Explicaţia detaliată a stomatitei (ulceraţii în gură) la copii şi la adulţi: cauzele apariţiei, simptomele, tratamentul eficient

Ce este stomatita?

Stomatita este iritaţia şi inflamaţia mucoasei bucale (suprafaţa internă a gurii). Cel mai adesea stomatita se manifestă prin formarea în gură (pe partea interioară a obrajilor şi a buzelor, pe gingii, pe limbă, pe cerul gurii şi pe palatul moale) a unor leziuni albicioase, de diferite dimensiuni.

Alte manifestări ale stomatitei pot fi petele mici roşii sau albicioase în gură sau pe limbă, edemul limbii, pruritul.

În cele mai multe cazuri, boala nu prezintă niciun risc grav şi necesită doar un tratament minim.

Fiţi atenţi!

Confruntându-vă cu o stomatită, acordaţi o atenţie la următoarele observaţii:

  1. În cazuri rare, stomatita poate fi o manifestare a unor boli foarte grave care necesită o adresare imediată la medic;
  2. În unele cazuri, stomatita care nu este asociată cu boli grave, poate să evolueze atât de grav, încât necesită un tratament special.

Pentru a stabili cauza stomatitei în cazul dumneavoastră şi cum puteţi rezolva această problemă (să vă adresaţi medicului sau să vă trataţi la domiciliu), citiţi cu atenţie recomandările de mai jos.

Semn al căror boli periculoase poate fi stomatita?

Stomatita poate fi un simptom al unor boli periculoase de piele, al cancerului, precum şi al bolilor legate de dereglarea funcţiei sistemului imunitar.

În special, formarea ulceraţiilor bucale, a veziculelor, a petelor albe sau roşii poate exista în cazul următoarelor boli: cancerul cavităţii orale, sindromul Behcet, boala Crohn, boala Kawasaki, leucemia, pemfigusul, lichenul plan, sindromul Stephen Jones, intoxicaţia cu plumb sau cu alte metale grele, diabetul zaharat, HIV / SIDA, etc.

Cum pot determina dacă, în cazul meu, stomatita este un semn al unei boli grave, şi ce ar trebui să fac pentru a rezolva problema?

Pentru a stabili dacă, în cazul dumneavoastră, stomatita ar putea fi un semn al unei boli grave şi dacă trebuie să vă adresaţi medicului pentru a o trata, încercaţi să răspundeţi la următoarele întrebări:

A. Dacă stomatita s-a format la dumneavoastră (sau la copilul dumneavoastră) pentru prima dată, sau, cel puţin, ultima dată aceasta a fost foarte demult şi aţi observat de curând ulceraţii în gură, acordaţi atenţie la următoarele momente:

  • cât de mult timp a trecut de când aţi observat pentru prima dată leziuni în gură?
  • număraţi câte ulceraţii s-au format în gură?
  • cât de mare este ulceraţia formată la Dvs. acum? Dacă s-au format mai multe răni – ce dimensiuni are cea mai mare dintre ele?
  • aţi observat că peste un timp după formarea unei ulceraţii vi s-au format încă una sau mai multe răni?
  • în plus la leziunile în cavitatea bucală, aţi observat existenţa şi altor simptome, cum ar fi febra, apariţia veziculelor sau a bulelor pe piele, roşeaţa şi iritarea ochilor sau a organelor genitale?
  • Cu puţin timp înainte de apariţia rănilor, Dvs. aţi administrat un medicament nou, sau aţi consumat un produs alimentar nou, sau aţi utilizat un produs nou de igiena?

Dacă aţi observat apariţia, de curând, a leziunilor şi încă nu puteţi răspunde la toate întrebările de mai sus, reveniţi la ele mai târziu, sau re-citiţi-le de fiecare dată când observaţi orice modificări în dezvoltarea bolii sau a stării sănătăţii dumneavoastră.

B. Dacă stomatita, la Dvs. (sau la copilul dumneavoastră), se repetă destul de des şi ştiţi bine cum se dezvoltă, de regulă, boala, încercaţi să vă amintiţi:

  • cat de des vă apare stomatita?
  • câte ulcere, de regulă, vi se formează?
  • cât de repede se vindecă o rană?
  • la ce dimensiune maximă, de regulă, ajunge o leziune?
  • cat de des se întâmplă că leziunile noi se formează înainte de vindecarea celor vechi?
  • în timpul apariţiei leziunilor în cavitatea bucală aţi observat existenţa altor simptome, cum ar fi febra, vezicule sau bule pe piele, roşeaţa şi iritarea ochilor sau a organelor genitale?
  • aţi observat o relaţie dintre apariţia leziunilor şi utilizarea anumitor medicamente sau a anumitor produse alimentare, sau a produselor de igienă?

Mai jos veţi putea citi ce importanţă au aceste detalii de evoluţie a bolii şi ce trebuie să întreprindeţi, în dependenţă de răspunsurile Dvs.

Cazurile în care trebuie să vă adresaţi neapărat medicului

Cât mai curând posibil, adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă, răspunzând la întrebările de mai sus, observaţi cel puţin unul dintre următoarele semne:

  1. Pe lângă formarea leziunilor în gură, observaţi apariţia veziculelor pe piele a braţelor, a picioarelor sau a torsului;
  2. Pe lângă formarea leziunilor în gură, aţi observat o creştere bruscă a temperaturii până la 39 C (şi mai mult), precum şi o deteriorare semnificativă a stării generale;
  3. Pe lângă formarea leziunilor în gură, observaţi inflamarea severă a ochilor şi / sau a mucoasei organelor genitale;
  4. Ulcerele multiple din gură s-au format după începerea utilizării unui medicament nou sau a unui produs nou;
  5. În plus la ulcerele din gură, aţi observat şi alte simptome (de exemplu, dureri de cap, dificultăţi de respiraţie, senzaţie de mâncărime severă şi erupţii cutanate, etc.).

De asemenea, adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă, răspunzând la întrebările de mai sus, observaţi cel puţin unul dintre următoarele semne:

  1. Pe mucoasa gurii s-a format o leziune neobişnuit de mare (mai mult de 1 cm în diametru), sau un număr mare de leziuni (mai mult de 7-10 ulcere separate);
  2. Noi ulcere apar înainte ca cele vechi să se vindece;
  3. Rănile din gură se formează foarte des (aproape în fiecare lună sau şi mai des);
  4. S-a format o leziune care nu se vindecă timp de mai mult de 3 săptămâni.

Cele mai frecvente forme ale stomatitei şi caracteristicile lor distinctive

Din literatura medicală, sau de la medic, aţi fi putut afla termenii diferiţi care indică diferite forme ale stomatitei. Mai jos vom prezenta o descriere a celor mai răspândite forme ale stomatitei (aftoasă, herpetică, candidozică, alergică şi de contact) şi caracteristicile acestora.

În condiţii casnice, este aproape imposibil să stabiliţi forma exactă a bolii, dar acest lucru nici nu are o necesitate practică. Principalul lucru pe care trebuie să-l faceţi atunci când vă confruntaţi cu problema stomatitei este să evaluaţi cât de grav se dezvoltă boala (vezi întrebările prezentate mai sus.)

Stomatita aftoasă

Stomatita aftoasă este cea mai răspândită formă a stomatitei la copii şi la adulţi, care se caracterizează prin apariţia periodică (recidivarea) pe mucoasa buzelor, a obrajilor, a limbii şi a gingiilor, a unor leziuni foarte dureroase, de culoare albă-gri sau gri-galbenă, unice sau multiple, rotunjite, cu dimensiuni în diametru de la 1 până la 10 mm şi mai mari.

Cauza exactă a apariţiei stomatitei aftoase nu este cunoscută. Se presupune că un rol în dezvoltarea bolii îl pot juca o predispoziţie genetică, insuficienţa vitaminei B12, a vitaminei C, a acidului folic, a fierului, a zincului, stresul emoţional sever sau oboseala, alergia la anumite alimente şi la produsele de igienă (pasta de dinţi cu sodium lauryl sulphate, ciocolata, cafeaua, căpşunile, ouăle).

O altă cauză a stomatitei aftoase recurente poate fi boala celiacă.

Manifestarea stomatitei aftoase depinde de forma bolii:

Forma uşoară a stomatitei aftoase recurente se dezvoltă după cum urmează: în primul rând, pe membrana mucoasă a gurii apare o mică leziune de culoare alb-gri sau gri-galbenă, cu un diametru de 1-3 mm, înconjurată de un chenar subţire roşu-luminos. Adesea, leziunea se formează în locul unei mici traume a membranei mucoase a gurii (de exemplu, de la o zgârietură cu periuţa de dinţi sau de la o muşcătură).

În câteva zile, leziunea se extinde la 5-10 mm şi devine foarte dureroasă, provocând incomodităţi considerabile în timp ce mâncaţi sau vorbiţi. Dacă încercaţi să ştergeţi stratul alb de pe ulceraţie – se descoperă o rană care sângerează (acest lucru este absolut ineficient din punctul de vedere al tratamentului!).

La câteva zile după formarea ulceraţiei, este posibil să observaţi o creştere a ganglionilor limfatici sub maxilar şi apariţia durerii în ele. Foarte rar, este posibilă o uşoară creştere a temperaturii.

Vindecarea leziunii, de obicei, durează aproximativ 7-10 zile. Ulceraţia se vindecă fără cicatrice.

Recurenţa apariţiei stomatitei aftoase într-o formă uşoară poate să difere semnificativ la persoane diferite (de la un episod în câţiva ani, până la formarea aproape constantă de noi ulcere).

Primele episoade recurente ale stomatitei aftoase pot apărea la un copil, la vârsta de 3-4 ani. De regulă, pe măsură ce copilul creşte, episoadele stomatitei devin mai rare, dar, din timp în timp, există aproape la unul din trei adulţi din lume.

Forma severă a stomatitei aftoase recurente este mult mai rară decât forma uşoară şi se caracterizată prin formarea unor ulceraţii mari (mai mari de 1 cm în diametru) şi profunde, care se vindecă timp de 4-6 săptămâni. În procesul de vindecare, asemenea ulceraţii pot lăsa cicatrice.

Stomatita herpetiformă aftoasă recurentă – este cea mai rară formă a stomatitei aftoase, care arată ca o stomatită herpetică, descrisă mai jos. O manifestare tipică a acestei forme de stomatită aftoasă este formarea pe mucoasa gurii a zeci sau chiar sute de ulceraţii foarte mici (de până la 1 mm în diametru). Această formă a stomatitei se produce, în mare parte, la persoanele tinere cu vârsta de peste 20 de ani.

Stomatita herpetică şi herpangina

Stomatita herpetică – este o formă foarte răspândită a stomatitei, care este provocată de virusul herpes simplex. Cel mai frecvent de stomatită herpetică suferă copiii cu vârsta între 1 şi 3 ani. La adulţi, stomatita herpetică se produce mult mai rar.

Stomatita herpetică se caracterizează prin apariţia pe mucoasa bucală (pe limbă, pe gingii, pe cerul gurii) a multiplelor vezicule (de la câteva până la o sută şi mai multe), care plesnesc rapid şi se transformă în răni dureroase, care se vindecă în 1-2 săptămâni.

Spre deosebire de stomatita aftoasă, stomatita herpetică se manifestă, adesea, şi prin erupţii veziculoase pe partea exterioară a buzelor şi a pielii din jurul gurii (în cazul stomatitei aftoase leziunile nu apar pe exteriorul buzelor).

De asemenea, infecţia poate provoca febra şi creşterea dureroasă a ganglionilor limfatici submandibulari şi cervicali. Stomatita herpetică este foarte contagioasă. Recomandări detaliate referitor la tratamentul acestei afecţiuni sunt prezentate în articolul Herpes.

Dacă veziculele şi ulceraţiile apar doar în gât, pe suprafaţa amigdalelor (tonsilelor), boala este numită herpangină. Recomandări detaliate referitor la tratamentul herpanginei sunt prezentate în articolul Herpangina.

Sindromul gură-mână-picior (stomatită + febră)

Sindromul gură-mână-picior este o afecţiune care se întâlneşte destul de frecvent la copii. Sindromul se caracterizează prin apariţia mai multor ulceraţii albicioase dureroase în gură (pe limbă, pe gingii, pe buze, pe cerul gurii), concomitent cu creşterea temperaturii corpului şi formarea unor vezicule dureroase de culoare cenuşie pe pielea palmelor şi a tălpilor (mai rar pe organele genitale şi fese).

Detalii despre cauzele apariţiei aceste boli şi despre tratamentul ei sunt prezentate în articolul Sindromul gură-mână-picior.

Candidoza orală (aftele bucale)

Cauza acestei forme de stomatită sunt ciupercile de genul Candida care distrug mucoasa gurii. Stomatita candidozică este adesea numită „afte bucale”. În afară de stomatită, ciupercile Candida pot provoca candidoza genitală şi candidoza pielii.

Stomatita candidozică este cel mai adesea observată la copiii sub un an. Adulţii pot dezvolta candidoza bucală în cazul slăbirii capacităţii de apărare imună a organismului (de exemplu, în cazul persoanelor care suferă de HIV, de diabet zaharat, persoanelor care urmează un tratament anti-cancer) sau după tratamentul cu antibiotice.

Principalul simptom al candidozei cavităţii bucale este apariţia pe mucoasa gurii a zonelor dureroase, pruriginoase, acoperite cu un strat abundent alb-galben, după îndepărtarea căruia se deschide o rană sângerândă.

La copiii sub un an, aftele bucale se pot manifesta prin refuz de mâncare, prin plâns, prin anxietate semnificativă care creşte în timpul hrănirii. Explicaţia detaliată a cauzelor apariţiei şi a tratamentului stomatitei la copiii în primul an de viaţă sunt prezentate mai jos – vezi Stomatita la sugari cu vârsta de până la un an.

Stomatita alergică şi de contact

În multe cazuri, stomatita poate fi cauzată de iritarea membranelor mucoase ale gurii cu unele produse chimice (stomatita de contact), precum şi ca reacţie alergică la anumite alimente.

Probabilitatea că stomatită este cauzată de alergii, este deosebit de mare în cazul în care, în plus la apariţia ulceraţiilor sau a petelor roşii, în gură se manifestă înroşirea şi umflarea buzelor sau edemaţierea limbii.

Pentru a înţelege dacă o alergie sau efectul iritant al unui produs pot fi cauza stomatitei, în cazul dumneavoastră, analizaţi atent toate cazurile de stomatită, pe care le ţineţi minte, la Dvs. (sau copilul dumneavoastră), precum şi circumstanţele în care acestea s-au întâmplat. Acordaţi o atenţie deosebită la o legătură posibilă a stomatitei cu diversele produse de igienă, cu tratamentul dentar, cu alergia la produsele alimentare.

Cea mai frecventa cauză a stomatitei de contact sau a stomatitei alergice pot fi următoarele substanţe:

  1. Ingredientele care fac parte din pasta de dinţi, din produsele pentru clătirea gurii şi a altor produse de igienă:
    – Aditivi alimentari, arome (mentol, scorţişoară, eugenol) şi conservanţi, propolis
    – Agenţi antimicrobieni (clorhexidina, compuşi cuaternari de amoniu)
  2. Diferite materiale diferite în tratamentele dentare, cel mai adesea, sigiliile metalice, protezele dentare metalice (în special din aliaje care conţin mercur, aur, nichel, paladiu, platină), protezele dentare
  3. Medicamentele sub formă de spray-uri, pentru irigarea gurii şi a gâtului, dropsuri sau comprimate pentru supt
  4. Ţigările şi fumatul.

În cazurile în care dezvoltarea stomatitei este asociată cu alergia la substanţele chimice din componenţa protezelor, pentru a rezolva problema medicul poate recomanda să eliminaţi plombele metalice sau protezele. Din păcate, un astfel de tratament nu întotdeauna elimină totalmente stomatita, chiar şi în cazurile în care alergia la componentele protezei a fost dovedită prin testele speciale de alergie, în special, în cazul protezelor dentare de aur.

Pentru a preveni repetarea alergiei şi a stomatitei asociate cu ea, se recomandă înlocuirea protezelor, confecţionate din diferite metale (nichel, paladiu, etc.), cu o proteză din titan.

Stomatita la persoanele care administrează diferite medicamente

Stomatita (în special candidozică) poate fi o problemă serioasă pentru persoanele care administrează unele medicamente care reduc imunitatea, mai ales, în cazul în care acestea sunt administrate pe cale orală, sub formă de inhalatoare sau de spray-uri.

Dacă utilizaţi un inhalator (de exemplu, pentru tratamentul astmului bronşic), de fiecare dată, după utilizarea acestuia, clătiţi bine gura.

Dacă acest lucru nu ajută să eliminaţi stomatita – consultaţi neapărat medicul.

Tratamentul stomatitei aftoase la adulţi şi la copiii cu vârsta mai mare de un an

Tratamentul stomatitei se efectuează în mai multe etape, în funcţie de frecvenţa apariţiei episoadelor de boală şi de severitatea lor. Tratamentul stomatitei la copii se efectuează conform aceloraşi principii ca şi la adulţi, cu anumite momente specifice enumerate mai jos.

A. Dacă leziunile apar rar şi, de obicei, trec repede – tratamentul poate fi limitat la măsurile îndreptate spre calmarea durerii şi accelerarea vindecării.

Tratamentul ulceraţiei ar trebui să înceapă imediat după apariţia acesteia, atunci când ea este încă relativ mică şi nu este foarte dureroasă. Puteţi utiliza următoarele metode de tratament:

  1. Utilizaţi bicarbonat de sodiu în una dintre următoarele opţiuni:
    – Preparaţi o soluţie specială pentru a clăti gura (150 ml de apă fiartă caldă cu o linguriţă de sare sau de bicarbonat de sodiu) şi clătiţi cu această soluţie gura la fiecare 1,5 – 2 ore, scuipând soluţia după clătire
    – La fiecare 2-3 ore, aplicaţi pe leziune o pastă, preparată dintr-o cantitate mică de bicarbonat de sodiu şi o picătură de apă
    – În loc de pasta de dinţi, utilizaţi pentru a curăţi dinţii bicarbonatul de sodiu
  2. Cumpăraţi o periuţă de dinţi nouă sau curăţiţi bine periuţa veche, ţinând-o timp de câteva minute în apă clocotită, cu bicarbonat de sodiu (fiţi atenţi, acest lucru poate înmuia peria!)
  3. Unii experţi recomandă să ştergeţi rănile cu dezinfectanţi (cum ar fi verdele de briliant). Un astfel de tratament poate fi eficient, dar însuşi procedura este foarte dureroasă, mai ales dacă leziunea a atins deja dimensiunea de 3-4 mm.

B. Dacă, după ce aţi luat măsurile enumerate mai sus, ulceraţia continuă să crească şi să devină chiar mai dureroasă, treceţi la următoarea etapă a tratamentului:

  1. Pentru ameliorarea durerii, puteţi utiliza gelurile anestetice care conţin lidocaina sau benzocaina (acestea se vând în farmacii)
  2. Pentru a accelera vindecarea leziunilor, puteţi utiliza una dintre următoarele opţiuni:
    – amlexanox gel sau gel cu dexametazonă sau cu alţi hormoni corticosteroizi
    – medicamente antiseptice orale, care se vând fără prescripţie medicală
    – amestec, preparat în conformitate cu reţeta descrisă mai jos:

    Cumpăraţi la farmacie câteva fiole de Vitamina B12 (0,05% – 1 ml), câteva fiole de dexametazonă (4 mg – 1 ml), 1 blister de Nistatină şi 1 pachet de bandaj steril. Într-un recipient curat, amestecaţi conţinutul a două fiole ale vitaminei B12, o fiolă a dexametazonei şi două comprimate zdrobite mărunt de Nistatină. Amestecaţi bine aceste ingrediente. Din tifon steril fabricaţi 4 tampoane mici. Îmbibaţi bine tampoanele cu amestecul preparat. Aplicaţi la răni tampoanele îmbibate cu amestec, pentru 1-20 minute, de 3-4 ori pe zi. Dacă în ziua a doua după începerea tratamentului şi în urma utilizării a celor patru tampoane veţi observa că ulceraţia continuă să crească şi rămâne foarte dureroasă – preparaţi al doilea set de tampoane şi continuaţi tratamentul.

    Acest remediu nu trebuie să-l utilizaţi în cazul copiilor, dacă nu sunteţi siguri că copilul controlează suficient de bine acţiunile sale şi nu poate înghiţi sau inhala tamponul.

  3. Dacă observaţi că rănile s-au format pe partea exterioară a buzelor (un semn sigur de stomatită herpetică) – utilizaţi crema cu Aciclovir.
Dacă, în ciuda tratamentului efectuat, leziunea continuă să crească sau nu se vindecă în termen de 3 săptămâni – adresaţi-vă neapărat medicului.

Specificul tratamentului stomatitei la copiii mai mari de 1 an

Tratamentul stomatitei la copii ar trebui să înceapă întotdeauna cu ameliorarea durerii, pentru că, doar după ce durerea dispare, copilul va accepta să clătească gura şi vă va permite să trataţi leziunea cu soluţii dezinfectante.

Pentru a elimina durerea cauzată de stomatită, puteţi utiliza gelurile menţionate mai sus, cu lidocaină sau cu benzocaină (aceste substanţe sunt în componenţa gelurilor utilizate pentru a calma durerea la creşterea dinţilor).

Copiii pot clăti gura cu o soluţie de bicarbonat de sodiu începând cu vârsta de 3-4 ani. La copiii mai mici, în loc de soluţie pentru a clăti poate fi utilizată pasta preparată din bicarbonat de sodiu.

Ce se poate face dacă recidivele stomatitei aftoase se întâmplă destul de des?

Stomatita (în special, stomatita aftoasă) are tendinţa de a se agrava periodic. Exacerbarea bolii poate fi declanşată de deficienţa vitaminelor, de oboseală, de stres, de traumele mucoasei gurii şi de alţi factori. Pentru a elimina totalmente aceste agravări, sau cel puţin, pentru a le face mai rare, trebuie să:

  1. Consultaţi neapărat medicul dentist pentru a efectua tratamentul dinţilor stricaţi.
  2. Încercaţi să respectaţi igiena orală: periaţi dinţii de cel puţin două ori pe zi şi clătiţi-vă gura cu apă după fiecare masă. Utilizaţi numai periuţa de dinţi cu peri moi şi periaţi dinţii fără grabă.
  3. Limitaţi utilizarea soluţiilor pentru clătirea gurii şi a antisepticelor orale.
  4. Renunţaţi la utilizarea pastei de dinţi care conţine sodium lauryl sulphate (citiţi cu atenţie lista de ingrediente).
  5. Renunţaţi la consumul alimentelor care pot irita sau răni mucoasa gurii (pesmeţi, chips-uri, alimente condimentate, fructe citrice).
  6. Renunţaţi la consumul produselor care vă provoacă reacţii alergice.
  7. Citiţi cu atenţie lista alimentelor care pot cauza stomatita (vezi mai sus Stomatita alergică ) şi încercaţi, pentru câteva săptămâni, să eliminaţi complet contactul cu ele – dacă observaţi o îmbunătăţire şi reuşiţi să identificaţi cu exactitate produsul alergen – renunţaţi totalmente la utilizarea acestuia.
  8. Administraţi în mod regulat suplimente de vitamine şi minerale.
  9. Încercaţi să vă odihniţi mai mult.
Aşa cum s-a menţionat mai sus, stomatita aftoasă recurentă poate fi singurul simptom al bolii celiace. În acest caz, singurul tratament eficace al stomatitei este o dietă fără gluten (care elimină totalmente alimentele care conţin grâu, secară şi orz). Explicaţia detaliată a celiachiei, cum să aflaţi dacă suferiţi de această boală şi cum se tratează, sunt prezentate în articolul Celiachia (intoleranţa la gluten).
Dacă, în ciuda tratamentului efectuat, episoadele de stomatită vă deranjează în continuare – adresaţi-vă neapărat medicului. În acest caz, este posibil că va trebui să fie efectuat un examen medical mai aprofundat al cauzelor posibile ale bolii şi un tratament mai complex.

Stomatita (aftele bucale), la copiii de până la un an. Cauzele şi tratamentul.

La nou-născuţi şi la sugari până la un an cea mai răspândită este stomatita candidozică.

După cum s-a menţionat mai sus, agenţii acestei boli sunt ciupercile de drojdie Candida albicans. Ciupercile de drojdie, care sunt agenţii patogeni ai stomatitei, sunt foarte răspândite în natură şi pot fi găsite pe piele, în intestin şi în gura multor oameni sănătoşi. În acest sens, protecţia deplină a copilului de aceşti microbi, cu ajutorii măsurilor stricte de igienă, este practic imposibilă.

La copiii sub un an, principalele simptome ale candidozei pot fi următoarele fenomene:

  • Formarea rănilor albicioase dureroase pe partea interioară a obrajilor, pe gingii sau pe limbă. Aceste leziuni sunt acoperite cu un strat alb brânzos.
  • După îndepărtarea stratului albicios cu un tampon de tifon, se descoperă o rană sângerândă.
  • Deoarece ulcerele sunt foarte dureroase, copilul poate fi agitat, refuză să mănânce, plânge mult în timpul încercărilor de a-l hrăni.

Petele albe pe partea dorsală a limbii nu întotdeauna sunt un simptom al stomatitei şi pot fi prezente pe limba majorităţii sugarilor sănătoşi, alimentaţi cu laptele matern sau cu amestecuri artificiale pentru hrana sugarilor. Un strat „normal albicios” poate fi distins de stomatită aftoasă prin următoarele semne:

  1. Pete albe caracteristice pentru afte, se formează nu numai pe partea dorsală a limbii, ci, de asemenea, pe gingii, pe partea interioară a buzelor, în timp ce stratul depunerilor de lapte apare exclusiv pe limbă.
  2. În caz de afte, depunerile albe sunt foarte strâns ataşate de suprafaţa leziunii şi, după îndepărtarea cu un tampon de tifon, se descoperă o rană hemoragică. Stratul subţire lactat se îndepărtează uşor de pe suprafaţa limbii, şi după eliminarea lui se descoperă suprafaţa sănătoasă a limbii.
  3. Zonele acoperite cu stratul alb, în cazul aftelelor bucale, pot fi dureroase şi pot produce o senzaţie de mâncărime, în timp ce suprafaţa acoperită cu stratul lăptos, de regulă, este absolut nedureroasă.

Destul de des, observând la copil petele albe pe partea din spate a limbii, oamenii se apucă să-l şteargă cu o perie, cu tifon înmuiat cu sodă şi chiar cu dezinfectanţi. Acest lucru este absolut greşit.
Dacă stratul albicios nu provoacă niciun deranj copilului – nu trebuie să faceţi nimic, deoarece acesta este mai degrabă un strat lăptos, dar nu candidoză.

Tratarea stomatitei cavităţii bucale la nou-născuţi şi la sugari se face de obicei cu o soluţie de medicamente antifungice (Nistatina sau Fluconazolul).

  • Aplicaţi la răni un gel anestezic cu lidocaină sau cu benzocaină (poate fi utilizat gelul conceput pentru a calma simptomele de dentiţie).
  • Aşteptaţi timp de 5-10 minute, până când gelul începe să acţioneze, şi hrăniţi copilul.
  • După hrănire, utilizând un tampon de tifon, aplicaţi pe zonele afectate ale mucoasei bucale soluţia antifungică. Odată cu tamponul, se elimină şi stratul alb care poate împiedica pătrunderea medicamentului în adâncul rănii.
  • Încercaţi să nu hrăniţi copilul timp de 30 de minute după ce aţi tratat ulceraţiile.
  • Tratamentul leziunilor cu medicamentele antifungice se efectuează de 3-4 ori pe zi, timp de 7-10 zile.
  • Cel mai bine este să începeţi tratamentul cu o soluţie de Nistatină, care este mai puţin eficace, dar mai bine tolerată decât Fluconazolul.
  • Dacă tratamentul cu Nistatină, efectuat timp de 3-4 zile, nu a fost eficient, puteţi să-l înlocuiţi cu un tratament cu Fluconazol. Dacă şi tratamentul cu Fluconazol nu are efectul dorit, ar trebui să consultaţi medicul.
  • Tratarea suprafeţelor afectate de stomatită cu verde-briliant sau cu alţi coloranţi de anilină este mai puţin eficace decât tratamentul cu medicamente antifungice şi, adesea, lasă pe hăinuţele copilului pete greu de spălat, dar, dacă nu aveţi la îndemână preparatele antifungice – puteţi utiliza şi aceste medicamente.
  • De regulă, copiii (în special, sugarii) suportă stomatita foarte greu. Cel mai mare pericol pentru copiii la această vârstă prezintă deshidratarea din cauza refuzului prelungit de hrană, de apă şi din cauza salivaţiei puternice. În cazurile în care copilul, o perioadă lungă de timp, a refuzat să bea, a devenit letargic, urinează rar şi, dar şi în cazul creşterii semnificative a temperaturii – ar trebui imediat să arătaţi copilul medicului.
  • Pentru a reduce riscul dezvoltării repetate a stomatitei, se recomandă să dezinfectaţi minuţios sticluţa cu biberonul şi mameloanele. În scopul de a dezinfecta complet ustensilele copilului, este suficient să le scufundaţi, pentru 1-2 minute, în apă clocotită, în care aţi adăugat anterior câteva linguriţe de bicarbonat de sodiu.

Candidoza sfârcurilor

În unele cazuri, odată cu stomatita aftoasă bucală la copil, se dezvoltă şi candidoza sfârcurilor la sânii mamei. Acest lucru este deosebit de frecvent în primele săptămâni după începerea alăptării, atunci când sfârcurile sunt încă foarte slab adaptate la alăptare şi acoperite cu o piele subţire şi vulnerabilă. Principalele semne şi simptome ale candidozei sfârcurilor este roşeaţa mamelonului, tumefacţia uşoară şi pruritul.

Tratamentul candidozei mameloanelor

În cazul dezvoltării candidozei sfârcurilor, acestea, de asemenea, se prelucrează cu preparate antifungice.

Dacă utilizaţi Nistatina, ar trebui să ţineţi cont de faptul că aceasta are un gust neplăcut amar, care ar putea să nu placă copilului. De aceea, înainte de fiecare hrănire, spălaţi sânii cu apă caldă.

După hrănire, este folositor să aplicaţi pe sfârcuri crema cu lanolină, care protejează pielea mameloanelor de uscare şi de crăpături, şi reduce riscul dezvoltării candidozei.

Stomatita la persoanele în vârstă, care este asociată cu purtarea protezelor dentare

Stomatita asociată cu utilizarea protezelor dentare (proteze dentare sau dinţi falşi) este specifică, în special persoanelor vârstnice.

Principalele cauze ale stomatitei, la persoanele care poartă protezele dentare, se consideră infecţia fungică (candidoza), susţinută de îngrijirea slabă a protezelor dentare, precum şi o reacţie alergică a mucoasei orale la diferite produse chimice din componenţa protezelor dentare.

În cele mai multe cazuri, stomatita cauzată de purtarea protezelor dentare nu se manifestă prin niciun simptom şi poate fi observată sub formă de pete roşii sau albe umflate în gură. În alte cazuri, pot fi observate sângerarea sau iritarea membranelor mucoase inflamate ale gurii.

Tratamentul stomatitei asociate cu purtarea protezelor dentare

Tratamentul stomatitei asociate cu purtarea protezelor dentare constă în următoarele:

Respectarea igienei orale şi a protezei dentare

  • În timpul zilei, ori de câte ori este posibil, ar trebui să scoateţi proteza din gură
  • Noaptea, ar trebui să eliminaţi neapărat proteza
  • Proteza scoasă din gură trebuie să fie curăţată minuţios cu o periuţă de dinţi şi pusă pe toată noaptea într-un recipient cu o soluţie dezinfectantă (puteţi utiliza clorhexidina sau soluţia preparată din înălbitor cu clor, la rata de 10 picături de înălbitor pe 250 ml de lichid). Dacă proteza conţine piese metalice – pentru dezinfectarea lui nu poate fi utilizată soluţia care conţine clor.
  • Dimineaţa, înainte de a pune proteza în gură, aceasta ar trebui să fie clătită bine sub un jet de apă.

Validarea corectitudinii de purtare a protezelor dentare

Dacă măsurile de igienă enumerate mai sus nu rezolvă problema – adresaţi-vă medicului dentist pentru a verifica conformitatea dimensiunilor protezei cu dimensiunea gurii.

Este important ca proteza să fie exact potrivită pentru om. Proteza prea mare sau proteza care nu se potriveşte în mod corespunzător în gură, poate răni permanent membrana mucoasă a gurii.

Tratamentul suplimentar cu medicamente

În cazul în care stomatita nu poate fi eliminată cu măsurile enumerate mai sus – ar trebui să vă adresaţi medicului pentru prescrierea tratamentului suplimentar. Pentru a accelera recuperarea, medicul poate să vă prescrie tratamentul cu medicamente anti-fungice (Nistatina, Clotrimazolul sub formă de pulberi şi de creme).

Fiţi atenţi!

La persoanele mai în vârstă este foarte mare riscul de a dezvolta cancerul cavităţii orale. De aceea, dacă observaţi, fie că răni, fie că creşteri suspecte, fie că pete albe care nu dispar în decurs de 2-3 săptămâni – adresaţi-vă neapărat medicului.

data publicării: