Strongiloidoza la copii şi la adulţi. Răspunsuri la cele mai importante întrebări

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 8 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți-ne părerea dvs.

Încă nu sunt voturi.
Se încarcă...

Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere:
Verificati aici.

Ce este strongiloidoza?

Termenul strongiloidoză se întrebuinţează în medicină pentru a desemna condiţia oamenilor infestaţi cu un anumit tip de paraziţi (helminţi).

Cel mai răspândit agent patogen al strongiloidozei este parazitul Strongyloides stercoralis.

Mai rar, la originea strongiloidozei se află parazitul Strongyloides fuelleborni.

În majoritatea cazurilor, strongiloidoza nu prezintă niciun pericol. Cu toate acestea, în unele situaţii, infecţia respectivă poate să se dezvolte rapid în organismul uman, provocând decesul persoanei afectate timp de câteva zile. De aceea, toţi oamenii contaminaţi cu strongiloidoză, trebuie să urmeze obligatoriu un tratament.

În acest articol, am adunat răspunsuri la cele mai importante întrebări cu privire la ceea ce trebuie făcut dacă dvs. sau copilul dvs. v-aţi infectat sau v-aţi putut infecta cu strongiloidoză.

Vom începe cu descrierea ciclului vital al agenţilor patogeni ai strongiloidozei. Această informaţie vă va ajuta să înţelegeţi corect sensul tuturor recomandărilor noastre privind remedierea problemei.

Ciclul vital al strongiloizilor

Din punct de vedere biologic, agenţii patogeni ai strongiloidozei sunt nişte viermi-paraziţi (helminţi) apţi să supravieţuiască timp îndelungat în organismul uman.

În medicină, strongiloidul şi alte câteva tipuri de helminţi (de exemplu, ascarizii sau oxiurii) se mai numesc nematode, adică “viermi rotunzi”.

Ciclul vital al agenţilor patogeni ai strongiloidozei începe atunci când omul se contaminează cu larvele parazitului respectiv.

De cele mai multe ori, adulţii şi copiii se infectează cu strongiloidoză atunci când umblă desculţi pe pământ. Larvele acestor paraziţi “străpung” pielea de pe tălpi, pătrund în vasele sangvine şi ajung prin sânge în plămâni.

Din plămâni, larvele strongiloizilor urcă prin bronhii spre trahee şi apoi în gât, unde omul contaminat le înghite. Larvele înghiţite ajung, astfel, în intestinul subţire. Acolo, ele încep să crească, transformându-se în paraziţi adulţi.

Peste 3-4 săptămâni după contaminare, femelele încep să depună ouă. În intestinul uman, din ouă eclozează larvele parazitului. O parte din larve este eliminată din intestinul omului infectat prin scaun.

Nimerind în sol umed, larvele strongiloizilor se pot transforma în femele şi masculi şi produce noi generaţii de larve, care pot contamina alţi oameni (prin contactul cu pielea sau prin înghiţire).

Celelalte larve, care apar în intestinul persoanei infestate, nu se elimină cu scaunul, ci trec prin pereţii intestinali şi nimeresc din nou în vasele sangvine şi în plămâni, de unde revin în intestin, peste un timp oarecare, pentru a depune ouă.

Dat fiind că generaţiile noi de larve pot relua mereu migraţia în organismul uman (intestin – plămâni – intestin), strongiloidoza poate dura decenii. În literatura medicală, sunt descrise cazuri de strongiloidoză în care infecţia a persistat, în organismul uman, peste 75 de ani.

Care este sursa de contaminare cu strongiloidoză? Cum se pot infecta copiii sau adulţii?

Omul se poate infecta cu strongiloidoză practic în toate ţările lumii, dar infecţia este mult mai des întâlnită în regiunile cu climă caldă şi umedă, în special în localităţile rurale, unde normele sanitar-igienice nu sunt respectate într-un mod adecvat (mai exact: unde fecalele umane nimeresc direct în sol).

Strongiloidoza este răspândită pe larg în regiunile tropicale şi subtropicale, inclusiv în ţările Africii, Asiei de Sud-Est şi Americii Latine. Cazuri de contaminare cu strongiloizi s-au atestat şi în ţările din bazinul mediteranean, precum şi în Sud-Estul SUA.

S. fuelleborni – agentul patogen care declanşează mai rar strongiloidoza – este răspândit în Africa şi în Papua Noua Guinee.

După cum spuneam mai sus, contaminarea cu strongiloizi are loc, cel mai frecvent, atunci când ne plimbăm desculţi pe solul în care se conţin larvele parazitului respectiv, eliminate de oamenii infestaţi prin scaun.

În afară de aceasta, omul se poate infesta cu strongiloidoză dacă înghite larvele parazitului, care se pot afla în apă sau în produsele alimentare.

Sugarii se pot infesta cu strongiloidoză de la mamele lor (dacă acestea sunt deja contaminate) în timpul alăptării.

Prin ce semne şi simptome se poate manifesta strongiloidoza la copii şi la adulţi?

La majoritatea oamenilor, contaminarea cu strongiloizi nu provoacă niciun fel de simptome.

Rareori, în primele ore de după contaminare, omul poate acuza aşa-numita “erupţie migratorie”: pielea de pe o regiune restrânsă a corpului (de regulă, de pe picioare), în care au pătruns larvele paraziţilor, se înroşeşte, se inflamează şi provoacă un prurit intens.

Simptome similare apar şi la oamenii care se contaminează cu paraziţi de alt tip – anchilostomii.

La câteva săptămâni după contaminare, când larvele strongiloizilor nimeresc în plămâni, adultul sau copilul poate acuza următoarele simptome:

  • Creşterea temperaturii corporale
  • Tuse uscată
  • Respiraţie îngreunată
  • Indispoziţie/ disconfort

Mulţi oameni iau aceste simptome drept semnele unei răceli obişnuite şi de aceea nu apelează la medic.

După ce larvele parazitului ajung în intestinul subţire, pot apărea următoarele simptome:

  • Dureri abdominale, care se intensifică după ce bolnavul ia masa
  • Greaţă şi vomă
  • Diaree
  • Scăderea poftei de mâncare şi slăbirea

Dat fiind că noile generaţii de larve strongiloide pot relua mereu migraţia prin intestin şi plămâni, simptomele bolii se pot repeta, periodic, timp de mai mulţi ani, la oamenii infestaţi cu paraziţii respectivi. De multe ori, simptomele acestei infecţii sunt luate drept semne ale altor maladii (de exemplu, astmul).

Care este durata de viaţă a strongiloizilor? Aceştia pot dispărea spontan, fără tratament? Există strongiloidoză cronică?

După cum spuneam mai sus, larvele strongiloizilor îl pot contamina repetat pe om, fără a părăsi organismul acestuia. Din acest motiv, la majoritatea oamenilor, strongiloidoza decurge ca o boală cronică. Dacă omul contaminat nu este tratat, maladia poate dura decenii.

Strongiloidoza este periculoasă? Ce urmări şi complicaţii poate provoca aceasta?

La oamenii cu sistemul imunitar normal, strongiloidoza rareori provoacă complicaţii grave. Omul poate fi contaminat de infecţia dată timp de mai multe decenii, dar să nu ştie nimic despre aceasta şi să nu aibă niciun fel de probleme de sănătate.

Cu toate acestea, caracterul bolii se poate modifica dacă, dintr-un motiv sau altul, are loc o tulburare a sistemului imunitar. În asemenea cazuri, strongiloidoza devine extrem de periculoasă şi, fără un tratament adecvat (uneori, chiar şi în pofida tratamentului), provoacă complicaţii grave, care ameninţă viaţa persoanei contaminate.

La oamenii cu sistemul imunitar slăbitDin categoria persoanelor cu imunodeficiență (imunitate redusă) fac parte:
persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, persoanele bolnave de diabet zaharat, persoanele care fac tratament anticanceros (chimioterapie, radioterapie), persoanele care administrează corticosteroizi sau alte medicamente ce reduc activitatea sistemului imunitar (precum Metotrexat, Azatioprină, Mercaptopurină, etc.), persoanele care au suportat anterior un transplant de organe și administrează medicamente ce previn rejecția grefei, persoanele care suferă de boli cronice ale organelor interne: insuficiență renală cronică, insuficiență cardiacă, hepatită cronică, ciroză hepatică, etc.
, larvele strongiloizilor pot pătrunde în plămâni, în ficat, în creier şi în alte organe interne, tulburându-le funcţia. Când larvele paraziţilor ajung din intestin în vasele sangvine, ele pot transporta bacterii intestinale capabile să provoace sepsis (infecţia sângelui).

De cele mai multe ori, evoluţia periculoasă a strongiloidozei debutează la persoanele care încep tratamentul cu medicamente ce reduc funcţia sistemului imunitar (de exemplu, corticosteroizii). Un asemenea tratament poate fi necesar pentru a ţine sub control anumite maladii (psoriazisul, boala Crohn, astmul, colita ulceroasă ş.a.) sau pentru a preveni respingerea transplantului la oamenii care au trecut recent printr-o operaţie de transplant.

Diagnosticul: ce analize poate indica medicul pentru a identifica strongiloidoza?

Pentru a stabili dacă adultul sau copilul s-au îmbolnăvit, într-adevăr, de strongiloidoză, medicul parazitolog le poate indica următoarele teste:

Analiza scaunului la ouă şi larve de strongiloizi

Acest test este simplu şi accesibil şi poate fi efectuat în majoritatea laboratoarelor de pe lângă spitalele de boli infecţioase.

Pentru a efectua analiza la strongiloidoză, sunt suficiente doar câteva grame de fecale. Pentru a colecta scaunul, cele mai indicate sunt containerele speciale de unică folosinţă, care pot fi procurate în farmacii.

Dacă, în urma analizei la microscop a fecalelor, medicul identifică ouă sau larve de strongiloizi, aceasta înseamnă că persoana testată este, într-adevăr, bolnavă de strongiloidoză.

Absenţa ouălor sau larvelor de strongiloizi nu înseamnă neapărat că persoana respectivă nu este bolnavă de strongiloidoză. Larvele acestor paraziţi pot apărea în scaun abia la 3-4 săptămâni după contaminare. Mai mult, eliminarea larvelor din intestin nu are loc permanent, de aceea ele pot să nu se conţină în fiecare probă de scaun.

La aproximativ jumătate din oamenii infestaţi cu strongiloizi, analiza scaunului nu relevă prezenţa paraziţilor respectivi, de aceea medicii recomandă efectuarea repetată a testului în zile diferite.

Analiza sângelui la anticorpi împotriva larvelor de strongiloizi

În sângele oamenilor infectaţi de strongiloizi, apar anticorpi (de tip IgG) împotriva larvelor acestor paraziţi.

Aceşti anticorpi nu sunt capabili să inhibeze dezvoltarea strongiloidozei, dar prezenţa lor în sânge îi ajută pe medici să determine contaminarea cu paraziţii respectivi.

Analiza sângelui la anticorpi se aplică nu numai pentru diagnosticarea strongiloidozei, ci şi pentru a stabili cât de eficient a fost tratamentul. Diminuarea titrului (concentraţiei) de anticorpi IgG în sânge după tratament înseamnă că tratamentul a contribuit la stoparea infecţiei.

Tratamentul: cum pot fi eliminaţi strongiloizii din organismul copiilor şi adulţilor? Ce medicamente se utilizează în acest scop?

Deoarece strongiloidoza poate provoca complicaţii grave, medicii infecţionişti le recomandă tuturor copiilor şi adulţilor, la care au fost identificaţi paraziţii respectivi, să urmeze o cură de tratament.

Pentru a trata strongiloidoza, medicul vă poate prescrie unul dintre medicamentele de mai jos:

  • Ivermectină, calculat după cum urmează: 200 µg la 1 kg de masă coporală.
  • Tiabendazol, calculat după cum urmează: 25 mg la 1 kg de masă coporală, de 2 ori pe zi, timp de 3 zile.
  • Albendazol (nemozol, vormil), calculat după cum urmează: 10 µg la 1 kg de masă coporală. (vezi instrucțiunile de utilizare a albendazolului)

Cât de eficient poate fi un asemenea tratament? Care medicament este mai bun?

Rezultatele cercetărilor ştiinţifice arată că ivermectina este cel mai eficient medicament în caz de strongiloidoză. Tiabendazolul este aproape la fel de eficient ca şi ivermectina, dar provoacă mai des efecte secundare, de aceea medicii preferă ivermectina.

Albendazolul s-a dovedit a fi cel mai puţin eficient în caz de strongiloidoză. Din această cauză, administrarea acestuia este recomandată numai în cazurile în care nu sunt accesibile medicamentele ceva mai eficiente.

Este necesară repetarea curei de tratament?

Medicamentele administrate pentru tratamentul strongiloidozei sunt eficiente numai împotriva indivizilor adulţi ai strongiloizilor şi nu pot distruge larvele paraziţilor respectivi. Din acest motiv, medicul vă poate recomanda o doză repetată de medicament la 2 săptămâni după administrarea primei doze.

Medicul poate recomanda oamenilor cu sistemul imunitar slăbit administrarea medicamentului o dată la 2 săptămâni, timp de 6 săptămâni.

Cum pot să-mi dau seama dacă tratamentul m-a ajutat sau nu?

La câteva săptămâni sau luni după a doua cură de tratament, medicul vă poate recomanda să efectuaţi din nou analiza scaunului la larve de strongiloizi şi analiza sângelui la anticorpi împotriva paraziţilor respectivi.

Absenţa larvelor în scaun şi scăderea titrului de anticorpi IgG poate însemna că paraziţii au fost nimiciţi şi că omul s-a însănătoşit.

Strongiloidoza poate reapărea? Cum putem preveni aceasta?

Organismul uman nu poate produce o imunitate specifică împotriva strongiloidozei, de aceea, de fiecare dată când larvele paraziţilor respectivi nimeresc în organismul omului, are loc infectarea şi dezvoltarea strongiloidozei.

Infestarea repetată cu strongiloizi poate fi prevenită, dacă se va ţine cont de următoarele recomandări:

  1. Nu umblaţi desculţ pe pământul care poate fi contaminat cu fecalele altor oameni.
  2. Spălaţi-vă foarte bine pe mâini de fiecare dată după ce aţi fost pe afară şi aţi trebăluit prin grădină.
  3. Spălaţi întotdeauna legumele şi fructele şi beţi numai apă curată.
  4. Încercaţi să explicaţi copiilor de ce este important să respecte aceste reguli. Urmăriţi ca aceştia să nu se joace pe solul care ar putea fi contaminat cu fragmente de fecale umane.

Recomandări suplimentare de protecție împotriva helminților

Le recomandăm tuturor cititorilor noștri să facă cunoștință cu ghidul nostru special privind Helminții la copii și adulți. Tratamentul și profilaxia.
Din acest ghid, veți afla cu ce helminți se mai poate infesta omul de la animalele domestice și sălbatice, prin carnea de animale și de pește, prin apă sau prin sol, și ce ați putea face pentru a preveni acest lucru.

Cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol?

Încă nu sunt voturi.
Se încarcă...

Ce facem noi la moment?

(1) Actualmente suntem în proces de lucru asupra publicării unei serii de articole, dedicate posibilităților de protecție împotriva maladiilor oncologice (a diverselor tipuri de cancer).

În aceste materiale vom prezenta o analiză argumentată științific a opțiunilor disponibile de reducere a riscului de cancer cu utilitate practică pentru mulți adulți. Toți adulții, periodic, se confruntă cu necesitatea de a lua decizii care sunt, direct sau indirect, legate de prevenția maladiilor oncologice, chiar dacă o asemenea legătură nu este întotdeauna evidentă.

(2) Concomitent cu noua serie vom publica și câteva materiale suplimentare importante, care le vor permite cititorilor să-și dezvolte gândirea critică în rezolvarea problemelor medicale, din contul formulării întrebărilor corecte, al determinării propriilor scopuri și al aprecierii calității informațiilor găsite.

Puteți folosi opțiunea de abonare pentru a primi o notificare în momentul publicării noilor articole (publicarea este prognozată pentru luna iunie 2017).