Sindromul premenstrual (SPM, PMS) la femei de diferite vârste: răspunsuri la cele mai importante întrebări şi recomandări practice referitor la tratament

Cuprins:

Cum se descifrează SPM? Ce înseamnă acest lucru?

Abrevierea “SPM”, se utilizează, adesea, în literatura medicală şi în alte surse de informaţie nemedicale, pentru a desemna “o anumită stare a femeii” care se descifrează ca Sindromul PreMenstrual.

Sindromul premenstrual este o tulburare foarte frecventă, în care, periodic, cu câteva zile până la menstruaţie, la o femeie apar unele simptome fizice (de exemplu, creştere în greutate, edeme) şi psihologice (de exemplu, iritabilitatea, tristeţea), care o împiedică în activităţile de zi cu zi şi, într-o măsură mai mare sau mai mică, influenţează calitatea vieţii ei.

Deoarece, pentru multe femei, SPM este o problemă importantă, în acest articol am încercat să descriem problemele majore legate de această tulburare. De asemenea, în această lucrare, am prezentat recomandările detaliate cu privire la ceea ce puteţi şi ar trebui să faceţi dacă bănuiţi că aveţi SPM şi ce puteţi şi ar trebui să faceţi în cazul în care diagnosticul de sindrom premenstrual l-a confirmat medicului dumneavoastră.

În literatura de specialitate, în paralel cu termenul de sindrom premenstrual, se utilizează şi sinonimele mai vechi – tensiune premenstruală, sindrom ciclic. Pentru simplitate şi comoditate, în acest articol vom utiliza doar termenii SPM şi sindromul premenstrual.

Care sunt cauzele sindromului premenstrual?

Cauza exactă a SPM nu este cunoscută în prezent. În trecutul nu prea îndepărtat, unii experţi explicau apariţia acestei tulburări prin excesul sau insuficienţa de estrogeni, prin deficitul de progesteron, prin tulburările temporare ale metabolismului glucozei în ţesuturile organismului femeii şi prin alte cauze.

Cu toate acestea, studiile clinice, efectuate în ultimii ani, au demonstrat eşecul ipotezelor enumerate mai sus şi au descoperit alte devieri (vezi mai jos), care pot fi cauza SPM.

Una dintre trăsăturile caracteristice ale SPM este apariţia periodică a simptomelor, în a doua jumătate a ciclului menstrual, cu puţin timp înainte de începerea menstruaţiei. Din acest motiv, multe femei consideră simptomele PMS ca pe nişte “prevestitoare ale menstruaţiei” şi încearcă să explice apariţia lor anume în legătură cu menstruaţia (cum ar fi “pregătirea organismului pentru menstruaţie”).

În ciuda logicii aparente a acestei abordări, ea este greşită.

După cum arată studiile clinice, simptomele SPM sunt legate nu de apropierea menstruaţiei sau de menstruaţia propriu-zisă, ci cu un alt proces fiziologic care, la majoritatea femeilor, este atât de neobservat, încât ele nici măcar nu conştientizează existenţa acestuia.

Este vorba de ovulaţie. La majoritatea femeilor, ovulaţia se produce în a doua jumătate a ciclului menstrual (faza luteală). Simptomele SMP apar, fie că odată cu ovulaţia, fie că cu câteva zile mai târziu de ea.

Studiile au arătat că, la femeile care suferă de SMP după ovulaţie, se observă o scădere a nivelului de serotonină. Serotonina este o substanţă biologic activă, care joacă un rol important în transmiterea impulsurilor nervoase din creier.

Este foarte posibil că nivelul redus de serotonină cauzează simptomele psihologice SPM, cum ar fi deprimarea, tristeţea inexplicabilă, “depresia”.

O altă cauză posibilă a PMS, în opinia cercetătorilor, poate fi insuficienţa de calciu şi de magneziu. Aceste minerale, precum şi serotonina, joacă un rol important în transmiterea impulsurilor nervoase şi în procesele metabolice.

Medicamentele care cresc nivelul serotoninei şi suplimentele cu calciu şi cu magneziu pot fi foarte utile pentru ameliorarea simptomelor SPM.

Aşa cum s-a menţionat mai sus, în trecut, cauza SPM a fost considerat dezechilibrul hormonal la femei (excesul de estrogen, deficitul de progesteron, etc.). Unele studii recente au arătat că, la femeile care suferă de SPM, concentraţia acestor hormoni în sânge nu este diferită de cea a femeilor sănătoase.

Se cunoaşte că, în momentul ovulaţiei, există o creştere fiziologică (adică, normală) a progesteronului şi o scădere a estrogenului (comparativ cu prima jumătate a ciclului menstrual). În acest sens, se presupune că una dintre cauzele simptomelor ale SPM este nu abaterea de la “normal” a nivelului de hormoni sexuali, ci reacţia “greşită” a organismului femeii la modificările fiziologice ale nivelurilor de estrogen şi de progesteron, în a doua jumătate a ciclului menstrual.

SPM, fumatul şi obezitatea

Unele studii au arătat că fumatul şi excesul de greutate sunt factorii care sporesc foarte mult riscul dezvoltării simptomelor SPM.

În special, femeile cu indicele de masă corporală egal cu 30 şi mai mult suferă de sindromul premenstrual aproximativ de 3 ori mai des decât femeile cu greutate normală.

La femeile care fumează, simptomele SPM apar aproape de 2 ori mai des decât la femeile ne-fumătoare.

După cum se va arăta mai jos, în capitolul cu întrebări despre tratamentul SPM, pierderea în greutate şi renunţarea la fumat sunt unele dintre cele mai accesibile şi destul de eficiente metode ale tratamentului acestei tulburări.

SPM şi vârsta femeii

Sindromul premenstrual este caracteristic numai pentru femeile la care există menstruaţia. Fetele la care menstruaţia încă nu s-a început sau femeile în perioada de menopauză nu pot suferi de SPM şi toate simptomele, asemănătoare cu acele premenstruale, ar trebui să fie considerate ca un semn de altă boală.

Studiile arată că, la o etapă sau alta din viaţă, simptomele SPM se observă la 40% – 90% dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 16-45 de ani. Aproximativ, 20% dintre aceste femei afirmă că simptomele SPM apar la ele în mod regulat, în fiecare lună. De la 3 la 10% dintre femei, suferă de forme severe ale SPM (vezi mai jos capitolul cu referire la simptomele SPM).

Fetele la care ciclul menstrual a apărut recent suferă de SPM relativ rar. Cu toate acestea, pe măsură ce fata creşte, creşte şi probabilitatea de apariţie a SPM. SPM, cel mai frecvent, apare la femeile cu vârsta de peste 30 de ani. Femeile cu vârsta de peste 40 de ani, care se apropie de menopauză, au tendinţa de a dezvolta forme mai severe ale SPM.

Concomitent cu debutul menopauzei, simptomele SPM dispar.

Eu administrez contraceptive orale şi observ că îmi apar simptomele PMS. Ce ar putea înseamnă acest lucru?

Cu toate că, în timpul administrării contraceptivelor orale, ovarele nu mai produc ovule şi ovulaţia încetează, la multe femei care utilizează pastilele contraceptive există simptome de SPM.

Dacă observaţi simptomele similare cu SPM şi acestea vă deranjează – discutaţi cu medicul dumneavoastră despre posibilitatea trecerii la administrarea pastilelor care conţin componenta progesteron sub formă de drospirenonă (exemplele contraceptivelor de acest tip sunt Yasmin, Jess). Spre deosebire de contraceptivele convenţionale, pilulele care conţin drospirenona pot reduce intensitatea simptomelor PMS şi sunt utilizate ca prima etapă a tratamentului, la femeile tinere.

Care ar putea fi semnele şi simptomele de SPM?

SPM poate să se manifeste prin mai multe simptome psihologice şi fizice.

Disperare, iritabilitate, “depresie”, agresivitate, anxietate, tulburări ale somnului

Multe femei care suferă de SPM, descriu starea lor în următorul fel:

«Devin foarte nervoasă, pot să mă supăr, să ţip la cineva sau să plâng fără niciun motiv», sau «în zilele SPM, chiar problemele minore mă scot din sărite, copii, lucrul, treburile de acasă mă enervează», sau «eu simt o tristeţe foarte profundă» sau «în zilele de PMS mă urmăreşte un sentiment de inutilitate, îmi este greu să mă concentrez asupra activităţii la locul de muncă, sunt foarte distrată, nu am energie pentru ca să mă apuc să fac ceva» sau «în zilele de PMS sunt permanent capturată de o anxietate inexplicabilă interioară, o senzaţie că, în curând, s-ar putea întâmpla ceva rău şi eu nu pot influenţa acest lucru» sau «am un somn foarte agitat, din această cauză, când mă trezesc, mă simt obosită».

Într-adevăr, la multe femei, în timpul sindromului premenstrual, se observă o stare psihică foarte instabilă. Accesele de furie, iritabilitatea severă şi agresivitatea pot brusc să treacă în apatie, disperare severă şi stare deprimată.

Referitor la simptomele psihologice ale PMS trebuie să facem două note importante:

A. În multe cazuri, simptomele psihologice pe care femeile le “decontează” pe seama SPM, de fapt, sunt un semn nu al sindromului premenstrual, ci al anumitor tulburări. De cele mai deseori, drept SPM sunt considerate depresia şi tulburarea de anxietate.

Descriind mai sus simptomele tipice ale sindromului premenstrual, noi am luat între ghilimele cuvântul “depresie”, pentru că, contrar convingerii răspândite, această stare nu este o tulburare temporară şi uşoară a dispoziţiei, ci o boală psihică foarte gravă. În contrast cu tristeţea şi cu disperarea, în cazul SPM, care dispar fără nicio urmă, în câteva zile, depresia adevărată poate dura o lungă perioadă de timp (săptămâni sau luni), precum şi prezintă o ameninţare gravă pentru sănătatea şi pentru viaţa persoanei bolnave.

Tulburarea de anxietate este o tulburare foarte frecventă, specifică şi bărbaţilor, şi femeilor, în cazul căreia persoana simte o inexplicabilă alarmare şi “apropierea unui pericol ascuns”.

Şi depresia reală, şi tulburarea de anxietate pot deveni mai evidente în perioada de apropiere a menstruaţiei şi, mai ales, chiar în zilele de menstruaţie. Anume acest lucru explică de ce femeile care suferă de aceste boli, de multe ori, le consideră drept simptome de SPM. Cu toate acestea, spre deosebire de simptomele SPM, tristeţea, disperarea, anxietatea şi alte simptome psihologice, specifice depresiei sau tulburării de anxietate, nu dispar odată cu începerea menstruaţiei, dar persistă şi în zilele de menstruaţie, şi în zilele de după ea.

Pentru a înţelege dacă, în cazul dumneavoastră, simptomele psihologice pot să fie asociate nu cu SPM, ci cu alte afecţiuni, citiţi mai jos recomandările noastre din capitolul Ce ar putea însemna, dacă simptomele SPM îmi apar nu numai înainte de menstruaţie, dar şi în alte zile?

B. În cazurile în care simptomele psihologice sunt într-adevăr asociate cu SPM, acestea nu trebuie să fie considerate un semn de caracter rău, de comportament infantil sau “psihopatic” al femeii.

Aşa cum s-a menţionat mai sus, în capitolul privind Cauzele SPM, această tulburare se datorează perturbării anumitor procese biochimice din creier. Din aceste considerente, de la femeile care suferă de SPM, nu poate fi cerut sau aşteptat un control deplin şi depăşirea simptomelor psihologice. Trebuie să înţelegeţi că, în timpul SPM, femeia se comportă “într-un anumit mod”, deoarece anume aşa lucrează creierul ei, indiferent de voinţa ei.

 

Durerile în piept (în sâni) şi în mameloane

«…chiar înainte de menstruaţie îmi apare o senzaţie ciudată de “greutate”, de tensiune, de durere şi de furnicături în ambii sâni şi în sfârcuri. Uneori acest lucru mă împiedică să lucrez sau mă deranjează în timpul actului sexual. În Internet am găsit o informaţie că durerile în piept, adesea, pot indica cancerul …».

Cu toate că tensiunea şi durerea în glandele mamare, în cazul SPM, de regulă, nu este foarte intensivă, multe femei cu SPM acordă o atenţie deosebită acestui simptom, deoarece îl consideră un simptom posibil de cancer mamar.

De fapt, sensibilitatea sânilor, în cazul sindromului premenstrual, nu are nicio legătură cu cancerul şi nu ar trebui să vă sperie.

Tensiunea şi creşterea în mărime a sânilor în cazul SPM sunt legate de retenţia apei în organismul femeii.

Cum se poate de aflat la sigur că aceste simptome nu indică cancerul?

În scopul de a vă convinge că durerea în sâni, în cazul Dvs., nu este legată de dezvoltarea tumorii:

  • Spuneţi despre aceste simptome medicului ginecolog. Medicul va examina glandele mamare.
  • Dacă medicul va observa ceva neobişnuit (de exemplu, o umflătură într-un singur sân), el vă va prescrie teste suplimentare pentru identificarea naturii schimbărilor în sân. Recomandări detaliate în acest sens veţi găsi în articolul nostru Modificări în sâni.

Creşterea în greutate a corpului

«…destul de des, chiar înainte de debutul menstruaţiei, mă simt “mai grasă”. Dacă, în asemenea momente, mă cântăresc, văd că într-adevăr am o greutate cu 1-2 kg mai mare decât de obicei. Nu pot înţelege de unde apare această greutate. Acest lucru mă întristează foarte mult, pentru că eu încerc să am grijă de figură …»

Creşterea bruscă în greutate, care se observă la femeile care suferă de SPM, nu este asociată cu acumularea ţesutului adipos. Acest simptom este o manifestare a retenţiei temporare de apă în corpul femeii, care, la rândul său, este asociat cu unele modificări în raportul de apă şi de sare în organism, în timpul acestei perioade. De regulă, în primele câteva zile după începutul menstruaţiei excesul de apă se elimină din organism şi “kilogramele în plus” dispar.

Apariţia edemelor

«…uneori, cu câteva zile înainte de începerea menstruaţiei, observ umflarea picioarelor … »

Precum creşterea în greutate şi mărirea sânilor, umflarea picioarelor, asociată cu SPM, sunt consecinţe ale retenţiei de apă în organismul femeii şi nu ar trebui să fie considerate un semn de boală a rinichilor, venelor varicoase şi al altor boli.

Creşterea sau scăderea apetitului. Preferinţele pentru anumite produse

«…am observat că, de multe ori, cu un timp înainte de începerea menstruaţiei, îmi creşte în mod semnificativ pofta de mâncate. Am permanent senzaţia de foame, când stau la masă, mă prind la gândul că vreau să mănânc mai mult şi mai mult. Nu pot rezista tentaţiei de a mânca dulciuri, bogate în calorii …»

Creşterea poftei de mâncare este unul dintre simptomele tipice ale sindromului premenstrual. Cu toate acestea, unele femei, care au sindrom premenstrual însoţit de dureri abdominale, de slăbiciune, dimpotrivă, observă pierderea poftei de mâncare, apariţia greţii după masă.

Nici creşterea, nici scăderea poftei de mâncare, în timpul sindromului premenstrual, nu necesită niciun tratament special.

Dacă simţiţi creşterea apetitului – nu vă limitaţi prea strict consumul de alimente – mâncaţi atât (sau aproape atât) cât doriţi. Alimentarea este o importantă sursă de plăcere şi un stimulent bine-cunoscut al stării de spirit.

Caloriile în plus, în acest caz, mai bine să le pierdeţi prin efectuarea mai multor exerciţii fizice, care, după cum se va arăta mai jos, contribuie, adesea, la ameliorarea simptomelor SPM.

Dimpotrivă, în cazul în care nu aveţi poftă de mâncare – nu vă forţaţi să mâncaţi.

Petreceţi ceva timp fără mâncare şi, apoi, planificaţi să gătiţi sau să cumpăraţi ceva gustos pentru ca să mâncaţi cu plăcere.

Dureri persistente de cap (cefalee)

Adesea, femeile cu SPM remarcă faptul că durerile de cap, care apar la ele şi fără legătură cu menstruaţia, devin mai frecvente sau mai severe în perioada caracteristică pentru SPM.

Una dintre cele mai comune cauze ale durerilor de cap la femei este migrena.

Încercaţi să vă amintiţi cum sunt episoadele de durere de cap pe care le aveţi

Dacă aveţi dureri de cap destul de severe, care durează de la 4 ore până la câteva zile, dacă durerile de cap se simt, predominant, pe o parte a capului (din stânga sau din dreapta), dacă durerile “pulsează” şi sunt însoţite de greaţă (mai rar, de vărsături), dacă suportaţi cu greu lumina strălucitoare, zgomotele puternice sau mirosurile, este probabil că suferiţi de migrenă.

Am prezentat mai sus, în mod intenţionat, o descriere a migrenei, deoarece acest tip de durere de cap tinde să se intensifice în timpul sau chiar înainte de menstruaţie. De asemenea, migrena poate imita alte boli grave ale sistemului nervos şi necesită un tratament special.

Dacă observaţi că durerile de cap, pe care le aveţi, sunt similare cu descrierea migrenei – consultaţi neapărat medicul neurolog.

Dacă diagnosticul de migrenă va fi confirmat şi medicul va exclude alte boli care pot avea simptomele similare (de exemplu, tumori cerebrale) – el poate să vă prescrie un tratament care va reduce semnificativ durerile de cap şi acest lucru vă va îmbunătăţi calitatea vieţii.

 

Creşterea temperaturii corpului

«…odată, cu câteva zile înainte de menstruaţie, am măsurat temperatura corpului – a fost 37.5 C. Această temperatură a persistat câteva zile şi, după debutul menstruaţiei, s-a redus. În următoarele luni, am măsurat din nou temperatura înainte de menstruaţie şi am observat că ea din nou se ridică. Ar putea acest lucru fi un semn de inflamaţie sau de o boală?»

Hormonii sexuali feminini (în special, progesteronul) au un efect biologic surprinzător: ajungând în centrul de termoreglare în creier, aceştia schimbă funcţionarea lui şi ridică temperatura normală a corpului cu 0,5-1 C.

Deoarece concentraţia cea mai mare de progesteron în sângele femeii se observă în fiecare lună după ovulaţie, cu câteva zile înainte de următoarea menstruaţie, multe femei care măsoară temperatura corpului în această perioadă, văd, în loc de obişnuita 36,6 C, valoarea de 37 sau chiar 37,5 C.

Această creştere a temperaturii este un lucru absolut normal (fiziologic), care reflectă pregătirea corpului femeii pentru o posibilă sarcină. Prin urmare, nu este nevoie să încercaţi să reduceţi temperatura şi acesta nu este un semn de boală.

Alte simptome ale SPM

Alte simptome ale SPM pot fi: durerea în partea de jos a abdomenului, durerea în zona lombară (partea inferioara a spatelui), balonarea, diareea, urinarea frecventă. Unele femei, odată cu apariţia altor simptome ale SPM observă apariţia acneei.

Am doar câteva dintre simptomele enumerate mai sus şi acestea nu mă deranjează prea mult. Ar putea aceasta înseamnă că sufăr de SPM?

După cum s-a menţionat deja, unele sau altele simptome caracteristice SPM, din timp în timp, apar la majoritatea femeilor de vârsta fertilă.

În cazurile în care aceste simptome apar rar şi / sau nu provoacă niciun disconfort serios, nu împiedică femeia în efectuarea activităţilor de zi cu zi şi nu reduc calitatea vieţii ei, ele sunt considerate un fenomen normal şi nu necesită niciun tratament special. Aceste simptome “uşoare” nu sunt considerate un semn de SPM şi femeile la care se manifestă acestea nu necesită consultarea medicului şi nici tratament special.

Sindrom premenstrual sever – tulburarea disforică premenstruală

Am spus deja că, la aproximativ 10% dintre femei, simptomele SPM pot fi foarte severe şi perturbă, în mare măsură, capacitatea femeii de a lucra, de a comunica cu oamenii, de a se ocupa de familie.

In medicină, această condiţie se numeşte tulburare disforică premenstruală (TDPM). Termenul “disforică“, în acest caz, înseamnă că manifestarea principală a bolii este o tulburare de dispoziţie (iritabilitatea, disperarea).

Dacă observaţi că aveţi simptome premenstruale foarte severe şi că acestea vă împiedică să aveţi o viaţă normală şi devin o cauză de tensionare a relaţiilor Dvs. cu oamenii – neapărat adresaţi-vă medicului dumneavoastră. În cazul în care se confirmă diagnosticul de TDPM, medicul vă va prescrie un tratament care vă va ajuta să reveniţi la viaţă normală (vezi mai jos Tratamentul SPM).

Formele SPM

Din vizita la medic sau din literatura medicală puteţi afla despre existenţa unor forme diferite ale SPM. Medicii folosesc noţiunea “forma SPM” pentru ca, printr-un singur cuvânt, să descrie simptomele care sunt predominante în cazul respectiv.

Mai jos, sunt descrise principalele forme ale SPM şi simptomele pe care acestea le indică:

  • forma neuropsihică – principalele simptome sunt iritabilitatea, “depresia”, tristeţea;
  • forma edematoasă – principalele simptome sunt edemele, durerile în glandele mamare, senzaţia de tensiune în sâni, creşterea masei corporale;
  • forma cefalică – principalul simptom sunt durerile de cap asemănătoare cu migrena;
  • evoluţia în crize – principalele simptome sunt pulsul îndesat, “ameţeala”, anxietatea, senzaţia de sufocare.

Când ar trebui sau ar putea să apară simptomele sindromului premenstrual şi când acestea ar trebui să dispară?

Am menţionat deja că una dintre caracteristicile esenţiale ale SPM este apariţia simptomelor în a doua jumătate a ciclului menstrual. Acest lucru este corect din punct de vedere teoretic, dar este foarte incomod din punct de vedere practic (trebuie să calculaţi zilele care nimeresc în mijlocul ciclului menstrual).

Deoarece, în viaţa de zi cu zi, fenomenul cel mai vizibil, legat de activitatea organelor genitale la femei, este menstruaţia, vom arăta mai jos, când simptomele SPM pot (ar trebui) să apară şi când acestea pot (ar trebui) să dispară, în raport cu menstruaţia.

Cu câte zile înainte de menstruaţie pot apărea simptomele sindromului premenstrual?

La femei diferite, aceste simptome apar în moduri diferite. Cu toate acestea, cele mai multe simptome ale SPM apar cu o săptămână sau cu câteva zile înainte de începerea menstruaţiei. În unele cazuri, simptomele SPM pot apărea şi cu 2 săptămâni înainte de menstruaţie. 

Când ar trebui să dispară simptomele SPM?

Simptomele SPM ar trebui să dispară odată cu începutul menstruaţiei sau în primele 1-3 zile de la debutul ei.

Ar putea exista simptomele SPM după menstruaţie?

Nu. După 3-7 zile după începerea menstruaţiei simptomele SPM ar trebui să dispară totalmente. Prin urmare, în cazul în care, imediat după menstruaţie, vă apar orice simptome asemănătoare cu sindromul premenstrual, trebuie să presupuneţi că ele sunt legate de altceva.

Ce ar putea însemna dacă simptomele SPM îmi apar nu doar înainte de menstruaţie, dar şi în alte zile?

Simptome similare cu acele ale sindromului premenstrual pot apărea şi în cazul altor boli şi tulburări (inclusiv depresie, atacuri de panică, sindrom de colon iritabil, hipotiroidism, migrenă).

Spre deosebire de SPM, simptomele acestor boli nu apar doar în cele câteva zile înainte de menstruaţie, dar şi în alte zile, şi nu dispar după ce menstruaţia se începe.

Dacă observaţi că unele dintre simptomele existente nu “se încadrează” în SPM (adică, apar cu câteva săptămâni înainte de începerea menstruaţiei, persistă după menstruaţie sau nu au nicio legătură cu debutul menstruaţiei) – adresaţi-vă neapărat:

  • medicului psihiatru (dacă există simptomele psihologice);
  • Medicului neurolog (dacă aveţi dureri de cap);
  • medicului terapeut (dacă simptomele sunt edeme, diareea îndelungată, meteorism, febră prelungită);
  • medicului ginecolog (dacă aveţi dureri în partea de jos a abdomenului sau în zona lombară, dureri în glandele mamare).

Ce investigaţii şi ce teste poate să vă prescrie medicul pentru a stabili cu exactitate SPM?

În prezent, nu există teste sau examene, care ar putea confirma cu precizie diagnosticul SPM. Cu toate acestea, medicul poate să vă prescrie o serie de teste şi de examene, care sunt necesare în scopul de a distinge de SPM alte boli care pot să se manifeste prin simptome similare.

În cazul SPM, analizele şi investigaţiile dau rezultate negative (adică, arată că totul este normal).

Mulţi profesionişti practică soluţionarea problemei SPM în 2 vizite:

În timpul primei vizite, medicul efectuează examenul pelvian al femeii şi, dacă este necesar, îi prescrie mai multe analize şi consultări cu alţi specialişti, pentru a exclude toate celelalte boli ale căror simptome posibile pot fi similare cu SPM. De asemenea, în timpul primei vizite, medicul poate să vă prescrie un tratament de probă. A doua vizită se stabileşte peste 2 luni.

În timpul celor două luni, înainte de următoarea vizită la medic, femeia trebuie să ţină o scurtă evidenţă zilnică cu privire la starea ei de sănătate.

În timpul vizitei a doua, medicul examinează notiţele femeii despre starea ei de sănătate şi le utilizează pentru a face o concluzie finală cu privire la natura tulburării. În timpul vizitei a doua, medicul poate evalua cât de eficient a fost tratamentul prescris şi, dacă este necesar, să-l ajusteze.

Aşadar, cea mai importantă sursă de informaţie pe baza căreia poate fi diagnosticat SPM, este descrierea stării de sănătate a femeii.

Cum înregistrarea de zi cu zi a stării de sănătate poate ajuta medicul să identifice SPM?

În cazul mai multor boli, medicul poate evalua amploarea şi severitatea bolii pe baza unor teste şi a unor investigaţii.

În cazul SPM acest lucru nu este posibil. Aşa cum am spus mai sus, în cazul sindromului premenstrual, toată informaţia, pe baza cărora pot fi realizate concluziile cu privire la diagnosticul, la severitatea tulburării şi la necesitatea tratamentului, vine de la femeia însăşi. În legătură cu aceasta, în cazul SPM, descrierea de către femeie a stării proprii de sănătate are o însemnătate majoră.

Fireşte, în timpul vizitei la medic, după examenul pelvian, în grabă şi din cauza emoţiilor, puteţi uita multe lucruri importante. Din acest motiv, mulţi specialişti în domeniul diagnosticării şi al tratamentului sindromului premenstrual recomandă ca femeile cu această tulburare (sau în cazul suspectării acesteia) să efectueze înregistrări simple, de zi cu zi, despre simptomele care se manifestă la ele.

Înregistrările de zi cu zi sunt întotdeauna mult mai precise decât ceea ce vă puteţi aminti într-un cabinet medical.

Efectuarea înregistrărilor zilnice vă va permite să colectaţi date exacte privind starea dumneavoastră de sănătate, pentru o perioadă lungă de timp (probabil, câteva luni), pe baza cărora medicul poate stabili un diagnostic precis, precum şi poate determina care dintre simptome sunt mai pronunţate şi, prin urmare, au nevoie de un tratament special.

Dacă medicul va prescrie un tratament imediat după prima adresare – efectuarea înregistrărilor zilnice îl va ajuta să determine cât de eficient a fost tratamentul prescris.

Analizând înregistrările Dvs., medicul poate estima, în ce mod tratamentul iniţiat a influenţat asupra simptomelor existente. Dacă medicul observă că unele simptome rămân severe şi continuă să vă deranjeze – el poate schimba tratamentul sau poate să-l completeze cu unele componente noi.

În cazul în care notiţele zilnice arată că simptomele sunt prezente nu doar în zilele de înainte de menstruaţie, dar şi în zilele următoare – medicul vă va prescrie teste suplimentare, care îl vor ajuta să determine sunt sau nu simptomele existente asociate cu vreo altă boală gravă.

În ce formă se fac notiţele? Un exemplu de jurnal de înregistrări 

Puteţi să luaţi un caiet simplu şi să înregistraţi în el notiţe, aşa cum se arată mai jos:

Înregistrări zilnice în caz de SPM

Întrebări referitor la SPM, la relaţiile sexuale şi la sarcină

Poţi să rămâi gravidă, având contacte sexuale în timpul SPM?

După cum se ştie, conceperea unui copil este posibilă dacă actul sexual are loc cu câteva zile înainte de ovulaţie sau chiar, în ziua ovulaţiei. Cu toate acestea, în ciuda faptului că simptomele SPM apar, de regulă, după ovulaţie – conceperea unui copil în timpul sindromului premenstrual este posibilă.

Recomandările detaliate privind probabilitatea de a concepe un copil, în situaţii diferite, sunt prezentate în articolul: Probabilitatea apariţiei sarcinii în diferite situaţii.

Cum pot fi distinse simptomele SPM de la primele semne ale sarcinii?

«…după 5 zile de la sfârşitul menstruaţiei am avut un contact sexual neprotejat. De atunci au trecut 2 săptămâni. Am devenit nervoasă, am o poftă de mâncare crescută, mi-au crescut uşor şi mă dor sânii … astfel de simptome îmi existau şi în trecut, eu le consideram drept semne ale SPM, dar acum sunt îngrijorată de ceea că aş fi putut să rămân gravidă. Până la începerea menstruaţiei trebuie să aştept o săptămâna … ce se poate face pentru a determina cu ce sunt asociate aceste simptome?»

Deoarece, unele simptome premenstruale sunt similare cu simptomele care apar în timpul sarcinii, multe femei care au avut posibilitatea de a deveni gravide, sunt interesate de modul în care simptomele SPM se pot distinge de semnele sarcinii.

Pentru a obţine recomandările detaliate cu privire la acest lucru, deschideţi articolul nostru Semnele de sarcină.

Ce ar putea însemna întârzierea menstruaţiei în timpul sindromului premenstrual?

Existenţa unei întârzieri a menstruaţiei pe fondul SPM nu întotdeauna înseamnă că sunteţi gravidă. Pentru a stabili cauzele posibile de întârziere a menstruaţiei, citiţi recomandările noastre în articolul Întârzierea menstruaţiei.

Există SPM în timpul sarcinii?

În timpul sarcinii, funcţionarea ovarelor femeii este blocată şi, prin urmare SPM nu poate exista. Cu toate acestea, în timpul sarcinii, unele dintre simptome care au fost caracteristice pentru SPM, pot persista (de exemplu, iritabilitatea, modificările poftei de mâncare). La femeile gravide, apariţia şi dispariţia acestor simptome nu are un caracter ciclic.

După naştere, funcţia ovarelor reîncepe. De aceea, simptomele SPM pot reapărea peste câteva luni după naştere.

Cum se poate trata SPM fără ajutorul medicilor şi fără de medicamente?

Simptomele SPM pot persista timp de mai mulţi ani. Acest lucru înseamnă că nu este raţional să aşteptaţi ca ele să treacă de la sine sau pur şi simplu să le înduraţi. Dacă observaţi că simptomele SPM influenţează negativ calitatea vieţii Dvs., încercaţi neapărat să le eliminaţi printr-un tratament. În caz contrar, riscaţi să vă petreceţi o parte semnificativă din viaţă într-o stare şi într-o dispoziţie proastă.

Tratamentul SPM trebuie să se înceapă cu cele mai disponibile măsuri:

Dieta şi nutriţia în tratamentul sindromului premenstrual

Posibilitatea de a influenţa severitatea simptomelor SPM prin alimentaţie a fost investigată în cadrul mai multor studii. În cadrul acestor studii, s-a demonstrat faptul că îmbogăţirea dietei cu carbohidraţii complecşi (legume, cereale) reduce severitatea simptomelor psihologice ale sindromului premenstrual şi ajută femeile să suporte mai uşor aceste perioade.

Eficienţa limitării consumului de carbohidraţi digerabili (dulciuri, copturi, zahăr) în tratamentul sindromului premenstrual nu a fost studiată, dar este recomandată ca o măsură nutriţională generală de control al greutăţii corporale (adică, puteţi mânca mai multe legume, dar pentru a nu adăuga în greutate, trebuie să reduceţi consumul dulciurilor).

Unele studii au arătat că femeile cu forma cea mai severă a sindromului premenstrual consumă mai multă cafea decât femeile cu formele mai puţin severe de această tulburare. Deşi nu este clar, în acest caz, dacă consumul de cafea creşte simptomele SPM sau femeile cu această tulburare sunt nevoite să consume mai multă cafea pentru a controla aşa simptome ale SPM, cum ar fi oboseala şi somnolenţa. Cu toate acestea, mulţi experţi recomandă femeilor cu SPM să excludă sau să limiteze, pentru o perioadă, consumul de cafea şi să urmărească modul în care acest lucru va afecta sănătatea lor.

Unele observaţii, deocamdată slab argumentate, arată că simptomele SPM, cum ar fi tensiunea în sâni, creşterea în greutate şi edemele asociate cu acumularea lichidului în organism, pot fi minimizate prin limitarea consumului de sare şi de alimente sărate.

Vitaminele în tratamentul sindromului premenstrual

În trecut, diverse vitamine şi suplimente minerale au fost recomandate ca tratament de bază al SPM. Studiile efectuate în ultimii ani au arătat că nu toate vitaminele şi mineralele ajută în cazul SPM şi că unele dintre aceste medicamente pot provoca reacţii adverse grave.

În special, unele studii au arătat că vitamina B6 (piridoxina) poate ajuta în cazul formelor uşoare ale SPM. În acelaşi timp, s-a demonstrat că administrarea prelungită a vitaminei B6, în cantităţi mai mari de 200 mg pe zi, poate provoca tulburări neurologice grave, asociate cu leziuni ale nervilor senzoriali şi ale nervilor motorii.

Magneziu şi calciu în tratamentul sindromului premenstrual

Un studiu amplu a arătat că administrarea zilnică a preparatelor de calciu (1200 mg de carbonat de calciu) sau de magneziu (200 mg de oxid de magneziu), reduce severitatea simptomelor SPM aproape în jumătate, şi este mai efectiv decât un placebo, administrarea căruia reduce intensitatea simptomelor doar cu o treime.

Recomandări detaliate referitor la administrarea corectă a suplimentelor de calciu sunt prezentate în articolul Calciu şi vitamina D.

Activitatea fizică în tratamentul sindromului premenstrual

Mai multe studii au arătat că exerciţiile fizice uşoare (mersul pe jos, alergatul nu prea rapid, dansul, yoga, înotul, etc.) pot reduce simptomele SPM şi pot ajuta femeile să suporte mai uşor această perioadă.

Aşadar, dacă încercaţi să reduceţi simptomele PMS şi căutaţi oportunităţile pentru a depăşi această tulburare:

  • Încercaţi să includeţi în dieta Dvs. mai multe legume şi produse din diferite tipuri de cereale (inclusiv, terciuri, pâine integrală);
  • Încercaţi să limitaţi consumul de dulciuri (bomboane, zahăr, pâine albă, produse de patiserie);
  • Încercaţi să limitaţi consumul de cafea, de sare şi de alimente sărate;
  • Administraţi în mod regulat vitamine şi minerale, dar nu depăşiţi doza recomandată;
  • Încercaţi să vă mişcaţi mai mult sau să faceţi sport;
  • Dacă vă deranjează durerile sau sensibilitatea sânilor, încercaţi să purtaţi lenjeria de corp de susţinere (de exemplu, bustierele sportive);
  • În scopul de a înţelege dacă acest lucru vă ajută, urmăriţi aceste recomandări, cel puţin, timp de 3-4 luni. Odată ce aţi început să respectaţi recomandările noastre, notaţi în calendarul Dvs. cum vi se modifică starea de sănătate de la un episod al SPM la altul.

Dacă, după 3-4 luni, veţi vedea unele îmbunătăţiri, puteţi continua să respectaţi aceste recomandări. Dacă îmbunătăţirile nu se manifestă şi dacă respectarea recomandărilor vă creează unele probleme, puteţi să renunţaţi la ele ca la un mijloc ineficient pentru Dvs.

Trebuie să facem o constatare că, pentru majoritatea femeilor, respectarea sistematică a sfaturilor de mai sus ajută la reducerea semnificativă a simptomelor SPM şi la eliminarea necesităţii de a utiliza medicamente.

Tratamentul unor simptome ale SPM (dureri în sâni, edeme, creştere în greutate, dureri abdominale)

Pentru a elimina simptomele fizice ale sindromului premenstrual, pot fi utilizate trei tipuri de medicamente:

  • preparatele diuretice
  • contraceptivele orale
  • medicamentele anti-inflamatorii

Preparatele diuretice (de exemplu, Spironolactona, 50-200 mg, o dată pe zi) sunt foarte eficiente în eliminarea simptomelor, cum ar fi durerea sau senzaţia de tensiune în sâni, creşterea în greutate, edemele. Acest medicament este mai sigur decât alte diuretice (în cazul administrării acestuia organismul nu pierde potasiu). Dacă credeţi că ar putea să vă ajute, discutaţi cu medicul dumneavoastră despre posibilitatea de a-l utiliza.

Tratamentul acneei

În ciuda faptului că, în perioada PMS coşurile pot apărea mai des decât de obicei, sindromul premenstrual în sine, nu este cauza acneei.

Dacă doriţi să înţelegeţi care anume cauze vă provoacă apariţia coşurilor şi să rezolvaţi această problemă, citiţi recomandările noastre în articolul Recomandări referitor la eliminarea coşurilor şi punctelor negre.

Contraceptivele orale

Cele mai eficiente în eliminarea simptomelor fizice ale SPM sunt considerate contraceptivele orale care conţin drospirenona. Această substanţă este un analog de progesteron natural. Drospirenona are capacitatea de a preveni retenţia de apă în organism.

De regulă, contraceptivele orale se prescriu pentru câteva luni. Dacă, în timpul acestei perioade, femeia observă îmbunătăţirea stării generale de sănătate, medicul poate recomanda o prelungire de administrare a acestora.

În loc de contraceptivele orale, unii specialişti recomandă, de asemenea, injectarea Medroxiprogesteron acetatului, care se efectuează o dată în 3 luni.

Răspunsuri la întrebările de bază legate de administrarea contraceptivelor orale sunt prezentate în articolul: Răspunsuri la întrebări referitor la contraceptivele orale.

Preparatele anti-inflamatorii

Pentru a elimina temporar simptomele premenstruale, cum ar fi durerile abdominale, durerile de cap, durerile la nivelul muşchilor şi articulaţiilor, pot fi utilizate medicamentele anti-inflamatorii şi analgezice (cum ar fi, naproxen 600 mg, de 3 ori pe zi).

Tratarea simptomelor psihologice ale SPM

În cazul ineficienţei metodelor de tratament menţionate mai sus, precum şi pentru a elimina simptomele psihologice existente ale SPM, medicul vă poate recomanda utilizarea medicamentelor speciale din grupul antidepresivelor (fluoxetina, sertralina). Eficacitatea acestor medicamente în eliminarea simptomelor psihologice ale SPM a fost demonstrată de o serie de studii clinice.

În cazul sindromului premenstrual, preparatele antidepresive se utilizează în mod diferit decât în ​​tratamentul depresiei (în doze mai mici şi în cure mai scurte).

De regulă, specialiştii recomandă să utilizaţi antidepresive, fie că în a doua jumătate a ciclului menstrual (o asemenea schemă de tratament poate preveni apariţia unor simptome psihologice ale PMS), fie că numai în zilele în care există simptomele (o asemenea schemă de tratament permite femeii să determine personal nevoia de administrare a medicamentelor).

Cu toate că, la multe femei, un asemenea tratament poate elimina aproape totalmente simptomele SPM, în unele cazuri, acesta ar putea fi ineficient.

În asemenea situaţii, medicul poate recomanda administrarea zilnică a antidepresivelor sau creşterea dozei de medicament.

Dacă aceste măsuri nu ajută, medicul dumneavoastră vă poate recomanda un alt antidepresiv (de exemplu, Venlafaxina). Antidepresivele diferite “funcţionează” în mod diferit. Din aceste considerente, în cazurile în care anumite medicamente nu ajuta, altele pot fi foarte eficiente.

Cu toate că ameliorarea simptomelor SPM poate fi observată după 1-2 zile de la începutul administrării antidepresivelor, pentru a evalua eficacitatea reală a tratamentului cu aceste medicamente, ar trebui să le administraţi timp de 2-4 cicluri menstruale şi, în acest timp, să continuaţi să monitorizaţi, utilizând jurnalul, propria stare de sănătate. La sfârşitul perioadei de probă a tratamentului, medicul va revizui înregistrările Dvs., vă va interoga despre starea sănătăţii şi va putea estima dacă tratamentul este eficient.

Unele reacţii adverse posibile ale tratamentului cu antidepresive

La începutul tratamentului cu antidepresive (de multe ori, în cazul administrării permanente a medicamentelor, şi, mai puţin probabil, în cazul unor doze periodice), pot apărea aşa simptome, precum insomnie, greaţă, oboseală, somnolenţă, dureri de cap, uscăciune în gură. De regulă, aceste simptome dispar în câteva săptămâni.

Potrivit unor date, antidepresivele pot provoca, de asemenea, scăderea libidoului şi dificultatea în atingerea orgasmului. Cu toate acestea, observaţiile clinice arată că femeile, a căror viata sexuală a fost perturbată de simptomele SPM, observă, adesea, îmbunătăţiri în această sferă, după începerea administrării antidepresivelor.

În acele cazuri în care utilizarea antidepresivelor provoacă, totuşi, unele tulburări sexuale, unii specialişti prescriu doze mici de bupropionă.

După întreruperea tratamentului cu antidepresive se pot manifesta iritabilitatea, ameţelile, greaţa, dar, de regulă, aceste simptome dispar rapid.

Preparatele sedative în tratamentul sindromului premenstrual

În cazul în care simptomele SPM sunt exprimate prin anxietate şi prin nelinişte, medicul poate recomanda un tratament cu sedative (anxiolitice), de exemplu, cum ar fi Buspirona sau Alprazolamul.

Potrivit unor date, medicamentele pe bază de Buspironă sunt tolerate mai uşor decât preparatele pe baza de Alprazolam şi provoacă mai rar dependenţa.

Medicul poate recomanda începerea tratamentului cu doze mici ale medicamentului şi, în funcţie de reacţia organismului Dvs. la tratament, fie că să vă lase doza nemodificată, fie că s-o mărească.

Medicamente pe bază de plante şi plante medicinale în tratamentul sindromului premenstrual

În lista medicamentelor pe bază de plante, pentru tratamentul sindromului premenstrual, se includ Ginkgo biloba (sin. Ginkoprim), Piper methysticum (sin. kava-kava), Vítex agnus-castus (sin. Fructul castităţii) şi uleiul de enoteră (primula de seară).

Eficacitatea ginkgo şi kava în tratamentul sindromului premenstrual nu a fost verificată de cercetători şi, prin urmare, nu se ştie dacă ele ajută sau nu.

De asemenea, mulţi experţi nu recomandă utilizarea produselor bazate pe aceste plante din cauza efectelor secundare ale acestora (ginkgo poate afecta activitatea altor medicamente, dar kava are un efect negativ asupra ţesuturilor ficatului).

Eficacitatea în tratamentul sindromului premenstrual a Vitexului a fost testată într-un mic studiu, care a arătat că medicamentele pe baza acestei plante sunt mai eficace decât placebo, dar mai puţin eficiente decât unele antidepresive care măresc concentraţia serotoninei (detaliile despre antidepresive sunt prezentate mai jos).

Studiile au arătat că uleiul de enoteră (primula de seară), care a fost utilizat, în trecut, pentru a reduce sensibilitatea sânilor în cazul SPM, are o eficienţă foarte scăzută.

Cât timp trebuie să dureze tratamentul sindromului premenstrual?

Am spus deja că simptomele sindromului premenstrual pot persista până la menopauză (Vezi La ce vârstă ar trebui să apară menopauza?). În legătură cu aceasta, tratamentul poate fi foarte îndelungat. Cu toate acestea, observaţiile clinice arată că nu întotdeauna anularea tratamentului conduce la re-apariţia simptomelor, sau, dacă acest lucru chiar există, nu se întâmplă imediat.

Prin urmare, în cazul în care, peste un timp după începerea tratamentului, veţi observa o îmbunătăţire semnificativă a stării de sănătate, discutaţi cu medicul dumneavoastră despre posibilitatea de a opri temporar tratamentul.

Ce trebuie de făcut dacă tratamentul nu ajută?

În cazurile în care nici unul dintre tratamentele indicate mai sus nu ajuta, medicul vă poate recomanda medicamentele din grupul agoniştilor de GnRH (Hormonul eliberator de gonadotropină): Zoladex (goserelin), Dekapeptil, Depot şi Diferelin (triptorelină), Lucrin, Depot (leuprorelină), Sinarel (nafarelină) şi Buserelină.

Din cauza riscului de reacţii adverse grave, aceste medicamente pot fi utilizate numai sub supravegherea medicală.

Dacă unul dintre aceste preparate ajută, dar tratamentul ar trebui să fie întrerupt din cauza efectelor secundare (şi dacă, în acest caz, din nou apar simptomele severe ale SPM), medicul dumneavoastră vă poate sugera, după caz, o intervenţie chirurgicală pentru înlăturarea ovarelor.

Sfaturi pentru bărbaţi. Dacă soţia Dvs. suferă de SPM

Dacă ştiţi sau bănuiţi că partenera Dvs. suferă de SPM:

  • Încercaţi s-o credeţi şi să înţelegeţi că dispoziţia ei proastă nu este un semn de caracter rău. Cu toate că SPM nu are manifestări externe semnificative, aceasta este o tulburare reală, nu inventată (pentru a înţelege, comparaţi-o cu o durere de dinţi, care este “invizibilă”, dar poate fi extrem de neplăcută).
  • În timpul sindromului premenstrual, încercaţi să luaţi asupra Dvs. mai multe treburi casnice;
  • Încercaţi să planificaţi ceva frumos pentru soţia Dvs. în acele zile când la ea apar simptomele SPM (de exemplu, sfătuiţi-o să se întâlnească cu prietena, invitaţi-o undeva).

Respectarea acestor sfaturi simple vă va ajuta nu numai să trăiţi mai uşor perioadele SPM ale soţiei Dvs., dar şi să beneficiaţi de acestea. Soţia Dvs. neapărat va aprecia această grijă, pe care Dvs. i-o oferiţi în perioada în care ea are cea mai mare nevoie de acest lucru.

data publicării: