provoca tulburări ale funcţiei creierului, ochilor şi urechilor. Toxoplasmoza poate provoca, de asemenea, avortul spontan (natural). În medicină, asemenea cazuri se numesc toxoplasmoză congenitală. Proprietatea toxoplasmozei de a dăuna viitorului copil depinde de perioada sarcinii în care are loc infectarea.

  • Dacă femeia se îmbolnăveşte de toxoplasmoză cu 6 luni înainte de graviditate sau în primul trimestru al sarcinii, probabilitatea infectării fătului va constitui nu mai mult de 17%; totuşi, în cazurile în care infecţia pătrunde în organismul fătului, tulburările de dezvoltare pe care le poate determina la acesta pot fi foarte grave.
  • Dacă femeia se infectează cu toxoplasmoză în trimestrul doi sau trei de sarcină, probabilitatea infectării fătului va fi mai mare (până la 65%), dar dauna pe care infecţia o poate aduce copilului va fi mult mai mică.

Ce semne şi simptome pot indica asupra infectării cu toxoplasmoză în perioada de sarcină?

După cum spuneam mai sus, la adulţi toxoplasmoza rareori se manifestă prin simptome vizibile. Afirmaţia este adevărată şi în cazul femeilor gravide. Simptome mai mult sau mai puţin perceptibile de toxoplasmoză pot să-şi facă apariţia la 10-20% din gravidele contaminate cu această infecţie. De regulă, este vorba de simptome precum: mărirea ganglionilor limfatici din regiunea gâtului, dureri în gât şi creşterea temperaturii corpului timp de câteva zile.

Ce poate face medicul pentru a determina dacă toxoplasmoza s-a transmis de la mamă la copil şi ce trebuie făcut dacă infectarea se confirmă?

Dacă analizele prescrise arată că v-aţi putut infecta cu toxoplasmoză în perioada de sarcină, medicul va trebui să vă indice ecografia şi testul PCR din lichidul amniotic. Dacă testul PCR a depistat prezenţa ADN-ului toxoplasmelor în lichidul amniotic, aceasta va însemna că infecţia a reuşit să pătrundă în organismul fătului. Decizia definitivă va fi luată în baza rezultatelor ecografiei. Dacă ecografia va depista malformaţii de dezvoltare la făt, medicul vă poate propune să întrerupeţi sarcina (altfel spus, să faceţi avort). Dacă ecografia nu depistează niciun fel de malformaţii/ tulburări, puteţi păstra sarcina. Lipsa unor schimbări la ultrasonografie nu este, din păcate, o garanţie a faptului că fătul nu s-a infectat cu toxoplasmoză. Mai mult, chiar şi naşterea unui copil sănătos nu garantează că, pe viitor, acesta nu va avea probleme de sănătate, legate de toxoplasmoză. Aproape 70% din copiii infectaţi cu toxoplasmoză de mamele lor în timpul sarcinii, arată perfect sănătoşi după naştere, dar la majoritatea dintre aceştia, cu timpul, pot surveni tulburări de văz, auz şi de dezvoltare mentală. Probabilitatea ca toxoplasmoza să tulbure dezvoltarea copilului poate fi redusă dacă, după naştere, copilul urmează o cură de tratament specială (vezi mai jos).

Poate fi tratată toxoplasmoza în perioada de sarcină?

Dacă se va stabili că v-aţi infectat cu toxoplasmoză în timpul gravidităţii, medicul vă poate prescrie un tratament special cu medicamente precum spiramicină, daraprim (pyrimethamine), sulfadiazină. Potrivit datelor furnizate de unele cercetări ştiinţifice, un tratament de acest fel poate reduce probabilitatea infectării fătului cu 50%, dar această afirmaţie este considerată, deocamdată, inexactă şi necesită o verificare suplimentară.

Pot trata copilul cu toxoplasmoză congenitală după naştere?

După cum spuneam mai sus, mulţi copii, care se infectează cu toxoplasmoză în perioada de dezvoltare intrauterină, se nasc perfect sănătoşi. Cu toate acestea, infecţia care a pătruns în organismul lor se poate reactiva cu timpul şi determina unele tulburări ale văzului sau auzului. Pentru a reduce probabilitatea apariţiei acestor complicaţii, medicii pot prescrie copilului un tratament special, cu medicamente precum spiramicină, daraprim (pyrimethamine), sulfadiazină. Tratamentul dat poate dura 1 an de zile.

Care sunt cauzele toxoplasmozei? Cum mă pot contamina cu această infecţie? Ce pot face ca să mă protejez de toxoplasmoză?

Omul sănătos se poate infecta cu toxoplasmoză de la pisici sau produse alimentare. Mai jos, vom explica cum poate avea loc acest proces. Totodată, vom arăta ce puteţi face pentru a vă proteja cât mai bine de contaminarea cu această infecţie.

Ce să facem ca să nu ne contaminăm cu toxoplasmoză de la pisici?

Toxoplasmele (mai exact, ouăle acestora) se găsesc, deregulă, în scaunul pisicilor. De aceea, omul sănătos se poate infecta cu toxoplasmoză atunci când curăţă litiera pisicii sau în alte împrejurări în care, pe mâinile sale, nimeresc fragmente minuscule de scaun pe care, mai apoi, acesta le înghite involuntar. Pisicile însele pot să se contamineze cu toxoplasmoză, când se hrănesc cu carnea crudă a unor animale (îndeosebi a păsărilor sau a şoarecilor), infectate cu toxoplasmă, sau când înghit fragmente ale scaunului altor pisici, deja contaminate cu aceşti paraziţi.

Cât timp pisica este contagioasă?

Pisicile care se infectează cu toxoplasmoză elimină cu scaunul milioane de ouă (chisturi) ale acestui parazit pe zi. Cu toate acestea, perioada în care pisica este contagioasă pentru om nu durează mai mult de 3 săptămâni. Peste 1-3 săptămâni după infectare, pisica începe să formeze imunitate împotriva toxoplasmelor şi înmulţirea acestui parazit în organismul său se întrerupe. După aceasta, imunitatea puternică a pisicii se menţine, în medie, pentru următorii 6 ani, protejând-o de infectarea repetată cu toxoplasme. De cele mai multe ori, oamenii se contaminează de la puii pisicilor, care încă nu au imunitate împotriva toxoplasmozei. Pisicile adulte sunt mult mai rar surse ale contaminării.

Ce simptome pot indica asupra infectării pisicii cu toxoplasmoză?

La pisici, ca şi la oameni, în majoritatea cazurilor, toxoplasmoza nu se manifestă prin niciun simptom. Pisica infectată poate arăta perfect sănătoasă şi se poate comporta ca de obicei. În cazuri foarte rare, toxoplasmoza la pisici se exteriorizează prin simptome precum: diaree, vomă, tremur, slăbiciune pronunţată, tulburarea coordonării mişcărilor, febra, lipsa poftei de mâncare ş.a..

Cum pot depista toxoplasmoza la pisici? Pot fi efectuate unele teste sau tratamente profilactice?

Infectarea pisicilor cu toxoplasme poate fi depistată cu ajutorul unei analize speciale a scaunului sau sângelului acestui animal. Aceste teste se efectuează atunci când pisicile manifestă simptomele maladiei şi medicii veterinari încearcă să le explice etiologia (cauzele). Cu toate acestea, când este vorba de protejarea omului de infecţia cu toxoplasme şi mai puţin de boala pisicii, aceste teste de laborator sunt lipsite, practic, de orice sens. Chiar dacă, în momentul testării, pisica nu va fi infectată cu toxoplasmoză, animalul se poate contamina cu infecţia dată peste puţin timp, iar dvs. nu veţi putea determina acest lucru după aspectul său exterior. Nu există niciun tratament profilactic care ar face pisica rezistentă la toxoplasmoză şi de aceea nu este nevoie să recurgeţi la vreun tratament oarecare, «pentru orice eventualitate». Dacă vă temeţi de infectarea cu toxoplasmoză, v-aţi putea proteja, respectând regulile descrise mai jos.

Ce pot face pentru a reduce probabilitatea contaminării cu toxoplasmoză de la pisici?

  • Dacă aveţi de gând să curăţaţi litiera pisicii, îmbrăcaţi mănuşi de latex. După curăţenie, fără a vă scoate mănuşile de pe mâini, clătiţi-le cu apă caldă şi săpun, apoi scoateţi-le şi spălaţi-vă foarte bine pe mâini. Pentru o protecţie suplimentară, în timpul curăţeniei, v-aţi putea acoperi nasul şi gura cu o mască medicală obişnuită.
  • Străduiţi-vă să curăţaţi zilnic litiera pisicii. Chisturile (ouăle) toxoplasmelor devin contagioase pentru oameni numai la 1-5 zile după ce pisica le elimină cu scaunul.
  • Străduiţi-vă să nu hrăniţi pisica cu alimente în stare crudă (în special, carne).
  • Dacă e posibil, nu lăsaţi pisica afară, nu-i permiteţi să contacteze cu alte pisici şi să ronţăie plantele de pe stradă.
  • Nu aduceţi acasă pisici sau pui de pisici fără stăpân şi nici pisici de la alţi stăpâni, dacă nu aveţi posibilitatea să le duceţi imediat la veterinar pentru a le verifica starea sănătăţii.
  • Dacă aveţi de lucru în grădină, îmbrăcaţi întotdeauna mănuşi de latex şi spălaţi-vă bine pe mâini după lucru.

Pot să mă contaminez cu toxoplasmoză de la alte animale de casă sau sălbatice (de exemplu, de la câini)?

Câinii, ca şi multe alte animale domestice sau sălbatice, pot să se infecteze şi să se îmbolnăvească de toxoplasmoză, dar nu pot elimina cu scaunul ouăle acestor paraziţi, precum pisicile. Din această cauză, omul se poate contamina de la câini sau de la alte animale sălbatice sau domestice, dar numai dacă va consuma carnea crudă sau semipregătită a acestora.

Cum să mă protejez de contaminarea cu toxoplasmoză prin alimente?

În afară de pisici, sursa de contaminare a omului cu toxoplasme pot fi alimentele care conţin chisturi sau forme vii ale acestor paraziţi. Chisturile se pot găsi pe suprafaţa tuturor produselor alimentare care au putut contacta cu scaunul pisicilor sau pe care chisturile au fost transportate de insecte precum gândacii sau muştele. De cele mai multe ori, chisturile toxoplasmelor se depistează pe suprafaţa fructelor şi legumelor murdare, precum şi în apa murdară. Formele vii ale toxoplasmelor se pot conţine în carnea animalelor domestice sau sălbatice, care s-au contaminat cu toxoplasmoză de la pisici. De regulă, oamenii se contaminează cu toxoplasmoză, consumând carne semipregătită de oaie (miel), porc sau vită. O altă sursă a infectării ar putea fi veséla pe care au nimerit bucăţele de carne crudă sau sângele animalelor de casă. Pentru a vă proteja de infectarea cu toxoplasmoză de la produsele alimentare, respectaţi următoarele reguli:

  • Spălaţi bine, de fiecare dată, legumele şi fructele înainte de a le consuma;
  • Nu consumaţi apă din surse necunoscute;
  • În timpul gătitului, utilizaţi un termometru special pentru a măsura temperatura din interiorul bucăţilor de carne pe care le coaceţi/ prăjiţi/ fierbeţi. Pentru a distruge formele vii ale paraziţilor şi alte bacterii patogene, care se pot conţine în carne, specialiştii în domeniul bolilor infecţioase recomandă să încălziţi carnea de vită până la temperatura de 63ºC (în interior), carnea de porc – până la 71ºC, iar carnea de pasăre (inclusiv carnea de pui) – până la temperatura de 82ºC, timp de cel puţin 3 minute.
  • Dacă aveţi această poosibilitate, înainte de a pregăti carnea, păstraţi-o în congelator timp de 3 zile la temperatura de -15ºC sau timp de 2 zile la temperatura de -20ºC. Congelarea şi decongelarea cărnii este foarte dăunătoare pentru paraziţi.
  • În timpul gătitului, spălaţi-vă bine pe mâini, spălaţi vesela, tacâmurile, uneltele şi suprafaţa mesei pe care pregătiţi ingredientele.
  • Nu consumaţi niciodată ouă semifierte sau lapte crud (nepasteurizat).

Peştele poate conţine toxoplasme?

Ca şi alte animale (în afară de pisici), peştele nu oferă condiţiile necesare pentru înmulţirea toxoplasmelor, dar poate conţine paraziţi vii sau chisturile acestora. De aceea, în cazul cărnii de peşte, trebuie aplicate aceleaşi reguli pe care le-am descris mai sus şi pentru alte produse alimentare.

Toxoplasmoza se transmite pe cale sexuală?

Nu, toxoplasmoza nu se transmite pe cale sexuală. Aceasta înseamnă că nu vă puteţi contamina cu această infecţie în timp ce întreţineţi relaţii sexuale cu partenerul dvs..

Pot să mă infectez a doua oară cu toxoplasmoză?

După contaminarea cu toxoplasmoză, în organismul uman se păstrează imunitatea împotriva acestei infecţii. De aceea, infectarea repetată cu paraziţii respectivi este puţin probabilă. Cu toate acestea, după cum spuneam mai sus (vezi capitolul Toxoplasmoza la copii şi la adulţi), la oamenii care au suferit în trecut de toxoplasmoză, în organele interne şi în ţesuturi se pot păstra chisturile (altfel spus: aglomerările) toxoplasmelor. Paraziţii care se află în chisturi se pot reactiva la câţiva ani după contaminare şi pot provoca maladii grave ale ochilor sau creierului.

Cât durează perioada de incubaţie în caz de toxoplasmoză?

Perioada de incubaţiePerioada de incubație este intervalul de timp care se scurge între momentul pătrunderii infecției în organismul omului și apariția primelor simptome de boală. În cazul multor infecții virale ale căilor respiratorii, precum gripa, perioada de incubație constituie 1-3 zile (adică primele simptome ale bolii apar peste 1-3 zile după infectare). În cazul altor infecții, perioada de incubare poate varia de la câteva zile (mai rar ore), până la mai multe săptămâni, luni sau chiar mai mulți ani. în caz de toxoplasmoză constituie 5-23 de zile. Aceasta înseamnă că simptomele bolii nu se pot manifesta mai devreme de 5 zile de la contaminarea presupusă, dar dacă aceste simptome nu apar nici peste 23 de zile de la contaminare – persoana în cauză fie nu s-a infectat deloc, fie boala a decurs neobservată.

Cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol?

Apreciere medie: 5.0. Pe baza a 2 voturi.
Se încarcă...

Vă invităm să vă expuneți părerea referitor la articol și site.