Ghid argumentat ştiinţific pentru femei și bărbați

Posibilități de protecție împotriva cancerului colorectal

DESPRE ACEST ARTICOL

Data actualizării:

 Volum: 81 pagini Pagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte. 

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți o recenzie

Încă nu sunt voturi.
Se încarcă...

Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere:
Verificati aici.

Cuprins:

Ghidul Consumatorului Inteligent de Informaţii şi Servicii Medicale constă din 3 părți:

PARTEA I: LUAREA DECIZIILOR MEDICALE
PARTEA II: PLANUL GRIJII DE SINE, ARGUMENTAT ȘTIINȚIFIC
PARTEA III: REZOLVAREA PROBLEMELOR MEDICALE PARTICULARE

Introducere

În țările Europei, ale Americii de Nord și în multe alte țări cancerul de colon continuă să fie una dintre cele mai răspândite maladii oncologice de care decedează adulții.

În multe țări cancerul colorectal ocupă al treilea loc după prevalență în rândul bărbaților (primele două fiind cancerul de plămâni și cancerul de prostată) și al doilea loc după prevalență în rândul femeilor (primul fiind cancerul de sân). –

Potrivit Agenției Internaționale pentru Cercetare în Domeniul Cancerului (International Agency for Research on Cancer, IARC) în anul 2012 în Europa diverse forme de cancer de colon au constituit aproximativ 12–13% dintre toate cazurile de boli oncologice diagnosticate și 13% dintre toate cazurile de deces de afecțiuni oncologice. Incidența cancerului la bărbați Vedeți datele pe site-ul IARCMortalitatea din cauza maladiilor oncologice în rândul bărbaților Vedeți datele pe site-ul IARCIncidența cancerului la femei Vedeți datele pe site-ul IARCMortalitatea din cauza maladiilor oncologice la femei Vedeți datele pe site-ul IARC

În medie, pentru o persoană fără predispoziție genetică evidentă față de cancer colorectal, probabilitatea de a se îmbolnăvi de această maladie în decursul întregii vieți constituie aproximativ 4,4%. Asta înseamnă că într-un grup de 1000 de persoane, într-un anumit moment al vieții, cancerul de colon se va diagnostica în medie la 44 persoane.

Mortalitatea cancerului de colon constituie circa 50%, însă în fiecare caz în parte prognoza de supraviețuire depinde de stadiul bolii la detectarea acesteia.

Asta înseamnă că, peste câțiva ani după stabilirea diagnosticului de cancer de colon, jumătate dintre cei diagnosticați decedează. Însă în cea mai mare parte a cazurilor este vorba de pacienți la care cancerul a fost depistat la un stadiu avansat de dezvoltare, adică după formarea metastazelor.

Probabilitatea diagnosticării cancerului de colon pe parcursul vieții este neuniformă și crește odată cu vârsta. Vârsta medie de diagnosticare a bolii este de 68 de ani.

Bărbații au un risc ceva mai înalt de cancer colorectal, comparativ cu femeile.

În tabelul de mai jos sunt prezentate date cu privire la probabilitatea generală de dezvoltare a cancerului de colon sau de deces de această maladie înainte de o vârstă anumită*:

vârsta cât de frecvent este diagnosticat cancerul colorectal înainte de această vârstă? cât de frecvent se înregistrează cazuri de deces de cancer colorectal înainte de această vârstă?
până la 40 de ani la 1 persoană din 4 854 la 1 persoană din 9 643
până la 50 de ani la 1 persoană din 635 la 1 persoană din 1 210
până la 60 de ani la 1 persoană din 173 la 1 persoană din 328
până la 70 de ani la 1 persoană din 60 la 1 persoană din 102
până la 80 de ani la 1 persoană din 24 la 1 persoană din 39
până la 85 de ani la 1 persoană din 18 la 1 persoană din 26

În tabelul de mai jos este prezentată probabilitatea de diagnostic sau de deces de cancer colorectal în următorii 10 ani în cazul persoanelor care au atins o anumită vârstă*:

perioada vieții cât de frecvent este diagnosticat cancerul colorectal în acest interval de vârstă? cât de frecvent se înregistrează cazuri de deces de cancer colorectal în acest interval de vârstă?
între 40 și 49 ani la 1 persoană din 761 la 1 persoană din 1 404
între 50 și 59 de ani la 1 persoană din 237 la 1 persoană din 462
între 60 și 69 ani la 1 persoană din 92 la 1 persoană din 152
între 70 și 79 de ani la 1 persoană din 38 la 1 persoană din 61
Aceste date înseamnă că, de exemplu, pe baza indicatorilor de incidență și mortalitate de cancer colorectal, se poate presupune că, în rândul persoanelor în vârstă de 60 de ani, în următorii 10 ani, această boală va fi diagnosticată la 1 persoană din 92, iar 1 din 152 persoane va deceda de cancer de colon.

* Datele prezentate în ambele tabele reprezintă probabilitatea apariției cancerului colorectal sau a decesului de această maladie în cazul persoanelor fără predispoziție genetică mărită la această afecțiune. După cum vom discuta mai jos, în cazul persoanelor cu predispoziție genetică crescută, probabilitatea diagnosticării cancerului de colon în decursul întregii vieți poate fi mult mai mare.

În contextul existenței și a altor afecțiuni care pot reduce durata vieții, cancerul de colon ocupă următoarea poziție:

Dintre 1000 de bărbați fumători în vârstă de 50 de ani*, în următorii 10, din diferite cauze, vor deceda circa 150 de bărbați. Din aceștia:

  • 2 bărbați vor deceda de cancer colorectal;
  • 1 — de cancer de prostată;
  • 30 — de cancer pulmonar;
  • 35 — de boli cardiovasculare;
  • 4 — în urma accidentelor.

*Femeile fumătoare au un risc puțin mai mic.

În cazul persoanelor nefumătoare, riscul de deces din cauza cancerului pulmonar și al maladiilor cardiovasculare este semnificativ mai mic.

Ca și alte maladii oncologice, cancerul de colon are un șir de particularități. Anumite particularități ale afecțiunii date simplifică lupta împotriva ei, iar altele — o complică.

Potrivit concepției actuale, în majoritatea cazurilor, tumoarea se dezvoltă în decursul unei perioade îndelungate — nu mai puțin de 10 ani — dintr-un focar de modificări precanceroase. Teoretic, detectarea în timp util și înlăturarea acestor focare poate reduce considerabil riscul de deces din cauza cancerului de colon. În plus, deja sunt cunoscuți câțiva factori care se asociază cu creșterea sau reducerea riscului acestei maladii, ceea de deschide un șir de posibilități de protecție.

Pe de altă parte, multe dintre opțiunile actuale de protecție împotriva acestei afecțiuni au eficacitate limitată și pot aduce daune.

Acest articol completează informațiile prezentate în ghidul Beneficiile, limitele și daunele măsurilor disponibile de protecție împotriva cancerului. El a fost scris cu scopul de a oferi informații bazate pe dovezi științifice, prezentate din perspectiva utilității practice, cu privire la opțiunile actuale de diagnostic și tratament, raționalitatea utilizării cărora a fost dovedită în studii, și de care se pot folosi persoanele interesate de reducerea riscului individual de a se îmbolnăvi de cancer colorectal sau de a deceda de această boală.

În acest articol sunt incluse răspunsuri la următoarele întrebări:

  1. Ce modificări ale stilului vieții se pot asocia cu reducerea riscului individual de cancer?
  2. Cum poate o persoană să-și estimeze riscul personal de cancer colorectal (inclusiv predispoziția genetică) și în ce mod rezultatele acestei estimări influențează alegerea programului ulterior de protecție?
  3. Care pot fi beneficiile și daunele investigațiilor disponibile în prezent pentru prevenția sau diagnosticul precoce al cancerului colorectal:
    1. Analizele pentru detectarea hemoragiilor oculte în materii fecale:
      • Metoda cu guaiac,
      • Metoda imunochimică;
    • Colonoscopia,
    • Sigmoidoscopia,
    • Tomografia computerizată la nivelul colonului (colonoscopie virtuală).

Mai exact:

  • Care este probabilitatea decesului de cancer colorectal în rândul persoanelor care efectuează investigații preventive?
  • Cât este de mare riscul de rezultate fals negative și fals pozitive ale acestor teste diagnostice?
  • Ce riscuri implică investigațiile respective și informațiile aflate cu ajutorul lor?
  • Cât este de mare riscul de supradiagnostic și supratratament în rândul pacienților care participă la un program de investigații preventive cu scop de protecție împotriva cancerului colorectal?
  • Care sunt recomandările principalelor organizații medicale cu privire la raționalitatea participării la un program de investigații preventive cu scop de protecție împotriva cancerului de colon?
  1. Ce plan de supraveghere poate fi argumentat în cazul pacienților la care la colonoscopie au fost detectate și înlăturate:
    1. adenoame ale colonului;
    2. polipi hiperplastici;
    3. leziuni serate sesile (cu bază largă de implantare);
    4. polipi serați adenomatoși tradiţionali.
  2. Utilizarea căror măsuri de protecție împotriva cancerului colorectal nu se recomandă, în vederea lipsei dovezilor cu privire la eficacitate sau pentru că riscul asociat cu utilizarea lor depășește potențialele beneficii?

***

La general, posibilitățile actuale de protecție împotriva cancerului de colon pot fi reprezentate în modul următor:

POSIBILITĂȚILE ACTULE DE PROTECȚIE ÎMPOTRIVA CANCERULUI COLORECTAL
Partea 1: Ajustarea stilului vieții

Tuturor adulților, independent de nivelul de risc, li se recomandă implementarea modificărilor în stilul vieții, care includ:

  • menținerea greutății corporale în limite optime (IMC sub 25);
  • efectuarea regulată a efortului fizic de intensitate medie sau înaltă în decursul a nu mai puțin de 2,5 ore pe săptămână.
Partea 2: Estimarea riscului individual

Tuturor persoanelor li se recomandă să-și estimeze riscul personal de cancer colorectal, pe baza anamnezei medicale familiale și a celei personale.

2 A

În majoritatea cazurilor, în rezultatul estimării riscului nu se determină un risc mărit.

În asemenea situație, înainte de efectuarea primei colonoscopii se presupune un nivel de risc mediu, și, în baza acestei presupuneri, se întocmește programul ulterior de protecție.

2 B

La unele persoane, rezultatele estimării sugerează că riscul lor de cancer de colon poate fi înalt sau foarte înalt.

În asemenea situații, unele persoane (și rudele lor) pot obține beneficii de la consiliere genetică și de la efectuarea unor teste diagnostice speciale pentru estimarea mai precisă a riscului și selectarea unui program adecvat de protecție.

Partea 3: Investigațiile preventive pentru reducerea probabilității de cancer colorectal sau pentru depistarea mai precoce a acestei maladii

Pe lângă ajustarea stilului de viață, se recomandă examinarea posibilității de participare la un program de investigații preventive (screening), selectat în funcție de riscul individual de cancer de colon.

3 A

Persoanelor care nu au motive pentru a presupune un risc mărit li se recomandă examinarea opțiunii de participare la unul dintre programele de teste diagnostice preventive existente începând cu vârsta de 50 de ani.

Programul poate include:

  • Efectuarea colonoscopiei 1 dată la 10 ani.
  • Efectuarea testului de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale cu frecvența de 1 dată pe an.
  • Efectuarea sigmoidoscopiei 1 dată la 5 ani;
  • Efectuarea sigmoidoscopiei 1 dată la 10 ani + efectuarea suplimentară a testului de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale 1 dată pe an;
  • Efectuarea tomografiei computerizate abdominale (colonoscopiei virtuale) o dată la 5 ani.

După cum vom arăta în continuare, alegerea investigației preventive depinde de un șir de factori, inclusiv disponibilitatea testului diagnostic respectiv și preferințele personale ale pacientului.

3 B

Persoanelor cu risc crescut de cancer colorectal li se recomandă să înceapă un program de investigații/tratament preventive ajustat nivelului de risc. În continuare sunt prezentate câteva exemple de astfel de programe de protecție:

(1) Persoanele cu predispoziție genetică evidentă față de cancerul colorectal, condiționată de mutații genetice cunoscute:

  • efectuarea colonoscopiei o dată la 1–2 ani începând cu vârsta de 25–30 de ani sau cu 10 înainte de cea mai tânără vârstă la care a fost detectat cancerul la un membru al familiei
  • efectuarea sigmoidoscopiei începând cu vârsta de 12–14 ani și repetarea investigației date o dată la 1–3 ani.

(2) Persoanele cu risc mărit de cancer de colon, condiționat de predispoziție ereditară:

  • efectuarea primei colonoscopii cu 10 ani înainte de cea mai tânără vârstă la care a fost diagnosticat cancerul în familia respectivă (dar nu mai târziu de 40 de ani) și repetarea colonoscopiei o dată la 5–10 ani.
  • efectuarea anuală a testului de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale începând cu vârsta de 40 de ani.
  • etc.
Partea 4: Strategia adecvată de tratament și supraveghere în caz de rezultate pozitive ale testelor preventive

Tuturor persoanelor cu „rezultate pozitive” ale investigațiilor preventive, adică a rezultatelor care sugerează prezența unor modificări precanceroase au a tumorilor intestinale, li se recomandă continuarea investigațiilor, și anume efectuarea colonoscopiei.

Dacă la colonoscopie vor fi detectați polipi ai colonului, se recomandă înlăturarea acestora și efectuarea analizei histologice. Rezultatele analizei histologice permit determinarea tipului modificărilor prezente și selectarea programului ulterior de protecție împotriva cancerului.

În continuare sunt prezentate câteva exemple de astfel de programe de supraveghere:

  • repetarea colonoscopiei peste 10 ani (dacă au fost înlăturate adenoame solitare mici);
  • repetarea colonoscopiei peste 5 ani sau peste 3 ani (dacă au fost înlăturate adenoame mari multiple);
  • repetarea colonoscopiei peste 1 an (dacă au fost înlăturate adenoame mari multiple cu risc înalt de transformare în tumoare).

În secțiunile de mai jos vor fi prezentate informații în legătură cu fiecare modalitate de protecție în parte.

Sperăm că aceste informații îi vor ajuta pe cititori să atingă următoarele obiective:

(1) să-și formeze o nouă viziune cu privire la importanța măsurilor ce țin de stilul vieții, menționate și în alte părți ale ghidului grijii de sine și

(2) să ia o decizie argumentată cu privire la includerea sau excluderea opțiunilor existente de investigații preventive în/din planul individual al grijii de sine.

Ajustarea stilului vieții cu scopul reducerii probabilității de dezvoltare a cancerului colorectal și a unui șir de alte afecțiuni

Persoanelor interesate de posibilitatea de a-și reduce riscul personal de cancer colorectal li se recomandă:

  1. să mențină greutatea corpului aproape de nivelul inferior al greutății optime (IMC Indicele de masă corporală (Body mass index, BMI) indicele, care permite aprecierea gradului de corespundere a greutății cu înălțimea unei persoane și determinarea insuficienței sau a excesului de greutate. Indicele de masă corporală se calculează conform formulei: IMC = greutatea corpului/(înălțimea, în metri) la pătrat 18: greutate insuficientă (deficit de masă corporală) 18–25: greutate normală 25–30: exces de greutate (supraponderabilitate) 30–35: obezitate de gradul întâi 35–40: obezitate de gradul doi 40: obezitate de gradul trei între 18,5 și 25)
  2. să efectueze în mod regulat efort fizic de intensitate medie sau înaltă în decursul a cel puțin 2,5 ore pe săptămână;
  3. să ajusteze compoziția alimentară în conformitate cu principiile cu eficacitate dovedită în privința reducerii riscului de maladii cardiovasculare și diabet zaharat;
  4. să excludă complet contactul cu fumul de țigară și cu tutunul în orice formă;

Informații detaliate cu privire la punerea în practică a acestor recomandări sunt prezentate în articolele:

Realizând aceste măsuri, persoanele cu un risc statistic mediu de cancer de colon pot reduce în mod semnificativ probabilitatea de a se îmbolnăvi de această maladie. Pentru un control sporit al riscului, se poate implementa unul dintre programele accesibile de investigații preventive (vedeți mai jos Programul de screening pentru persoanele mai în vârstă de 50 de ani care nu au motive pentru a presupune o predispoziție ereditară crescută la cancer colorectal).

Spre deosebire de alte modalități de protecție, măsurile enumerate au un raport foarte înalt de eficacitate/riscuri pentru toate categoriile de pacienți. În plus, după cum am arătat în alte articole din seria Planul argumentat științific de grijă de sine, măsurile respective reprezintă cea mai importantă formă de protecție împotriva maladiilor cardiovasculare, a diabetului zaharat și a unui șir de boli oncologice.

În cazul persoanelor cu risc înalt sau foarte înalt de cancer colorectal, măsurile enumerate nu reduc în mod semnificativ probabilitatea de apariție a acestei boli și trebuie combinate cu un program adecvat de teste diagnostice preventive.

Menținerea greutății optime

(1.) Pentru rasa europoidă, greutatea optimă este între 18,5 și 25 IMC Indicele de masă corporală (IMC, body mass index, BMI) indicele ce permite estimarea raportului între greutatea și înălțimea unei persoane, și, respectiv, determinarea insuficienței sau a excesului de greutate. Indicele de masă corporală se calculează conform formulei: IMC = greutatea corpului/(înălțimea, în metri) la pătrat. IMC mai mic de 18 înseamnă insuficiență de greutate (deficit de masă corporală); IMC 18-25: greutate normală; IMC 25-30: exces de greutate (supraponderabilitate) IMC 30–35: obezitate de gradul întâi; IMC 35–40: obezitatea de gradul doi; IMC peste 40: obezitate de gradul trei.

Greutate (kg) Înălțime (cm)
150 155 160 165 170 175 180 185 190 195 200
40 17,8 16,6 15,6 14,7 13,8 13,1 12,3 11,7 11,1 10,5 10,0
45 20,0 18,7 17,6 16,5 15,6 14,7 13,9 13,1 12,5 11,8 11,3
50 22,2 20,8 19,5 18,4 17,3 16,3 15,4 14,6 13,9 13,1 12,5
55 24,4 22,9 21,5 20,2 19,0 18,0 17,0 16,1 15,2 14,5 13,8
60 26,7 25,0 23,4 22,0 20,8 19,6 18,5 17,5 16,6 15,8 15,0
65 28,9 27,1 25,4 23,9 22,5 21,2 20,1 19,0 18,0 17,1 16,3
70 31,1 29,1 27,3 25,7 24,2 22,9 21,6 20,5 19,4 18,4 17,5
75 33,3 31,2 29,3 27,5 26,0 24,5 23,1 21,9 20,8 19,7 18,8
80 35,6 33,3 31,3 29,4 27,7 26,1 24,7 23,4 22,2 21,0 20,0
85 37,8 35,4 33,2 31,2 29,4 27,8 26,2 24,8 23,5 22,4 21,3
90 40,0 37,5 35,2 33,1 31,1 29,4 27,8 26,3 24,9 23,7 22,5
95 42,2 39,5 37,1 34,9 32,9 31,0 29,3 27,8 26,3 25,0 23,8
100 44,4 41,6 39,1 36,7 34,6 32,7 30,9 29,2 27,7 26,3 25,0
105 46,7 43,7 41,0 38,6 36,3 34,3 32,4 30,7 29,1 27,6 26,3
110 48,9 45,8 43,0 40,4 38,1 35,9 34,0 32,1 30,5 28,9 27,5
115 51,1 47,9 44,9 42,2 39,8 37,6 35,5 33,6 31,9 30,2 28,8
120 53,3 49,9 46,9 44,1 41,5 39,2 37,0 35,1 33,2 31,6 30,0
IMC Interpretarea
mai puțin de 18,5 subponderabilitate
între 18,5 și 24,9 greutate optimă
între 25 și 29,9 exces ponderal
peste 30 obezitate

(2.) Există dovezi convingătoare în favoarea faptului că între IMC și probabilitatea de dezvoltare a cancerului colorectal există o legătură direct proporțională.

Creșterea probabilității de apariție a cancerului de colon sub influența excesului de greutate devine evidentă în cazul persoanelor cu IMC mai mare de 25 și este mai pronunțată la bărbați.

Persoanele cu exces considerabil de greutate (IMC > 30), în special dacă țesutul adipos se depune preponderent în regiunea abdominală, au un risc de cancer colorectal de aproape 2 ori mai mare decât populația generală.

Pe lângă un risc mărit de cancer de colon, excesul de greutate este asociat și cu un risc înalt de dezvoltare a altor afecțiuni oncologice. La nivel de populație generală obezitatea provoacă aproape același număr de cazuri de cancer ca și fumatul.

Informații mai detaliate referitor la legătura dintre greutatea excesivă și diverse boli oncologice sunt prezentate în articolul Beneficiile, limitele și daunele măsurilor disponibile de protecție împotriva cancerului.

(3.) Slăbitul și menținerea greutății mai aproape de IMC optim se asociază cu o reducere semnificativă a probabilității de dezvoltare a cancerului colorectal, precum și a unui șir de alte boli oncologice, a afecțiunilor cardiovasculare și a diabetului.

Astfel, persoanelor care sunt interesate de posibilitatea de a-și reduce riscul personal de cancer colorectal și un șir de alte maladii serioase li se recomandă să-și mențină greutatea în limitele unui IMC optim, din contul ajustării compoziției și a cantității produselor alimentare consumate, precum și din contul efectuării regulate a efortului fizic.

Recomandări în privința întocmirii și realizării unui program eficace și inofensiv de reducere a greutății sunt prezentate în articolul Slăbitul și controlul greutății, recomandări argumentate științific.

Ajustarea planului alimentar

(1.) Corelația statistică dintre riscul de cancer de colon și câteva particularități ale stilului alimentar a fost dovedită în mod repetat în diferite studii.

S-a constatat că un consum regulat de produse ce conțin o cantitate mare de fibre alimentare (legume, fructe, cereale integrale) se asociază cu un risc mai mic de cancer da colon, iar consumul frecvent de carne roșie, mezeluri și abuzul de alcool se asociază cu un risc crescut de această maladie.

(2.) Pe de altă parte, încă nu au fost efectuate studii în care să fi fost dovedit că excluderea din alimentație a anumitor produse (sau includerea anumitor produse în alimentație), într-adevăr, reduce incidența cancerului de colon. Din acest motiv, încă nu pot fi formulate recomandări argumentate științific de alimentație care vizează anume reducerea riscului de cancer de colon.

Deoarece alimentația influențează nu doar riscul de cancer colorectal, dar și alte aspecte importante ale sănătății, organizațiile medicale și societățile științifice majore recomandă ajustarea stilului alimentar în conformitate cu principiile cu eficacitate deja dovedită din perspectiva reducerii riscului de afecțiuni cardiovasculare și diabet zaharat de tip 2.

Explicația detaliată a acestor principii este inclusă în articolul Recomandări de alimentație, argumentate științific.

Deși inițial aceste principii au fost formulate în baza rezultatelor cercetărilor în sfera maladiilor cardiovasculare și a diabetului, s-a determinat că respectarea lor include în sine și implementarea câtorva recomandări provizorii în legătură cu protecția împotriva cancerului colorectal ce pot fi deduse din corelațiile stabilite în studii:

(2.1.) Consumul a nu mai puțin de 30g de fibre alimentare pe zi

La analiza rezultatelor a 7 cercetări da amploare, s-a constatat că între consumul de fibre alimentare și riscul de cancer de colon există o legătură invers proporțională.

Probabilitatea dezvoltării cancerului colorectal în cazul persoanelor care consumă regulat nu mai puțin de 24g de fibre alimentare — comparativ cu persoanele care consumă doar 10g de fibre — este cu 30% mai mică.

În această situație și în alte exemple de mai jos în calitate de nivel de bază de risc se ia indicele de 44 de cazuri de cancer de colon la 1000 de persoane în decursul întregii vieți. „Reducerea riscului cu 30%” înseamnă că consumul regulat al produselor alimentare care conțin fibre, potrivit datelor obținute, este asociat cu o reducere a incidenței cancerului de colon până la 31 de cazuri de cancer la 1000 de persoane în decursul întregii vieți.

În viața cotidiană, calculul precis al cantității de fibre consumate este dificil, însă un consum recomandat de fibre (peste 30g pe zi) poate fi ușor asigurat prin respectarea principiilor alimentare prezentate în articolul Recomandări de alimentație argumentate științific.

În câteva cercetări s-a constatat că un consum regulat de legume și fructe se asociază cu o reducere a riscului de cancer colorectal cu 6–9%, însă nu se știe care dintre componentele acestor tipuri de produse asigură efectul respectiv — fibrele alimentare sau alte substanțe.

Deși gradul de asociere între consumul de legume/fructe și reducerea riscului de cancer colorectal este nesemnificativ, având în vedere importanța dovedită a acestor produse alimentare în reducerea riscului cardiovascular și de diabet, consumul regulat a cel puțin 5 porții de fructe și legume pe zi (circa 400g) ar fi o decizie argumentată.

(2.2.) Limitarea consumului de alcool

Legătura direct proporțională între consumul băuturilor alcoolice și riscul de cancer de colon a fost determinată în rezultatul observațiilor asupra unor grupuri mari de oameni. Din acest motiv, recomandarea de a limita consumul de alcool cu scopul reducerii riscului de apariție a cancerului colorectal se bazează pe date cu nivel înalt de evidență (veridicitate).

La analiza rezultatelor a 14 cercetări, s-a constatat că un consum de 100 ml de alcool pe săptămână (se are în vedere cantitatea totală de alcool etilic pur conținut în băuturile consumate) se asociază cu mărirea cu 15% a probabilității de cancer de colon, iar riscul nu depinde de tipul băuturilor consumate, ci de aportul total de alcool etilic*.

Consumul alcoolului în cantități mai mari este asociat cu un risc mai mare de cancer de colon.

*Conținutul de alcool etilic într-o băutură se poate calcula după formula:

[volumul băuturii] x [tăria băuturii în %]100

Pentru reducerea riscului de cancer colorectal și de un șir de alte afecțiuni oncologice și neoncologice, pentru care a fost stabilită o legătură evidentă cu abuzul de alcool, bărbaților li se recomandă consumul a nu mai mult de 2 porții de băuturi alcoolice pe zi (30 g de etanol), iar femeilor — nu mai mult de 1 porție pe zi (15 g de etanol).

(2.3.) Limitarea consumului de carne roșie și de mezeluri din carne roșie

Consumul frecvent de carne roșie (carne de vită, de porc, de miel etc.) și a mezelurilor din acest tip de carne (salamuri, afumături ș.a.) se asociază cu un risc crescut de cancer colorectal. Pe de altă parte, consumul cărnii de găină și a produselor din carne albă nu se asociază cu un risc crescut.

Pe baza acestor date, precum și ținând cont de recomandările deja existente cu privire la protecția împotriva afecțiunilor cardiovasculare și a diabetului, poate fi prudentă limitarea consumului de carne roșie (până la mai puțin de 500 g săptămânal) și evitarea consumului regulat de mezeluri.

(2.4.)Tehnicile de preparare a bucatelor

Se presupune că efectul negativ al cărnii roșii asupra riscului de cancer colorectal se mărește la prepararea termică a acesteia, însă chiar dacă această legătură se va confirma definitiv, impactul tehnicilor culinare asupra riscului de cancer de colon poate fi cel mult nesemnificativ.

Până în prezent nu a fost stabilită o legătură evidentă între modalitățile de preparare a bucatelor și probabilitatea de dezvoltare a bolilor oncologice (unicele excepții ar putea fi consumul frecvent de produse sărate și afumate). Ținând cont de volumul și calitatea studiilor efectuate în acest sens, se poate conclude că o asemenea legătură este puțin probabilă.

În legătură cu cele menționate, se recomandă gătitul mâncării în funcție preferințe, astfel încât tehnologiile disponibile să faciliteze, și nu să împiedice respectarea recomandărilor cu privire la cantitatea și calitatea produselor alimentare consumate.

Vedeți Recomandări de alimentație, argumentate științific

Activitate fizică regulată

(1.) În cadrul multiplelor studii, s-a determinat că, la persoanele care, în mod regulat, depun efort fizic de intensitate mare, mai rar este diagnosticat adenomul intestinal, iar riscul de cancer de colon este cu o treime mai mic decât la persoanele de aceeași vârstă, dar care nu au un program regulat de activități fizice.

(2.) Efectul protector al efortului fizic este evident în categoria persoanelor care îndeplinesc activități fizice de intensitate medie sau înaltă timp de 30–60 de minute în fiecare zi sau aproape în fiecare zi.

În baza datelor prezentate, precum și ținând cont de importanța excepțională a efortului fizic în sensul protecției împotriva maladiilor cardiovasculare, împotriva diabetului zaharat, împotriva fracturilor, și în sensul menținerii unei stări emoționale și psihice bune, adulților li se recomandă să efectueze efort fizic de intensitate medie sau înaltă cu durata totală de nu mai puțin de 2,5 ore pe săptămână.

Informații detaliate în acest sens sunt prezentate în articolul Recomandări argumentate științific privind nivelul optim de activitate fizică.

Excluderea fumatului activ și pasiv

Cu câteva decenii în urmă, legătura dintre fumat și cancer de colon părea îndoielnică. Însă cu timpul a fost acumulată o cantitate mare de date care susțin ipoteza că fumatul se asociază cu un risc crescut de tumori ale colonului.

În prezent, există deja dovezi convingătoare că fumatul se asociază cu creșterea riscului de cancer colorectal, în medie, de 1,5–3 ori. Creșterea riscului se observă peste 30–40 de ani după începerea fumatului.

Se presupune că cel puțin o cincime din cazurile de cancer de colon sunt legate de fumat.

În baza acestor date, precum și luând în considerare impactul negativ major al fumatului asupra altor aspecte ale sănătății, inclusiv creșterea semnificativă a riscului de dezvoltare a altor afecțiuni oncologice și cardiovasculare, se recomandă evitarea fumatului activ și pasiv, precum și excluderea contactului cu tutunul în orice formă.

Măsurile, raționalitatea utilizării cărora cu scop de protecție împotriva cancerului colorectal nu este susținută de dovezi științifice

(1.) În prezent, nu se recomandă administrarea medicamentelor cu acțiune anti-inflamatoare — inclusiv acid acetilsalicilic, adică aspirină — sau preparate din grupul statinelor cu scopul reducerii riscului de cancer colorectal.

În trei studii, s-a stabilit că administrarea medicamentelor anti-inflamatoare (în special celecoxib și rofecoxib) se asociază cu reducerea probabilității de formare repetată a adenomului intestinal la persoanele la care formațiunile de acest tip au fost înlăturate anterior, însă în toate trei studii au fost înregistrate efecte secundare cardiovasculare severe ale acestor medicamente.

La analiza rezultatelor studiilor cu participarea a peste 7500 de pacienți, s-a stabilit că administrarea aspirinei (acidului acetilsalicilic) în doză de 300 mg pe zi timp de 5 ani se asociază cu reducerea riscului de cancer colorectal. Efectul protector devine evident peste 10 ani de la inițierea tratamentului.

Aceleași concluzii sunt susținute de rezultatele unui alt studiu de amploare, în cadrul căruia au fost făcute observații asupra stării a peste 25 000 de pacienți, în care s-a determinat că efectul protector se înregistrează chiar și la administrarea zilnică a 75 mg de acid salicilic.

În ciuda dovezilor cu privire la eficacitate, în prezent, utilizarea aspirinei cu scop de reducere a riscului de cancer de colon nu se recomandă în legătură cu riscul de efecte adverse severe (inclusiv hemoragii gastrointestinale) asociat cu administrarea pe termen lung a acestui medicament.

(2.) S-a stabilit cu certitudine că administrarea contraceptivelor combinate de către femeile de vârstă reproductivă și a terapiei de substituție hormonală de către femeile după menopauză se asociază cu reducerea probabilității de apariție a cancerului de colon. Însă, în prezent, utilizarea acestor preparate anume cu scop de protecție împotriva cancerului colorectal nu este încurajată.

(3.) Actualmente, nu sunt dovezi care să confirme că administrarea oricăror preparate de vitamine și minerale reduce probabilitatea de dezvoltare a cancerului de colon, motiv pentru care utilizarea unor asemenea preparate — inclusiv a vitaminelor A, C, D, E, a acidului folic, a preparatelor de magneziu sau seleniu — special în acest scop se consideră neargumentată.

***

S-au acumulat suficiente dovezi în favoarea faptului că, pe lângă greutatea excesivă, anumite particularități ale alimentației, insuficiența de efort fizic și fumat, riscul de cancer de colon corelează cu:

  • predispoziție genetică,
  • boli inflamatorii ale colonului (colita ulcerativă sau boala Crohn), și
  • vârsta peste 50 de ani.

În următoarea secțiune a articolului discutăm despre modul în care prezența acestor factori poate afecta programul individual de protecție.

Selectarea programului de investigații preventive pe baza predispoziției individuale la cancer colorectal

În prezent există câteva programe de investigații preventive cu eficacitate mai mult sau mai puțin studiată în ceea ce vizează reducerea incidenței și a mortalității de cancer colorectal. Pentru a înțelege care dintre programe poate fi cel mai potrivit din perspectiva propriilor necesități, este nevoie de estimarea predispoziției individuale la cancer de colon pe baza următorilor parametri:

  • anamneza personală și familială;
  • vârsta.

Estimarea predispoziției genetice la cancer colorectal

(1.) Comparativ cu alte afecțiuni oncologice, cancerul colorectal ar putea avea cea mai pronunțată legătură cu tulburările genetice.

Aproape 30% dintre cazurile noi de această maladie se înregistrează la persoanele care au una sau mai multe rude apropiate diagnosticate cu cancer sau cu adenom colorectal.

(2.) La moment, sunt cunoscute câteva tipuri de dereglări genetice care se pot transmite din generație în generație (sau pot apărea spontan), în prezența cărora probabilitatea de cancer colorectal este foarte înaltă. Mai exact:

  • între 1 și 5% dintre toate cazurile de tumori maligne ale colonului sunt detectate la persoanele care suferă de așa-numitul sindrom de cancer colorectal non-polipozic ereditar (HNPCC, sindromul Lynch);
  • aproximativ 1% dintre cazurile noi de cancer de colon se înregistrează la pacienți cu așa-numita polipoză adenomatoasă familială (PAF);
  • alte tulburări genetice, mult mai rare, care se pot asocia cu creșterea riscului de cancer colorectal sunt sindromul Cowden, sindromul Peutz-Jeghers, polipoza familială juvenilă etc.

Chiar dacă cazurile de boală legate de o predispoziție ereditară pronunțată sunt relativ rare, riscul individual de cancer de colon — și de încă câteva tipuri de cancer — al persoanelor cu asemenea variații genetice poate fi atât de înalt, încât programele de protecție împotriva cancerului elaborate pe baza riscului mediu pot fi absolut inadecvate pentru ei.

După cum vom arăta în continuare, în cazul persoanelor cu sindromul Lynch, riscul de dezvoltare a cancerului de colon în decursul întregii vieți poate constitui până la 70%, iar pe lângă asta persoanele respective au un risc semnificativ crescut și de alte tumori. Fără tratament adecvat, pacienții cu PAF au un risc de cancer colorectal de aproape 100%.

Apariția cancerului de colon (sau a cancerului în alt organ) poate fi prima manifestare a tulburărilor genetice menționate. Multe dintre aceste dereglări se transmit generațiilor viitoare cu o probabilitate de 50%.

(3.) Aproximativ 20% dintre cazurile noi de cancer de colon se înregistrează la persoanele care au rude apropiate diagnosticate cu cancer colorectal, dar în cazul cărora metodele disponibile de diagnostic nu permit determinarea unor dereglări genetice.

Studiile arată că, în cazul rudelor pacienților care s-au îmbolnăvit de cancer colorectal, probabilitatea apariției acestei maladii, deși nu este la fel de înaltă ca în cazul persoanelor cu dereglări genetice deja cunoscute, totuși poate fi de câteva ori mai mare decât riscul mediu. Aceste persoane pot obține beneficii de la programe individualizate de protecție împotriva cancerului.

Astfel, pentru selectarea unui program adecvat de protecție — programul obișnuit, potrivit în cazul persoanelor cu risc mediu sau un program personalizat în cazul persoanelor cu risc crescut —, se recomandă estimarea predispoziției genetice la această maladie.

(4.) Pentru diagnosticarea definitivă a tulburărilor genetice ce determină un risc foarte înalt de cancer colorectal este nevoie de consiliere genetică și de efectuarea unor teste moleculare speciale.

Un asemenea test poate fi costisitor și nu întotdeauna are rezultate concludente. Din acest motiv, precum și în legătură cu prevalența scăzută a tulburărilor genetice menționate, efectuarea testelor genetice de către toate persoanele interesate de posibilitatea de protecție împotriva cancerului de colon este neargumentată. Dacă acest test s-ar oferi tuturor oamenilor care intenționează să înceapă un program preventiv de protecție împotriva cancerului colorectal, pentru majoritatea lor testul s-ar dovedi a fi complet inutil.

Pentru identificarea persoanelor pentru care efectuarea testelor genetice ar putea prezenta cu adevărat valoare, experții diferitelor organizații implicate în lupta cu cancerul colorectal le recomandă medicilor să clasifice pacienții în categorii de risc, pornind de la antecedentele personale și cele familiale.

În cazurile în care, în rezultatul analizei datelor personale, se constată o probabilitate înaltă de tulburări genetice care ar putea cauza cancer de colon, efectuarea testelor genetice speciale poate fi justificată, deoarece asemenea pacienți pot beneficia de diagnosticul mai precoce al unei afecțiuni periculoase.

Pentru a determina dacă este justificată efectuarea testelor genetice, pacienților li se recomandă, în cadrul consilierii genetice cu medicul, să analizeze informațiile* cu privire la următoarele fenomene:

1. Cineva dintre rudele lor de gradul întâi sau doi**, pe linie maternă sau paternă, a fost diagnosticat cu cancer colorectal? Dacă da, atunci:

  • la ce vârstă a fost depistată maladia la persoana respectivă?
  • care a fost forma de cancer?

*În mod ideal se colectează date cu privire la starea de sănătate a 3 generații și se iau în considerare rezultatele analizei genetice a țesuturilor tumorilor detectate la rude, însă aceste date sunt rareori disponibile.

**Rudele de gradul întâi includ:

  • părinții,
  • copiii,
  • frații/surorile.

Rudele de gradul doi includ:

  • bunicii/bunicile,
  • mătușile/unchii,
  • nepoții/nepoatele,
  • verii/verișoarele,
  • frații/surorile vitregi.

2. La cineva dintre rudele de gradul întâi sau doi au fost detectați polipi și/sau adenoame ale colonului? Dacă da, atunci la ce vârstă și de ce tip histologic au fost formațiunile respective (dacă aceste date sunt disponibile)?

După cum vom discuta mai jos, răspunsurile la aceste întrebări sunt utile pentru determinarea celui mai potrivit program de investigații preventive.

Programul de investigații preventive pentru persoanele mai în vârstă de 50 de ani care nu au motive pentru a presupune o predispoziție ereditară crescută la cancer colorectal

Recomandările incluse în această secțiune sunt destinate persoanelor mai în vârstă de 50 de ani, care nu au motive pentru a presupune o predispoziție genetică semnificativă la cancer de colon. Adică, pentru persoanele care:

  • care nu au rude cu cancer de colon;
  • care au o singură rudă care s-a îmbolnăvit de cancer colorectal la o vârstă mai mare de 60 de ani;
  • care au două rude, pe linii diferite (adică pe linie maternă și pe linie paternă), care s-au îmbolnăvit de cancer colorectal la o vârstă mai mare de 60 de ani.

***

În prezent, în multe țări din lume, persoanelor mai în vârstă de 50 de ani fără risc crescut de cancer colorectal și fără simptome sugestive de această maladie li se propune efectuarea uneia dintre următoarele investigații cu scop profilactic:

  1. Testul pe bază de guaiac pentru depistarea hemoragiilor oculte în materii fecale;
  2. Testul imunochimic pentru depistarea hemoragiilor oculte în fecale;
  3. Colonoscopia,
  4. Sigmoidoscopia,
  5. Tomografia computerizată a colonului (colonoscopia virtuală).

Scopul acestor teste diagnostice este de a identifica persoanele care, în absența simptomelor, au modificări precanceroase sau tumori ale colonului aflate la un stadiu precoce. Pentru unii dintre acești oameni poate fi valoroasă inițierea mai precoce a tratamentului. În acest caz, beneficiile pot include fie prelugirea semnificativă a vieții pacientului, fie posibilitatea de a vindeca maladia cu ajutorul unui tratament mai simplu.

În termeni medicali, investigațiile profilactice utilizate pentru identificarea maladiei înainte de apariția simptomelor sunt numite screening.

Consumatorii de servicii medicale trebuie să știe că investigațiile preventive, inclusiv cele orientate spre protecția împotriva cancerului de colon, pot avea atât efecte pozitive, cât și efecte negative. O explicație mai detaliată a principiilor în baza cărora se organizează testele de screening în sfera protecției împotriva afecțiunilor oncologice este prezentată în articolul Beneficiile, limitele și daunele opțiunilor disponibile de protecție împotriva cancerului.

Investigațiile de screening se propun persoanelor asimptomatice, adică persoanelor aparent sănătoase, în cazul cărora riscul de a deceda de cancer colorectal este destul de mic (cel puțin înainte de vârsta de 70 de ani). Asta înseamnă că majoritatea persoanelor care vor participa la programul de screening nu vor obține niciun beneficiul în urma acestuia, deoarece, cu sau fără screening, ei oricum nu s-ar fi îmbolnăvit de cancer colorectal. Pe de altă parte, toți participanții la screening vor fi supuși riscurilor asociate.

Până nu demult, investigațiile profilactice cu scop de protecție împotriva cancerului de colon și a altor afecțiuni oncologice erau activ promovate în multe țări. Însă, de-a lungul timpului, s-au acumulat dovezi convingătoare în favoarea faptului că unele efecte pozitive ale acestor investigații au fost exagerate, iar unele efecte negative au fost subestimate.

Convingerea răspândită că „diagnosticul precoce întotdeauna salvează vieți” este foarte superficială și nu cuprinde în sine echilibrul complex dintre beneficii și daune, ceea ce poate induce în eroare.

Pentru a lua o decizie argumentată cu privire la includerea sau excluderea testelor profilactice în/din planul grijii de sine, consumatorii de servicii medicale trebuie să aibă o imagine clară referitor la beneficiile și daunele asociate cu efectuarea acestor investigații, precum și la probabilitatea diferitelor consecințe ale acestora.

În ghidurile actuale pentru specialiști, medicilor care consultă pacienții în legătură cu raționalitatea efectuării investigațiilor de screening oncologic li se recomandă să nu convingă și să nu îndemne pacienții să facă testele diagnostice respective, ci să le prezinte într-o formă transparentă informațiile cu privire la posibilele efecte pozitive și negative ale acestora, pentru ca pacienții să poată lua o decizie personală argumentată în acest sens. Medicii trebuie să fie conștienți de faptul că unii dintre clienții lor vor decide să respingă invitația de a participa la screening și trebuie să fie gata să accepte și să respecte asemenea decizii.

Pentru a-i ajuta pe cititorii interesați să înțeleagă mai bine recomandările medicilor și să ia o decizie care să reflecte valorile lor personale cu privire la efectuarea sau neefectuarea testelor preventive cu scop de protecție împotriva cancerului, în continuare vom prezenta răspunsuri la următoarele întrebări:

  1. Care pot fi beneficiile și daunele investigațiilor disponibile în prezent pentru prevenția sau diagnosticul precoce al cancerului colorectal. Mai exact:
  • În ce măsură se reduce probabilitatea de deces de cancer colorectal în rândul persoanelor care în mod regulat sau măcar o dată în viață efectuează aceste teste preventive?
  • Ce riscuri implică investigațiile respective și informațiile aflate cu ajutorul lor? Mai exact:
    • cât este de mare probabilitatea obținerii rezultatelor fals negative și fals pozitive?
    • cât este de mare riscul de supradiagnostic și supratratament în rândul pacienților care participă la un program de investigații preventive cu scop de protecție împotriva cancerului colorectal?
  1. Care sunt cele mai importante incertitudini din sfera screeningului pentru protecția împotriva cancerului de colon?
  2. Care sunt recomandările principalelor organizații medicale ce se ocupă de lupta cu cancerul de colon cu privire la raționalitatea participării la un program de investigații preventive cu scop de protecție împotriva acestei maladii?

În baza căror date au fost formulate programele de investigații preventive cu scop de protecție împotriva cancerului colorectal?

(1.) În cazul adulților fără o predispoziție ereditară evidentă la apariția cancerului colorectal, cel mai important factor de risc de dezvoltare a acestei maladii — pe lângă greutatea excesivă și insuficiența de efort fizic — este vârsta mai mare de 50 de ani. Majoritatea cazurilor de cancer colorectal se dezvoltă la persoanele cu vârsta între 65 și 74 de ani. Vârsta medie de diagnosticare a bolii este 66 de ani.

În tabelele de mai jos se prezintă riscul de bază de dezvoltare a maladiei, adică probabilitatea de diagnosticare a cancerului colorectal și/sau de deces de această maladie în diferite perioade ale vieții și cumulativ, pe tot parcursul vieții:

Probabilitatea de diagnosticare a cancerului colorectal sau a decesului de această afecțiune în diferite perioade ale vieții la persoane fără predispoziție genetică crescută
perioada vieții cât de frecvent este diagnosticat cancerul colorectal în acest interval de vârstă? cât de frecvent se înregistrează cazuri de deces de cancer colorectal în acest interval de vârstă?
între 40 și 49 ani la 1 persoană din 761 la 1 persoană din 1 404
între 50 și 59 de ani la 1 persoană din 237 la 1 persoană din 462
între 60 și 69 ani la 1 persoană din 92 la 1 persoană din 152
între 70 și 79 de ani la 1 persoană din 38 la 1 persoană din 61

 

Probabilitatea medie de a diagnosticare a cancerului de colon sau de deces de această maladie înainte de o anumită vârstă la persoane fără predispoziție genetică crescută
vârsta cât de frecvent este diagnosticat cancerul colorectal înainte de această vârstă? cât de frecvent se înregistrează cazuri de deces de cancer colorectal înainte de această vârstă?
până la 40 de ani la 1 persoană din 4 854 la 1 persoană din 9 643
până la 50 de ani la 1 persoană din 635 la 1 persoană din 1 210
până la 60 de ani la 1 persoană din 173 la 1 persoană din 328
până la 70 de ani la 1 persoană din 60 la 1 persoană din 102
până la 80 de ani la 1 persoană din 24 la 1 persoană din 39
până la 85 de ani la 1 persoană din 18 la 1 persoană din 26

(2.) La unii pacienți, cancerul se dezvoltă rapid și nemijlocit din țesuturile nemodificate ale colonului, însă, în majoritatea cazurilor (peste 90%), tumoarea se dezvoltă din așa-numitele modificări pre-canceroase („adenom”), care vizual arată ca niște excrescențe sau, dimpotrivă, adâncituri în pereții intestinului gros.

Aceste modificări pot fi observate în timpul examinării mucoasei colonului cu ajutorul unei sonde optice.

Conform concepției actuale, evoluția adenomului în tumoare malignă poate dura circa 10 ani sau mai mult. Teoretic, acest fapt asigură o fereastră largă de oportunitate pentru intervenții preventive. Dacă focarul de modificări precanceroase va fi detectat și înlăturat cu ajutorul testelor profilactice, probabilitatea de dezvoltare a unei tumori agresive și a faptului că persoana în cauză va deceda din cauza tumorii se poate reduce semnificativ. Însă, trebuie să subliniem că doar o mică parte din adenoame ajunge să se transforme în cancer. Cea mai mare parte din aceste formațiuni nu evoluează niciodată în tumori agresive (vezi mai jos).

Chiar și după transformarea adenomului în formațiune canceroasă malignă, răspândirea tumorii în organism, adică formarea metastazelor, nu are loc imediat. Datorită acestor particularități, există posibilitatea organizării unor măsuri de prevenție. Teoretic, în cazul în care, datorită investigațiilor preventive, tumoarea este depistată înainte de formarea metastazelor — la această etapă majoritatea pacienților încă nu au simptome și nici alte motive pentru a se adresa la medic — inițierea mai precoce a tratamentului chirurgical și al chimioterapiei le poate permite unor pacienți să trăiască semnificativ mai mult decât dacă tumoarea ar fi fost depistată abia după formarea metastazelor și apariția simptomelor.

În prezent este disponibilă o investigație care permite vizualizarea și examinarea precisă a pereților colonului. Această investigație este colonoscopia. Colonoscopia constă în examinarea suprafeței interioare a colonului cu o sondă subțire dotată cu cameră video.

Cele mai importante avantaje ale colonoscopiei includ:

  • Această investigație permite examinarea directă a suprafeței interioare a întregului colon și are sensibilitate și specificitate înaltă de depistare a adenoamelor, focarelor de cancer și a altor formațiune în interiorul colonului.
  • Colonoscopia permite nu doar detectarea adenoamelor și a altor formațiuni precanceroase în colon, ci și înlăturarea imediată a acestora. Astfel, aceasta poate fi concomitent o procedură atât diagnostică, cât și terapeutică.

Cele mai importante dezavantaje ale colonoscopiei includ:

  • Înainte de efectuarea acestui examen medical este nevoie de o pregătire specială a colonului: timp de 1 zi înainte de procedură pacientul trebuie să-și asigure o alimentație ușor digerabilă și să administreze o doză mare de laxativ.
  • Colonoscopia este mai scumpă, comparativ cu alte investigații.
  • Colonoscopia este efectuată de către specialiști cu calificare înaltă, cu utilizarea unui echipament medical sofisticat. Din acest motiv, în multe țări nu este disponibilă efectuarea acestei proceduri la toate persoanele care ar vrea să participe la un program de protecție împotriva cancerului colorectal.
  • În sfârșit, dar nu în ultimul rând, colonoscopia supune pacientul unui risc suplimentar, deși foarte mic, de complicații. În medie, complicații severe au loc la 10–40 de persoane din 10 000 care fac investigația respectivă.

(3.) Ținându-se cons de dezavantajele enumerate, precum și de faptul că adenomul sau focarele de cancer sunt prezente doar la o mică proporție de oameni, drept alternativă la efectuarea colonoscopiei 1 dată la 10 ani au fost mai elaborate câteva opțiuni de screening:

  • Efectuarea testului de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale cu frecvența de 1 dată pe an;
  • Efectuarea sigmoidoscopiei flexibile 1 dată la 5 ani;
  • Efectuarea sigmoidoscopiei flexibile 1 dată la 10 ani + efectuarea suplimentară a testului de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale 1 dată pe an;
  • Efectuarea tomografiei computerizate abdominale (colonoscopiei virtuale) o dată la 5 ani.

Aceste teste diagnostice sunt mai simple, mai ieftine și mai sigure decât colonoscopia, însă au și ele propriile limitări și dezavantaje.

Mai exact, niciuna dintre aceste investigații nu permite vizualizarea directă a întregii suprafețe a mucoasei colonului.

Sigmoidoscopia se aseamănă cu colonoscopia, la fel constând în vizualizarea mucoasei intestinului gros cu ajutorul unei sonde subțiri. Însă această investigație permite vizualizarea unei porțiuni cu lungimea de doar 60 de cm a intestinului gros (partea distală) și nu permite evaluarea stării porțiunii incipiente.

Testul de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale se face în mare parte cu scopul de diagnosticare a formelor incipiente de cancer colorectal și nu a modificărilor precanceroase. Din acest motiv, testul respectiv poate contribui la reducerea mortalității de cancer colorectal, dar nu reduce frecvența îmbolnăvirii de această maladie.

Tomografia computerizată a intestinului permite formarea unei imagini detaliate a pereților intestinului fără necesitatea introducerii unei sonde în interior, însă această investigație nu permite prelevarea probelor de țesut pentru analiza histologică sau înlăturarea chirurgicală a modificărilor precanceroase detectate.

Valoarea principală a investigațiilor alternative de screening constă în posibilitatea de identificare a cazurilor cu o probabilitate mai înaltă de prezență a adenomului sau a focarelor de cancer, respectiv, a cazurilor în care efectuarea colonoscopiei este mai argumentată:

  • Persoanelor cu rezultate pozitive ale acestui test diagnostic li se recomandă efectuarea colonoscopiei.
  • Pe de altă parte, persoanele cu rezultate negative ale acestui test pot să renunțe la efectuarea colonoscopiei în mod argumentat, deoarece, în cazul lor, probabilitatea prezenței adenoamelor sau a cancerului și, respectiv, potențiala utilitate a colonoscopiei este scăzută.

În rezultat, în grupurile de pacienți care au ales o opțiune alternativă de screening, mulți dintre ei — cei cu rezultate negative ale testelor respective — niciodată nu ajung să facă colonoscopia, evitând, astfel, riscurile asociate cu acest test.

Totodată, pacienții la care rezultatul primei investigații (alternative) este pozitiv, în total trec cel puțin 2 teste diagnostice: testul inițial + colonoscopia.

(4). Atât colonoscopia, cât și testele alternative au avantaje și dezavantaje. Informațiile cu privire la beneficiile și riscurile acestora sunt susținute de mai multe seturi de date diferite (provenite din studii diferite) și au un șir de incertitudine specifice. În prezent, nu există dovezi definitive că o anumită strategie de investigații preventive la nivel de populație generală este net superioară altor strategii din perspectiva eficacității și/sau a siguranței.

Pornind de la propriile convingeri și de la disponibilitatea serviciilor, unii oameni pot prefera efectuarea din start a colonoscopiei, iar alții pot alege una dintre investigațiile alternative, cu decizia de a face colonoscopia doar în caz de rezultat pozitiv al testului inițial. În sfârșit, este posibil că unii oameni, după revizuirea datelor cu privire la eficacitatea și riscurile testelor preventive, vor decide să nu accepte propunerea de a face screening pentru depistarea cancerului colorectal. În acest caz, ca și în multe alte situații medicale, nu există o decizie „corectă”, ci doar o alegere personală argumentată (vezi Principii de luare a deciziilor medicale pentru pacienți și familiile lor).

***

În continuare vom prezenta date privitor la raportul posibil dintre beneficiile și riscurile fiecăruia dintre testele diagnostice menționate anterior.

Testul pe bază de guaiac pentru depistarea hemoragiilor oculte în materii fecale

În multe țări, testul cu guaiac (în engleză guaiac-based fecal occult blood test, gFOBT) este principala și unica investigație oferită populației generale în calitate de screening pentru detectarea precoce a cancerului colorectal.

La baza acestei metode stă faptul că focarele de cancer din intestinul gros și, mai rar, adenoamele, periodic sângerează. De regulă, din țesuturile tumorii se elimină doar cantități mici de sânge, astfel încât sângele prezent în materiile fecale nu poate fi observat cu ochiul liber.

Rezultatul pozitiv al acestui test sugerează că în tractul gastrointestinal al persoanei în cauză a fost o sângerare. Pentru că cele mai frecvente cauze ale sângerărilor la nivelul tractului gastrointestinal la persoanele asimptomatice sunt adenomul și cancerul colorectal, pacienților cu rezultate pozitive ale testului de depistare a hemoragiilor oculte în materii fecale li se recomandă efectuarea colonoscopiei.

La unii pacienți, în timpul colonoscopiei efectuate în legătură cu un rezultat pozitiv al testului de hemoragie ocultă în materii fecale, se detectează adenom sau focare de cancer la un stadiu incipient de dezvoltare.

Cum se efectuează testul de depistare a hemoragiilor oculte în materii fecale pe bază de guaiac și ce presupune pregătirea de acesta?

Particularitatea testului cu guaiac, comparativ cu alte teste de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale (în special cu metoda imunochimică), este obținerea mai frecventă a unui rezultat fals pozitiv.

Acest fenomen se explică prin faptul că reactivii utilizați în metoda cu guaiac interacționează nu doar cu urmele de sânge provenite din intestinul gros, ci și cu:

  • cu urme de sânge provenit de la orice nivel al tractului digestiv (inclusiv după sângerarea gingiilor în timpul periajului),
  • cu urme de sânge din carnea sau peștele consumat,
  • cu anumite componente din produse alimentare de origine vegetală,
  • cu anumite medicamente.

În ghidurile actuale adresate organizațiilor care se ocupă de efectuarea investigațiilor de screening cu scop de protecție împotriva cancerului colorectal în populația generală, specialiștilor nu li se recomandă să insiste asupra faptului ca pacienții să respecte o anumită dietă sau să întreprindă careva măsuri specifice înainte de testul cu guaiac. S-a constatat că orice complicare a procesului de screening se soldează cu reducerea numărului de pacienți care ajung să facă testele și, respectiv, la nivel de populație generală, mai multe cazuri de adenom și cancer rămân nedetectate.

Însă, în cazul pacienților care au luat o decizie proprie, bine-gândită și care văd valoare în oportunitatea de screening, poate fi rezonabilă respectarea unei diete simple cu câteva zile înainte de test. Acest lucru le va permite să reducă puțin probabilitatea obținerii unui rezultat fals pozitiv al testului cu guaiac, în urma căruia ar putea fi efectuată o colonoscopie inutilă.

Pregătirea pentru testul de detectare a hemoragiilor oculte prin metoda cu guaiac constă în următoarele:

  • cu 3 zile înainte de efectuarea testului din alimentație trebuie excluse:
    • carnea și peștele (în special în stare crudă);
    • toate fructele și asemenea legume precum ardeiul, ridichea, hreanul, conopida, broccoli, spanacul (și alte legume verzi), fasolea albă, păstârnacul, sfecla roșie și alte produse ce conțin coloranți.
  • de asemenea, cu 3 zile înainte de colectarea probei de materii fecale:
    • se întrerupe administrarea medicamentelor ce conțin fier și a preparatelor combinate de vitamine și minerale;
    • nu se administrează acid acetilsalicilic (aspirină) sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, naproxen etc.);
    • înainte de colectarea probei nu se fac clisme și nu se utilizează medicamente cu administrare rectală.

Pentru efectuarea testului este nevoie de prelevarea unei probe de materii fecale — în funcție de tipul testului și de regulamentul laboratorului în cauză.

Proba de materii fecale poate fi colectată acasă. Este important ca materiile fecale prelevate să nu contacteze cu apa sau detergenții din vasul closetului. În funcție de test, tehnica de colectare a probei poate fi ceva diferită.

Pentru rezultate optime, se recomandă respectarea recomandărilor laboratorului la care se face testul.

În unele țări există posibilitatea de a primi prin poștă un container cu instrucțiuni de prelevare și de a trimite proba colectată, la fel prin poștă, la laborator.

Ce beneficii și ce daune implică utilizarea acestei analize?

(1.) În prezent, metoda cu guaiac pentru detectarea prezenței hemoragiilor oculte în materii fecale este unul dintre cele mai bine studiate teste în domeniul protecției împotriva cancerului de colon.

Această analiză (cu denumirea de marcă Hemocult) a fost studiată în cel puțin 4 studii randomizate calitative la care au participat peste 330 000 de persoane din Danemarca, Marea Britanie, Suedia și SUA și 2 studii nerandomizate la care au participat 113 000 de persoane din Franța și SUA.

(2.) Împreună, rezultatele acestor cercetări au arătat că în rândul persoanelor care efectuează testul cu guaiac 1 dată la 2 ani în decurs de 10 ani, incidența cancerului de colon nu se schimbă, însă mortalitatea din cauza acestei maladii se reduce cu 16–23%.

Absența reducerii mortalității se explică prin faptul că acest test are o sensibilitate scăzută față de adenomul intestinal. Din acest motiv, multe persoane cu adenoame au rezultate negative și nu ajung să facă colonoscopia la care acestea ar putea fi detectate și înlăturate. După cum vom arăta mai jos, acest fenomen poate avea atât laturi negative, cât și pozitive.

În cifre absolute, „reducerea relativă a mortalității de cancer colorectal cu 16–20%” înseamnă următoarele:

Rezultatele clinice Concluziile formulate în rezultatul studiilor efectuate în legătură cu testul de detectare a hemoragiilor oculte prin metoda cu guaiac la care au participat persoane cu vârste cuprinse între 45 și 80 de ani
Ce se întâmplă în decursul a 10 ani într-un eșantion de 1000 de persoane care nu fac acest test? Ce se întâmplă într-un eșantion de 1000 de persoane care fac acest test anual în decursul a 10 ani? Ce se întâmplă într-un eșantion de 1000 de persoane care fac acest test 1 dată la 2 ani în decursul a 10 ani?
Câți bărbați vor deceda de cancer colorectal? 7 4 6
Câte persoane nu vor deceda de această maladie? 993 996 994
Câte persoane vor deceda de alte afecțiuni oncologice? 56 54 54
Câte persoane vor deceda în total, de orice cauze? 210 209 210

Datele prezentate în acest tabel pot fi interpretate în felul următor:

Dacă, în decurs de 10 ani, 1000 de persoane mai în vârstă de 50 de ani vor efectua testul de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale prin metoda cu guaiac cu frecvența de 1 dată la 2 ani și, în caz de rezultat pozitiv, vor face colonoscopie, atunci efectuarea acestor investigații va permite prelungirea semnificativă a vieții 1 persoane.

În prezent, nu există nicio modalitate de a prezice dinainte care dintre cele 1000 de persoane vor obține beneficii de la investigație. Dintre celelalte 999 de persoane care vor participa la screening:

  • 6 persoane vor deceda de cancer colorectal în ciuda efectuării investigațiilor preventive. În cazul unor pacienți, testul nu va detecta cancerul prezent (rezultat fals negativ), iar în cazul altora — tumoarea se va dezvolta în perioada dintre două investigații. În sfârșit, o parte dintre pacienți vor deceda din cauza că, în ciuda unei diagnosticări mai precoce, cancerul nu va fi sensibil la tratament.
  • 993 de persoane nu ar fi decedat de cancer de colon nici dacă nu ar fi efectuat investigațiile preventive.

Sau, altfel spus:

Pentru a preveni decesul 1 persoane de cancer colorectal, 1000 de persoane trebuie să facă testul de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale prin metoda guaiac 1 dată la 2 ani, în decursul a 10 ani.

Aceste rezultate sunt aproximative. Intervalele de încredere pentru acestea sunt:

În cel mai bun caz, efectuarea testului de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale cu frecvența de 1 dată la 2 ani în decursul a 10 ani permite prelungirea vieții 1 persoane din 740, iar în cel mai rău caz — a 1 persoane din 2800.

Repetarea anuală a testului de detectare a hemoragiilor oculte prin metoda cu guaiac are o eficacitate mai înaltă decât efectuarea analizei respective 1 dată la 2 ani. Potrivit diferitelor estimări, efectuarea acestui test în fiecare an permite reducerea riscului de deces din cauza cancerului colorectal cu 33%. În cifre absolute asta presupune următoarele:

Dacă, în decurs de 10 ani, 1000 de persoane mai în vârstă de 50 de ani vor efectua anual testul de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale prin metoda cu guaiac și, în caz de rezultat pozitiv, vor face colonoscopie, atunci efectuarea acestor investigații va permite prelungirea semnificativă a vieții a 2 sau 3 persoane.

Datele incluse în tabelul de mai sus arată, de asemenea, că, pe lângă cancerul de colon, există și alte cauze de deces. Riscul de dezvoltare a unora dintre aceste maladii — în special a bolilor cardiovasculare — poate fi scăzut în mod considerabil. Recomandări detaliate cu privire la posibilitățile de prevenție a diverselor afecțiuni sunt prezentate în secțiunea Planul argumentat științific de grijă de sine.

(3.) Deși în cadrul studiilor doar 25–50% dintre cazurile de cancer au fost diagnosticate cu ajutorul analizei de detectare a hemoragiilor oculte cu guaiac (celelalte cazuri au fost diagnosticate în perioada dintre două investigații, în urma apariției simptomelor), în grupurile de persoane care au efectuat testul de screening, mai multe cazuri de cancer colorectal au fost depistate la un stadiu mai precoce de dezvoltare. Pentru unii pacienți, asta a însemnat vindecarea bolii printr-un tratament mai simplu, adică cu ajutorul unei intervenții chirurgicale mai puțin extinse.

După cum am discutat în alte articole dedicate maladiilor oncologice, în cazul altor tipuri de cancer — de exemplu, în caz de cancer mamar, cancer de prostată sau cancer tiroidian — o parte semnificativă a tumorilor sunt neagresive. Asemenea tumori au o rată de creștere atât de lentă, încât niciodată nu ajung să cauzeze probleme pacientului. Persoanele cu asemenea forme de tumori pot trăi zeci de ani fără să fie deranjați de acestea și decedează de alte cauze. În caz de efectuare a screeningului pentru diagnosticul precoce al acestor tipuri de cancer, detectarea tumorilor la un stadiu incipient nu poate fi interpretată drept o dovadă a raționalității testelor preventive, deoarece, până la urmă, pacienții nu obțin niciun beneficiu de la depistarea acestor tumori.

Însă, în cazul cancerului de colon, se presupune că toate tumorile au potențial agresiv. Din acest motiv, detectarea mai frecventă a acestor tumori la un stadiu mai precoce de dezvoltare poate prezenta beneficii și este asociată cu un risc mai scăzut de supradiagnostic.

(4.) Testul de detectare a sângelui în materii fecale cu guaiac are sensibilitate scăzută de depistare a adenoamelor intestinale. Asta înseamnă că, în cazul pacienților care au adenoame, dar nu au focare de cancer de colon, rezultatele testului cu guaiac sunt adesea negative.

Partea pozitivă a acestui fenomen este că doar o mică parte din adenoame se transformă în cancer de colon. Rezultatele testului cu guaiac fiind negative, pacienții cu adenoame, dar fără cancer de colon, nu fac colonoscopie, care, în majoritatea unor astfel de cazuri, este inutilă. Astfel, ei evită riscurile (deși scăzute) asociate cu colonoscopia, înlăturarea chirurgicală a adenomului și efectuarea investigațiilor ulterioare.

Partea negativă a acestui fenomen este că o mică parte dintre adenoame se transformă în cancer colorectal. În legătură cu faptul că rezultatul testului cu guaiac la persoanele care au adenom, dar nu au cancer este rareori pozitiv, incidența cancerului colorectal în rândul persoanelor care efectuează acest test în calitate de investigație de screening, din câte se știe, rămâne neschimbată. Cel puțin în studiile în care s-a cercetat eficacitatea testului cu guaiac, în grupurile de persoane care au efectuat acest test, incidența cancerului colorectal la 8–13 ani de la inițierea testării a fost aceeași ca și în grupurile de persoane care nu au făcut screening.

În prezent, nu există date în baza cărora s-ar putea afirma definitiv că partea pozitivă sau cea negativă este mai importantă.

(5.) Însăși efectuarea analizei materiilor fecale prin metoda cu guaiac nu poate provoca complicații. Însă, deoarece pacienților cu rezultate pozitive ale testului li se recomandă efectuarea colonoscopiei, întregul ciclu de investigații preventive (testul cu guaiac + colonoscopia) poate provoca daune pacientului.

Într-un studiu s-a determinat o frecvență de complicații serioase în rezultatul efectuării colonoscopiei de aproximativ 12 cazuri la 10 000 de proceduri — 4 cazuri de perforație a intestinului + 11 cazuri de hemoragie severă la 12 246 de proceduri. Pentru rezolvarea acestor complicații au fost nevoite intervenții suplimentare (spitalizare, operație, transfuzie de sânge etc.). În alt studiu, frecvența complicațiilor serioase în timpul colonoscopiei a constituit 30 de cazuri la 10 000 de proceduri.

Testul cu guaiac poate fi o alternativă potrivită în cazul pacienților care vor să participe la screening în legătură cu cancerul de colon, dar ar vrea să reducă probabilitatea că va fi nevoie de colonoscopie. Într-un studiu în care s-a demonstrat eficacitatea analizei de materii fecale prin metoda cu guaiac din perspectiva reducerii mortalității de cancer colorectal, colonoscopia a fost efectuată de către 30% dintre pacienți.

În general, pe baza datelor obținute din diferite studii, s-a calculat că, pentru a prelungi viața 1 persoane din contul diagnosticului mai precoce al cancerului colorectal într-o perioadă de 10 ani, între 20 și 800 de oameni trebuie să facă colonoscopia.

(6.) Metoda cu guaiac are o sensibilitate relativ redusă în diagnosticul cancerului de colon (între 30 și 80%). Sensibilitatea înseamnă „rata de rezultate pozitive la persoanele la care este prezentă maladia”. Sensibilitatea scăzută este unul dintre motivele pentru care, în cadrul cercetărilor în legătură cu eficacitatea screeningului, cu ajutorul testului respectiv au fost diagnosticate doar 25–50% dintre cazurile de cancer (celelalte cazuri au fost diagnosticate între două analize, în urma apariției simptomelor).

Sensibilitatea scăzută a analizei este parțial compensată de frecvența recomandată de efectuare a ei.

Specificitatea testului la hemoragii oculte în materii fecale cu guaiac constituie circa 91–98%. Specificitatea înseamnă „rata de rezultate negative la persoanele la care maladia lipsește”.

Deoarece, la momentul efectuării analizei, cancerul este prezent doar la o foarte mică parte de oameni, majoritatea pacienților cu rezultat pozitiv al testului menționat (peste 80–90%) în realitate nu au cancer de colon (vezi Erori frecvente în înțelegerea informației medicale și posibilitățile de evitare a lor pentru o explicație mai detaliată).

Ținând cont de nivelul de bază al probabilității prezenței cancerului colorectal la persoane din diferite categorii de vârstă, indicii de sensibilitate și specificitate a testului de determinare a hemoragiilor oculte cu guaiac pot fi convertiți în cifre absolute, după cum urmează:

Ce semnifică rezultatul pozitiv al testului cu guaiac?
Pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 50 și 59 de ani:

într-un eșantion de 1000 de persoane cu rezultat pozitiv al testului, aproximativ 100 au cancer colorectal. Totodată, celelalte 900 de persoane nu au cancer de colon (rezultat fals pozitiv), însă cel mai probabil vor fi nevoiți să facă colonoscopie.

În cazul pacienților cu rezultate fals pozitive ale testului cu guaiac, nu se știe cu siguranță în ce măsură colonoscopia este utilă sau inutilă.

La unii dintre ei, în timpul colonoscopiei, vor fi detectate și înlăturate adenoame ale colonului, ceea ce, teoretic, le poate reduce riscul de a se îmbolnăvi de cancer colorectal în viitor. În prezent, nu există date care ar permite estimarea efectului pozitiv, însă riscurile asociate cu această investigație sunt cunoscute.

Pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 60 și 79 de ani:

într-un eșantion de 1000 de persoane cu rezultat pozitiv al testului, aproximativ 400 au cancer colorectal. Totodată, celelalte 600 de persoane nu au cancer de colon (rezultat fals pozitiv), dar, cel mai probabil, vor fi nevoiți să facă colonoscopie.

Ce semnifică rezultatul negativ al testului cu guaiac?
Pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 50 și 59 de ani:

dintre 1000 de persoane cu rezultat negativ, în medie, 1 are cancer colorectal (rezultat fals negativ), în timp ce celelalte 999 nu au cancer de colon.

Pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 60 și 79 de ani:

dintre 1000 de persoane cu rezultat negativ al testului, aproximativ 10 persoane au cancer colorectal (rezultat fals negativ), în timp ce celelalte 990 de persoane nu au cancer de colon.

Așa cum au remarcat autorii analizei studiilor în care au fost obținute aceste date: „Este foarte posibil ca noile tipuri de analiză [prin metoda cu guaiac] vor avea indici mai înalți de eficacitate și mai rar vor avea rezultate fals pozitive”.

Cea mai mare parte din cercetări în acest sens au fost efectuate în perioada dintre 1970 și 1990. De atunci au fost create noi generații de sisteme de testare pentru efectuarea analizei respective. Este foarte posibil că unele dintre aceste teste noi au sensibilitate și specificitate mai înalte, dar, în prezent, din lipsa unei reglementări clare în acest domeniu, nu putem afirma acest lucru cu certitudine.

(7.) Actualmente nu există dovezi în favoarea faptului că efectuarea testului cu guaiac este superioară altor modalități de protecție împotriva cancerului colorectal din perspectiva eficacității și a siguranței.

Posibilele avantaje ale aceste analize, comparativ cu colonoscopia și sigmoidoscopia, includ:

  • cost semnificativ mai mic;
  • acesta este un test ambulatoriu și neinvaziv: pentru efectuarea lui nu este nevoie de spitalizare și nici de introducerea unei sonde în rect.

Potențialele neajunsuri ale acestui teste, comparativ cu colonoscopia și sigmoidoscopia, includ:

  • necesitatea unei efectuări mai frecvente: În fiecare an, comparativ cu 1 dată la 5 ani în cazul sigmoidoscopiei sau 1 dată la 10 ani în cazul colonoscopiei;
  • probabilitatea mai înaltă de rezultate fals negative sau fals pozitive.
  • persoanele care efectuează această analiză se îmbolnăvesc de cancer colorectal la fel de frecvent ca și persoanele care nu o fac.

Testul imunochimic pentru depistarea hemoragiilor oculte în fecale

Analiza imunochimică (în engleză fecal immunochemical tests (FITs), immunologic FOBT, iFOBT) este un test relativ nou de determinare a prezenței unei cantități mici de sânge în materii fecale.

Cum se face acest test și ce presupune pregătirea pentru el?

Înainte de efectuarea acestui test nu este nevoie de o pregătire specială.

Reactivii utilizați pentru efectuarea analizei imunochimice reacționează la partea proteică a sângelui, specifică doar organismului uman. În legătură cu acest fapt, ei nu reacționează la urmele de sânge provenite de la nivele mai înalte ale tractului gastrointestinal, deoarece până sângele ajunge la nivelul colonului porțiunea proteică a acestuia se dezintegrează. De asemenea, reactivii utilizați nu reacționează la urmele de sânge din produse de origine animală sau la medicamente.

Ce beneficii și ce daune implică efectuarea acestui test?

(1.) Raportul dintre beneficiile și daunele efectuării testului imunochimic a fost studiat într-o măsură mult mai mică decât în cazul testului cu guaiac.

Superioritatea analizei imunochimice față de testul cu guaiac nu a fost dovedită definitiv, însă, pe baza datelor obținute prin modelare matematică, se presupune că aceasta este cel puțin la fel de eficace.

(2.) Bazându-se pe datele preliminare referitor la eficacitatea analizei respective, experții din unele țări propun înlocuirea completă a testului de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale cu guaiac cu analiza imunochimică. Însă, în alte țări, luând în considerare absența datelor definitive cu privire la eficacitate, utilizarea de rutină a analizei imunochimice cu scop de screening în populația generală nu se recomandă.

În legătură cu costul mai mic și calitatea înaltă a datelor cu privire la eficacitatea testului cu guaiac, în mult țări, anume această metodă este utilizată în scop de screening pentru protecție împotriva cancerului colorectal.

Până în prezent nu a fost efectuat niciun studiu randomizat în care să se fi cercetat în ce măsură se reduce riscul de deces de cancer colorectal în cazul persoanelor care efectuează mai multe analize prin metoda imunochimică la intervale de 1 sau 2 ani.

În unicul studiu randomizat efectuat în legătură cu analiza imunochimică, a fost studiată doar eficacitatea efectuării unui singur test imunochimic de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale. Studiul a avut loc în China și a inclus circa 94 000 de participanți. Rezultatele cercetărilor au arătat că în grupul de persoane care au efectuat analiza imunochimică o singură dată (+ colonoscopia în caz de rezultat pozitiv al analizei), mortalitatea din cauza cancerului de colon s-a redus în primii ani, dar nu și la sfârșitul studiului care a durat 8 ani după efectuarea testului. Astfel, ca și metoda cu guaiac, analiza imunochimică, cel mai probabil, crează doar un efect protector temporar, și de aceea trebuie repetat anual.

(3.) Comparativ cu testul cu guaiac, metoda imunochimică are o specificitate mai mare, adică ceva mai rar are rezultate fals pozitive, însă acest lucru încă nu a fost dovedit definitiv.

(4.) Analiza imunochimică se face cu utilizarea unor utilaje automatizate, care permit calibrarea pragului de „rezultat pozitiv”. În țările în care programele de screening sunt organizate de organizații publice, calibrarea se face în așa fel, încât toți pacienții cu rezultate pozitive să poată trece colonoscopia în centre endoscopice locale. În caz de disponibilitate mai redusă a centrelor endoscopice în regiune, pragul de rezultate pozitive poate fi ridicat.

Pe de o parte, asta înseamnă că o mai mare parte de oameni vor avea rezultate fals negative, iar pe de altă parte — specificitatea va fi mai înaltă și un număr mai mic de oameni vor avea rezultate fals pozitive.

Această strategie le permite tuturor oamenilor cu rezultate pozitive să facă colonoscopia și reduce numărul pacienților care vor fi nevoiți să facă colonoscopie inutilă, însă nu se știe în ce măsură strategia dată este favorabilă pentru ceilalți participanți la screening.

Analiza imunochimică + analiza pentru detectarea ADN-ului modificat

(1.) Adenoamele și focarele de cancer nu sângerează constant, ci periodic. Din acest motiv, un neajuns comun atât al testului cu guaiac, cât și al metodei imunochimice este că acestea nu pot detecta modificările oncologice în intestin, dacă în momentul prelevării de materii fecale formațiunile patologice nu sângerează.

În legătură cu faptul că transformarea adenomului în cancer durează mult timp — de regulă, peste un deceniu —, acest dezavantaj al ambelor metode poate fi parțial compensat dacă pacienții efectuează testul în fiecare an. Dacă testul cu guaiac sau cel imunochimic nu detectează un adenom sau cancer la stadiu incipient de dezvoltare, există șanse ca formațiunea să fie detectată în următorii ani.

(2.) Pentru creșterea sensibilității analizelor de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale s-a propus efectuarea, concomitent cu testul imunochimic, al analizei pentru depistarea ADN-ului modificat caracteristic țesuturilor adenoamului și cancerului. Acest test se numește FIT-DNA.

Datele disponibile la moment sugerează că testul respectiv are o sensibilitate mai înaltă decât metoda imunochimică. Asta înseamnă că, într-un ciclu de investigații, testul ADN permite detectarea modificărilor oncologice în intestin la un număr mai mare de pacienți. În cel mai mare studiu în care s-a cercetat eficacitatea metodei date, sensibilitatea acestuia de diagnosticare a cancerului colorectal a constituit 92%.

În același timp, specificitatea metodei respective poate fi mai joasă decât al metodei imunochimice, în special în ceea ce ține de depistarea adenoamelor. Asta înseamnă că rezultatele testului ADN mai frecvent sunt fals pozitive și pacienții care îl fac au un risc mai mare de a trece colonoscopie inutilă pentru ei.

Trebuie să adăugăm că, în prezent, încă nu s-a stabilit definitiv care este strategia optimă de monitorizare în cazul pacienților cu rezultat pozitiv al analizei pentru detectarea ADN-ului modificat (adică, în cazul pacienților care, teoretic, ar putea avea focare de țesuturi cu modificări oncologice), dar la care, în timpul colonoscopiei, nu au fost detectate modificări patologice.

(3.) Luând în considerare absența dovezilor convingătoare cu privire la eficacitate, faptul că specificitatea ar putea fi mai scăzută, precum și absența unor recomandări clare privitor la semnificația rezultatelor pozitive ale testului de identificare a ADN-ului modificat, în multe țări testul respectiv încă nu a fost introdus în programul de screening pentru prevenția cancerului colorectal.

Potrivit experților de la US Preventive Services Task Force — una dintre cele mai mari organizații care se ocupă de efectuarea cercetărilor în sfera protecției împotriva cancerului în SUA —, pe baza datelor disponibile, se poate afirma cu certitudine că efectuarea analizei ADN este la fel de eficace ca și alte investigații utilizate în scop de protecție împotriva cancerului colorectal. Dar și această organizație menționează că pacienții împreună cu medicii lor pot fi îngrijorați de rezultatele pozitive ale testului pentru detectarea ADN-ului modificat și de absența de cunoștințe în privința faptului cum trebuie de procedat în această situație. Din cauza că semnificația rezultatelor testului respectiv încă nu este cunoscută suficient de bine, s-ar putea ca pacienților să le fie propusă efectuarea unor investigații suplimentare, posibil inutile.

Colonoscopia

Colonoscopia este o investigație în timpul căreia, cu ajutorul unei sonde optice subțiri care se introduce în intestin prin anus, se examinează întreaga suprafață interioară a colonului.

Spre deosebire de alte teste de screening, colonoscopia permite detectarea — și înlăturarea — modificărilor în orice porțiune a intestinului gros (cu condiția unei pregătiri adecvate a pacientului și a efectuării calitative a investigației). Cancer colorectal detectat la colonoscopie

Cum se efectuează colonoscopia și ce presupune pregătirea pentru aceasta?

Înainte de efectuarea colonoscopiei este nevoie de o curățire specială a intestinului. O pregătire inadecvată reduce în mod semnificativ precizia rezultatelor investigației, mărește probabilitatea faptului că în timpul examinării intestinului nu vor fi observate modificări importante și prelungește durata procedurii. În plus, o pregătire insuficientă a intestinului se asociază cu un risc mai mare de complicații.

Pregătirea pentru colonoscopie poate include următoarele*:

  1. Cu 2–3 zile înainte de efectuarea colonoscopiei pacientul trebuie să-și organizeze o alimentație bazată pe produse ușor digerabile (fără semințe, coajă și alte componente dure, greu digerabile). Produsele potrivite includ: carne, orez, pâine albă, paste făinoase, terci din cereale decojite etc.
  2. Cu 1 zi înainte de efectuarea investigației pacientul trebuie să consume doar lichide limpezi (supă limpede, suc de fructe limpezit). Se recomandă evitarea consumului de lichide de culoare roșie, care ar putea fi confundate cu sângele.
  3. Cu 2 ore înainte de colonoscopie nu se mai consumă nimic și nu se bea apă.
  4. Pentru curățirea completă a intestinului pacientul trebuie să administreze o doză mare de laxativ. În prezent, pe baza rezultatelor diferitelor cercetări, în multe centre medicale pacienților li se recomandă utilizarea unuia dintre următoarele medicamente cu efect laxativ:
  • 4 litri de soluție de polietilenglicol,
  • 2 litri de soluție de polietilenglicol + 2 litri de băutură „sportivă”, care conține o cantitate necesară de săruri,
  • 2 litri de soluție de polietilenglicol + bisacodil,
  • soluție de sulfat de sodiu.

Alegerea preparatului poate depinde de starea pacientului. Soluțiile de polietilenglicol nu se absorb în intestin și nu afectează semnificativ echilibrul de apă și săruri din sânge. Acestea sunt inofensive în cazul pacienților cărora le sunt contraindicate cantități mari de lichide și sare, inclusiv pentru pacienții cu insuficiență cardiacă, insuficiență renală sau tulburări grave ale funcției hepatice.

Majoritatea pacienților tolerează bine cantități mari de soluție de polietilenglicol. Efectele adverse pot include dureri abdominale, grețuri și vărsături, cauzate de cantitatea mare de lichid consumat.

Efecte secundare grave (tulburări de ritm cardiac, ruptură esofagiană la nivelul joncțiunii dintre esofag și stomac) se înregistrează foarte rar. Unele preparate ce conțin polietilenglicol pot avea un gust neplăcut.

Întreaga doză de laxativ trebuie divizată în 2 părți. O asemenea strategie face procesul de pregătire mai tolerabil și, potrivit rezultatelor cercetărilor, asigură o curățire mai calitativă a colonului.

Tot volumul de soluție pregătită pentru o singură administrare — adică jumătate din doza totală — trebuie băut rapid: câte 250–240 ml la fiecare 10 minute. În decurs de 1–2 ore după administrarea preparatului, acesta este evacuat integral.

  • Prima jumătate de laxativ se administrează ziua, în ajunul investigației.
  • A doua jumătate se administrează cu 4–6 ore înainte de colonoscopie. De exemplu, dacă investigația a fost programată pentru amiază, medicamentul poate fi administrat dimineața, în ziua colonoscopiei. Dacă investigația a fost programată pentru dimineață, laxativul se administrează la ora 2–3 noaptea.

* Aceasta este o descriere generalizată a pregătirii pentru colonoscopie în cazul pacienților care nu au anumite probleme de sănătate.

De regulă, în momentul programării unei colonoscopii pacientul primește instrucțiuni detaliate cu privire la pregătire, aprobate de specialiștii din centrul medical în care se va face investigația. Este important să se respecte recomandările primite în centrul medical în care urmează a fi efectuată colonoscopia.

Schema de pregătire pentru colonoscopie în cazul pacienților cu diverse afecțiuni (diabet zaharat, insuficiență cardiacă, tulburări severe ale funcției rinichilor sau ficatului, boli inflamatorii intestinale etc.), precum și în cazul persoanelor de vârstă înaintată poate fi foarte diferită și se alcătuiește în mod individual.

Colonoscopia se face ambulatoriu, cu anestezie generală sau superficială (care îi permite pacientului să rămână în stare conștientă). Anestezia generală înlătură disconfortul din timpul investigației, dar, într-o mică măsură, mărește riscul de dezvoltare a complicațiilor cardiovasculare. Totuși, riscul rămâne scăzut (vezi mai jos).

De regulă, pacientul poate pleca acasă în scurt timp după investigație.

În prezent, specialiștilor li se recomandă să înlăture orice formațiune (polip) detectată în timpul colonoscopiei și să preleve probe de țesut din toate sectoarele de țesuturi modificate care nu pot fi înlăturate.

Astfel, pentru a invita necesitatea repetării examinării, colonoscopia preventivă trebuia să fie efectuată doar de către un medic cu suficientă competență pentru a înlătura imediat toate formațiunile patologice detectate.

Dacă se ia în considerare costul unui singur test, colonoscopia poate fi mai scumpă decât sigmoidoscopia și tomografia computerizată a intestinului și cu mult mai scumpă decât testul de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale.

Însă, pacienții care, în calitate de test de screening, aleg o altă investigație (de exemplu, tomografie computerizată), în cazul depistării modificărilor, până la urmă, sunt nevoiți să achite atât costul primei investigației, cât și costul colonoscopiei.

Potrivit diverselor estimări, efectuarea colonoscopiei devine necesară în cazul a 30% de pacienți care, în calitate de test de screening, au ales analiza de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale.

Ce beneficii și ce daune implică efectuarea colonoscopiei preventive?

(1.) Actualmente sunt disponibile multiple dovezi indirecte care sugerează că efectuarea colonoscopiei — chiar și o singură dată în viață după vârsta de 50 de ani — reduce incidența și mortalitatea de cancer colorectal. Reducerea mortalității din cauza acestei afecțiuni înregistrată în cadrul studiilor în care s-a cercetat eficacitatea testului cu guaiac este datorată anume faptului că pacienții cu rezultate pozitive ale analizei date au făcut colonoscopia.

În câteva studii, s-a comparat colonoscopia cu analiza de materii fecale prin metoda cu guaiac — adică, indiferent de rezultatele testului cu guaiac, toți pacienții au făcut și colonoscopie. Rezultate acestor studii au arătat o sensibilitate și specificitate mai înaltă a colonoscopiei de detectare a adenoamelor și a cancerului de colon, comparativ cu testul cu guaiac. Asta înseamnă că la colonoscopie se detectează mai multe cazuri de cancer colorectal și adenoame ceea ce, teoretic, ar trebui să reducă riscul de deces din cauza cancerului colorectal într-o măsură mai mare față de testul cu guaiac.

Concluzii similare au fost formulate și în rezultatul modelării matematice, care a arătat că colonoscopia poate fi cea mai eficace dintre toate metodele de screening disponibile în prezent.

Pe baza rezultatelor modelării matematice, se presupune că efectuarea colonoscopiei preventive se poate asocia cu reducerea incidenței de cancer colorectal cu 76–90%, iar a mortalității din cauza acestei afecțiuni — cu 65–84%.

Date indirecte sugerează că efectuarea colonoscopiei o dată la 10 ani este principala formă de screening pentru prevenția cancerului colorectal oferită pacienților în SUA și în câteva țări europene (cum ar fi Polonia și Germania).

Trebuie să subliniem că, până în prezent, eficacitatea colonoscopiei preventive în sensul reducerii riscului de deces din cauza cancerului de colon încă nu a fost studiată în cadrul unor studii randomizate.

Astfel, încă nu există dovezi directe și incontestabile în favoarea beneficiilor acestei investigații. Din acest motiv, în opinia unor experți (inclusiv a experților Comisiei Europene), colonoscopia nu trebuie utilizată în calitate de screening de bază a cancerului colorectal și trebuie oferită doar pacienților cu rezultate pozitive ale testului cu guaiac.

În prezent, eficacitatea colonoscopiei în calitate de test de screening pentru protecția împotriva cancerului colorectal este cercetată în cadrul a două studii randomizate de amploare.

Primul studiu se desfășoară în Spania și include observația a 55 000 de persoane cu vârsta cuprinsă între 50 și 69 de ani cărora le-a fost oferită efectuarea fie a analizei imunochimice, fie a colonoscopiei. Rezultatele finale ale studiului vor fi disponibile în anul 2021 (peste 13 ani de la începutul cercetării).

Cea de-a doua cercetare se desfășoară la inițiativa The Nordic European Initiative on Colorectal Cancer (NordICC), într-un grup de centre medicale europene.

Studiul presupune supravegherea a 66 000 de adulți, dintre care o parte vor face colonoscopie, iar o parte — nu. Studiul la început în anul 2009 și este prevăzut pentru o durată de 15 ani. Rezultatele preliminare ale acestuia vor fi disponibile în anul 2022.

(2.) Sensibilitatea și specificitatea colonoscopiei în diagnosticarea cancerului și adenoamelor de colon constituie aproximativ 95%. Asta înseamnă că, dintre 100 de pacienți cu cancer colorectal, cu ajutorul investigației respective, afecțiunea este detectată la 95 de pacienți și omisă la 5 pacienți (rezultat fals negativ).

În cadrul unui șir de cercetări calitative s-a constatat că adenoamele cu dimensiuni mai mari de 10 mm rămân neobservate la colonoscopie la mai puțin de 6% dintre pacienți (rezultat fals negativ). În cadrul unui studiu, la colonoscopie repetată efectuată peste 5 ani după investigația inițială, la niciunul dintre pacienți nu a fost detectat cancerul și la mai puțin de 1% dintre pacienți au fost detectate adenoame de dimensiuni mari.

Adenoamele de dimensiuni mici (mai mici de 10 mm) frecvent rămân neobservate la colonoscopie. Mai precis, adenoamele cu dimensiuni mai mici de 5 mm rămân nedetectate la 24% de pacienți, însă acest lucru nu are o importanță clinică majoră, deoarece formațiunile de dimensiuni mici au potențial oncogen scăzut (vezi mai jos).

Într-un studiu la care au participat peste trei mii de pacienți care au ales în calitate de investigație de screening colonoscopia, la peste 30% dintre ei au fost detectate și înlăturate formațiuni cu potențial de malignizare, iar la 1% dintre pacienți a fost detectat cancer asimptomatic.

Spre deosebire de sigmoidoscopia flexibilă (vezi mai jos), colonoscopia permite detectarea formațiunilor patologice și în partea dreaptă a colonului.

Acest lucru este important, deoarece în fiecare al treilea caz de cancer focarul este amplasat în partea dreaptă a colonului și, în aproape jumătate dintre aceste cazuri, în porțiunea distală a intestinului care poate fi examinată în timpul sigmoidoscopiei, nu sunt prezente modificări patologice.

Probabilitate de detectare cancerului în următorii ani după efectuarea colonoscopiei este scăzută și depinde de doi factori:

  1. de rezultatele investigației, adică de faptul dacă au fost detectate careva modificări și dacă da, atunci care au fost ele;
  2. de calitatea investigației efectuate.

La rândul său, calitatea colonoscopiei depinde de:

  • de cât de bine a fost pregătit colonul pentru investigație,
  • de profesionalismul personalului medical care efectuează investigația.

Deși efectuarea colonoscopiei se asociază cu un risc de 5% de rezultat fals negativ, un rezultat negativ al acestei investigații oferă o garanție destul de sigură de probabilitate scăzută a diagnosticării cancerului colorectal în următorii ani.

În rezultatul analizei datelor obținute în cercetările efectuate în 6 centre medicale din Japonia, s-a constatat că, peste 1 an după efectuarea colonoscopiei, frecvența diagnosticării cancerului colorectal a constituit doar 0,1%, iar peste 3 ani — doar 0,8%.

Într-un alt studiu, peste 3 ani după efectuarea colonoscopiei și înlăturarea adenoamelor, cancerul colorectal a fost diagnosticat la doar 0,7–0,9% dintre pacienți. O parte dintre aceste tumori au fost omise în timpul investigației, o parte s-au dezvoltat pe locul de unde anterior au fost înlăturate adenoame, iar o parte s-au dezvoltat din țesuturi nemodificate ale intestinului.

În cazul pacienților la care în timpul colonoscopiei sunt observate și înlăturate modificări patologice, probabilitatea diagnosticări cancerului în următorii ani depinde de tipul modificărilor înlăturate.

De exemplu, în cazul pacienților la care au fost identificate și înlăturate doar 1–2 adenoame de dimensiuni mici, riscul detectării cancerului este foarte scăzut și este suficientă continuarea efectuării colonoscopiei cu frecvența de 1 dată la 10 ani. La persoanele la care în timpul colonoscopiei a fost înlăturat un adenom de dimensiuni mici, peste 5 ani după efectuarea investigației respective, probabilitatea de diagnosticare a cancerului este cu 90% mai mică decât în populația generală.

Pe de altă parte, în cazul pacienților la care au fost depistate și înlăturare multiple adenoame de dimensiuni mari, riscul de diagnosticare a cancerului colorectal în următorii ani poate fi considerabil mărit, motiv pentru care acestora li se recomandă repetarea colonoscopiei peste 1 an. Recomandări detaliate cu privire la programul de monitorizare pentru pacienții cu diverse modificări detectate la colonoscopie sunt prezentate mai jos.

(3.) În timpul colonoscopiei sunt posibile următoarele complicații serioase:

  • complicații cardiovasculare (asociate cu anestezia sau cu administrarea unei doze mari de laxativ);
  • perforarea intestinului sau hemoragie (în asemenea caz poate fi nevoie de intervenție chirurgicală repetată sau de transfuzie de sânge).

După cum am menționat anterior, conform rezultatelor unui studiu, frecvența complicațiilor serioase în timpul efectuării colonoscopiei a constituit 12 cazuri la 10 000 de proceduri: 4 cazuri de perforație intestinală + 11 cazuri de hemoragie severă la 12 246 proceduri. Pentru rezolvarea acestor complicații a fost nevoie de intervenții suplimentare (spitalizare, operație, transfuzie de sânge etc.).

Folosind date agregate din mai multe surse, riscul de complicații serioase în timpul colonoscopiei poate fi prezentat după cum urmează: Dintre 10 000 de pacienți care efectuează această investigație,

  • în 7–30 cazuri au loc hemoragii severe;
  • în 4–10 cazuri are loc perforația intestinală;
  • 3 pacienți acuză dureri severe abdominale după investigație;
  • 1 sau 2 pacienți pot deceda în timpul investigației.

Riscul de complicații severe depinde atât de vârsta și starea pacientului (persoanele de vârstă înaintată au un risc mai mare de complicații), cât și de competența personalului medical. Cea mai mare parte dintre cazurile de hemoragie sau perforație intestinală sunt legate de încercările de înlăturare a polipilor intestinali.

În unele studii nu a fost înregistrat niciun caz de deces. Astfel, atunci când este posibil, pacienților li se recomandă să afle care este rata complicațiilor în centrul în care planifică să treacă investigația respectivă.

Sigmoidoscopia flexibilă

Sigmoidoscopia flexibilă este similară cu colonoscopia. În timpul sigmoidoscopiei, în colonul pacientului se introduce o sondă optică subțire și se examinează porțiunea distală a intestinului gros (60 de cm). Această investigație nu permite examinarea porțiunii din partea dreapta a colonului.

Ce presupune pregătirea de această investigație?

Pregătirea de sigmoidoscopie este mai simplă decât pregătirea de colonoscopie și presupune:

  1. cu 1 zi înainte de efectuarea investigației pacientul trebuie să consume doar lichide limpezi (supă limpede, suc de fructe limpezit);
  2. începând cu seara din ajunul examenului medical nu se mai mănâncă;
  3. dimineața, cu două ore înainte de investigație se fac 1–2 clisme.

Ce beneficii și ce daune implică efectuarea sigmoidoscopiei preventive?

(1.) Eficacitatea sigmoidoscopiei în sensul reducerii mortalității de cancer colorectal a fost studiată în 3 studii randomizate.

La ultimul și cel mai mare dintre aceste studii, efectuat în Marea Britanie, au participat peste 170 000 de persoane cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani, o parte dintre care au efectuat sigmoidoscopia, iar o parte — nu. După 11 ani de supraveghere, comparativ cu grupul care nu a efectuat sigmoidoscopia, în grupul persoanelor care au făcut această investigație incidența cancerului de colon a fost cu 33% mai mică (au fost diagnosticate cu 35 de cazuri mai puține), iar mortalitatea din cauza acestei maladii a fost cu 43% mai mică (au fost înregistrate cu 14 cazuri de deces mai puține). Nu au fost înregistrate diferențe importante între bărbați și femei.

Rezultate similare au fost obținute și într-un alt studiu — The Norwegian Colorectal Cancer Prevention — în care mortalitatea de cancer colorectal în grupul pacienților care au efectuat sigmoidoscopia a fost redusă cu 27%.

În primul dintre aceste studii, în Norvegia, s-au dus observații asupra 400 de persoane care au efectuat sigmoidoscopia și 399 de persoane care nu au făcut această investigație. Peste 13 ani de supraveghere, în grupul persoanelor care au efectuat sigmoidoscopia, incidența cancerului colorectal a fost cu 80% mai mică. Această reducere considerabilă a incidenței cancerului poate fi parțial explicată prin faptul că toți pacienții la care în timpul sigmoidoscopiei au fost detectate modificări (adenoame sau polipi) ulterior au efectuat colonoscopia (imediat după sigmoidoscopie, iar apoi încă de două ori, peste 2 și, respectiv, 6 ani).

Pe baza datelor disponibile, se poate concluziona că prin utilizarea sigmoidoscopiei preventive se poate obține o reducere a mortalității de cancer colorectal cu circa 30%.

În cifre absolute asta înseamnă că, dacă 1000 de persoane în vârstă de 50 de ani vor face sigmoidoscopia o singură dată, investigația va permite prelungirea considerabilă a vieții a 2 persoane din contul diagnosticării mai precoce a cancerului colorectal. Pentru celelalte 998 de persoane investigația va fi inutilă.

(2.) Comparativ cu analizele cu scop de detectare a hemoragiilor oculte în materii fiecare, sigmoidoscopia are o specificitate mai înaltă în sensul diagnosticării formațiunilor oncologice din intestin.

În comparație cu colonoscopia, sensibilitatea sigmoidoscopiei constituie aproximativ 60–70%. Însă acest indice variază în funcție de localizarea adenomului sau cancerului. Dacă formațiunile respective sunt localizate în partea distală a intestinului, la sigmoidoscopie ele sunt detectate aproape la fel de frecvent ca și la colonoscopie. În cazul în care formațiunile sunt localizate în partea incipientă a intestinului gros, probabilitatea unui rezultat fals negativ se mărește considerabil.

În câteva cercetări s-a constatat că efectuarea sigmoidoscopiei nu permite reducerea semnificativă a probabilității de dezvoltare a cancerului în porțiunea din dreapta a colonului. De asemenea, s-a stabilit că în 30–46% dintre cazuri de prezență a focarelor de cancer în partea dreaptă a colonului, în porțiunea distală nu sunt niciun fel de modificări patologice, ceea ce înseamnă că la sigmoidoscopie aceste cazuri de boală nu ar fi putut fi detectate.

În plus, după cum s-a arătat în multiple cercetări, probabilitatea obținerii rezultatelor fals negative depinde în mare măsură de experiența și competența personalului medical care efectuează investigația.

(3.) Dacă în timpul sigmoidoscopiei nu apare necesitatea de înlăturare a formațiunilor patologice, probabilitatea complicațiilor este foarte scăzută.

Complicațiile serioase (hemoragii severe sau perforația intestinului) au loc, de regulă, în urma încercărilor de înlăturare a adenoamelor și se înregistrează cu o frecvență de 4 cazuri la 10 000 de proceduri. În 30 de cazuri din 10 000 au loc hemoragii ușoare, iar 3000 de pacienți raportează dureri în abdomen timp de câteva ore după investigație.

Trebuie să remarcăm, însă, că, în cazul detectării unor modificări importante în timpul sigmoidoscopiei, pacientului i se recomandă să facă și colonoscopia. În acest caz, el este supus unui risc suplimentar — deși foarte mic — de complicații. În total, doar 5% dintre pacienții care aleg în calitate de investigație de screening sigmoidoscopia sunt nevoiți să facă vreodată colonoscopia.

(4.) Dacă la prima sigmoidoscopie nu sunt detectate modificări patologice, pacienților interesați de continuarea screeningului colorectal li se recomandă efectuarea următoarei investigație peste 5 ani. Într-un studiu la care au participat 2000 de pacienți s-a demonstrat că o efectuare mai frecventă a sigmoidoscopiei este asociată cu reducere doar nesemnificativă a mortalității de cancer colorectal, însă un număr mult mai mare de oameni este supus investigațiilor inutile.

(5.) Avantajele sigmoidoscopiei, comparativ cu colonoscopia, includ:

  • de regulă, sigmoidoscopia se face fără anestezie, fiind, astfel, mai inofensivă decât colonoscopia;
  • pregătirea de sigmoidoscopie este mai simplă;
  • sigmoidoscopia durează mai puțin și costă mai ieftin decât colonoscopia.

(6.) Pentru sporirea sensibilității sigmoidoscopiei, adică pentru identificarea pacienților cu focare de cancer localizate în afara zonei ce poate fi vizualizată cu ajutorul acestei investigații, s-a propus efectuarea suplimentară a testului de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale prin metoda imunochimică 1 dată pe an. Analiza imunochimică se face înaintea sigmoidoscopiei, deoarece în caz de rezultat pozitiv al acestui test din start se recomandă colonoscopia.

Combinarea sigmoidoscopiei cu analiza imunochimică permite detectarea a cu 10% mai multe cazuri de cancer colorectal și poate fi ceva mai eficace în reducerea mortalității de această maladie în rândul pacienților ce fac investigații preventive (comparativ cu efectuarea doar a sigmoidoscopie).

În cazul în care, pe lângă sigmoidoscopie, se efectuează și testul de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale o dată pe an, frecvența repetării sigmoidoscopiei poate fi redusă până la 1 dată la 10 ani.

Tomografia computerizată în regiunea colonului (colonoscopie virtuală)

Tomografia computerizată presupune obținerea unei serii de radiografii abdominale cu ajutorul unui aparat special cu raze X. Apoi se folosește un program care, pe baza imaginilor obținute, generează imagini bidimensionale și tridimensionale ale colonului și altor organe interne.

Tomografia computerizată a abdomenului permite obținerea unor imagini tridimensionale clare ale suprafeței interioare a pereților intestinului. Această investigație mai este numită și „colonoscopie virtuală”.

Colonoscopia virtuală poate costa la fel cu o colonoscopie obișnuită sau mai scump.

Ce presupune pregătirea de această investigație?

Înainte de efectuarea tomografiei computerizate a colonului este nevoie de o pregătire la fel de minuțioasă a intestinului ca și înainte de efectuarea colonoscopiei obișnuite (vezi mai sus).

Investigația se face fără anestezie. În timpul examinării, pentru o vizualizare clară a pereților intestinului, în cavitatea colonului se introduc aproximativ 2 litri de dioxid de carbon sau aer. Acest lucru poate cauza o senzație neplăcută de balonare.

Ce beneficii și ce daune implică efectuarea colonoscopiei virtuale?

(1.) Eficacitatea colonoscopiei virtuale în sensul reducerii incidenței sau mortalității de cancer colorectal și raportul dintre beneficiile și riscurile efectuării acestui test încă nu au fost cercetate în studii randomizate.

(2.) Într-un studiu, 2 600 de persoane în vârstă de 50 de ani sau mai mult au efectuat în aceeași zi colonoscopia virtuală și colonoscopia obișnuită. Comparativ cu colonoscopia obișnuită, sensibilitatea și specificitatea tomografiei computerizate a colonului în sensul detectării formațiunilor cu dimensiuni mai mari de 10 mm au constituit 94% și, respectiv, 96%.

Sensibilitatea și specificitatea de detectare a formațiunilor cu dimensiunile între 6 și 10 mm au constituit 89% și, respectiv, 80%.

De asemenea, s-a constatat că la colonoscopia virtuală nu se detectează bine tumorile plate din colon.

(3.) Dacă în timpul investigației nu se detectează modificări patologice, pacientului i se recomandă efectuarea următoarei tomografii peste 5 ani.

Dacă în timpul tomografiei computerizate sunt detectate formațiuni de dimensiuni mari, pacientului i se recomandă efectuarea colonoscopiei. În cazul în care nu este posibilă efectuarea a ambelor investigații în aceeași zi, înainte de efectuarea colonoscopiei, pacientul va trebui să facă din nou procedura de curățire intestinală.

Până în prezent încă nu s-a stabilit definitiv la detectarea căror modificări la tomografia computerizată este argumentată efectuarea colonoscopiei. Din acest motiv, în diferite clinici deciziile în acest sens pot fi luate în baza unor algoritmi diferiți.

Experții de la Societatea Europeană de Endoscopie Gastrointestinală (European Society of Gastrointestinal Endoscopy, ESGE) recomandă efectuarea colonoscopiei în caz de detectare a cel puțin un polip cu diametrul mai mare de 6 mm.

De asemenea, nu se știe care este frecvența optimă de efectuare a investigațiilor în cazul pacienților la care au fost identificate doar formațiuni de dimensiuni mici, și cărora nu li s-a recomandat colonoscopia.

În legătură cu absența dovezilor directe de eficacitate și cu alte neajunsuri menționate ale tomografiei computerizate, în unele țări această metodă de diagnostic nu se utilizează în screeningul cancerului colorectal în populația generală și este recomandată doar în cazurile în care pacientul nu poate trece o colonoscopie obișnuită.

(4.) Nemijlocit în timpul tomografiei computerizate, complicații serioase au loc extrem de rar. Complicațiile se întâmplă în mare parte în cazul pacienților cu afecțiuni inflamatorii intestinale, care pot predispune la perforație intestinală în timpul insuflării de gaz pentru destinderea pereților.

La aproximativ 40–70% dintre pacienții care efectuează tomografie computerizată a intestinului, în timpul investigației, sunt detectate modificări în alte organe interne, care ar putea sugera prezența unei afecțiuni grave (tumori în alte organe, anevrism de aortă, modificări în rinichi etc.). Pentru o mică parte de pacienți acest lucru ar putea prezenta o mare valoare, permițându-le inițierea în timp util a tratamentului în legătură cu afecțiunea depistată pe care nu știau că o au.

Pe de altă parte, pentru majoritatea pacienților, acest fenomen presupune mai multe daune decât beneficii (supradiagnostic din întâmplare). Aflând despre posibilitatea prezenței unei afecțiuni severe, mulți pacienți decid să facă investigații suplimentare, inclusiv intervenții chirurgicale. Totodată, tratamentul efectuat în legătură cu modificările depistate nu întotdeauna prezintă valoare și poate aduce daune.

În general, între 5 și 37% dintre pacienții care fac tomografie computerizată a colonului ulterior încep un program de supraveghere în legătură cu modificări observate întâmplător în afara intestinului. Circa 3% dintre pacienți fac tratament. Actualmente este greu de stabilit raportul dintre beneficii și daune într-un asemenea caz.

(5.) Tomografia computerizată este o investigație radiologică, ceea ce înseamnă că în timpul examenului pacientul este expus la radiații ionizante. Teoretic, acest lucru ar putea crește riscul de dezvoltare a diverselor tipuri de cancer în viitor.

Dispozitivele moderne pentru efectuarea tomografiei computerizate expun pacientul la radiații egale cu aproximativ 7 mSv. În decursul unui an de viață, un om se expune la radiație naturală — din sol și de la soare — egală cu aproximativ 3 mSv.

S-a determinat că iradierea din timpul tomografiei computerizate mărește probabilitatea de cancer în viitor doar într-o măsură nesemnificativă. Pentru o persoană în vârstă de 50 de ani creșterea absolută a riscului de dezvoltare a cancerului în viitor constituie +0,15%, iar pentru o persoană în vârstă de 70 de ani — +0,07%.

În cadrul unui alt studiu s-a calculat că, teoretic, efectuarea tomografiei computerizate o dată la 5 ani de la 50 până la 80 de ani poate crește probabilitatea totală de apariție a cancerului cu doar 0,2%.

În linii mari, pentru o persoană în vârstă de 50 de ani beneficiul tomografiei computerizate din perspectiva potențialei preveniri a decesului din cauza cancerului colorectal, din contul detectării maladiei la un stadiu incipient de dezvoltare, depășește riscul asociat cu posibila creștere a probabilității de apariție a cancerului în viitor de 24–35 de ori.

Ce recomandări cu privire la raționalitatea efectuării testelor diagnostice preventive cu scop de protecție împotriva cancerului colorectal sunt oferite de către organizațiile medicale oficiale?

În ultimii ani, diferite organizații din întreaga lume au emis recomandări actualizate, cu anumite diferențe între ele, pentru medicii și pacienții lor cu privire la raționalitatea efectuării investigațiilor preventive cu scop de protecție împotriva cancerului de colon.

În continuare vom arăta câteva exemple de recomandări, emise de câteva organizații principale, care se ocupă de lupta împotriva cancerului de colon.

Poziția unui șir de alte organizații poate fi găsită în documentele incluse în bibliografie.

US Preventive Services Task Force – 2016

(1.) Potrivit experților din acest grup, în prezent se poate afirma cu un grad înalt de certitudine că, pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 50 și 75 de ani, fără risc crescut de cancer colorectal, beneficiile screeningului depășesc semnificativ potențialele daune.

Din acest motiv, experții de la US Preventive Services Task Force le recomandă medicilor să le propună pacienților în vârstă de 50 de ani efectuarea uneia dintre următoarele investigații de screening*:

  1. Efectuarea testului de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale prin metoda cu guaiac cu frecvența de 1 dată pe an.
  2. Efectuarea testului de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale prin metoda imunochimică 1 dată pe an;
  3. Efectuarea analizei imunochimice + a testului de identificare a ADN-ului modificat cu frecvența de 1 dată la 3 ani;
  4. Efectuarea colonoscopiei 1 dată la 10 ani;
  5. Efectuarea sigmoidoscopiei 1 dată la 5 ani;
  6. Efectuarea sigmoidoscopiei o dată la 10 ani + efectuarea suplimentară a testului de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale 1 dată pe an;
  7. Efectuarea tomografiei computerizate abdominale (colonoscopiei virtuale) 1 dată la 5 ani.

* testele sunt prezentate în ordine aleatorie.

(2.) Experții din acest grup precizează că în prezent nu există dovezi directe care ar demonstra că oricare dintre investigațiile preventive de protecție împotriva cancerului colorectal poate reduce mortalitatea de orice cauză (aceasta ar fi fost cea mai convingătoare dovadă a eficacității screeningului).

Însă, cu ajutorul modelării matematice, se poate presupune că, cu condiția respectării programului de investigații preventive, inițierii screeningului la vârsta de 50 de ani și continuării acestuia până la 75 de ani, în fiecare eșantion din 1000 de participanți, screeningul poate preveni între 20 și 24 de cazuri de cancer colorectal, ceea ce este echivalent cu salvarea a 226–275 de ani de viață în total. Totodată, se presupune că beneficiul obținut va depăși posibilele daune.

*concluziile respective au fost formulate pentru următoarele investigații:

  • Efectuarea colonoscopiei 1 dată la 10 ani;
  • Efectuarea testului de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale prin metoda imunochimică 1 dată pe an;
  • Efectuarea sigmoidoscopiei flexibile o dată la 10 ani + efectuarea suplimentară a testului de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale 1 dată pe an;
  • Efectuarea tomografiei computerizate abdominale o dată la 5 ani.

(3.) Experții din acest grup au remarcat că în prezent nu există dovezi definitive care ar demonstra că un program este evident superior față de celelalte din perspectiva eficacității și securității. Unele opțiuni au fost studiate mai bine, iar altele, mai rău. Fiecare dintre opțiuni are un șir de particularități practice, care, din perspectiva diferitelor persoane, pot fi apreciate drept „avantaje” sau „dezavantaje”.

Astfel, persoanelor interesate de protecția împotriva cancerului colorectal li se recomandă să se familiarizeze cu toate opțiunile disponibile și să le discute în detaliu cu medicul. În cazul în care vor decide că investigațiile de screening cu scop de protecție împotriva cancerului de colon vor fi o completare valoroasă a planului lor de grijă de sine, li se recomandă să selecteze acel program, care li se potrivește cel mai bine din perspectiva accesibilității și preferințelor personale, și continuarea acestuia până la vârsta de 76–86 de ani (sau mai mult). „Cea mai bună” investigație preventivă este acea investigație, pe care pacientul va fi de acord să o facă pe tot parcursul termenului recomandat.

(4.) Experții de la US Preventive Services Task Force au exprimat cu un grad moderat de certitudine că, în cazul persoanelor cu vârsta între 76 și 85 de ani, beneficiile investigațiilor preventive cu scop de protecție împotriva cancerului colorectal nu depășesc cu mult potențialele daune. Experții din acest grup le recomandă medicilor să propună efectuarea investigațiilor preventive doar acelor pacienți, care ar putea obține cele mai mari beneficii. În această categorie pot intra persoane mai în vârstă de 75 de ani cu o stare bună de sănătate, și/sau care până la această vârstă nu au efectuat investigații preventive cu scop de protecție împotriva cancerului colorectal.

[În cazul persoanelor mai în vârstă de 76 de ani, probabilitatea complicațiilor screeningului se mărește într-o anumită măsură (în special crește riscul de complicații cardiovasculare asociate cu anestezia din timpul colonoscopiei), iar beneficiile se reduc până la un nivel mediu sau scăzut.

În majoritatea cazurilor, cancerul de colon se dezvoltă din așa-numitele adenoame (modificări precanceroase). În medie, transformarea adenoamelor în tumori maligne durează 10 ani sau mai mult. Astfel, beneficiile screeningului din perspectiva prelungirii duratei vieții se manifestă abia peste zece ani sau mai mult după investigație. Dacă o persoană va deceda dintr-o altă cauză (de exemplu, din cauza unei afecțiuni cardiovasculare) mai devreme decât peste 10 ani de la inițierea screeningului, acesta se va dovedi a fi inutil, deoarece, chiar dacă în cadrul investigațiilor va fi detectat și înlăturat un adenom, asta nu-i va permite să trăiască mai mult.

În consecință, screeningul este argumentat în cazul persoanelor:

  1. care vor putea tolera tratamentul (inclusiv colonoscopia sau o intervenție chirurgicală) în caz de detectare a cancerului sau a adenoamelor și
  2. fără probleme de sănătate care ar putea reduce considerabil speranța de viață.

Majoritatea persoanelor cu vârsta între 50 și 75 de ani se încadrează în aceste criterii și pot obține un beneficiu important de la efectuarea screeningului.

Pentru multe persoane mai în vârstă de 76 de ani și, mai ales, pentru cele mai în vârstă de 86 de ani, valoarea investigațiilor preventive este, în cel mai bun caz, scăzută.

Însă, este posibil ca pentru unele persoane în stare bună de sănătate investigația să rămână valoroasă și după vârsta de 86 de ani.

Probabil, cel mai mare beneficiul de la efectuarea testelor preventive după vârsta de 75 de ani îl pot obține persoanele care anterior nu au făcut investigații pentru screeningul cancerului colorectal.

Aceste persoane au o probabilitate mai înaltă de a avea adenoame asimptomatice sau focare de cancer la un stadiu incipient, comparativ cu persoanele care anterior au mai făcut investigații în acest scop și, respectiv, beneficiul potențial al investigațiilor este mai mare.]

American Cancer Society – 2016

(1.) După analiza tuturor informațiilor disponibile, experții de la această organizație au ajuns la concluzia că pentru efectuarea screeningului cu scop de protecție împotriva cancerului colorectal pot fi considerate drept adecvate toate modalitățile de diagnostic disponibile, însă prioritate se dă metodelor care reduc incidența maladiei — colonoscopia și sigmoidoscopia.

Alegerea finală a tipului de investigații preventive se face în funcție de riscul personal de cancer colorectal, preferințele pacientului și accesibilitatea serviciilor medicale.

Persoanele în vârstă de peste 50 de ani pot alege cu scop de screening una dintre următoarele opțiuni:

  1. Efectuarea anuală a testului de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale prin metoda cu guaiac sau imunochimică (cu respectarea recomandărilor producătorului testului în privința colectării probei);
  2. Efectuarea analizei imunochimice + a testului de identificare a ADN-ului modificat cu frecvența de 1 dată la 3 ani;
  3. Efectuarea sigmoidoscopiei 1 dată la 5 ani;
  4. Efectuarea colonoscopiei 1 dată la 10 ani;
  5. Efectuarea irigoscopiei 1 dată la 5 ani;
  6. Efectuarea tomografiei computerizate a colonului 1 dată la 5 ani.

(2.) În cazul persoanelor cu risc crescut de cancer colorectal experții acestei organizații — precum și experții altor organizații — recomandă un program mai intens de supraveghere care poate include efectuarea colonoscopiei mai des decât 1 dată la 10 ani și de la o vârstă mai tânără.

The Canadian Task Force on Preventive Health Care – 2016

(1.) Experții de la această organizație susțin efectuarea următoarelor investigații de screening:

  1. Efectuarea testului de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale prin metoda cu guaiac sau imunochimică 1 dată la 2 ani;
  2. Efectuarea sigmoidoscopiei flexibile 1 dată la 10 ani.

Ei au ajuns la concluzia că în prezent nu se poate afirma cu certitudine că pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 50 și 59 de ani beneficiile screeningului depășesc daunele acestuia.

Totodată, ei susțin cu un grad înalt de certitudine că, pentru persoanele în vârstă de 60–74 de ani, beneficiile screeningului depășesc eventualele daune.

(2.) Pe baza datelor limitate, experții acestei organizații nu încurajează efectuarea screeningului în rândul persoanelor mai în vârstă de 75 de ani și nici utilizarea colonoscopiei în calitate de test preventiv de bază.

German Guideline Program in Oncology (German Cancer Society, German Cancer Aid, Evidenced-based) Guideline for Colorectal Cancer – 2014

(1.) Experții care au întocmit acest document au ajuns la concluzia că pentru persoanele cu risc mediu de dezvoltare a cancerului colorectal poate fi argumentată inițierea testelor de screening de la vârsta de 50 de ani. Luând în considerare creșterea treptată a duratei de viață în populație, nu se poate stabili un prag superior pentru efectuarea testelor profilactice — adică vârsta la care acestea ar trebui încetate. Încetarea screeningului se recomandă în momentul în care, în legătură cu alte probleme de sănătate existente, beneficiile acestuia se reduc considerabil.

(2.) Pe baza dovezilor indirecte, în calitate de investigație de bază în această categorie de persoane se recomandă efectuarea colonoscopiei 1 dată la 10 ani.

Persoanelor care nu pot sau nu vor să facă colonoscopia li se recomandă să aleagă alte investigații, precum efectuarea sigmoidoscopiei, efectuarea anuală a testului de detectare a hemoragiilor oculte în materii fecale (cu guaiac sau prin metoda imunochimică) sau combinarea sigmoidoscopiei și a testului pentru detectarea hemoragiilor intestinale oculte.

(3.) Experții din acest grup nu susțin utilizarea în scop de screening a analizei de detectare a ADN-ului modificat.

Diferențele dintre recomandări sunt condiționate de faptul că, pentru estimarea efectelor pozitive și negative ale investigațiilor preventive, diferite grupuri de experți au utilizat seturi de date diferite și au adaptat recomandările în funcție de particularitățile sistemelor locale de sănătate.

Deși există anumite diferențe în formularea recomandărilor finale, cele mai importante organizații implicate în lupta cu cancerul de colon au ajuns la următoarele concluzii comune:

  1. Există motive întemeiate pentru a presupune că investigațiile preventive cu scop de protecție împotriva cancerului de colon prezintă valoare, cel puțin pentru unii oameni. Cele mai mari beneficii pot fi obținute de persoanele cu risc crescut de a se îmbolnăvi de această maladie.
  2. În legătură cu insuficiența datelor, în prezent, nu se poate stabili care dintre metodele de diagnostic disponibile are cel mai bun raport dintre beneficii și riscuri. Toate investigațiile disponibile au o serie de neajunsuri, dar și anumite avantaje specifice.
  3. Testele de screening trebuie efectuate doar cu condiția respectării standardelor de calitate și doar în cazurile în care pacienții cu rezultate pozitive vor avea posibilitatea să facă investigații și/sau tratamente suplimentare calitative.
  4. În cazul persoanelor fără risc crescut de această maladie, probabilitatea diagnosticării cancerului colorectal (cel puțin înainte de vârsta de 70 de ani) rămâne scăzută. Din acest motiv, precum și pentru că investigațiile preventive pot aduce nu doar beneficii, ci și daune considerabile, specialiștilor care consultă pacienții în legătură cu protecția împotriva cancerului colorectal li se recomandă să nu îndemne și să nu convingă pacienții să facă investigațiile de screening, ci să le prezinte datele disponibile cu privire la posibilele efecte pozitive și negative ale acestora, dându-le posibilitatea să ia o decizie personală informată în acest sens.
    Medicii trebuie să fie pregătiți să accepte că, în baza valorilor și preferințelor personale, diferiți pacienți vor lua decizii diferite. Din partea medicilor se cere doar să se asigure că clienții lor au fost informați în mod adecvat, într-o formă clară pentru ei.
    Strategia adoptării deciziilor personale argumentate este deja acceptată în sfera consultării pacienților în legătură cu protecția împotriva altor câteva maladii oncologice, în special în domeniul protecției împotriva cancerului de prostată și al cancerului mamar (vedeți Protecția împotriva cancerului de prostată. Ghid argumentat științific și Protecția împotriva cancerului mamar. Ghid argumentat științific).
    Recomandări detaliate pentru pacienți în privința luării deciziilor medicale sunt prezentate în articolul Principii de luare a deciziilor medicale pentru pacienți și familiile lor

Cum se poate participa la un program de reducere a riscului de cancer de colon?

În multe țări europene, investigațiile preventive cu scop de protecție împotriva cancerului colorectal se organizează în mod centralizat și pacienții sunt invitați să participe la examinare odată ce ajung la vârsta de 50 de ani.

În alte țări sunt disponibile toate posibilitățile de diagnostic necesare pentru efectuarea investigațiilor preventive, însă pacienții trebuie să meargă la medic din inițiativă proprie și să aleagă împreună cu acesta metodele de diagnostic și programul de investigații.

În diferite țări, în calitate de program standard de protecție împotriva cancerului colorectal inclus în asigurarea medicală, se propun doar anumite teste diagnostice, de exemplu doar testul la hemoragii oculte în materii fecale prin metoda cu guaiac sau doar colonoscopia. Într-o astfel de situație, pacientul poate alege și o altă investigație, mai potrivită din perspectiva propriilor preferințe, însă va trebui să o achite din cont propriu.

Ce strategie de supraveghere și ce tratament pot fi justificate în cazul pacienților la care la colonoscopie au fost detectate modificări în colon (polipi, adenoame sau alte leziuni)?

În cazul persoanelor la care la colonoscopie nu sunt depistate modificări, riscul de diagnosticare a cancerului colorectal în următorii ani este scăzut. Astfel, o strategie optimă de protecție împotriva cancerului colorectal pentru ei este continuarea programului obișnuit de screening — dacă au decis să participe la un program de acest gen.

Pe de altă parte, în cazul persoanelor la care la colonoscopie sunt depistate anumite modificări, probabilitatea diagnosticării cancerului de colon în următorii ani poate fi scăzută, medie sau înaltă, în funcție de tipul modificărilor.

În cazul unor modificări, poate fi argumentată organizarea unui program mai intens de investigații preventive — efectuarea mai frecventă a colonoscopiei —, care ar permite detectarea noilor modificări precanceroase sau a cancerului la un stadiu incipient de dezvoltare.

În această secțiune a articolului vor fi prezentate informații cu privire la posibilitățile de tratament / supraveghere recomandate pacienților, la care la colonoscopie au fost observate asemenea modificări, precum:

  1. adenoame ale colonului,
  2. unul sau mai mulți polipi hiperplastici,
  3. o leziune serată sesilă,
  4. un polip adenomatos serat tradițional,
  5. carcinom.

Scopul colonoscopiei constă în examinarea suprafeței Interne a intestinului, pentru a căuta zone de țesuturi modificate care ar putea fi focare de cancer sau care s-ar putea transforma în cancer cu timpul.

În majoritatea cazurilor, asemenea modificări arată ca niște excrescențe mai mult sau mai puțin vizibile pe mucoasa intestinului, adică formațiuni ce proeminează în lumenul intestinal.

În timpul colonoscopiei, medicul poate vizualiza formațiunea cu un factor mare de mărire a imaginii, dar nu poate stabili definitiv structura acesteia. Din acest motiv, înainte de stabilirea definitivă a structurii formațiunilor detectate în timpul colonoscopiei, acestea sunt numite cu termenul general „polip colonic”.

Mai rar, porțiunile de țesuturi modificate arată ca niște adâncituri în pereții intestinului.

În prezent, în ghidurile destinate specialiștilor (vezi Surse), chirurgilor care efectuează colonoscopia li se recomandă să înlăture complet toți polipii detectați și să preleve probe de țesut pentru analiza histologică din toate celelalte sectoare modificate.

În unele cazuri, polipii depistați nu pot fi înlăturați imediat din cauza dimensiunilor mari — îndepărtarea unor asemenea formațiuni în timpul colonoscopiei se asociază cu un risc înalt de perforație intestinală sau hemoragie.

În acest caz, după colonoscopie, pacientului i se recomandă să treacă o intervenție chirurgicală suplimentară pentru înlăturarea completă a polipului.

Țesuturile tuturor polipilor înlăturați (și toate probele obținute din focare modificate) sunt trimise la laborator pentru analiza histologică.

La analiza histologică, secțiuni ale țesuturilor prelevate sunt colorate și examinate la microscop. În baza rezultatelor analizei histologice, polipii sunt clasificați în următoarele categorii:

  1. adenoame,
  2. polipi hiperplastici,
  3. leziuni serate sesile,
  4. polipi serați adenomatoși tradiţionali,
  5. carcinoame.

În secțiunile de mai jos vom discuta despre formularea concluziilor cu privire la riscul de dezvoltare a cancerului colorectal sau a modificărilor precanceroase în viitor și, respectiv, stabilirea programului de supraveghere potrivit, în funcție de tipul histologic al formațiunilor detectate, de numărul acestora și de alți factori.

Adenom colorectal

Termenul de adenom colorectal presupune o formațiune pe mucoasa intestinului gros, constituită din țesuturi în care a avut loc o dereglare mai mult sau mai puțin pronunțată a proceselor de diviziune și creștere celulară.

Adenoamele colorectale sunt considerate formațiuni precanceroase. Asta înseamnă că ele se pot transforma în tumori agresive, însă o asemenea tranziție poate dura destul de mult (10–15 ani), astfel încât adenoamele nu întotdeauna prezintă un pericol real pentru viața pacientului. pe schemă este reprezentată progresarea treptată a adenomului (polip colonic) până la cancer invaziv. Progresia durează un timp îndelungat (10–20 de ani) și este determinată de acumularea treptată a mutațiilor care dereglează procesele de diviziune celulară în mucoasa intestinală. Pe schemă este reprezentată progresarea treptată a adenomului (polip colonic) până la cancer invaziv. Progresia durează un timp îndelungat (10–20 de ani) și este determinată de acumularea treptată a mutațiilor care dereglează procesele de diviziune celulară în mucoasa intestinală.

Actualmente, se consideră că peste 95% dintre cazurile de cancer colorectal se dezvoltă din adenoame. Potențialul oncogen al adenoamelor a fost confirmat pentru prima dată în cadrul observațiilor asupra pacienților cu sindroame genetice, care se manifestă prin apariția în colon a multiplelor formațiuni de acest gen, precum și în cadrul cercetărilor în care s-a constatat o reducere semnificativă a riscului de cancer colorectal la pacienții la care adenoamele au fost înlăturate în timpul colonoscopiei sau sigmoidoscopie.

Analiza rezultatelor unui grup mare de cercetări a arătat că adenoamele sunt prezente la 22–58% dintre persoanele mai în vârstă de 50 de ani. Însă, la majoritatea pacienților, acestea nu se transformă în cancer.

S-a determinat că, în cazul pacienților la care la colonoscopia preventivă a fost detectat și înlăturat un adenom, probabilitatea depistării unor adenoame noi sau a cancerului în viitor depinde de următorii factori:

  1. de tipul histologic al adenomului înlăturat*;
  2. de gradul de displazie**;
  3. de numărul adenoamelor detectate;
  4. de dimensiunile adenoamelor detectate.

* Tipul histologic se determină în funcție de tipul predominant de țesut din structura adenomului. Conform tipului histologic, toate adenoamele de colon sunt clasificate în:

  • tubulare,
  • viloase,
  • tubulo-viloase.

** Termenul de displazie presupune schimbarea caracterului normal de creștere și diviziune celulară.

Cu cât este mai mare gradul de displazie, cu atât mai tare țesuturile adenomului se deosebesc de mucoasa normală intestinală și cu atât mai mult se aseamănă cu cancerul. În prezent, potrivit clasificării simplificate propuse de experții de la OMS, adenoamele se clasifică în:

  • adenoame cu un grad ridicat de displazie,
  • adenoame cu un grad scăzut de displazie.

Probabilitatea de diagnosticare a cancerului colorectal în viitor este mărită la toți pacienții la care a fost au fost depistate adenoame, însă cel mai înalt risc îl au pacienții la care:

  • a fost depistat și înlăturat un adenom cu dimensiunea de 10 mm sau mai mare — în cazul în care dimensiunile depășesc 1 cm, probabilitatea dezvoltării cancerului se mărește aproape de 4 ori, comparativ cu adenoamele mai mici de 1 cm,
  • a fost detectat și înlăturat un adenom cu structură preponderent viloasă, sau
  • a fost detectat și înlăturat un adenom cu focare de displazie de grad ridicat.

Probabilitatea de diagnosticare a cancerului colorectal în viitor se mărește și în cazul în care la un pacient sunt depistate concomitent mai mult de 3 adenoame. Analiza rezultatelor unui șir de cercetări a arătat că, comparativ cu pacienții la care a fost detectat și înlăturat un singur adenom, la pacienții la care la prima colonoscopie au fost depistate 3 sau 4 adenoame, apariția unor adenoame noi în viitor are loc aproape de 2 ori mai frecvent. La pacienții la care în timpul primei colonoscopii au fost identificate 5 sau mai multe adenoame, apariția unor adenoame noi în viitor are loc aproape de 4 ori mai frecvent.

Riscul crescut de detectare a unor focare de cancer și adenoame noi la pacienții la care anterior au fost înlăturate adenoame poate fi legat cu câteva cauze:

  • în primul rând, acești pacienți pot avea o predispoziție înaltă față de formarea adenoamelor și cancerului,
  • în al doilea rând, în cazul pacienților la care este prezent un număr mare de adenoame probabilitatea faptului că unul sau mai multe adenoame au rămas neobservate în timpul primei investigații este mai mare decât în cazul pacienților cu un singur sau cu doar câteva adenoame.

Astfel, scopul programului de supraveghere pentru pacienții, la care au fost înlăturate adenoame în timpul primei colonoscopii, este:

  1. detectarea și înlăturarea adenoamelor care au putut fi omise în timpul primei investigații;
  2. detectarea și înlăturarea noilor adenoame;
  3. detectarea focarelor de cancer la un stadiu mai precoce de dezvoltare.

Analiza rezultatelor unui grup de cercetări, în care s-au făcut observații asupra stării a peste 9000 de persoane, la care au fost înlăturate anterior adenoame, a arătat că la colonoscopie repetată peste 5 ani adenoame de dimensiuni mari au fost detectate la 12%, iar cancerul colorectal — la 0,6% dintre pacienți.

Rezultatele acestui studiu au confirmat că probabilitatea diagnosticării cancerului sau a adenoamelor noi depinde într-o mare măsură de numărul adenoamelor depistate la investigația precedentă.

În funcție de factorii enumerați mai sus — tipul histologic, gradul de displazie și dimensiunile adenoamelor detectate — pacienților le pot fi propuse următoarele programe de supraveghere:

Programul pentru pacienții din categoria de risc scăzut

La categoria de pacienți cu risc scăzut de diagnosticare în viitor a cancerului colorectal sau al unui nou adenom se referă persoanele, la care anterior au fost înlăturate doar 1 sau 2 adenoame de dimensiuni mici (sub 10 cm), cu predominarea țesutului tubular la analiza histologică și displazie de grad redus. După depistarea și înlăturarea unor asemenea adenoame, probabilitatea diagnosticării cancerului colorectal în următorii câțiva ani este foarte mică, iar probabilitatea apariției unor adenoame de dimensiuni mari — circa 1%.

Pacienților din categoria de risc scăzut li se recomandă continuarea programului obișnuit de screening, adică repetarea colonoscopiei la intervale de 10 ani (sau alegerea unui alt test de screening) atât timp, cât acest lucru rămâne justificat în cazul lor.

Dacă sunt motive pentru a presupune că la prima investigație nu a putut fi vizualizată întreaga suprafață internă a colonului sau că pacientul poate avea predispoziție ereditară sporită la această afecțiune, unii experți recomandă repetarea colonoscopiei peste 5 ani. Dacă la această investigație nu vor fi detectate modificări patologice, pacienților li se recomandă să revină la programul obișnuit de screening sau să renunțe la screening, în funcție de decizia personală informată.

Programul pentru pacienții cu risc mediu

La categoria de pacienți cu risc mediu de diagnosticare în viitor a cancerului colorectal sau al unui adenom nou se referă persoanele care:

  • fie au fost detectate 3 sau 4 adenoame, indiferent de dimensiuni și de structura histologică;
  • fie a fost detectat un singur adenom cu dimensiunea între 10 și 19 mm;
  • fie a fost detectat unul sau mai multe adenoame cu structura preponderent viloasă (indiferent de dimensiuni);
  • fie a fost detectat un adenom cu displazie de grad înalt.

Analiza rezultatelor unei serii de cercetări a arătat că, în grupul de pacienți, la care în timpul primei colonoscopii au fost detectate 3 sau mai multe adenoame, la 9% dintre ei la următoarea colonoscopie efectuată peste 5 ani din nou au fost detectate adenoame cu un grad înalt de displazie. Pentru comparație, adenoamele cu grad înalt de displazie sunt diagnsoticate la doar 1% dintre pacienții la care la prima colonoscopie a fost depistat și înlăturat un singur adenom.

1. Pacienților din grupul de risc mediu li se recomandă repetarea colonoscopiei cu o frecvență de o dată la 3 ani:

1.1. Dacă la colonoscopia repetată nu vor fi detectate adenoame noi sau alte modificări, se recomandă efectuarea următoarelor colonoscopii la intervale de 5 ani:

  • Dacă la colonoscopie repetată nu se vor detecta niciun fel de modificări, se recomandă repetarea colonoscopiei 1 dată la 10 ani (sau selectarea unei alte investigații de screening) atât timp cât această măsură va continua să prezinte valoare pentru persoana respectivă. Într-o astfel de situație, se presupune că riscul detectării unui nou adenom sau al cancerului colorectal este scăzut.
  • Dacă la colonoscopie repetată vor fi detectate modificări, programul ulterior de supraveghere se întocmește în funcție de tipul modificărilor, după cum se explică în secțiunea dată a articolului.

1.2. Dacă la colonoscopia repetată vor fi detectate adenoame noi, în baza cărora pacientul se va referi la categoria de risc scăzut sau mediu, se recomandă reînceperea ciclului de investigații de la început (vezi punctul 1.), adică efectuarea următoarei colonoscopii peste 3 ani.

1.3. Dacă la colonoscopia repetată vor fi identificate modificări noi, în baza cărora pacientul se va atribui categoriei de risc înalt, se recomandă efectuarea următoarei colonoscopii peste 1 an (vezi mai jos Programul pentru pacienții cu risc înalt).

Programul pentru pacienții cu risc înalt

La categoria de pacienți cu risc înalt de detectare ulterioară a unui adenom sau cancer colorectal se referă pacienții, la care, în timpul colonoscopiei preventive sau în timpul examinărilor cu scop de monitorizare:

  • fie au fost detectate 5 sau mai multe adenoame, indiferent de dimensiuni,
  • fie a fost detectat un adenom cu dimensiunea de 20 mm sau mai mare.

Comparativ cu pacienții la care au fost detectate doar 1–2 adenoame de dimensiuni mici, la cei la care se depistează 5 adenoame sau mai multe probabilitatea diagnosticării unor adenoame noi în viitor este de aproape 4 ori mai mare.

La pacienții la care a fost detectat un adenom cu dimensiunea de 20 mm sau mai mare riscul respectiv este de 2 ori mai mare.

Pacienților la care au fost detectate peste 10 adenoame li se recomandă să analizeze posibilitatea efectuării unui consult genetic în legătură cu polipoza adenomatosă familială (vezi mai jos Programul de protecție pentru persoanele care se presupune că au un risc foarte înalt de cancer colorectal).

1. Pacienților din grupul de risc înalt li se recomandă repetarea colonoscopiei peste 1 an, pentru detectarea eventuală a adenoamelor care au putut rămâne neobservate:

1.1. Dacă la colonoscopia repetată nu se vor depista adenoame noi sau vor fi detectate adenoame caracteristice categoriei de risc scăzut sau mediu, se recomandă efectuarea următoarelor colonoscopii cu o frecvență de o dată la 3 ani.

  • Dacă la colonoscopie repetată nu vor fi detectate modificări, se recomandă efectuarea următoarelor colonoscopii cu o frecvență de 1 dată la 5 ani, atât timp cât această măsură va continua să prezinte valoare pentru persoana respectivă.

1.2. Dacă la colonoscopia repetată vor fi identificate modificări noi, în baza cărora pacientul se va atribui categoriei de risc înalt, se recomandă efectuarea următoarei colonoscopii peste 1 an — adică reînceperea ciclului de supraveghere de la început, vezi punctul 1.

Polipii hiperplastici ai colonului

Termenul de polip hiperplastic presupune un sector de țesut proliferat (îngroșat) în stratul mucos a intestinului gros, fără semne de displazie.

La majoritatea persoanelor, polipii hiperplastici (PH) niciodată nu se transformă în cancer.

Polipii hiperplastici de dimensiuni mici, localizați doar în porțiunea distală a colonului, se transformă în cancer excepțional de rar. Până în prezent, în literatura medicală au fost descrise doar câteva cazuri de acest gen.

În caz de prezență a polipilor hiperplastici în porțiunea dreaptă a colonului, a polipilor hiperplastici cu dimensiuni mai mari de 10 mm sau a polipilor hiperplastici multipli în porțiunea distală a intestinului, probabilitatea dezvoltării cancerului se mărește, însă în mare parte rămâne scăzută.

Excepție fac cazurile de așa-numită polipoză hiperplastică, în cazul căreia probabilitatea de diagnosticare a cancerului colorectal în următorii ani este foarte înaltă.

Polipoza hiperplastică este o stare care se caracterizează prin:

  • Prezența a peste 5 polipi hiperplastici în porțiunea dinafara intestinului sigmoid, doi sau mai mulți polipi fiind mai mare de 1 cm.
  • Prezența polipilor hiperplastici în afara intestinului sigmoid, indiferent de numărul și dimensiunile acestora, dacă cineva dintre rudele de gradul întâi ale pacientului (părinte, copil, frate sau soră) a fost diagnosticat cu polipoză hiperplastică.
  • Prezența în afara intestinului sigmoid a peste 30 de polipi hiperplastici, indiferent de dimensiuni.

Datele cu privire la probabilitatea dezvoltării cancerului colorectal la pacienții cu polipi hiperplastici sunt limitate, motiv pentru care organizațiile medicale încă nu au ajuns la un consens în privința unui program adecvat de supraveghere în caz de prezență a acestor formațiuni. Potrivit mai multor experți, înainte de obținerea mai multor date în acest sens, pacienților le poate fi propusă următoarea schemă de monitorizare:

1. Dacă polipii hiperplastici au fost detectați doar în porțiunea distală a colonului (în intestinul sigmoid sau rect), dimensiunile acestora sunt mai mici de 10 mm și în țesuturile lor nu sunt prezente focare de displazie, indiferent de numărul polipilor, pacienților li se recomandă continuarea programului obișnuit de screening. Unii experți presupun că în acest caz programul preferat de screening este efectuarea colonoscopiei o dată la 10 ani.

2. Dacă 3 sau mai mulți polipi hiperplastici cu dimensiuni mai mici de 5 mm au fost detectați în afara intestinului sigmoid și rect, la fel se recomandă efectuarea screeningului conform programului obișnuit, adică repetarea colonoscopiei o dată la 10 ani.

3. Dacă, în afara intestinului sigmoid sau rect, sunt detectați 4 sau mai mulți polipi hiperplastici mai mici de 5 mm, pacientului i se recomandă să repete colonoscopia peste 5 ani.

4. Pacientului i se recomandă să repete colonoscopia peste 5 ani, dacă în afara intestinului sigmoid a fost detectat cel puțin 1 polip hiperplastic cu un diametru mai mare de 5 mm.

5. Pacienților cu polipoză hiperplastică li se recomandă să facă următoarea colonoscopie peste 1 an. De asemenea, li se propune să ia în considerare posibilitatea unui consult genetic pentru diagnosticul potențialelor tulburări genetice. Consultația genetică pot prezenta valoare atât pentru pacientul însuși, cât și pentru rudele sale.

Leziuni serate sesile (cu bază largă de implantare)

Leziunile serate sesile (sessile serrated lesions, SSL, SSA) sunt un tip relativ rar de polipi colonici, care, vizualizate la microscop, au margini caracteristice dințate.

Se știe că aceste formațiuni au potențial de transformare în cancer. Probabilitatea diagnosticării cancerului în următorii ani poate fi crescută în cazul în care dimensiunile adenoamelor serate înlăturate depășesc 1 cm, dacă acestea se localizează în partea dreaptă a colonului sau dacă conțin focare de displazie.

În majoritatea cazurilor, malignizarea polipilor serați are loc foarte lent (în medie, timp de 17 ani). Însă, unele tipuri rare de adenoame serate se pot transforma în cancer colorectal mult mai repede.

Astfel:

1. Dacă au fost depistate și înlăturate mai puțin de 3 adenoame serate sesile (cu bază largă de implantare) cu dimensiuni mai mici de 10 mm, efectuarea următoarei colonoscopii se recomandă peste 5 ani.

2. Dacă a fost identificată cel puțin o leziune serată sesilă cu dimensiuni de peste 10 mm sau o leziune serată cu displazie sau peste 3 leziuni serate cu dimensiuni mai mici de 10 mm, pacientului i se recomandă să repete colonoscopia peste 3 ani.

Polipi serați adenomatoși tradiţionali

Polipii serați adenomatoși tradiţionali (eng. traditional serrated adenomas, TSA) sunt leziuni serate în care, concomitent, sunt prezente țesuturi caracteristice atât leziunilor serate, cât și adenoamelor.

Potrivit rezultatelor unui studiu, din 110 mostre examinate de adenoame serate obișnuite, în 37% dintre ele se conțineau focare de displazie de grad înalt, iar în 11% s-au depistat mici focare de cancer la un stadiu incipient de dezvoltare.

Probabilitatea diagnosticării în viitor a cancerului la pacienții la care au fost înlăturați polipi adenomatoși serați tradiționali încă nu a fost stabilită în mod definitiv, însă se presupune că aceasta este similară cu frecvența diagnosticării cancerului la pacienții cu adenoame mari sau cu adenoame cu displazie. Din acest motiv, în prezent, pacienților cu polipi adenomatoși serați tradiționali li se propune același program de supraveghere, ca și pacienților cu adenoame simple (vezi mai sus):

  • Dacă a fost detectat și înlăturat un singur polip serat adenomatos tradițional mai mic de 10 mm, se recomandă efectuarea colonoscopiei peste 5 ani.
  • Dacă a fost detectat și înlăturat un singur polip serat adenomatos tradițional mai mare de 10 mm, se recomandă efectuarea colonoscopiei peste 3 ani.
  • Dacă au fost detectați și înlăturați 3 sau mai mulți polipi serați adenomatoși tradiționali mai mici de 10 mm, se recomandă efectuarea colonoscopiei peste 3 ani.

Carcinom

Carcinom înseamnă „cancer”. Pacienților la care a fost detectat carcinomul li se recomandă tratament selectat în funcție de gradul de răspândire a tumorii. În multe cazuri, carcinoamele colonului la diferite stadii de dezvoltare pot fi înlăturate complet.

Recomandările ulterioare cu privire la tratamentul și programul de supraveghere în caz de cancer de colon nu sunt incluse în acest ghid.

Raportul dintre beneficiile și riscurile programului de supraveghere. La ce vârstă este justificată încetarea programului de supraveghere?

Ca și în caz de investigații preventive la persoane asimptomatice, la care nu au fost detectate adenoame (vezi mai sus), continuarea programului de supraveghere în cazul pacienților, la care au fost depistate adenoame și alte formațiuni, este justificată doar dacă se presupune că identificarea și înlăturarea formațiunilor noi îi va aduce persoanei respective beneficii și va contribui la prelungirea vieții acesteia.

Pentru majoritatea pacienților, valoarea continuării supravegherii începe să se reducă după vârsta de 75 de ani, dacă speranța de viață în cazul lor poate fi redusă din alte cauze. Analizând opțiunea de continuare a programului de supraveghere după 75 de ani, pacienții trebuie să ia în considerare faptul că transformarea adenoamelor în tumori agresive, de regulă, durează mulți ani (între 10 și 20 de ani), astfel încât adenoamele noi, dacă se vor forma în viitor, cel mai probabil, nu vor reuși să se transforme în cancer.

Totodată, pentru unii pacienți care continuă să fie într-o stare bună de sănătate și la 75 de ani continuarea programului de supraveghere poate rămâne o decizie argumentată.

***

În continuare vom prezenta informații cu privire la posibilitățile de investigații preventive (screening), de care se pot folosi persoanele, care se presupune că au un risc crescut de cancer colorectal (vezi mai sus secțiunea Selectarea programului de investigații preventive în baza predispoziției individuale la cancer colorectal).

Programele de prevenție pentru persoanele care se presupune că au un risc înalt sau foarte înalt de cancer colorectal

Î categoria de „risc potențial foarte înalt” se referă persoanele care provin din familii, în care au fost cel puțin 3 cazuri de cancer colorectal sau asemenea maladii oncologice, precum cancerul uterin (endometrial), cancerul intestinului subțire, cancerul de ureter sau cancerul renal și care corespund tuturor celor 3 criterii de mai jos:

  1. una dintre persoanele afectate este rudă de gradul întâi cu celelalte două persoane care s-au îmbolnăvit (adică părinte, copil, frate sau soră).
  2. cazurile de cancer au fost diagnosticate la reprezentanții a două sau trei generații;
  3. cel puțin la o persoană, maladia a fost detectată la o vârstă mai tânără de 50 de ani.

În literatura medicală, acest sistem de evaluare este numit criteriile Amsterdam II.

În prezent, acest sistem se folosește de către mulți specialiști cu scop de estimare a probabilității prezenței sindromului de cancer de colon nepolipos ereditar (HNPCC) sau a polipozei adenomatoase familiale (PAF).

În cazul persoanelor din familii ce corespund criteriilor Amsterdam II, prezența modificărilor genetice este asociată cu un risc foarte înalt de cancer colorectal și tumori în alte organe. Posibil că pentru unii dintre acești oameni diagnosticul precoce și tratamentul pot prezenta beneficii. Înainte de alegerea programului de protecție, este argumentată efectuarea:

  • consiliere genetică și
  • teste genetice moleculare.

Dacă rezultatele diagnosticului sugerează că dereglările caracteristice HNPCC cu siguranță lipsesc, pacienții pot alege în mod argumentat programul de screening destinat persoanelor cu risc mediu sau înalt (vedeți secțiunile corespunzătoare ale articolului).

Pacienții la care se presupune prezența PAF pot alege programul obișnuit de screening în cazul în care semnele maladiei nu au fost detectate la ei înainte de vârsta de 50 de ani.

Pe de altă parte, dacă testele genetice vor indica prezența dereglărilor caracteristice formelor clasice sau moderate de HNPCC sau PAF, pacientului și rudelor sale li se recomandă să meargă la un centru medical specializat în supravegherea persoanelor cu risc semnificativ crescut de cancer colorectal, pentru elaborarea și implementarea unui program individual de protecție.

În continuare vom prezenta date generalizate cu privire la structura posibilă a programului de protecție în caz de PAF și HNPCC. Recomandări depline în legătură cu diagnosticul HNPCC sau PAF nu sunt incluse în acest ghid. Cititorilor care ar vrea să obțină mai multe detalii în această privință le recomandăm să vadă următoarele surse:

Genetics of Colorectal Cancer (PDQ®) –Health Professional Version

Un program posibil de monitorizare/tratament în cazul persoanelor cu HNPCC (sindromul Lynch)

(1.) Adulții purtători de mutații genetice caracteristice sindromului cancerului colorectal nonpolipozic ereditar (HNPCC, sindromul Lynch) au un risc foarte înalt de a se îmbolnăvi de cancer în diferite organe în decursul vieții (aproape 90%).

Probabilitatea dezvoltării cancerului de colon în decursul întregii vieți la persoanele cu această afecțiune constituie circa 60–70%. În plus, ei au un risc crescut de cancer în alte organe. Mai exact:

  • în cazul femeilor cu această afecțiune, probabilitatea apariției cancerului endometrial în decursul întregii vieți constituie între 20 și 60%, iar a cancerului ovarian, între 10 și 15%;
  • femeile și bărbații cu această afecțiune au un risc general de a se îmbolnăvi pe parcursul vieții de cancer gastric de 2–13%, de cancer de intestin subțire — între 4 și 8%, de cancer de rinichi sau ureter — între 1 și 12%, și de cancer de pancreas — aproximativ 3,7%.

(2.) În cazul purtătorilor mutației HNPCC, probabilitatea de cancer înainte de vârsta de 25 de ani este mică, însă, în general, la ei există tendința de îmbolnăvire de cancer la o vârstă mai tânără decât populația generală. Vârsta medie de diagnosticare a cancerului colorectal la persoanele purtătoare de HNPCC este 44 de ani, iar vârsta medie de diagnosticare a cancerului endometrial — între 46 și 48 de ani.

(3.) Programul de investigații preventive pentru pacienții cu HNPCC poate include:

  1. Pentru femei și bărbați: efectuarea colonoscopiei o dată la 1–2 ani, începând cu vârsta de 25–30 de ani sau cu 10 înainte de vârsta cea mai tânără la care cancerul a fost diagnosticat la cineva din familia pacientului. Colonoscopia oferă posibilitatea diagnosticării cancerului colorectal la un stadiu precoce de dezvoltare, atunci când șansele de vindecare sunt cele mai mari. Informații detaliate despre colonoscopie sunt prezentate mai sus.
  2. Pentru femei: începând cu vârsta de 30–35 de ani, efectuarea anuală a unui examen ginecologic care să includă:

Un program posibil de monitorizare/tratament în cazul persoanelor cu polipoză adenomatoasă familială

(1.) Polipoza adenomatoasă familială (PAF) este o afecțiune genetică relativ rară, care se caracterizează prin formarea în colon, după al doilea deceniu de viață, a multiplelor formațiuni (adenoame), din care se poate dezvolta o tumoare agresivă.

Având în vedere faptul că adenoamele se formează în număr mare (peste 100 în caz de manifestare clasică a maladiei), fără tratament probabilitatea dezvoltării cancerului colorectal la acești oameni constituie aproape 100%.

În plus, pacienții cu această afecțiune au un risc semnificativ crescut de apariție a altor forme de cancer, inclusiv cancer de intestin subțire, cancer de stomac, cancer tiroidian, cancer al sistemului nervos etc.

(2.) Manifestările PAF pot fi foarte similare cu cele ale sindromului Lynch. În ambele cazuri în familii se înregistrează cazuri multiple de cancer la vârste relativ tinere. Pentru diferențierea definitivă a maladiilor se recomandă efectuarea unor teste genetice speciale, însă mutațiile caracteristice PAF nu pot fi întotdeauna determinate.

(3.) În cazurile în care anamneza familială sugerează prezența PAF (familia corespunde criteriilor Amsterdam II), dar la testare genetică nu sunt identificate mutații caracteristice PAF, prezența acestei tulburări genetice nu poate fi exclusă.

Într-o astfel de situație, pacientului — și rudelor sale apropiate care, la fel, pot avea această tulburare — i se recomandă efectuarea sigmoidoscopiei la intervale de 1–2 ani, începând cu vârsta de 12–14 ani.

Dacă la investigație vor fi detectate adenoame multiple — diagnosticul de PAF se va confirma, caz în care pacientului i-ar putea fi propusă opțiunea de înlăturare completă a colonului.

Dacă până la vârsta de 40 de ani nu sunt detectate adenoame, se recomandă efectuarea sigmoidoscopiei o dată la 3 ani până la 50 de ani.

Dacă nici până la 50 de ani nu se vor depista adenoame, se recomandă trecerea la un program de supraveghere destinat persoanelor cu risc mediu (vedeți mai sus Programul de investigații preventive pentru persoanele mai în vârstă de 50 de ani, care nu au motive pentru a presupune o predispoziție ereditară crescută la cancer colorectal), deoarece, în acest caz, riscul de PAF este scăzut.

Programul de investigații preventive pentru persoanele la care, pe baza antecedentelor familiale, se presupune prezența unui risc înalt de cancer colorectal, dar care nu se încadrează în criteriile de diagnostic al sindroamelor genetice cunoscute

(1.) Aproximativ 20–30% dintre cazurile de cancer colorectal sunt diagnsoticate la persoanele ce provin din familii în care deja au fost înregistrate câteva cazuri de această boală, însă care nu corespund complet criteriilor Amsterdam II.

(2.) Rudele apropiate ale pacienților care s-au îmbolnăvit de cancer colorectal au un risc mărit de apariție a acestei boli.

Relația dintre riscul individual de cancer colorectal și anamneza familială poate fi prezentată în felul următor:

Câte cazuri de cancer colorectal au fost în familie și care este gradul de rudenie cu persoanele afectate? Cât este de crescută probabilitatea cancerului colorectal la alți membri ai familiei, comparativ cu riscul mediu?
Dacă cancerul colorectal a fost diagnosticat la o singură rudă de gradul întâi, care s-a îmbolnăvit la o vârstă mai tânără de 45 de ani. de aproape 4 ori
Dacă cancerul colorectal a fost diagnosticat la o singură rudă de gradul întâi, care s-a îmbolnăvit la vârsta între 45 și 59 de ani. de 2,25 de ori
Dacă cancerul a fost diagnosticat la două sau mai multe rude de gradul întâi, indiferent de vârsta la care a fost depistată maladia. de 4,25 ori
Dacă cancerul colorectal a fost diagnosticat la două rude de gradul doi. de 2,3 ori
Dacă la cineva dintre rudele de gradul întâi a fost detectat un adenom colorectal înainte de vârsta de 50 de ani. de 2–4,4 ori Dacă adenomul a fost detectat după vârsta de 50 de ani, riscul se mărește doar într-o măsură nesemnificativă.
Dacă cancerul colorectal a fost diagnosticat doar la o rudă de gradul doi sau trei sau doar la o rudă de gradul întâi mai în vârstă de 60 de ani, riscul de cancer este mărit doar într-o măsură nesemnificativă (de 1,5 ori).

Persoanelor din această categorie li se recomandă să analizeze opțiunea de supraveghere în conformitate cu programul destinat persoanelor cu risc mediu, vedeți mai sus Programul de investigații preventive pentru persoanele mai în vârstă de 50 de ani, care nu au motive pentru a presupune o predispoziție ereditară crescută la cancer colorectal.

Astfel, la categoria de risc potențial înalt de cancer colorectal se atribuie persoanele, familiile cărora nu corespund criteriilor Amsterdam II, dar în care:

  • cancerul a fost diagnosticat la o rudă de gradul întâi care s-a îmbolnăvit la o vârstă mai tânără de 60 de ani;
  • cancerul a fost diagnosticat la câteva rude de gradul 1 sau 2 pe linie maternă sau pe linie paternă (indiferent de vârstă);
  • adenomul colorectalal fost diagnosticat la o rudă de gradul 1 la o vârstă mai tânără de 50 de ani.

(3.) În majoritatea cazurilor, la rudele pacienților care s-au îmbolnăvit de cancer colorectal, chiar și după o testare genetică minuțioasă, nu este identificată nicio tulburare genetică cunoscută în prezent. Doar în cazuri relativ rare* sunt diagnosticate HNPCC, PAF sau alte anomalii genetice.

*Neajunsul criteriilor Amsterdam II constă în faptul că acestea nu permit o estimare precisă a riscului de prezență a HNPCC sau PAF în familii mici, astfel încât membrii familiilor care nu corespund criteriilor, dar care au o rudă sau două cu cancer colorectal tot pot avea mutațiile respective. Însă chiar și în cazurile în care la aceste persoane nu sunt identificate modificări genetice, ele pot obține beneficii de la un program individualizat de supraveghere:

(4.) Persoanelor ce fac parte din categoria de „risc potențial înalt” le pot fi oferite următoarele opțiuni:

(4.1.) Dacă cancerul a fost diagnosticat doar la 1 rudă de gradul întâi la o vârstă ma tânără de 45 de ani, luând în considerare inexactitatea criteriilor Amsterdam II în familii mici, poate fi justificată efectuarea din start a testelor genetice pentru excluderea HNPCC sau PAF (vedeți mai sus).

Indiferent de decizia de a face sau nu testele genetice, se recomandă efectuarea regulată a colonoscopiei (de la o vârstă mai tânără și ceva mai frecvent decât se recomandă persoanelor cu risc mediu).

Un astfel de program poate include: efectuarea primei colonoscopii cu 10 ani înainte de cea mai tânără vârstă la care a fost diagnosticat cancerul în familia respectivă (dar nu mai târziu de 40 de ani) și repetarea colonoscopiei o dată la 5 ani.

De exemplu, dacă o persoană a fost diagnosticată cu cancer la vârsta de 45 de ani, rudelor sale li se recomandă să facă prima colonoscopie la vârsta de 35 de ani. Dacă, însă, o persoană a fost diagnosticată cu cancer la 58 de ani, rudelor sale de gradul întâi li se recomandă să facă prima colonoscopie la 40 de ani.

(4.2.) Persoanelor cu o rudă de gradul întâi diagnosticată cu cancer colorectal până la vârsta de 60 de ani sau cu mai multe rude de gradul înâi diagnosticate cu cancer (indiferent de vârstă) li se recomandă efectuarea primei colonoscopii cu 10 înainte de cea mai tânără vârstă la care a fost diagnosticată maladia în familie (dar nu mai târziu de 40 de ani) și repetarea colonoscopiei nu mai rar de o dată la 5–10 ani.

(4.3.) Persoanelor care au mai multe rude de gradul doi pe una dintre linii (maternă sau paternă) diagnosticate cu cancer li se recomandă să aleagă un program de screening din cele destinate persoanelor din grupul de risc mediu (vedeți secțiunea Programul de investigații preventive pentru persoanele mai în vârstă de 50 de ani, care nu au motive pentru a presupune o predispoziție ereditară crescută la cancer colorectal), dar să înceapă investigațiile nu de la 50, ci de la 40 de ani.

(4.4.) Persoanele care au o rudă de gradul întâi la care a fost detectat un adenom colorectal la o vârstă mai tânără de 50 de ani li se recomandă să facă prima colonoscopie cu 10 înainte de vârsta la care a fost diagnosticat adenomul la ruda sa.

Dacă la investigație nu vor fi detectați polipi ai colonului, se recomandă repetarea colonoscopiei nu mai rar de 1 dată la 10 ani. Dacă la investigație vor fi detectate leziuni patologice, programul ulterior de protecție se alcătuiește în funcție de tipul leziunilor (vedeți mai sus secțiunea Ce strategie de supraveghere și tratament poate fi justificată în cazul pacienților la care la colonoscopie au fost detectate modificări în colon?).

(4.5.) Persoanelor care au o singură rudă de gradul doi sau trei diagnosticată cu cancer colorectal li se recomandă să aleagă o opțiune de screening destinată persoanelor din categoria de risc statistic mediu și să înceapă investigațiile de la vârsta de 50 de ani (vedeți mai sus secțiunea Programul de screening pentru persoanele mai în vârstă de 50 de ani, care nu au motive pentru a presupune o predispoziție ereditară crescută la cancer colorectal).

Programul de protecție împotriva cancerului colorectal pentru persoanele cu risc înalt asociat cu colita ulcerativă sau boala Crohn

(1.) Persoanele care suferă de colită ulcerativă sau de boala Crohn sunt predispuse la un risc mărit de cancer colorectal (cu excepția cazurilor, când este afectat doar intestinul rect, în care riscul se mărește doar nesemnificativ).

(2.) S-a stabilit că, în cazul pacienților cu colită ulcerativă care afectează cea mai mare parte a intestinului, probabilitatea apariției cancerului colorectal se mărește proporțional cu durata bolii.

Peste 10 ani de la apariția primelor simptome de colită ulcerativă, probabilitatea diagnosticării cancerului colorectal constituie circa 2%. Peste 20 de ani de la debutul bolii, riscul diagnsoticării cancerului de colon crește până la 8%, iar peste 30 de ani — până la 18%. În cazul pacienților cu boala Crohn, riscul de cancer colorectal se mărește într-un mod similar.

Riscul apariției cancerului colorectal depinde de gradul de răspândire a bolii, precum și de prezența colangitei sclerozante primare și de prezența predispoziției genetice (o rudă de gradul întâi care s-a îmbolnăvit de cancer de colon la o vârstă mai tânără de 50 de ani).

(3.) La pacienții cu colită ulcerativă efectuarea regulată a colonoscopiei oferă posibilitatea diagnosticării unei eventuale tumori colorectale și posibil reduce mortalitatea de cancer de colon.

Pentru pacienții cu maladia Crohn beneficiul efectuării colonoscopiei preventive încă nu a fost dovedit în studii, însă nu există motive teoretice pentru a presupune că în cazul lor o asemenea strategie ar fi ineficace.

(4.) Diferite organizații (vezi Surse) le propun pacienților cu maladia Crohn sau cu colită ulcerativă programe ceva diferite de investigații preventive. În format generalizat, aceste programe pot fi prezentate în felul următor:

Pacienților cu colita ulcerativă sau cu maladia Crohn li se recomandă să facă prima colonoscopie peste 10 ani de la debutul bolii.

Strategia ulterioară de monitorizare depinde de gradul de răspândire a maladiei, precum și de alți factori:

  • În caz de colită ulcerativă extinsă fără semne de inflamație activă sau în caz de maladia Crohn cu afectarea doar a părții din stânga a colonului, poate fi recomandată efectuarea următoarei colonoscopii peste 5 ani.
  • În caz de colită ulcerativă extinsă cu semne de inflamație activă și în cazul în care au fost detectați polipi colonici sau dacă pacientul are o rudă de gradul întâi diagnosticată cu cancer colorectal la o vârstă mai tânără de 50 de ani, se recomandă efectuarea următoarei colonoscopii peste 3 ani.
  • În cazul unui grad înalt de extindere a colitei ulcerative cu semne moderate sau pronunțate de inflamație, sau dacă a avut loc stenozarea intestinului, dacă în ultimii 5 ani a fost detectat un adenom sau dacă pacientul suferă de colangită sclerozantă, precum și dacă cineva din rudele de gradul întâi ale pacientului s-a îmbolnăvit de cancer colorectal la o vârstă mai tânără de 50 de ani, se recomandă efectuarea următoarei colonoscopii peste 1 an.
Vedeți sursele
  • German Guideline Program in Oncology. (2014). Evidenced-based Guideline for Colorectal Cancer. Awmf, (August), 1–251. Retrieved from http://leitlinienprogramm-onkologie.de/uploads/tx_sbdownloader/LL_Colorectal_Cancer_1.1_english.pdf
  • Dreier, M., Borutta, B., Seidel, G., Münch, I., Kramer, S., Töppich, J., Walter, U. (2014). Communicating the benefits and harms of colorectal cancer screening needed for an informed choice: A systematic evaluation of leaflets and booklets. PLoS ONE9(9). https://doi.org/10.1371/journal.pone.0107575
  • Steckelberg, A., Hülfenhaus, C., Haastert, B., & Mühlhauser, I. (2011). Effect of evidence based risk information on “informed choice” in colorectal cancer screening: randomised controlled trial. BMJ (Clinical Research Ed.)342, d3193. https://doi.org/10.1136/bmj.d3193
  • Darmkrebs Screening Herausgegeben von: Anke Steckelberg / Ingrid Muehlhauser, Universität Hamburg, Fachwissenschaft Gesundheit, 20146 Hamburg März 2003
  • Von Karsa, L., Patnick, J., Segnan, N., Atkin, W., Halloran, S., Lansdorp-Vogelaar, I., Valori, R. (2013). European guidelines for quality assurance in colorectal cancer screening and diagnosis: Overview and introduction to the full Supplement publication. Endoscopy45(1), 51–59. https://doi.org/10.1055/s-0032-1325997
  • Malila, N., Senore, C., Armaroli, P., International Agency for Research on, C., Steele, R. J. C., Rey, J. F., Armaroli, P. (2012). European guidelines for quality assurance in colorectal cancer screening and diagnosis. First Edition Professional requirements and training. Endoscopy44(SUPPL3), SE31-48. Retrieved from uroweb.org/gls/pockets/english/07_Prostate_Cancer.pdf
  • Quirke, P., Risio, M., Lambert, R., Von Karsa, L., & Vieth, M. (2012). European guidelines for quality assurance in colorectal cancer screening and diagnosis. First Edition Quality assurance in pathology in colorectal cancer screening and diagnosis, 44(SUPPL3), 88–105. https://doi.org/10.1055/s-0032-1309797
  • Steele, R. J., Pox, C., Kuipers, E. J., Minoli, G., Lambert, R., & International Agency for Research on, C. (2012). European guidelines for quality assurance in colorectal cancer screening and diagnosis. First Edition Management of lesions detected in colorectal cancer screening. Endoscopy44 Suppl 3, SE140-50. https://doi.org/10.1055/s-0032-1309802
  • Quirke, P., Risio, M., Lambert, R., Von Karsa, L., & Vieth, M. (2011). Quality assurance in pathology in colorectal cancer screening and diagnosis-European recommendations. Virchows Archiv458(1), 1–19. https://doi.org/10.1007/s00428-010-0977-6
  • Moss, S., R. Ancelle-Park., & Brenner, H. (2012). European guidelines for quality assurance in colorectal cancer screening and diagnosis. First Edition Evaluation and interpretation of screening outcome. Endoscopy44(S 03), SE49-SE64. https://doi.org/10.1055/s-0032-1309791
  • Karsa, L. V., Patnick, J., & Segnan, N. (2012). European guidelines for quality assurance in colorectal cancer screening and diagnosis. First Edition Executive summary. Endoscopy44(SUPPL3), 31–48. https://doi.org/10.1055/s-0032-1309822
  • Halloran SP, Launoy G, Zappa M, I. A. for R. on C. (2012). European guidelines for quality assurance in colorectal cancer screening and diagnosis. First Edition–Faecal occult blood testing. Endoscopy44, SE65-87.
  • Atkin, W. S., Valori, R., Kuipers, E. J., Hoff, G., Senore, C., Segnan, N., Pox, C. (2012). European guidelines for quality assurance in colorectal cancer screening and diagnosis. First Edition–Colonoscopic surveillance following adenoma removal. Endoscopy44 Suppl 3(S 03), SE151-63. https://doi.org/10.1055/s-0032-1309821
  • Quintero, E., Saito, Y., Hassan, C., & Senore, C. (2012). Colorectal cancer screeningGastroenterology Research and Practicehttps://doi.org/10.1155/2012/476065
  • Whitlock, E. P. (2008). Screening for Prostate Cancer . A Systematic Review for the U.S. Preventive Services Task Force. Annals of Internal Medicine149(9), 638. https://doi.org/10.7326/0003-4819-149-9-200811040-00245
  • Bretthauer, M. (2011). Colorectal cancer screening. Journal of Internal Medicine270(2), 87–98. https://doi.org/10.1111/j.1365-2796.2011.02399.x
  • Towler, B., Irwig, L., Glasziou, P., Kewenter, J., Weller, D., Silagy, C., D., W. (1998). A systematic review of the effects of screening for colorectal cancer using the faecal occult blood test, Hemoccult. British Medical Journal317(7158), 559–565. Retrieved from http://ovidsp.ovid.com/ovidweb.cgi?T=JS&PAGE=reference&D=emed4&NEWS=N&AN=1998290050
  • Robert A. Smith, Kimberly Andrews; Durado Brooks, Carol E. DeSantis, Stacey A. Fedewa, Joannie Lortet-Tieulent, Deana Manassaram-Baptiste, Otis W. Brawley, Richard C. Wender, Cancer Screening in the United States , 2016 : A Review of Current American Cancer Society Guidelines and Current Issues in Cancer Screening. A Cancer Journal for Clinicians66(2), 95–114. https://doi.org/10.3322/caac.21336.
  • (2015). Diagnosis and management of colorectal cancer KEY TO EVIDENCE STATEMENTS AND GRADES OF RECOMMENDATIONS, (May), 1–101. Retrieved from http://sign.ac.uk/pdf/sign126.pdf
  • National Institute for Health and Care Excellence. (2014). Colorectal cancer : diagnosis and management, (December), 1–48. Retrieved from https://www.nice.org.uk/guidance/cg131/resources/colorectal-cancer-diagnosis-and-management-35109505330117
  • Leddin, D., Enns, R., Hilsden, R., Fallone, C. A., Rabeneck, L., Sadowski, D. C., & Singh, H. (2013). Colorectal cancer surveillance after index colonoscopy: Guidance from the canadian association of gastroenterology. Canadian Journal of Gastroenterology27(4), 224–228.
  • Dekker, E., Dinis-ribeiro, M., Ferlitsch, M., Gimeno-garcía, A., & Hazewinkel, Y. (2013). Post-polypectomy colonoscopy surveillance : European Society of Gastrointestinal Endoscopy (ESGE ) Guideline, 842–851.
  • Bibbins-Domingo, K., Grossman, D. C., Curry, S. J., Davidson, K. W., Epling, J. W., Garc?a, F. A. R., Siu, A. L. (2016). Screening for Prostate Cancer . Jama315(23), 2564. https://doi.org/10.1001/jama.2016.5989
  • Schmoll, H. J., Van cutsem, E., Stein, A., Valentini, V., Glimelius, B., Haustermans, K., … Cervantes, A. (2012). ESMO consensus guidelines for management of patients with colon and rectal cancer. A personalized approach to clinical decision making. Annals of Oncology23(10), 2479–2516. https://doi.org/10.1093/annonc/mds236
  • Johnson, D. A., Barkun, A. N., Cohen, L. B., Dominitz, J. A., Kaltenbach, T., Martel, M., Rex, D. K. (2014). Optimizing adequacy of bowel cleansing for colonoscopy: Recommendations from the U.S. Multi-Society Task Force on Colorectal Cancer. Gastrointestinal Endoscopy80(4), 543–562. https://doi.org/10.1016/j.gie.2014.08.002
  • Saltzman, J. R., Cash, B. D., Pasha, S. F., Early, D. S., Raman Muthusamy, V., Khashab, M. A., Acosta, R. D. (2015). Bowel preparation before colonoscopy. Gastrointestinal Endoscopy81(4), 781–794. https://doi.org/10.1016/j.gie.2014.09.048
  • Spada, C., Stoker, J., Alarcon, O., Barbaro, F., Bellini, D., Bretthauer, M., Laghi, A. (2014). Clinical indications for computed tomographic colonography: European Society of Gastrointestinal Endoscopy (ESGE) and European Society of Gastrointestinal and Abdominal Radiology (ESGAR) guideline. Endoscopy46(10), 897–908. https://doi.org/10.1055/s-0034-1378092
  • Syngal, S., Brand, R. E., Church, J. M., Giardiello, F. M., Hampel, H. L., & Burt, R. W. (2015). HHS Public Access. American Journal of Gastroenterology2014(2), 223–263. https://doi.org/10.1038/ajg.2014.435.ACG
  • Rex, D. K., Ahnen, D. J., Baron, J. A., Batts, K. P., Burke, C. L., & Burt, R. W., Church, J. (2012). Serrated Lesions of the Colorectum: Review and Recommendations From an Expert Panel. The American Journal of Gastroenterology, 107(9), 1315-1329. doi:10.1038/ajg.2012.161


Obiectivul principal al organizației noastre în prezent este elaborarea Ghidului Consumatorului Inteligent de Informații și Servicii Medicale. O sursă de informație medicală de generație nouă, axată pe prezentarea datelor detaliate, transparente, echidistante și cu valoare practică înaltă cu privire la beneficiile, daunele și limitele serviciilor medicale disponibile în prezent.
Scopul nostru este:

să-i ajutăm pe pacienți și medici să ia decizii medicale argumentate și chibzuite

să-i ajutăm pe pacienți și medici să construiască între ei relații eficiente și moral justificate: colaborare bazată pe înțelegerea din ambele părți a rolurilor unice pe care îl joacă fiecare și pe împărțirea justă a resposabilității, cel mai important scop al colaborării fiind formularea și atingerea obiectivelor medicale ale pacientului.

Ghidul Consumatorului Inteligent de Informaţii şi Servicii Medicale este alcătuit din 3 părți:

PARTEA I: LUAREA DECIZIILOR MEDICALE
ALĂTURAȚI-VĂ GRUPULUI NOSTRU PE FACEBOOK ȘI ABONAȚI-VĂ LA NOUTĂȚI PE EMAIL
Vă invităm să vă alăturați consumatorilor inteligenți de informații și servicii medicale pe rețele sociale

Abonați-vă la noutăți, ca să primiți un email o dată în câteva luni prin care să aflați despre publicarea materialelor noi și despre actualizări importante, introduse pe măsura procesării de noi date.