Slăbitul și controlul greutății, recomandări bazate pe dovezi științifice

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 28 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

Orice concluzii cu privire la alegerea tratamentului sau a investigațiilor prezentate în articol sunt făcute în baza surselor.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți-ne părerea dvs.

Apreciere medie: 3.7. Pe baza a 3 voturi.
Se încarcă...

Cuprins:

Cui îi este destinat acest articol și ce veți afla din el?

Acest articol este adresat cititorilor Sitemedical care au citit deja capitolul dedicat prevenției maladiilor cardiovasculare, din Ghidul consumatorului inteligent de servicii şi informaţii medicale, partea Cum să ai grijă de tine, plan bazat pe dovezi științifice.


După cum ați putut afla din capitolul menționat, menținerea greutății corpului la nivel optim reduce în mod semnificativ riscul de apariție a maladiilor cardiovasculare și a diabetului de tip 2.

În acest articol veți găsi recomandări argumentate științific, cu ajutorul cărora veți putea organiza în mod eficient și inofensiv procesul de slăbire.

Care este greutatea optimă?

Pentru a determina dacă aveți o greutate adecvată (din perspectiva riscului de apariție a afecțiunilor cardiovasculare și a diabetului), va trebui să determinați următorii parametri:

  1. Înălțimea,
  2. Greutatea,
  3. Circumferința abdomenului.

Raportul dintre înălțime și greutate (indicele de masă corporală, IMC)

Reieșind din parametrii de înălțime și greutate puteți calcula indicele de masă corporală, conform formulei:

IMC = greutatea corpului/ (înălțimea, în metri)2

De exemplu, dacă aveți greutate de 52 kg, și înălțimea de 165 cm, indicele IMC va fi egal cu: IMC=52/1,652 = 52/2,72 = 19,1

De asemenea, puteți utiliza tabelul de mai jos.

Greutatea (kg)Statura (cm)
150155160165170175180185190195200
4017,816,615,614,713,813,112,311,711,110,510,0
4520,018,717,616,515,614,713,913,112,511,811,3
5022,220,819,518,417,316,315,414,613,913,112,5
5524,422,921,520,219,018,017,016,115,214,513,8
6026,725,023,422,020,819,618,517,516,615,815,0
6528,927,125,423,922,521,220,119,018,017,116,3
7031,129,127,325,724,222,921,620,519,418,417,5
7533,331,229,327,526,024,523,121,920,819,718,8
8035,633,331,329,427,726,124,723,422,221,020,0
8537,835,433,231,229,427,826,224,823,522,421,3
9040,037,535,233,131,129,427,826,324,923,722,5
9542,239,537,134,932,931,029,327,826,325,023,8
10044,441,639,136,734,632,730,929,227,726,325,0
10546,743,741,038,636,334,332,430,729,127,626,3
11048,945,843,040,438,135,934,032,130,528,927,5
11551,147,944,942,239,837,635,533,631,930,228,8
12053,349,946,944,141,539,237,035,133,231,630,0

În baza indicelui IMC puteți determina din ce categorie faceți parte:

IMCCe semnifică?
sub 18,5deficit ponderal
între 18,5 şi 24,9greutate optimă
între 25 şi 29,9supraponderabilitate
peste 30obezitate
între 30,0 şi 34,9obezitate de gradul 1
între 35,0 şi 39,9obezitate de gradul 2
peste 40,0obezitate de gradul 3

De unde se știe că anume așa parametri IMC sunt optime?

Ca și în cazul altor parametri clinici, valorile optime pentru IMC au fost determinate în baza observațiilor efectuate asupra stării de sănătate a unui număr mare de oameni. Prelucrarea statistică a acestor date a arătat că persoanele cu IMC mai mare de 25 sunt supuse unui risc mai mare de apariție a bolilor cardiovasculare decât persoanele cu IMC mai mic de 25. În plus, s-a stabilit că creșterea ulterioară a IMC (peste 25) duce la o creștere corespunzătoare, direct proporțională, a probabilității de apariție a maladiilor cardiovasculare, a diabetului și a mortalității generale. În baza acestor descoperiri s-a convenit ca 25 să se considere ca fiind limita de sus a nivelului optim al IMC.

Pe de altă parte, observațiile au arătat că IMC mai mic de 18,5 se determină, preponderent, la persoanele care consumă insuficientă hrană (pentru înălțimea lor), motiv pentru care sunt predispuse la apariția unui șir de boli (inclusiv anemie), legate de insuficiență de vitamine, minerale și proteine. Din acest motiv, 18,5 se consideră limita de jos a nivelului optim al IMC.

Deci, greutatea optimă nu depinde de sex și vârstă?

Dacă vorbim despre masa corporală din perspectiva influenței acestui parametru asupra sistemului cardiovascular, atunci se poate spune că pentru toți adulții de aceeași înălțime (indiferent de vârstă și sex), greutatea optimă se include în același interval.

Calcularea intervalului de greutate optimă

Știind deja formula de determinare a IMC și faptul că, în mod optim, acesta trebuie să se includă în intervalul 18,5 – 24,9, puteți calcula ce greutate trebuie să aveți ca să vă încadrați în aceste limite.

Limita de sus a greutății optime = 24,9 x (înălțimea, în metri)2

Limita de jos a greutății optime = 18,5 x (înălțimea, în metri)2

De exemplu, dacă aveți înălțimea de 160 cm, atunci:

  • limita de sus a greutății optime va fi egală cu 24,9 х 1,62 = 63,7
  • limita de jos a greutății optime va fi egală cu 18,5 х 1,62 = 47,3

Circumferința abdomenului

În cadrul cercetărilor științifice s-a determinat că cel mai important efect negativ (din perspectiva creșterii riscului de apariție a bolilor cardiovasculare și a diabetului) îl are țesutul adipos din regiunea abdomenului și a organelor interne.

Din acest motiv, circumferința abdomenului se utilizează în calitate de parametru clinic suplimentar (pe lângă IMC), care permite estimarea nivelului de risc cardiovascular.

Cum se măsoară circumferința abdomenului?

Luați o bandă obișnuită de măsurare și, după expir, plasați-o în jurul taliei, direct pe piele, la nivelul ombilicului. Asigurați-vă că banda stă paralel cu podeaua.

Indiferent de IMC, circumferința taliei trebui să fie:

  • la femei: mai mică de 80 cm
  • la bărbați: mai mică de 94 cm

Observațiile asupra unui număr  mare de oameni au arătat că depășirea acestor valori corelează direct cu riscul de apariție a diabetului de tip 2 și a maladiilor cardiovasculare, precum infarctul miocardic și accidentul cerebro-vascular. Un risc deosebit de înalt se observă la bărbații cu circumferința taliei mai mare 102 cm și la femeile cu circumferința taliei mai mare de 88 cm.

E posibil ca IMC să fie în limitele normei, iar circumferința taliei să depășească valorile optime?

Da, acest lucru este posibil și în acest caz trebuie să considerați că sunteți supus unui risc cardiovascular crescut (și că pentru a-l reduce trebuie să slăbiți).

Cea mai mare parte din masa corpului le revine mușchilor, țesutului adipos, organelor interne și oaselor. Greutatea oaselor și a organelor interne la diferiți oameni diferă doar într-o mică măsură. Pe de altă parte, greutatea masei musculare și a țesutului adipos poate să varieze în limite mari. La persoanele cu o formă fizică bună masa musculară este mai mare.

Dacă o persoană are exces de grăsime și, concomitent, un deficit considerabil de masă musculară, raportul dintre înălțime și greutate se va menține în intervalul optim al IMC (de regulă, aproape de limita de sus). Totodată, din cauza excesului de țesut adipos, această persoană va fi supusă unui risc cardiovascular mărit.

După cum ați aflat din capitolul dedicat prevenției bolilor cardiovasculare, dacă IMC sau circumferința taliei depășesc valorile optime, menținerea unei asemenea greutăți, indiferent de vârstă și formă fizică, crește probabilitatea de apariție a diabetului, hipertensiunii arteriale, a nivelului crescut de colesterol și a maladiilor cardiovasculare asociate cu aceste dereglări.

Pe de altă parte, reducerea stabilă a greutății, chiar și fără a atinge nivelul optim, contribuie la reducerea semnificativă a riscului de dezvoltare a acestor maladii. Totodată, dacă veți reuși să ajungeți la greutatea optimă, riscul dvs. individual se va reduce și mai mult.

Cum se poate organiza în mod eficient şi inofensiv procesul de slăbire?

În această parte a articolului vom răspunde la următoarele întrebări:

  • Ce metode de slăbire, argumentate științific, există la moment?
  • Cât de inofensivă și eficientă este fiecare dintre aceste metode?

Conceptul de slăbire argumentat științific

Conceptul descris mai jos, deja de mulți ani, este aplicat de către medici de diferite specialități, care îi ajută pe pacienții lor să-și rezolve diverse probleme, cauzate de excesul ponderal (diabet, hipertensiune arterială, reabilitare după infarct, etc.).

Acest concept nu are o denumire de marcă și nu are un autor concret, deoarece principiile care stau în baza lui au fost formulate în rezultatul multiplelor cercetări științifice, prin efortul comun al unui număr mare de cercetători, de-a lungul multor ani (vezi surse).

Structura programului de slăbire

  1. De regulă, schimbările spre bine nu se întâmplă de la sine. Implementarea lor cere planificare. La rândul său, planificarea cere timp. Primul și cel mai important pas în planul de slăbire este rezervarea unei anumite porțiuni de timp, pe care îl veți utiliza în mod regulat pentru planificarea tuturor întrebărilor care vor apărea pe parcursul realizării programului de slăbire.
  2. Atunci când veți rezerva suficient timp necesar planificării, veți putea trece la pasul următor: corectarea compoziției alimentației.
  3. Atunci când structura alimentației va fi pusă la punct, veți putea să determinați un scop realist de reducere a greutății.
  4. Stabilind scopul, veți putea trece la corecția cantității de energie pe care o consumaţi cu hrana. Anume din acest moment va începe slăbitul.
  5. După ce veți începe să reduceți greutatea, va trebui să monitorizați progresul dvs. prin intermediul cântăririlor regulate. Acest lucru vă va ajuta să determinați dacă vă apropiați de scopul stabilit și dacă sunt necesare careva schimbări în program.
  6. Atunci când compoziția și volumul mâncării vor fi ajustate, veți putea începe un program de activități fizice regulate, necesare pentru prevenirea pierderii masei musculare și a densității osoase.
  7. În final, atunci când veți atinge greutatea optimală, va trebui să vă învățați să o mențineți.

Rezervarea timpului pentru planificare

Rezervarea timpului pentru planificare presupune găsirea unei ferestre de timp în programul vostru zilnic sau săptămânal, pe care îl veți folosi în mod regulat pentru a găsi soluții pentru problemele pe care le veți întâmpina pe parcursul realizării planului de slăbire. De exemplu, în perioadele rezervate planificării puteți:

  • să recitiți recomandările din acest ghid;
  • să citiți alte materiale care vă pot fi necesare pentru implementarea planului;
  • să revedeți planul dvs. alimentar, să modificați lista de cumpărături, să găsiți rețete noi, etc.;
  • să monitorizați procesul de slăbire, să determinați dacă este nevoie de schimbări în program și ce puteți schimba.

Trebuie să rezervați suficient timp; veți avea nevoie de cel puțin 45-60 minute pe săptămână, fără să scăpați nicio sesiune de planificare.

Planificarea este elementul de bază în atingerea oricărui obiectiv de durată. Dacă după un timp de la începerea programului de slăbire veți observa că nu v-ați apropiat de scopul stabilit, trebuie să înțelegeți că cauza problemei este insuficiența de planificare:

  • nu ați dedicat suficient timp pregătirii și studierii informațiilor necesare, sau
  • nu ați dedicat timp revederii planului de alimentație, sau
  • nu ați dedicat timp discuţiei modificărilor cu alți membri ai familiei implicați în proces, sau
  • nu ați dedicat timp procurării lucrurilor necesare, etc.

Nu omiteți nicio ședință de planificare. Dacă într-o anumită zi, din cauza unor circumstanțe neprevăzute, în locul planificării va trebui să faceți altceva, rezervați-vă doar 5 minute pentru a vă așeza și a medita asupra faptului că, de data asta, veți omite planificarea, dar că aceasta este importantă pentru dvs. și că data viitoare o veți face neapărat. Acest gest va păstra tradiția planificării, iar tradiția planificării va păstra întregul program.

Atitudinea corectă

Va fi corect dacă veți aborda intenția dvs. de a slăbi cu o atitudine blândă și respectuoasă, dar, concomitent, obiectivă și constructivă.

Atitudinea blândă și respectuoasă presupune că slăbitul nu trebuie să fie o pedeapsă, pe care aveți de gând să v-o aplicați, ci o manifestare a grijii și a respectului față de sine. Atitudinea obiectivă presupune că trebuie să apreciați propriile eforturi și rezultate onest. Atitudinea constructivă presupune că nu trebuie să vă opriți la critică, ci, observând o greșeală și cauza ei, trebuie să o corectați cu ajutorul planificării.

Corectarea compoziției alimentației

Din capitolul dedicat prevenției bolilor cardiovasculare ați putut afla care sunt principiile de alimentație argumentate științific. Aceleași principii de alimentație sunt aplicabile și în cadrul procesului de slăbire.

Informații detaliate în acest sens puteți găsi în articolul Recomandări cu privire la alimentație, bazate pe dovezi științifice.

Presupunând că toți cititorii vor citi ghidul menționat, aici vom enumera doar principalele avantaje pe care un asemenea sistem de alimentație le oferă persoanelor care vor să slăbească:

  1. Acest sistem de alimentație are un efect benefic demonstrat din perspectiva reducerii riscului de apariție a diabetului, hipertensiunii arteriale, a nivelului mărit de colesterol și a bolilor cardiovasculare, ceea ce este foarte important, deoarece probabilitatea de apariție a acestor boli la persoanele cu greutate excesivă este mărită.
  2. Respectarea tuturor principiilor menționate permite asigurarea aportului adecvat de diverși macronutrienți (proteine, glucide și lipide) și micronutrienți (vitamine, minerale și alte substanțe biologic active). Pentru persoanele care intenționează să slăbească și care, pentru asta, vor trebui să reducă cantitatea de hrană consumată, acest lucru este foarte important.
  3. Respectarea principiilor alimentare descrise în articolul menționat se recomandă tuturor oamenilor, ceea ce înseamnă că, împreună cu persoana care slăbește, întreaga familie poate adopta noul plan alimentar. În plus, organizând o astfel de alimentație pentru membrii familiei, veți contribui și la reducerea riscului lor de apariție a bolilor periculoase.
  4. După atingerea greutății optime, nu va trebui să schimbați nimic, pentru a o menține. După cum arată studiile, persoanele care respectă acest plan alimentar reușesc mai bine să mențină greutatea optimă pe termen lung.
Încă un sfat:

Nu vă grăbiți să treceți la etapa de reducere a consumului de calorii  sau să începeți un program de activități fizice regulate dacă încă nu ați implementat schimbările calitative în alimentație. Rezervați pentru această etapă cel puțin câteva săptămâni.

Stabilirea unui scop realist de slăbire

Al treilea pas în planul de slăbire este stabilirea unui scop realist. Scopul realist presupune cu câte kilograme trebuie să slăbiți, cu ce viteză veți slăbi și, respectiv, în cât timp veți atinge greutatea optimă.

Efectuați următorul calcul: scădeți din greutatea dvs. actuală valoarea de sus a greutății optime. Aceasta se determină conform formulei 24,9x (înălțimea, în metri)2.

Rezultatul obținut va constitui numărul de kilograme pe care trebuie să le dați jos pentru a atinge o greutate optimă.

De exemplu, dacă aveți 74 kg, iar limita de sus a greutății optime, este 62 kg, puteți determina că greutatea excesivă în cazul dvs. constituie 12 kg (cel puțin).

Efectuând acest calcul, veți avea o viziune realistă cu privire la numărul de kilograme pe care trebuie să le dați jos pentru a ajunge la o greutate optimă și pentru a reduce riscul cardiovascular. Asta e cu totul altceva decât să vă puneți ca scop „să slăbiți un pic” sau „să vă aduceți în formă”. Acest calcul vă va permite, în orice moment, să determinați progresul dvs.

În programele clinice de slăbire se recomandă scăderea ponderală cu o viteză de 5-10% din greutatea corpului în decurs de 6 luni. Pentru mulți oameni asta presupune aproximativ 8-10 kg în jumătate de an, sau 1,5-2 kg pe lună, sau 0,3-0,5 kg pe săptămână.

Divizând kilogramele pe care trebuie să le dați jos la viteza de slăbire recomandată, puteți calcula, aproximativ, de cât timp (săptămâni, luni sau ani) veți avea nevoie pentru a atinge scopul.

De exemplu, dacă pentru a ajunge la greutatea optimă trebuie să slăbiți cu 12 kg, împărțind 12 la 1,5 sau la 2 (greutatea cu care puteți să slăbiți într-o lună), puteți calcula că atingerea scopului vă va lua cel puțin 6-8 luni.

Slăbirea mai rapidă este argumentată doar în cazul persoanelor care au deja probleme de sănătate cauzate de greutatea excesivă și nu pot fi controlate cu ajutorul medicamentelor. Însă, în aceste cazuri, pentru organizarea unui program inofensiv de slăbire este nevoie de ajutorul unui medic.

Slăbirea mai lentă nu se recomandă pentru că, în asemenea caz, este greu de observat dacă slăbiți sau nu.

Corecția cantității de energie, consumată cu mâncarea. Cu acest pas începe slăbitul.

Din momentul în care planificarea regulată a devenit o obișnuință și ați ajustat compoziția alimentației, puteți începe să reduceți în greutate. Pentru asta va trebui să limitați parțial consumul de mâncare.

Acesta este cel de al patrulea pas din programul de slăbire și începutul slăbirii propriu-zise.

În cadrul cercetărilor s-a stabilit că pentru a obține un tempou optim de slăbire, egal cu 0,3-0,5 kg pe săptămână, mulți oameni trebuie să reducă valoarea calorică a meniului său zilnic cu 500-1000 kcal sau cu 25-30%.

Calcularea zilnică a caloriilor consumate poate fi o sarcină destul de complicată. Înțelegem acest lucru, motiv pentru care le recomandăm această metodă doar acelor cititori care o găsesc practică și comodă.

O modalitate mai simplă este să reduceți numărul de calorii consumate, micșorând volumul porțiilor cu 25-30%. Vom enumera câteva metode posibile:

  • Dacă v-ați obișnuit să mâncați din aceeași farfurie și de fiecare dată o umpleți până la același nivel, puteți să cumpărați un set nou de farfurii, cu un diametru și volum mai mic cu 25-30%. Astfel, veți putea să le umpleți la fel și să consumați cu 25-30% mai puțină hrană.
  • Dacă nu vreți să schimbați farfuriile, puteți să vă luați porția obișnuită, iar apoi să întoarceți înapoi o treime din porție.
  • Puteți să controlați porțiile încă la etapa de pregătire a bucatelor: pentru felurile de mâncare obișnuite, folosiți cu 25-30% mai puține ingrediente.
  • Dacă acest lucru este aplicabil în situația dvs., puteți să omiteți o masă (de exemplu, cina), iar la celelalte două mese să mâncați la fel ca de obicei (nu mai mult!), cu condiția că deja ați modificat compoziția alimentației și consumați toate tipurile de produse recomandate. O asemenea abordare va crea același deficit de 25-30%.

Selectând una dintre metodele descrise sau inventând propria dvs. modalitate, veți începe procesul de slăbire.

Indiferent de metoda aleasă, trebuie să fiți pregătiți pentru faptul că, la început, metoda poate fi inexactă și va fi nevoie să o ajustați pe parcurs. Dacă la cântăriri regulate veți determina că nu slăbiți sau slăbiți prea lent – va trebui să mai reduceți din porții.

Monitorizarea progresului și ajustarea programului

Monitorizarea progresului este cel de-al cincilea pas din program. Puteți să treceți la această etapă după ce ați format deja obiceiul de planificare, ați corectat compoziția alimentației și ați început în mod conștient și sistematic să consumați cu 25-30% mai puțină mâncare.

Cel mai bine este să vă cântăriți o dată pe săptămână. Cântăritul mai frecvent nu are niciun sens. Cântăritul mai rar nu se recomandă pentru că, în acest caz, nu veți avea posibilitatea să apreciați în mod obiectiv eficiența efortului dvs. și să aplicați ajutările necesare.

Pentru o apreciere mai exactă, se recomandă să vă cântăriți:

  1. acasă, pe propriul cântar,
  2. în aceeași zi a săptămânii (de exemplu, în ziua în care faceți planificarea),
  3. dimineața,
  4. imediat după ce ați mers la toaletă,
  5. înainte de micul dejun și înainte de a bea apă,
  6. dezbrăcat(ă) sau în aceleași haine de casă.

După cum puteți să vă dați seama, cântăritul în sine nu face programul de slăbire mai eficient, ci doar vă oferă informație. Reacția dvs. la această informație va determina în final rezultatul programului.

Dacă la o cântărire veți observa că în decursul săptămânii nu ați reușit să obțineți reducerea ponderală prognozată de 300-500 g sau că greutatea dvs. a crescut, în timpul planificării formulați în scris răspunsurile la următoarele întrebări:

  1.  De ce s-a întâmplat acest lucru? (fiți onești și obiectivi)
  2. Ce planificați să faceți pentru a corecta situația? (fiți constructivi).
Trebuie să fiți gata pentru eșecurile temporare și să adoptați o atitudine constructivă.

În procesul de slăbire, ca și în cazul altor scopuri complexe, nu este posibilă evitarea completă a erorilor. Trebuie doar să tindeți să nu repetați aceleași greșeli din nou și din nou.

Dacă veți determina că greutatea s-a redus conform planului, veți putea să continuați programul fără modificări. Totodată, trebuie să știți că peste câteva săptămâni sau luni de slăbit, reducerea în greutate va înceta, în pofida faptului că veți continua să îndepliniți planul cu rigurozitate. Cauza principală poate fi că după ce veți da jos o parte din greutatea în plus, veți ajunge din nou la echilibru, adică consumul de energie se va echivala cu caloriile cheltuite. În așa caz, pentru a continua slăbitul, va trebui iarăși să reduceți porția de mâncare cu 25-30%. Este foarte posibil că veți avea nevoie de mai multe ajustări de acest fel în decursul programului de slăbire.

Începerea unui program de activități fizice regulate

Atunci când după îndeplinirea primilor 5 paşi:

  1. planificarea
  2. corectarea compoziției alimentației
  3. stabilirea unui scop realist
  4. reducerea consumului de calorii
  5. monitorizarea eficienței programului

veți ajunge la o reducere stabilă în greutate, puteți să adăugați în programul dvs. cel de-al șaselea component – activitățile fizice regulate.

După ce veți începe activitățile fizice, nu trebuie să le includeți în calculele voastre de cheltuieli energetice și nu trebuie să mâncați mai mult. Păstrați același regim de alimentație ca și până la începerea activităților sportive. S-ar putea să fiți surprinși de faptul că după începerea efortului fizic viteza de slăbire nu va crește deloc sau sau va crește doar foarte puțin. Asta se explică prin faptul că la efort fizic se cheltuie relativ puțină energie. Acest lucru nu înseamnă, însă, că exercițiile fizice sunt inutile.

Cheltuielile energetice ale organismului au aproximativ următoarea structură: zilnic, circa 70% de energie se utilizează pentru procesele metabolice (sinteza și dezintegrarea substanțelor organice, funcționarea organelor interne, respirație, bătăi cardiace, menținerea homeostazei mediului intern, etc.). Încă 15% se cheltuie pentru generarea de căldură, necesară pentru menținerea unei temperaturi constante a corpului. În sfârșit, încă 15% se utilizează pentru mișcare.

După cum vedeți, cea mai mare parte din energie (70+15=85%) le revine proceselor în care omul nu participă în mod conștient și pe care nu le poate influența prea mult.

Creșterea cheltuielilor de energie se poate face din contul mișcării, însă pentru a crește consumul de energie cu doar 15%, va trebui să vă mișcați de două ori mai mult.

Din punct de vedere al cheltuielilor energetice la mișcare și sport, organismul omului este un dispozitiv foarte econom. Anume din acest motiv, componentul de bază al programelor de slăbire este reducerea cantității de mâncare consumată și nu sportul.

În cadrul observațiilor s-a stabilit că oamenii care fac în mod regulat efort fizic de intensitate moderată, cu o durată cumulativă mai mică de 150 minute pe săptămână și nu limitează consumul mâncării, de regulă, nu doar nu pierd în greutate, ci și continuă să adauge în greutate cu același tempou ca și persoanele care nu fac deloc sport.

Cercetările arată că pentru o reducere lentă dar stabilă în greutate o persoană trebuie să se supună unui efort fizic regulat de intensitate moderată sau înaltă, cu durata de mai mult de 250 minute pe săptămână (ceea ce constituie cel puțin 5 antrenamente a câte 50 minute fiecare sau alergarea a 30 km). Însă chiar și în acest caz, dacă persoana respectivă nu-și va limita consumul de mâncare, ea nu va putea pierde în greutate.

Este foarte important, totuși, să implementați un program de activități fizice regulate în cadrul programului vostru de slăbire. Efortul fizic va avea un impact modest asupra reducerii greutății, însă este foarte important din perspectiva prevenției bolilor cardiovasculare.

Vedeți Recomandări privind nivelul optim de activitate fizică.

Aici vom enumera doar cele mai importante beneficii pe care activitățile fizice regulate le oferă persoanelor care vor să slăbească:

  1. Activitățile fizice regulate, indiferent de greutate și alți factori, reduc riscul de apariție a diabetului și a bolilor cardiovasculare. După cum știți, persoanele cu greutate excesivă sunt supuse unui risc mai mare de a se îmbolnăvi de aceste afecțiuni, motiv pentru care orice măsuri care pot contribui la reducerea acestui risc pe termen lung sunt foarte binevenite.
  2. Efortul fizic regulat (combinarea exercițiilor de creștere a forței musculare cu cele de creștere a rezistenței cardio-respiratorii) oferă o suficientă stimulare a mușchilor pentru a preveni atrofierea lor în condiții de deficit de energie, necesar pentru slăbire. Acest lucru este important pentru a vă asigura că slăbiți din contul țesutul adipos și nu a masei musculare.
  3. Dacă nu veți face sport, pe măsură ce veți reduce greutatea, oasele vor fi supuse unei sarcini mai mici. Cu timpul acest lucru poate duce la apariția unui grad semnificativ de osteoporoză și la creșterea riscului de fracturi. Exercițiile fizice regulate previn dezvoltarea acestor consecințe negative.
  4. Dacă, pe lângă limitarea consumului de mâncare veți reuși să implementați un program de exerciții fizice cu o durată cumulativă mai mare de 250 minute pe săptămână, veți putea obține o slăbire mai rapidă și mai constantă.
  5. Dacă pe lângă greutatea în exces mai aveți și alte probleme asociate (diabet de tip 2, hipertensiune arterială), efortul fizic va contribui la un control mai bun al acestor boli.
  6. Unele femei și fete cu greutate excesivă pot să sufere concomitent și de sindromul ovarelor polichistice. Exercițiile fizice regulate sunt o măsură importantă în tratamentul acestei probleme. Recomandări detaliate referitor la tratamentul SOP sunt prezentate în articolul Sindromul ovarelor polichistice.
  7. Supraponderabilitatea supune articulațiile unei solicitări excesive, contribuind, astfel, la apariția durerilor persistente în genunchi și articulațiile șoldului. Datele existente indică asupra faptului că exercițiile de forță efectuate în mod regulat orientate spre creșterea puterii musculare din regiunea afectată sunt eficiente pentru ameliorarea durerilor.

Menținerea greutății optime

Pe măsură ce vă veți apropia de greutatea optimă, cheltuielile energetice se vor reduce și acea cantitate de mâncare care cu câteva luni în urmă era pentru dvs. „redusă”, va deveni optimă. Astfel, programul de slăbire va deveni treptat un mod de viață normal, care vă va asigura greutatea optimă stabilă. Ajungând la greutatea adecvată nu va trebui să schimbați nimic.

Va fi corect să continuați să vă cântăriți în mod regulat, ca și până acum, 1 dată pe săptămână, sau puțin mai rar. Dacă veți vedea că ați început să adăugați din nou în greutate, veți putea să vă ajustați consumul de mâncare conform schemei deja bine cunoscute.

Verificarea nivelului de tensiune, glucoză și colesterol

Multe persoane cu greutate excesivă suferă concomitent și de un șir de alte probleme de sănătate, precum:

  • tensiune arterială mărită;
  • nivel crescut de glucoză în sânge (prediabet sau diabet);
  • dereglarea nivelului de colesterol în sânge (dislipidemii).

În medicină acest fenomen este numit sindrom metabolic. Acest termen se descifrează ca modificări patologice ce au loc concomitent în diferite sfere ale metabolismului.

Pericolul principal al sindromului metabolic este determinat de faptul că niciunul dintre componentele sale nu cauzează simptome evidente, dar fiecare dintre ele și, mai ales, toate împreună, cresc în mod semnificativ probabilitatea de apariție a maladiilor cardiovasculare.

Dacă aveți IMC mai mare de 25, vă recomandăm insistent să citiți  următoarele ghiduri:

În aceste articole veți găsi recomandări detaliate în privința analizelor și măsurărilor pe care trebuie să le faceți.

Va fi corect să efectuați aceste analize cât mai curând. Dacă rezultatele vor arăta careva dereglări, va trebui să începeți tratamentul medicamentos pentru corecția lor.

Aceste măsuri sunt necesare chiar și dacă aveți intenția serioasă de a slăbi. Deși slăbitul, într-adevăr, poate să micșoreze semnificativ severitatea acestor dereglări sau chiar să ducă la dispariția lor (de exemplu, în caz de prediabet), pentru controlul adecvat al hipertensiunii, nivelului mărit de colesterol și al diabetului doar reducerea greutății poate să nu fie suficientă.

Răspunsuri la întrebări suplimentare referitor la slăbit

Există și alte metode de determinare (obiectivă) a volumului de grăsime din organism?

Unii cititori întreabă dacă există metode ce permit determinarea mai exactă a cantității de grăsime în organism și cât de precise sunt dispozitivele de apreciere a adipozității.

Putem răspunde în felul următor:

În condițiile cercetărilor științifice, adică în laboratoare speciale sau în centre medicale științifice se folosesc metode foarte exacte de determinare obiectivă a volumului țesutului adipos (RMN, submersiune). Cercetătorii utilizează aceste metode pentru a-și putea testa concluziile făcute în urma observațiilor. Însă aceste metode presupun utilizarea unor echipamente complexe și scumpe, care nu sunt disponibile publicului larg.

Dispozitivele accesibile în centrele sportive și medicale obișnuite în momentul de față se consideră ca fiind destul de imprecise.

Unele dintre ele, care se aseamănă cu cântarul obișnuit funcționează în baza impedanței. Ele trimit un impuls electric slab prin corpul omului (de la un picior la altul) și măsoară rezistența.

Rapoartele științifice arată că chiar și în condiții de laborator rezultatele unor astfel de măsurări sunt inexacte.

De aceea le recomandăm cititorilor să nu se bazeze pe rezultatele măsurărilor obținute cu ajutorul acestor dispozitive. În plus, putem să repetăm că, actualmente, parametrii IMC și circumferința taliei se consideră suficienți pentru aprecierea greutății corporale din perspectiva riscului cardiovascular.

Există careva medicamente (pastile) eficiente pentru slăbit?

În momentul de față încă nu există medicamente eficiente și absolut inofensive pentru slăbit, cu ajutorul cărora o persoană să poată slăbi fără niciun alt efort din partea sa. Toate medicamentele pentru slăbire existente la moment se recomandă doar concomitent cu reducerea cantității consumate de mâncare.

Medicamentele utilizate pentru reducerea greutății corpului se împart în două grupuri:

Primul grup include medicamente care reduc pofta de mâncare. Principalele preparate sunt Fentermina și Sibutramina. Deși aceste medicamente pot, într-adevăr să suprime senzația de foame și să-i ajute pe oamenii care încep programul de slăbire să suporte mai ușor reducerea cantității de mâncare, ele se utilizează destul de rar și doar în cazurile când nu a fost posibilă reducerea greutății prin alte modalități, mai inofensive.

Administrarea Fenterminei este limitată în mare parte de faptul că acest preparat poate să provoace dependență și poate să aibă un efect toxic asupra țesutului cardiac. Sibutramina, de asemenea, se utilizează rar și a fost scoasă din vânzare în mai multe țări din cauza potențialelor efecte adverse severe.

Nici Sibutramina și nici Fentermina nu modifică pe termen lung funcționarea centrului de control al foamei. Efectul de reducere a poftei de mâncare persistă doar atât timp cât se administrează medicamentul. După încetarea tratamentului apetitul revine la nivelul inițial.

Al doilea grup sunt medicamentele care reduc absorbția grăsimilor. Principalul preparat din acest grup este Orlistat. El nu este toxic, nu pătrunde în sânge și poate fi utilizat o perioadă îndelungată. Însă are și el câteva neajunsuri.

În primul rând Orlistat contribuie la reducerea greutății doar din contul limitării absorbției grăsimilor din intestin. Adică, dacă o persoană va reduce consumul grăsimilor în mod conștient, ea va obține un efect similar sau chiar mai mare decât dacă ar administra Orlistat.

În al doilea rând, dacă o persoană continuă să consume o cantitate relativ mare de grăsimi și administrează Orlistat, dereglarea absorbției grăsimilor provocată de acest medicament poate cauza un șir de efecte adverse neplăcute, precum incontinența maselor fecale, dureri abdominale, balonare și diaree.

În sfârșit, eficiența Orlistatului este destul de modestă. Unele cercetări clinice au arătat că persoanele care administrează acest medicament pierd, în mediu, cu 2-3 kg mai mult, în decursul a 1-2 ani, comparativ cu persoanele care doar limitează consumul de mâncare.

Intervenția chirurgicală pentru slăbit: operația bariatrică

La momentul actual există mai multe tehnici chirurgicale care permit reducerea volumului stomacului și, respectiv, reducerea senzației de foame și a volumului de alimente consumate. Aceste tehnici se numesc operații bariatrice.

Deși probabilitatea de complicații severe în urma acestor operații este foarte mică, ele se recomandă doar persoanelor care suferă de obezitate (IMC mai mare de 35-40) şi care nu au reușit să reducă volumul mâncării consumate prin alte metode.

Eficiența operațiilor bariatrice din perspectiva reducerii greutății și a controlului problemelor asociate cu obezitatea poate fi foarte înaltă. Analiza rezultatelor unui șir de studii a arătat că la aproximativ 77% dintre persoanele la care din cauza obezității s-a dezvoltat diabetul, după intervenția bariatrică a avut loc o pierdere semnificativă în greutate și normalizarea deplină a nivelului de glucoză în sânge. Acești oameni au putut să întrerupă definitiv tratamentul medicamentos al diabetului.

Totodată, doar operația nu este suficientă pentru controlul greutății. După operație este nevoie de a implementa același stil de alimentație și activități fizice, recomandat tuturor oamenilor, cu sau fără greutate excesivă. Fără aceste măsuri, pe termen lung, greutatea excesivă revine la nivelul anterior.

Astfel, operația bariatrică poate fi destul de eficientă și relativ sigură (comparativ cu riscurile impuse de obezitate) în vederea reducerii greutății corpului, atunci când nu se reușește atingerea acestui scop prin alte metode.

După o astfel de intervenție, persoana operată poate implementa mai ușor noul regim alimentar și poate menține mai ușor greutatea optimă.

Există programe inofensive de reducere rapidă a greutății?

Da, actualmente, în condiții clinice, se organizează programe de slăbire rapidă. De regulă, în asemenea programe participă persoane care au probleme medicale cauzate de obezitate (de exemplu, diabet).

Eficiența unor astfel de programe poate să fie foarte înaltă. În rezultatele studiilor se indică că unii participanți reușesc să slăbească cu 20 kg în decurs de 16 săptămâni (cure cu o durată mai mare de 16 săptămâni nu se recomandă).

Principiul de bază al acestor programe este combinarea reducerii consumului de calorii sub 800 kcal pe zi cu activități fizice regulate. Participantul se află sub permanentă supraveghere medicală și efectuează în mod regulat analize pentru monitorizarea funcției ficatului și a nivelului de electroliți în sânge (substanțe minerale care asigură funcționarea inimii, nervilor, mușchilor și a rinichilor). În plus, în mod regulat se efectuează ultrasonografia, pentru a urmări dacă nu se formează calculi în vezica biliară (slăbitul rapid predispune la colelitiază). După finisarea curei de slăbire, pentru menținerea rezultatului obținut, participanților li se recomandă implementarea stilului de alimentație și de activități fizice descris mai sus.

Dacă aveți posibilitatea de a participa într-un asemenea program și sunteți siguri de competența specialiștilor – aceasta poate fi o decizie minunată. Efectuarea unui program de acest fel acasă, fără supraveghere medicală este strict contraindicată.

Greutatea înainte de sarcină, în timpul sarcinii și după naștere

În continuare veți găsi răspunsuri la o serie de întrebări legate de greutatea în sarcină și după naștere.

Pentru început vom prezenta recomandări în privința adaosului ponderal optim în perioada sarcinii. Apoi vom explica de ce greutatea femeii înainte și în timpul sarcinii este atât de importantă și cum o puteți controla.

Câte kilograme se recomandă să acumulați în sarcină?

În tabelul de mai jos sunt prezentate normele de adăugare a greutății în sarcină, de care se ghidează mai multe organizații de sănătate din lume (vezi surse). Creșterea ponderală recomandată în sarcină depinde de IMC-ul femeii înainte de sarcină. Dacă deja ați calculat IMC pe care l-ați avut înainte de sarcină (IMC = greutatea/înălțime la pătrat), puteți să apreciați câte kilograme ar trebui să adăugați în timpul sarcinii.

IMC înainte de sarcinăCreşterea ponderală recomandată pe parcursul întregii sarciniTempoul de creştere în greutate în trimestrele 2 şi 3 de sarcină
Sub 18,5 (deficit ponderal)Între 12,5 şi 18 kgÎntre 0,45 şi 0,59 kg pe săptămână
Între 18,5 şi 24,9 (greutate optimă)Între 11 şi 16 kgÎntre 0,36 şi 0,45 kg pe săptămână
Între 25 şi 29,9 (supraponderabilitate)Între 7 şi 11,5 kgÎntre 0,22 şi 0,3 kg pe săptămână
Peste 30 (obezitate)Aproximativ 7 kg, dar nu mai multÎntre 0,18 şi 0,27 kg pe săptămână

Câteva precizări:

  1. În decursul primului trimetru de sarcină, adăugarea medie în greutate trebuie să constituie 0,5-2 kg. Dacă veți avea toxicoză, este posibil că spre începutul trimestrului doi chiar veți pierde câteva kilograme. Nu este nevoie să compensați acest deficit. După dispariția toxicozei veți începe să adăugați în greutate și se recomandă să nu depășiți tempoul de creștere ponderală, prezentat în tabel.
  2. Dacă aveți statură joasă (sub 157 cm), va fi corect să vă orientați după limitele de jos indicate în tabel. Adică, dacă înainte de sarcină ați avut un IMC optim, va fi corect ca în timpul sarcinii să adăugați nu 16 kg, ci 11-12 kg.
    Aceste recomandări sunt legate de faptul că în timpul sarcinii, organismul femeii de statură mai joasă va reține mai puțină apă și țesuturile se vor mări mai puțin în volum decât la femeile mai înalte. Din acest motiv, dacă pentru o femei cu statură înaltă adăugarea a 15 kg poate să fie normală, pentru o femei de statură joasă, o adăugare similară în greutate poate să indice o acumulare excesivă de țesut adipos.
  3. În cazul unei sarcini multiple (2 feți), se consideră normale următoarele valori:
    • 16-24 kg pentru femeile cu greutate optimă;
    • 14-23 kg pentru femeile cu supraponderabilitate;
    • 11-19 kg pentru femeile cu obezitate.

În ce mod au fost stabilite aceste norme?

Normele prezentate în tabel au fost formulate în 2009, de către experții de la American Institute of Medicine. După cum am spus, actualmente aceste norme se utilizează de multe organizații medicale din întreaga lume. Un alt set de norme, mai argumentat științific decât acesta, deocamdată nu a fost propus.

Pentru formularea acestor recomandări, s-a efectuat o analiză statistică extensivă a datelor referitoare la un număr foarte mare de femei și copii. În rezultat, s-a stabilit că în timpul sarcinii există un interval optim de adăugare în greutate, la respectarea căruia, atât femeia, cât și copilul ei, sunt supuși celui mai mic risc de apariție a diverselor complicații pe termen scurt și pe termen lung.

Dacă în timpul sarcinii femeia adaugă în greutate mai mult sau mai puțin, probabilitatea de complicații la ea sau la copilul ei devine, statistic, mai mare.

Ce pericole sunt legate de acumularea excesivă a greutății în timpul sarcinii?

În cadrul studiilor statistice s-a determinat că un adaos pomderal ce depășește limitele prezentate mai sus sporește riscul de apariție a următoarelor probleme și complicații:

La femeia însărcinată

  • Crește probabilitatea că va fi necesară operația cezariană.
  • Crește probabilitatea faptului că femeia va avea greutate excesivă după naștere, ceea ce sporește semnificativ riscul de  ei de apariție a diabetului gestațional și a hipertensiunii arteriale în următoarea sarcină.
    Totodată, dacă femeia nu mai planifică o altă sarcină în viitor, menținerea greutății excesive după naștere va mări riscul acesteia de a face diabet de tip 2, hipertensiune arterială și maladii cardiovasculare.

Evoluţia sarcinii și complicații la copil

  • Crește riscul de pierdere a sarcinii la un termen mai mare de 20 săptămâni.
  • Crește probabilitatea unei nașteri premature.
  • Crește probabilitatea că copilul va avea la naștere o greutate mai mare de 4 kg (și, respectiv, riscul de traumatism în timpul nașterii).
  • Crește probabilitatea faptului că după naștere copilul va avea convulsii, accese de hipoglicemie (ce pot duce la comă) și un icter mai pronunțat. Din cauza tuturor acestor complicații mortalitatea neonatală (adică în perioada imediat după naștere) este mai înaltă printre copiii născuți de mame care au adăugat excesiv în greutate în timpul sarcinii decât printre copiii, mamele cărora au adăugat greutate în limitele recomandate.
  • Crește probabilitatea că copilul va avea greutate excesivă din copilărie și, pe parcursul vieții, va fi supus unui risc sporit de diabet, astm bronșic și alte maladii.

Câte kilograme din cele adăugate în timpul sarcinii îi revin nemijlocit copilului și dezvoltării sale?

În cadrul observațiilor asupra multor femei s-a determinat că din adaosul optim de greutate, modificărilor legate nemijlocit de dezvoltarea copilului și de menținerea sarcinii le revin nu mai mult de 12-13 kg.

  • Aproximativ 1440 g se adaugă din contul creșterii volumului sângelui circulant.
  • Aproximativ 970 g revin creșterii volumului uterului.
  • Greutatea sânilor poate să crească cu circa 440 g.
  • Aproximativ 1500 g se adaugă din contul lichidului care se reține în organismul femeii.

Dezvoltării copilului și a structurilor fetale le revin aproximativ 7,5-8 kg.

  • Însăși copilul, la naștere, cântărește în mediu 3300 g.
  • Placenta poate să aibă circa 650 g.
  • Lichidul amniotic poate să cântărească aproximativ 800 g.

Celelalte kilograme adăugate revin țesutului adipos al mamei. La moment nu există date care ar indica că creșterea volumului de țesut adipos este într-adevăr necesară pentru dezvoltarea copilului sau are careva rol important în perioada de după naștere.

După cum am spus, femeilor care au un IMC mai mare de 25 li se recomandă să adauge între 7 și 11,5 kg (sau chiar mai puțin de 7 kg). Asta nu înseamnă că în asemenea situație se va deregla dezvoltarea copilului sau el se va naște cu greutate prea mică. Dacă femeia va controla în mod adecvat adaosul ponderal, dezvoltarea copilului va decurge normal. Adăugarea mai mică va fi determinată de faptul că femeia va pierde câteva kilograme din propria masă corporală.

În primul trimestru de sarcină embrionul consumă atât de puțină energie, încât necesitatea energetică a femeii rămâne aceeași ca și înainte de sarcină.

În trimestrul doi și trei, necesitatea calorică a copilului crește, dar oricum rămâne mult mai mică decât se crede.

Mai precis, necesitatea energetică maximală a femeii în trimestrul al doilea de sarcină poate fi calculată după formula:

25-30 kcal se înmulțesc cu limita de sus a greutății optime a femeii.

De exemplu, dacă aveți înălțimea de 160 cm, atunci limita de sus a greutății optime este 24,9 * (înălțimea, în metri)2 sau  24,9 х 1,62 = 63 kg, iar cantitatea maximă de energie de care puteți avea nevoie în trimestrul doi al sarcinii este egală cu aproximativ 1570-1890 kcal.

Aceste valori depășesc doar puțin necesitatea medie energetică a femeilor care nu sunt însărcinate. Pentru a determina necesitatea energetică în trimestrul al treilea de sarcină, în aceeași formulă de mai sus înlocuiți 25-30 kcal cu 30-35 kcal.

Odată cu începutul gravidității, organismul mamei menține o anumită compoziție chimică a sângelui și, în cazul în care femeia nu primește cu hrana toate substanțele și cantitatea de calorii necesare pentru dezvoltarea fătului, el le utilizează din rezervele acumulate. Din acest motiv, limitarea dezvoltării fizice a copilului poate începe doar în cazul unui deficit semnificativ (mai mult de 30%) și îndelungat de hrană.

Ce puteți face pentru a menține o greutate optimă în timpul gravidității?

Dacă abia vă pregătiți de sarcină

Dacă sunteți abia la etapa de planificare a sarcinii, iar la moment IMC-ul dvs. este mai mare de nivelul optim, va fă corect dacă veți decide să ajungeți la o greutate adecvată înainte de sarcină. Recomandări referitor la programul de slăbire sunt prezentate mai sus, în acest articol.

Dacă sunteți însărcinată

Va fi corect dacă veți începe să vă cântăriți și să înscrieți rezultatele în mod regulat chiar de la debutul sarcinii.

Mai jos vom prezenta un șir de recomandări, implementarea cărora vă va ajuta să țineți sub control adăugarea în greutate.

Modificarea stilului de alimentație

Dacă încă nu ați făcut acest lucru înainte de sarcină, va fi corect să treceți acum la un stil alimentar adecvat, prezentat în ghidul nostru cu privire la alimentație.

Ajustarea cantității de mâncare

Dacă la începutul sarcinii aveați un IMC optim, va fi corect ca în primul trimestru de sarcină să nu creșteți cantitatea de mâncare consumată și să o măriți doar puțin (sub controlul cântăririlor regulate) în trimestrul doi și trei.

Se recomandă să creșteți cantitatea de mâncare consumată doar din contul produselor cu valoare nutritivă înaltă, precum:

  • Carne negrasă (pentru a crește aportul de fier și proteine);
  • Produse lactate degresate (pentru a crește aportul de calciu);
  • Fructe, legume și cereale integrale (pentru creșterea aportului de acid folic).

Dacă veți începe sarcina cu un IMC mai mare de 25 sau dacă veți observa că adăugați în greutate mai rapid decât se recomandă, va fi corectă să creșteți diversitatea alimentației dar, concomitent, să reduceți cantitatea de mâncare (sub supravegherea medicului și ținând cont de rezultatul cântăririlor regulate), luând în considerație următoarele recomandări:

  • Nu vă abțineți de la mâncare pentru perioade mai îndelungate de 12-14 ore.
  • Nu limitați cantitatea de calorii consumate cu mai mult de 30% dacă nu sunteți sub supraveghere medicală permanentă.
  • Pe parcursul sarcinii și mai ales în trimestrul al doilea și al treilea se recomandă să divizați aceeași cantitate de mâncare în mai multe mese, adică să mâncați mai puțin dar mai frecvent (6-8 mese pe zi). Un asemenea regim vă va ajuta să ameliorați grețurile din trimestrul întâi și arsurile la stomac care apar frecvent în a doua jumătate a sarcinii (vedeți și recomandările suplimentare de rezolvare a problemei toxicozei și a arsurilor la stomac în perioada gravidității).

Activități fizice regulate

Un alt pas important pe care îl puteți face după debutul sarcinii, dacă n-ați făcut-o anterior, este să începeți un program de activități fizice regulate. Vedeți recomandările noastre cu privire la exerciții fizice, unde veți găsi explicațiile necesare.

Verificarea nivelului de glucoză și tensiune arterială

Determinarea nivelului de tensiune arterială și glucoză este foarte importantă pentru toate femeile însărcinate, indiferent de vârstă și greutate. Totodată, pentru femeile cu IMC mai mare de 25 la începutul sarcinii și/sau cu vârsta peste 30 ani aceste verificări sunt și mai importante.

Vedeți ghidurile noastre:

Din aceste articole puteți afla ce analize și la ce termen de sarcină trebuie să efectuați.

Cum să slăbiți după naștere?

Nu există niciun fel de secrete sau tactici speciale care ar fi eficiente anume după naștere. În primele 6 luni după naștere puteți conta pe faptul că veți pierde câteva kilograme din contul reducerii volumului de sânge circulant, al eliminării lichidului reținut și al reducerii volumului uterului. Dacă această pierdere nu va fi suficientă și veți vedea că trebuie să slăbiți mai mult, vă recomandăm să urmați aceleași principii pe care le-am descris la începutul prezentului articol. Aceste recomandări sunt totalmente compatibile cu alăptarea.

Ca și dezvoltarea fătului, formarea laptelui are loc, în mare măsură, independent de faptul dacă femeia consumă sau nu suficiente substanțe nutritive. Dacă la un moment dat resursele din hrană nu vor fi suficiente, organismul le va utiliza din rezervele acumulate.

Din acest motiv, puteți să fiți sigură de faptul că o slăbire lentă cu tempoul de 0,3-0,5 kg pe săptămână (după cum se recomandă mai sus), nu va avea nicio influență negativă asupra calității sau cantității laptelui. În general, în ceea ce ține de alăptare, succesul depinde nu de greutatea femeii sau compoziția alimentației ei, ci de procesul alăptării în sine, regularitatea și corectitudinea aplicării copilului la sân și persistența cu care se depășesc dificultățile ce apar pe parcurs.

Activitățile fizică regulate de intensitate moderată, de asemenea, nu vor avea o influență negativă asupra secreției laptelui. Vă recomandăm să reluați exercițiile fizice cât mai curând după naștere (imediat după încheierea perioadei de recuperare chirurgicală).

Vedeți sursele
  • Apovian, C.M. et al., 2015. Pharmacological Management of Obesity: An Endocrine Society Clinical Practice Guideline. The Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism, 100(2), pp.342–362.
  • National Institute for Health and Care Excellence, 2014. Obesity: Identification , assessment and management of overweight and obesity in children , young people and adults. NICE guideline draft for consultation, (July), pp.1–70.
  • Cheung, B.M.Y., Cheung, T.T. & Samaranayake, N.R., 2013. Safety of antiobesity drugs. Therapeutic advances in drug safety, 4(4), pp.171–81.
  • Cornier, M.-A. et al., 2011. Assessing adiposity: a scientific statement from the American Heart Association. Circulation, 124(18), pp.1996–2019.
  • National Institute for Health and Care Excellence, 2010. Weight management before, during and after pregnancy.
  • Felisbino-Mendes, M.S. et al., 2014. Maternal obesity and fetal deaths: results from the Brazilian cross-sectional Demographic Health Survey, 2006. BMC pregnancy and childbirth, 14, p.5.
  • Heude, B. et al., 2011. Pre-Pregnancy Body Mass Index and Weight Gain During Pregnancy: Relations with Gestational Diabetes and Hypertension, and Birth Outcomes. Maternal and Child Health Journal, 16(2), pp.355–363.
  • Jensen, M.D. et al., 2014. 2013 AHA/ACC/TOS guideline for the management of overweight and obesity in adults: A report of the American college of cardiology/American heart association task force on practice guidelines and the obesity society. Journal of the American College of Cardiology, 63(25 PART B), pp.2985–3023.
  • Joo, J.K. & Lee, K.S., 2014. Pharmacotherapy for obesity. Journal of menopausal medicine, 20(3), pp.90–6.
  • Klein, S. et al., 2004. Clinical implications of obesity with specific focus on cardiovascular disease: a statement for professionals from the American Heart Association Council on Nutrition, Physical Activity, and Metabolism: endorsed by the American College of Cardiology Found. Circulation, 110(18), pp.2952–67.
  • Kopelman, P.G., 2000. Obesity as a medical problem. Nature, 404(6778), pp.635–643.
  • Mcphie, S. et al., 2015. Understanding gestational weight gain: the role of weight-related expectations and knowledge. The Australian & New Zealand journal of obstetrics & gynaecology, 55(1), pp.21–6.
  • Institute of Medicine, 2009. Weight Gain During Pregnancy: Institute of Medicine of the National Academies.
  • Peirson, L. et al., 2014. Treatment for overweight and obesity in adult populations: a systematic review and meta-analysis. CMAJ open, 2(4), pp.E306–17.
  • Prentice, A.M. & Goldberg, G.R., 2000. Energy adaptations in human pregnancy: limits and long-term consequences. Am J Clin Nutr, 71(5), p.1226S–1232.
  • Villareal, D.T. et al., 2005. Obesity in older adults: Technical review and position statement of the American Society for Nutrition and NAASO, The Obesity Society. American Journal of Clinical Nutrition, 82(5), pp.923–934.
  • Yumuk, V. et al., 2014. An EASO position statement on multidisciplinary obesity management in adults. Obesity Facts, 7(2), pp.96–101.

Cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol?

Apreciere medie: 3.7. Pe baza a 3 voturi.
Se încarcă...

Ce facem noi la moment?

(1) Actualmente suntem în proces de lucru asupra publicării unei serii de articole, dedicate posibilităților de protecție împotriva maladiilor oncologice (a diverselor tipuri de cancer).

În aceste materiale vom prezenta o analiză argumentată științific a opțiunilor disponibile de reducere a riscului de cancer cu utilitate practică pentru mulți adulți. Toți adulții, periodic, se confruntă cu necesitatea de a lua decizii care sunt, direct sau indirect, legate de prevenția maladiilor oncologice, chiar dacă o asemenea legătură nu este întotdeauna evidentă.

(2) Concomitent cu noua serie vom publica și câteva materiale suplimentare importante, care le vor permite cititorilor să-și dezvolte gândirea critică în rezolvarea problemelor medicale, din contul formulării întrebărilor corecte, al determinării propriilor scopuri și al aprecierii calității informațiilor găsite.

Puteți folosi opțiunea de abonare pentru a primi o notificare în momentul publicării noilor articole (publicarea este prognozată pentru luna iunie 2017).