Toxocarioza (toxocaroza) la copii și la adulți

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 15 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți o recenzie

Apreciere medie: 4.4. From 23 votes.
Se încarcă...

Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere:
Verificati aici.

Ce este toxocarioza?

«Bună ziua! Avem o problemă: fiica mea (vârsta: 7 ani) a început să tușească ușor acum câteva luni. Atunci am crezut că e vorba de o răceală obișnuită, dar tusea nu trecea și noi am decis s-o ducem la medic. Medicul a stabilit diagnosticul: bronșită astmatică și ne-a indicat teste la helminți: ascarizi, lamblii, toxocarioză. Testul la toxocarioză a fost pozitiv. 
Am citit pe net despre acest parazit și m-am speriat. Am aflat că poate pătrunde în ochii, creierul și inima copilului!a
Spuneți-mi, vă rog, cum trebuie să tratăm această boală? Cum să ne dăm seama dacă paraziții respectivi au pricinuit vreun rău copilului sau încă nu? Ce putem face pentru a ne proteja copilul de o nouă infestare? Este adevărat că tusea ar putea fi provocată de acești paraziți sau cauza trebuie căutată în altă parte?»

Toxocarele sunt o specie de helminți. Toxocarele pot provoca, într-adevăr, o tuse seacă (și alte simptome) și pot pătrunde în organele interne ale omului, determinând tulburări grave. Totuși, în cele mai multe cazuri, paraziții aceștia nu dăunează grav sănătății.

Mai jos, vom răspunde la toate întrebările esențiale privind această problemă.

Dat fiind că majoritatea oamenilor află despre toxocarioză abia după ce medicul le indică (lor sau copiilor lor) analiza sângelui pentru depistarea paraziților respectivi, vom începe articolul nostru cu explicația modului în care se interpretează testele la toxocarioză.

Descifrarea și interpretarea analizelor de sânge la anticorpii IgG împotriva toxocarelor (testul imunoenzimatic ELISA)

Pentru a stabili dacă o persoană sau alta a fost vreodată bolnavă de toxocarioză și, dacă da, când anume s-a întâmplat aceasta, medicii indică teste de sânge (din venă), cu ajutorul cărora depistează anticorpii împotriva unor anumiți antigeni ai toxocarelor. Mai jos, vom explica ce înseamnă aceasta.

Ca şi orice alţi microbi, toxocarele sunt compuse din substanţe organice complexe. Aceste substanţe se numesc antigeni. În cazul toxocarelor, testul constă în depistarea anticorpilor împotriva antigenului TES-Ag.

Când aceste substanţe (antigeni) nimeresc în sângele omului, celulele sistemului imunitar le identifică drept «corpi străini» şi încep să formeze anticorpi împotriva acestora (sin.: imunoglobuline), care se acumulează în anumite concentraţii (titre) în sânge.

Dat fiind că, în laboratoare diferite, se apelează la metode diferite de efectuare a analizelor, valorile «normale» sau «crescute» ale titrelor (indicatorii anticorpilor) depind de laboratorul concret în care a fost testat sângele.

Din această cauză, pe fişele de însoţire a probei, pe care le ridicaţi de la laborator, se indică (de regulă, în paranteze lângă rezultatul analizei), valoarea «normală» a titrului în raport cu care se poate determina nivelul (titrul) înalt sau scăzut al anticorpilor din sângele dvs..

Dacă titrul anticropilor este peste normă, rezultatul este considerat drept pozitiv. Dacă titrul anticorpilor este sub normă sau în limitele normei, sau dacă acest tip de anticorpi este absent, rezultatul este considerat drept negativ.

Ce înseamnă testul pozitiv la IgG împotriva toxocarelor?

IgG reprezintă anticorpii pe care sistemul imunitar începe să-i formeze la ceva timp după prima infestare a omului cu toxocarioză și care rămân în sângele uman într-o anumită concentrație pe parcursul următorilor câțiva ani. 

Dacă testul de sânge (ELISA) va arăta că, în sângele dvs. (sau al copilului dvs.), titrul anticorpilor de tip IgG împotriva toxocarelor este pozitiv (crescut), aceasta va însemna că, după toate probabilitățile, ați contactat cu infecția dată recent sau în trecut.

În acest caz, indiferent de faptul dacă acuzați sau nu vreun simptom de boală și de motivul pentru care ați făcut testul dat, mergeți la medicul oftalmolog pentru un consult și informați-l neapărat pe acesta în legătură cu analiza la toxocarioză.

Rezultatele mai mult studii arată că, la unii copii, larvele toxocarelor reușesc să ajungă în regiunea ochilor. În asemenea cazuri, mulți copii, inițial, nu acuză niciun fel de simptome de boală, dar pe măsură ce inflamația se dezvoltă, poate surveni pierderea totală a vederii la un ochi.

Dacă medicul oftalmolog va spune că ochii sunt în regulă, aceasta va însemna că infecția nu a reușit să ajungă la ochi și că este puțin probabil ca acest lucru să se întâmple vreodată (în special dacă veți reuși să preveniți infestarea repetată, după cum se va vedea mai jos).

Pentru a preciza cât de demult a avut loc contaminarea cu toxocare și cât de posibilă este legătura dintre acești paraziți și problemele de sănătate ale copilului sau adultului, unii specialiști le recomandă pacienților să efectueze testul la imunoglobulinele IgE, analiza generală a sângelui (pentru a stabili nivelul eozinofililor) și să repete, peste câteva săptămâni, analiza la anticorpi de tip IgG.

Dacă analiza la imunoglobulinele IgE va arăta că titrul acestor anticorpi în sânge este mărit (aceasta se întâmplă în urma contaminării omului nu numai cu toxocare, dar și cu alte tipuri de helminți), iar analiza repetată la anticorpi IgG împotriva toxocarelor va arăta creșterea nivelului de IgG față de rezultatul precedent, aceasta va însemna că infestarea cu toxocare a avut loc, după toate probabilitățile, recent și că în organismul dvs. ar fi putut supraviețui larve ale acestor paraziți.

În rândurile de mai sus am folosit fomulări de genul «după toate probabilitățile», «ar fi putut», deoarece testele care se efectuează în prezent nu sunt realmente în stare să determine când anume a avut loc contaminarea și dacă omul investigat s-a contaminat anume cu toxocare și nu cu alți helminți asemănători (de pildă, cu ascarizi).

Din acest motiv, medicii infecționiști interpretează întotdeauna testele la toxocarioză, ținând cont de starea generală a omului care efectuează analizele respective.

1. Dacă persoana acuză simptomele pe care le-ar putea provoca infestarea cu toxocare (vezi mai jos), dacă se atestă și alte semne ale infestării cu helminți (de exemplu, creșterea nivelului de eozinofili în sânge, creșterea titrului de imunoglobuline IgE) și analiza la IgG arată că persoana în cauză a contactat cu toxocarele, medicul poate ajunge la concluzia că simptomele maladiei sunt, într-adevăr, legate de infectarea recentă cu toxocarioză și poate planifica tratamentul corespunzător.

Dacă cazul dvs. se înscrie în această categorie, mergeți la oftalmolog, după cum v-am sfătuit mai sus, și citiți paragrafele acestui articol în care discutăm despre simptomele posibile ale toxocariozei, despre cum și când se trateazaă această infecție și despre cum puteți preveni infestarea repetată cu paraziții respectivi.

2. Pe de altă parte, dacă persoana nu acuză niciun simptom de boală și niciun fel de probleme de sănătate, care ar putea fi legate de toxocare, dar testul de sânge la anticorpi IgG împotriva toxocarelor este pozitiv, medicul poate ajunge la concluzia că persoana în cauză a contactat, probabil, cu paraziții respectivi în trecut, dar că aceștia nu i-au provocat niciun fel de tulburări grave, așa cum se și întâmplă de fapt în majoritatea cazurilor.

Cercetările epidemiologice efectuate în țările europene arată că circa 2-5% din oamenii sănătoși, care locuiesc în orașe, și 15-37% din oamenii sănătoși, care locuiesc la țară, au rezultate pozitive la toxocare.

Cei mai mulți dintre aceștia nu au auzit niciodată de toxocare și nu știu că au contactat în trecut cu paraziții respectivi (și, posibil, continuă să contacteze), deoarece toxocarele nu le-au provocat niciodată probleme grave de sănătate.

Dacă cazul dvs. se înscrie în această categorie, mergeți la oftalmolog, după cum v-am sfătuit mai sus, și citiți paragrafele acestui articol în care discutăm despre ce trebuie făcut pentru a preveni infestarea repetată cu paraziții respectivi în viitor. Chiar și persoanele care au contactat în trecut cu toxocare se pot contamina din nou cu acești paraziți.

Ce înseamnă testul negativ la IgG împotriva toxocarelor?

Dacă testul de sânge la anticorpii IgG împotriva toxocarelor este negativ și omul testat nu acuză niciun simptom de boală, care ar putea fi legat de infecția dată (de exemplu, dacă persoana sănătoasă a făcut testul de sânge în cadrul unui studiu epidemiologic care cercetează răspândirea toxocariozei într-o regiune anumită), medicii pot ajunge la concluzia că persoana în cauză nu a contactat niciodată cu toxocarele sau a contactat cu acestea demult, dar acestea nu i-au afectat deloc sănătatea.

Dacă cazul dvs. se înscrie în această categorie, v-ar putea fi utilă informația de mai jos privind sursele de contaminare cu toxocarioză și metodele prin care vă puteți proteja pe dvs. înșivă și pe copiii dvs. de infestarea cu acești paraziți în viitor.

Pe de altă parte, dacă dvs. sau copilul dvs. aveți unele probleme de sănătate ce ar putea fi legate de toxocare (de exemplu, probleme cu văzul, cu sistemul nervos) și analiza de sânge la anticorpii IgG împotriva toxocarelor este negativă, medicul poate ajunge la concluzia că, recent, ați contactat, totuși, cu infecția dată, dar că aceasta nu a provocat, în cazul dvs., creșterea nivelului de anticorpi în sânge.

Testele de sânge la anticorpi împotriva toxocarelor, efectuate de copiii și adulții la care paraziții respectivi izbutesc să pătrundă în unul dintre ochi, sunt, destul de frecvent, negative, ca și cum aceste persoane nu au contactat niciodată cu infecția.

Dacă cazul dvs. se înscrie în această categorie, medicul vă poate indica unele investigații suplimentare (de exemplu, testul PCR al lichidului intraocular sau al lichidului cefalorahidian, tomografia creierului și teste la alte infecții posibile).

Pentru a depista ouăle de toxocare se efectuează și analiza scaunului?

În organismul uman, toxocarele nu se reproduc și nu se transformă în viermi adulți, capabili să depună ouă. De aceea, în scaunul oamenilor infestați cu toxocare, ouăle acestor paraziți nu se găsesc niciodată.

Cu toate acestea, medicul ar putea să vă indice o analiză a scaunului la ouă de helminți, pentru a stabili dacă nu v-ați contaminat cu alte specii de helminți, de pildă, cu ascarizi, care pot provoca simptome similare cu simptomele toxocariozei.

Testele pentru depistarea altor paraziți

Destul de frecvent, medicii vă pot indica, pe lângă analiza sângelui la toxocare, și teste la alți paraziți, de exemplu, la ascarizi, lamblii ș.a..

Interpretarea testelor la infecțiile respective și recomandările privind tatamentul acestora pot fi găsite urmând linkurile de mai sus sau linkurile din articolul nostru general despre paraziți.

Prin ce semne și simptome se poate manifesta toxocarioza? Ce urmări și complicații poate provoca aceasta?

La majoritatea adulților care se îmbolnăvesc de toxocarioză, paraziții respectivi nu provoacă niciun fel de simptome sau complicații și sunt nimiciți în totalitate de sistemul imunitar. Doar în cazuri rare, toxocarele pot provoca, la adulți, inflamația plămânilor, inflamația țesuturilor hepatice sau inflamația ochilor.

La copii și adolescenți, toxocarioza poate evolua mai agresiv. De exemplu, la copiii (cu vârste cuprinse, în special, între 1-7 ani) care sunt infestați concomitent de un număr mare de paraziți sau sunt infestați mereu de noi generații de toxocare, migrația larvelor prin organele interne poate provoca o serie întreagă de simptome și complicații. În medicină, aceste cazuri se numesc toxocarioză viscerală.

În cazuri rare, copiii, infestați cu toxocare, decedează în urma tulburării grave a funcției inimii sau plămânilor, provocate de migrația larvelor de toxocare.

Puteți suspecta o infecție cu toxocare la copilul dvs.:

  • Dacă acesta acuză o tuse seacă timp de câteva săptămâni.
  • Dacă pe pielea copilului apar erupții și pete roșii, similare cu dermatita atopică, și dacă aceste afecțiuni ale pielii apar pentru prima dată. La unii copii, activarea puternică a sistemului imunitar, pe care o provoacă larvele migratorii ale toxocarelor, determină apariția unor erupții severe pe piele, asemănătoare cu dermatita atopică (acestea sunt manifestările cutanate ale toxocariozei).
  • Dacă copilul doarme agitat.
  • Dacă acuză dureri abdominale, dureri de cap.
  • Dacă devine mai irascibil și mai anxios.
  • Dacă, timp de câteva săptămâni, are, periodic, febră de peste 37,5 C.
  • Dacă debutează sau recidivează de câteva ori inflamația plămânilor (pneumonia).
  • Dacă, timp de câteva săptămâni, ganglionii limfatici din tot corpul sunt constant măriți.
  • Dacă, după ecografie, medicul vă informează că copilul are ficatul sau splina mărite.
  • Dacă copilul începe să acuze dureri în articulații.

Toxocarioza ochilor

În cazuri rare, la copii și la adulți, larvele mature ale toxocarelor reușesc să pătrundă, prin fluxul sangvin, în partea posterioară a ochiului (în 90% din cazuri, toxocarele infestează un singur ochi).

Urmările contaminării ar putea fi foarte grave: din cauza reacției inflamatorii, poate avea loc detașarea retinei și pierderea totală a vederii.

Puteți suspecta toxocarioza ochilor la copil:

  • Dacă acesta observă brusc că unul dintre ochi vede cu mai puțină claritate obiectele.
  • Dacă copilul vă spune că i-au apărut, brusc, pete întunecate sau «musculițe zburătoare» care «plutesc» mereu în fața ochior.
  • Dacă copilul acuză brusc strabism (privire încrucișată) sau inflamația ochiului (ochiul devine roșu și iritat).

Toxocarioza creierului

Când larvele toxocarelor migrează în creier, reacția sistemului imunitar la acestea poate conduce la inflamația țesuturilor cerebrale și a învelișului care acoperă creierul (în limbaj medical, aceasta se numește meningoencefalită). Una dintre manifestările principale ale toxocariozei creierului ar putea fi accesele de convulsii (epilepsie) care apar brusc la adult sau la copil.

În prezent, în publicațiile medicale sunt descrise numai câteva cazuri documentate de răspândire a toxocarelor în țesuturile creierului uman.

Cu toate acestea, potrivit unor studii științifice, printre oamenii testați pozitiv la toxocare, epilepsia se atestă mai des decât la cei testați negativ. Aceasta ne îngăduie să presupunem că răspândirea toxocarelor în țesuturile cerebrale are loc mai frecvent decât se crede.

Ce este toxocarioza imaginală?

În trecut, medicii utilizau termenul de toxocarioză imaginală pentru a  desemna cazurile în care oamenii se infestau cu toxocare, consumând carnea semipreparată a animalelor domestice, iar larvele reușeau să se dezvolte în intestinul uman până la stadiul de paraziți adulți. Cu toate acestea, studierea atentă a acestor cazuri de toxocarioză imaginală a arătat că diagnosticul a fost, în majoritatea situațiilor, greșit. De exemplu, în unele cazuri, paraziții care erau luați drept toxocare adulte, erau, de fapt, niște ascarizi.

De aceea, în prezent, termenul toxocarioză imaginală nu se mai folosește și specialiștii consideră că această formă a maladiei pur și simplu nu există.

Când și cum trebuie tratată toxocarioza?

Dacă testul la toxocarioză a fost indicat nu de medicul infecționist (parazitolog), ci de un alt specialist (de pildă, pulmonolog sau pediatru), și rezultatul analizei a fost pozitiv, pentru a stabili tratamentul de care aveți nevoie (și dacă aveți nevoie, în general, de tratament), mergeți la medicul parazitolog, care este mai experimentat în tratamentul toxocariozei. Spre deosebire de alte tipuri de helminți (de exemplu, oxiuri sau ascarizi), toxocarele sunt rezistente la tratamentul antihelmintic obișnuit și mulți medici fără experiență în domeniu pur și simplu nu știu ce trebuie să facă pentru a vindeca maladia.

După cum spuneam mai sus, în capitolul despre interpretarea analizelor la toxocarioză, concluziile pe care le trag medicii depind întotdeauna de starea generală a omului testat la toxocare.

Același lucru se poate spune și despre tratament: necesitatea și schema tratamentului depind întotdeauna de felul în care se simte persoana suspectată de contaminare cu toxocare.

Dacă omul infestat acuză doar simptome nesemnificative de contaminare, medicul parazitolog va prescrie doar tratament antiinflamator și va recomanda să faceți tot ce este posibil pentru a preveni infestarea cu larve noi de toxocare (vezi, ceva mai jos, mai multe detalii în această privință). Majoritatea oamenilor contaminați cu toxocare se însănătoșesc singuri, fără tratament, dacă reușesc să prevină o nouă contaminare.

Pe de altă parte, dacă larvele migratorii ale toxocarelor au provocat inflamația organelor interne (de exemplu, pneumonia), medicul poate prescrie un tratament antihelmintic.

În prezent, pentru tratarea toxocariozei se utilizează medicamente precum mebendazol (vermox) și albendazol (nemozol, vormil). Durata curei de tratament poate constitui de la 5 zile la 3-4 săptămâni și chiar mai mult. Eficiența acestui tratament încă nu este stabilită cu exactitate.

Dietilcarbamazina este un alt medicament ce poate fi folosit în tratamentul toxocariozei, însă, în prezent, această doctorie se întrebuințează mai rar din cauza gravelor efecte adverse pe care le poate provoca.

Dacă presupuneți că dvs. sau copilul dvs. ați putea fi infestați cu toxocare, nu efectuați niciun tratament cu medicamente antihelmintice pe cont propriu. Înainte de a începe tratamentul, duceți-vă la medic. Curele de tratament scurte s-ar putea dovedi ineficiente, pe când cele de durată ar putea determina apariția unor efecte adverse grave (în special tulburarea hematopoezei), pe care medicul trebuie să le țină sub control. Pentru a se asigura că tratamentul nu vă poate dăuna, medicul vă poate indica efectuarea periodică a analizei generale și a celei biochimice a sângelui.

Indiferent de tratamentul prescris de medic, încercați să faceți tot ce vă stă în puteri pentru a preveni contaminarea repetată cu noi generații de toxocare. Vezi mai jos recomandări detaliate în această privință.

În majoritatea cazurilor, medicii indică copiilor analiza la toxocarioză, presupunând că paraziții respectivi provoacă la copii tusea prelungită, astmul, dermatita atopică sau alergia.

Cercetările științifice arată că toxocarioza, într-adevăr, poate fi legată de aceste probleme, dar, cel puțin deocamdată, nu există suficiente date științifice în această privință.

Specialiștii în domeniu atenționează că tusea prelungită, astmul, dermatita atopică și alte probleme alergice ale pielii pot fi determinate de multe alte cauze, de aceea tratamentul împotriva toxocariozei (și altor paraziți) ar putea fi insuficient.

Recomandări detaliate privind soluționarea complexă a problemelor pomenite mai sus – în articolele noastre:

  • Tusea la copii și la adulți
  • Dermatita atopică
  • Astmul

Tratamentul toxocariozei la ochi

În cazul toxocariozei ochilor, tratamentul se efectuează în principal cu medicamente antiinflamatorii (corticosteroizi). Medicamentele antihelmintice sunt mai puțin eficiente împotriva acestei forme a maladiei. În caz de necesitate, medicii pot efectua o intervenție chirurgicală.

Dieta

După părerea specialiștilor, în caz de toxocarioză, nu este necesar să respectați o dietă anume.

Trebuie să fac din nou analize după tatament?

La câteva luni după întreruperea curei de tratament, medicul vă poate invita pentru o examinare repetată și vă poate recomanda din nou analiza sângelui la anticorpi împotriva toxocarelor și testul general de sânge pentru eozinofili. Scăderea titrului de anticorpi și a nivelului de eozinofili din sânge va indica asupra faptului că infecția a fost eliminată din organism.

Toxocarioza în timpul sarcinii

Spre deosebire de toxoplasmoză, problema toxocariozei la gravide este mai puțin studiată. Cercetând materialele științifice din acest domeniu, nu am reușit să găsim niciun fel de date privind acțiunea posibilă a acestor paraziți asupra sarcinii și niciun fel de recomandări privind modul în care se efectuează tratamentul acestei infecții la femeile însărcinate.

Care sunt sursele de contaminare cu toxocarioză? Cum se poate infesta omul cu toxocare? Ce pot face pentru a preveni contaminarea cu acești paraziți?

Din punct de vedere biologic, toxocarele sunt viermi rotunzi. În medicină, acest tip de helminți se mai numește nematode. Starea oamenilor infestați cu toxocare se numește, în limbaj medical, toxocarioză.

Care sunt sursele de contaminare cu toxocarioză?

În prezent, se cunosc peste 30 de specii diferite de toxocare care parazitează organismul mai multor animale. Oamenii pot fi infestați numai de două specii: Toxocara canis, care se dezvoltă în organismul câinilor, și Toxocara cati, care se dezvoltă în organismul pisicilor.

Mai jos, vom explica cum se contaminează animalele înseși.

Majoritatea câinilor se infestează cu toxocare încă în perioada dezvoltării intrauterine. Din organismul femelei bolnave, toxocarele trec în organismul cățeilor, care se nasc contaminați cu acești paraziți.

În organismul cățeilor, larvele toxocarelor se instalează în plămâni și, peste un timp oarecare, urcă prin bronhii în cavitatea bucală. Cățelul înghite larvele și acestea, nimerind în intestinul animalului, se transformă în viermi adulți, care încep să depună ouă.

Femelele adulte de toxocare pot depune până la 200 000 de ouă în fiecare zi. Ouăle acestor paraziți sunt eliminate prin scaunul animalelor în mediul ambiant și nimeresc pe sol.

În sol, ouăle se maturizează pe vreme caldă, timp de 2-6 săptămâni. După aceasta, ouăle devin contagioase pentru om și pentru animale.

Toxocarele adulte trăiesc în intestinul cățeilor timp de 6 luni, după care mor și sunt eliminate cu scaunul. Toxocarele sunt niște viermi alb-gălbui, cu o lunigme de la 4 la 16 cm. La masculul toxocarelor, capătul posterior este răsucit în formă de cârligaș.

Unii oameni cred că ascarizii la oameni şi toxocarele la câini şi pisici sunt helminţi de aceeaşi specie. În realitate, însă, aceştia sunt paraziţi diferiţi (chiar dacă la exterior seamănă foarte mult). Recomandări detaliate referitor la tratamentul ascaridozei sunt prezentate în articolul Ascarizii la copii şi adulţi.

Cățeii infestați cu toxocare, de cele mai multe ori, par a fi sănătoși, dar uneori cresc mai lent, suferă de diaree și vomă. Rareori, aceștia pot muri în urma tulburării funcției organelor interne, cauzate de toxocare.

Câinii adulți se contaminează cu toxocare, când înghit fragmente de sol în care se conțin ouăle maturizate ale acestor paraziți, eliminați de alți câini.

În intestinul câinilor adulți, larvele de toxocare eclozează din ouă, pătrund rapid în fluxul sangvin, se instalează în diferite organe interne și se opresc din dezvoltare. Dacă femela contaminată prinde sarcină, larvele din organismul acesteia vor nimeri în organismul cățeilor, după cum am arătat mai sus.

Câinii se pot contamina cu toxocare și atunci când vânează rozătoare mărunte sau când consumă carnea crudă și măruntaiele animalelor domestice (iepuri, găini, cornute), care s-au contaminat, la rândul lor, prin înghițirea ouălor de toxocare din sol.

Mai rar, câinii se infestează cu toxocare, mâncând paraziți adulți vii, eliminați cu scaunul cățeilor.

La pisici, dezvoltarea toxocarelor are loc ceva mai diferit decât la câini: motănașii se contaminează cu acești paraziți nu în perioada dezvoltării intrauterine, ci imediat după naștere, prin laptele mamei.

Motănașii infestați cu toxocare pot arăta, în majoritatea cazurilor, perfect sănătoși.

În urma cercetărilor epidemiologice, s-a demonstrat că, în multe țări europene (de exemplu, în Franța), de la 30 la 60% din câini și pisici pot fi infestați cu toxocare.

Cum se poate îmbolnăvi un adult sau un copil de toxocarioză?

Adultul sau copilul se poate îmbolnăvi de toxocarioză dacă înghite ouăle paraziților respectivi, care se pot conține în solul contaminat de toxocarele eliminate de câini și pisici (mai ales de căței și motănași).

Ouăle toxocarelor se pot afla pe orice produse alimentare (mai ales pe fructele și pe legumele nespălate), care au putut contacta cu scaunul acestor animale.

În cadrul unor cercetări, s-a stabilit că ouăle de toxocare se pot afla, într-un număr redus, și pe blana câinilor și a pisicilor.

Omul se poate infesta cu toxocare și atunci când consumă carnea crudă sau semipreparată a animalelor domestice (găini, miei, iepuri, cornute), în care se găsesc larvele toxocarelor.

Cel mai frecvent, cu toxocare se contaminează copiii de vârstă preșcolară sau școlară, care se joacă pe sol, în nisip sau în parc. Deosebit de des se îmbolnăvesc de toxocarioză copiii care mănâncă pământ și copiii care au o pisică sau un câine ce petrec mult timp afară și contaminează solul dimprejurul casei cu paraziții respectivi.

După ce adultul sau copilul înghite ouăle de toxocare, acestea nimeresc în intestin unde larvele microscopice eclozează. Lungimea acestora constituie circa 0,5 mm în lungime, iar grosimea – 0,02 mm.

Din intestinul uman, larvele încep să migreze în alte organe interne. La început, larvele trec prin pereții intestinali în vasele sangvine, iar mai apoi se răspândesc, cu fluxul sangvin, înspre ficat, plămâni, inimă etc. La majoritatea adulților și copiilor, sistemul imunitar oprește migrația larvelor și acestea mor. În asemenea cazuri, omul, de cele mai multe ori, nu acuză niciun fel de simptome și nici nu știe că este contaminat cu toxocare.

Cu toate acestea, la unele persoane, larvele pot să rămână în țesuturi timp de mai mulți ani.

Larvele toxocarelor nu pot distruge, de unele singure, organele interne. Inflamația severă și distrugerea sunt întotdeauna efectul unei reacții inflamatorii inițiate de sistemul imunitar, care încearcă să elimine larvele respective. Nu de puține ori, reacția inflamatorie afectează nu numai larvele, ci și țesuturile sănătoase. În asemenea cazuri, omul poate acuza un șir de simptome, pe care le-am descris mai sus.

În cazuri rare, larvele de toxocare se răspândesc în țesuturile inimii, în creier și în ochi, provocând tulburări ale funcției acestor organe.

Profilaxia: ce pot face pentru a mă proteja pe mine însumi și pe copiii mei de contaminarea cu toxocare?

După cum spuneam mai sus, adultul sau copilul se poate infesta cu toxocare dacă înghite ouăle acestor paraziți, ce se conțin în solul și pe produsele alimentare contaminate.

Maturizarea ouălor în sol are loc timp de 10-14 zile, la temperatura solului de 12-32 C.

Unica posibilitate de prevenire a infestării repetate cu toxocare constă în prevenția contaminării cu alte ouă de paraziți.

Ouăle de paraziți sunt deosebit de rezistente în mediul ambiant. Acestea își pot păstra vitalitatea timp de până la 6 ani de zile.

De aceea:

Dacă aveți un câine sau o pisică care petrec se plimbă afară

  • Discutați cu veterinarul despre posibilitatea de a le administra medicamente antihelmintice. Acest lucru este necesar și pentru a preveni răspândirea altor paraziți, de exemplu, a echinococului. Administrați-le animalelor dvs. medicamentul antihelmintic de două ori pe an, chiar dacă acestea nu par a fi infestate de helminți.
  • Dacă câinele sau pisica dvs. vor naște pui, tratați motănașii sau cățeii cu medicamente antihelmintice când aceștia vor împlini vârsta de 2-3 săptămâni. Mai apoi, va trebui să dați medicamente antihelmintice puilor de pisici sau câini 1 dată la fiecare 2 săptămâni, până ce aceștia nu vor împlini vârsta de 4-5 ani. După aceasta, va trebui să le administrați medicamente împotriva helminților de 2 ori pe an.
  • Femelele câinilor și pisicilor trebuie să primească tratament antihelmintic după fiecare naștere.

Dacă doriți să aveți în casă o pisică sau un câine

  • Dacă hotărâți să aduceți acasă un câine sau o pisică fără stăpân, duceți imediat animalul la veterinar pentru a efectua un tratament adecvat împotriva tuturor paraziților care l-ar fi putut infesta (vezi Ghid de soluționare a problemelor legate de paraziți).
  • Dacă doriți să luați o pisică sau un câine de la un alt stăpân, nu vă bizuiți pe ceea ce vă spune acesta și tratați animalul cu medicamente antihelmintice (conform recomandărilor veterinarului) înainte de a-l aduce acasă.

În curte

  • Dacă aveți posibilitatea, îndepărtați stratul superior al solului, în care se pot afla fragmentele scaunului eliminat de câini sau pisici.
  • Strângeți întotdeauna excrementele câinelui dvs. și insistați ca și alți posesori de câini din crutea dvs. să procedeze la fel. Ouăle toxocarelor ce se conțin în scaun nu sunt contagioase pentru om decât la câteva săptămâni de aflare în sol.
  • Dacă e posibil, aduceți nisip nou în nisipiera sau lada de nisip a copiilor și utilați-o cu un capac, pentru a proteja nisipul de câini și pisici atunci când copiii nu se joacă acolo.
  • Lucrând în grădină sau în curte, îmbrăcați întotdeauna mănuși și spălați-vă bine pe mâini după ce ați terminat treaba.

Organizarea alimentației și educarea copiilor

  • Încercați să-l convingeți pe copilul dvs. să se spele pe mâini după ce se joacă pe afară.
  • Nu-i permiteți să mănânce afară în timpul jocului.
  • Spălați bine fructele și legumele înainte de a lu pune pe masă și nu-i îngăduiți copilului dvs. să mănânce fructe și legume direct din grădină.
  • Preparați bine carnea și măruntaiele animalelor domestice.

Recomandările suplimentare de protecție împotriva helminților

Le recomandăm tuturor cititorilor noștri să facă cunoștință cu ghidul nostru special privind Helminții la copii și adulți. Tratamentul și profilaxia.
Din acest ghid, veți afla cu ce helminți se mai poate infesta omul de la animalele domestice și sălbatice, prin carnea de animale și de pește, prin apă sau prin sol, și ce ați putea face pentru a preveni acest lucru.
Deschideți surse


Obiectivul principal al organizației noastre în prezent este elaborarea Ghidului Consumatorului Inteligent de Informații și Servicii Medicale. O sursă de informație medicală de generație nouă, axată pe prezentarea datelor detaliate, transparente, echidistante și cu valoare practică înaltă cu privire la beneficiile, daunele și limitele serviciilor medicale disponibile în prezent.
Scopul nostru este:

să-i ajutăm pe pacienți și medici să ia decizii medicale argumentate și chibzuite

să-i ajutăm pe pacienți și medici să construiască între ei relații eficiente și moral justificate: colaborare bazată pe înțelegerea din ambele părți a rolurilor unice pe care îl joacă fiecare și pe împărțirea justă a resposabilității, cel mai important scop al colaborării fiind formularea și atingerea obiectivelor medicale ale pacientului.

Ghidul Consumatorului Inteligent de Informaţii şi Servicii Medicale este alcătuit din 3 părți:

PARTEA I: LUAREA DECIZIILOR MEDICALE
ALĂTURAȚI-VĂ GRUPULUI NOSTRU PE FACEBOOK ȘI ABONAȚI-VĂ LA NOUTĂȚI PE EMAIL
Vă invităm să vă alăturați consumatorilor inteligenți de informații și servicii medicale pe rețele sociale

Abonați-vă la noutăți, ca să primiți un email o dată în câteva luni prin care să aflați despre publicarea materialelor noi și despre actualizări importante, introduse pe măsura procesării de noi date.