Scabia (râie) la copii şi la adulţi: ghid de soluţionare a problemei

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 22 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți-ne părerea dvs.

Apreciere medie: 4.7. Pe baza a 6 voturi.
Se încarcă...

Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere:
Verificati aici.

Cuprins:

Ce trebuie să faceţi dacă credeţi că v-aţi îmbolnăvit sau v-aţi putut îmbolnăvi de scabie?

Mai jos, veţi găsi recomandări detaliate privind următoarele întrebări şi probleme:

  1. Ce trebuie făcut dacă aveţi simptome «care seamănă cu scabia», dar nu sunteţi sigur că e vorba de scabie şi doriţi să aflaţi cauza exactă a bolii?
  2. Cum trebuie efectuat tratamentul şi ce alte măsuri pot fi luate pentru a scăpa de scabie, dacă, într-adevăr, v-aţi îmbolnăvit de această infecţie?
  3. Cum puteţi afla dacă tratamentul împotriva scabiei v-a ajutat sau nu şi ce trebuie făcut în cazul în care tratamentul nu vă ajută?
  4. Ce trebuie făcut dacă dvs. sau cineva din rudele dvs. aţi «contactat» cu o persoană infectată cu scabie (de exemplu, la serviciu sau la şcoală)? Cum poate fi prevenită, în acest caz, infecţia şi evoluţia maladiei?

Cred că s-ar putea să am râie (scabie). Ce fac în acest caz? Cum pot determina cauza exactă a bolii?

«Bună ziua! Deja de trei săptămâni mă mănâncă intens pielea de pe mâini, între degete, iar nu demult am observat că au început să mă mănânce şi genunchii, şi coatele. În aceste locuri au început să apară puncte de culoare roşie şi nişte formaţiuni compacte care mă mănâncă şi mai tare. Am încercat o cremă emolientă pentru mâini: mi s-a făcut puţin mai uşor, dar nu pentru mult timp. Din ceea ce am citit în internet am înţeles că, judecând după simptome, s-ar putea să am scabie, deşi nu pot să-mi dau seama unde m-aş fi putut contamina. Lucrez printre oameni curaţi şi îngrijiţi. Spuneţi-mi, vă rog, prin ce simptome se poate manifesta scabia? Cum pot să aflu dacă e vorba de scabie sau de altceva?»

Cum arată scabia? Prin ce semne şi simptome se poate manifesta aceasta? Ce poate să-mi mai provoace mâncărimi, în afară de râie?

În sursele medicale şi nonmedicale, consacrate problemei respective, scabia este, în general, descrisă în felul următor:

  • În anumite regiuni ale corpului, pielea începe să provoace mâncărimi, acoperindu-se cu erupţii în formă de pete roşii, de «punctuleţe», «linioare», leziuni, formaţiuni compacte sau băşicuţe.
  • Pielea afectată de scabie este foarte pruriginoasă. Pruritul poate fi deosebit de sever în timpul nopţii.
  • La adulţi, scabia atacă, cel mai frecvent, pielea între degetele de la mâini, dosul palmelor, încheieturile, subsuorile, pielea de pe abdomen (în regiunea ombilicală), pielea din regiunea inghinală, de pe organele genitale şi de pe fese. La femei, scabia atacă, nu de puţine ori, pielea de la nivelul glandelor mamare (în special pielea mameloanelor).
  • La adulţi, scabia afectează rareori faţa, capul şi gâtul, dar la copiii şi la oamenii în vârstă scabia (râia) se poate răspândi şi în aceste regiuni ale corpului.

Scabia se poate manifesta, într-adevăr, prin simptomele descrise mai sus şi, din punct de vedere teoretic, descrierea dată este corectă. Cu toate acestea, din punct de vedere practic, nu este de prea mare folos. Pornind de la această descriere, este practic imposibil de determinat dacă cutare sau cutare persoană este sau nu este infectată cu scabie.

Chiar dacă omul acuză simptomele «tipice» de scabie, prezentate mai sus, cauza problemei ar putea fi o cu totul altă boală de piele. De exemplu, omul poate acuza simptome identice sau similare în urma unei reacţii alergice la produse alimentare, la medicamente sau la alte substanţe chimice, în urma înţepăturilor provocate de anumite insecte (altele decât acarienii care provoacă scabia), în urma îmbolnăvirii de lichen plan, de infecţie micotică, granulom inelar, eczemă, psoriazis, prurigo, în cazul unor tulburări grave ale funcţiei ficatului etc. În cazul descris la începutul acestui capitol cauza maladiei nu era scabia, ci lichenul plan.
După cum vom arăta mai jos, chiar şi medicii dermatologi cu experienţă nu au întotdeuana posibilitatea de a stabili dacă persoana este sau nu infectată cu scabie şi, destul de des, la formularea diagnosticului, iau în considerare nu numai aspectul exterior al pielii pacientului, ci şi împrejurările în care a apărut problema dată. Şansele ca omul să fie, cu adevărat, infectat de scabie cresc mai ales în cazurile în care:

  • Erupţia (indiferent de felul în care arată aceasta) şi pruritul nu trec timp de câteva zile şi persoana respectivă nu a mai acuzat niciodată până acum probleme similare cu pielea şi nu are, în prezent, alte probleme de sănătate.
  • Simptome asemănătoare (prurit şi erupţie) apar, concomitent, la câţiva membri ai familiei.
  • «Simptomele râiei» apar la câteva zile, săptămâni sau luni după ce bolnavul a contactat cu o altă persoană, care a suferit, într-adevăr, de scabie (de exemplu, dacă se îmbolnăveşte un copil care are în clasă colegi depistaţi cu scabie).
Aşadar, dacă dvs. sau cineva din apropiaţii dvs. acuză simptome «similare cu scabia», mergeţi neapărat la medicul dermatolog pentru a stabili, împreună cu acesta, cauzele adevărate ale bolii. Mai jos veţi găsi mai multe detalii privind modul în care vă poate ajuta medicul.

Cât durează perioada de incubaţie în caz de scabie şi cât de repede apar primele simptome de boală după contaminare?

«Ieri în metrou am dat de o persoană aşa-zis «social vulnerabilă». Mâinile îi erau afectate de leziuni şi de «negi» ciudaţi. Azi dimineaţă am simţit brusc că pielea de la o mână a început să mă mănânce! Mă tem că s-ar putea să fie vorba de scabie! Nu ştiu ce să fac! Să dau fuga la medic sau să mai aştept puţin?»

Mulţi oamnei sunt siguri că simptomele scabiei apar la câteva ore sau zile după posibila contaminare. Cu toate acestea, lucrurile nu stau întocmai aşa: majoritatea oamenilor infectaţi cu scabie acuză primele simptome de «râie» nu mai devreme de 4-6 săptămâni după contaminare. Acest răstimp se numeşte, în limbaj medical, perioada de incubaţiePerioada de incubație este intervalul de timp care se scurge între momentul pătrunderii infecției în organismul omului și apariția primelor simptome de boală. În cazul multor infecții virale ale căilor respiratorii, precum gripa, perioada de incubație constituie 1-3 zile (adică primele simptome ale bolii apar peste 1-3 zile după infectare). În cazul altor infecții, perioada de incubare poate varia de la câteva zile (mai rar ore), până la mai multe săptămâni, luni sau chiar mai mulți ani. a scabiei. O perioadă de incubaţie atât de lungă, în caz de râie, se explică în felul următor: simptomele scabiei (inflamaţia şi pruritul pielii) apar nu atât sub acţiunea acarienilor (în realitate, în pielea oamenilor infectaţi cu scabie se află foarte puţini paraziţi – de la 10 la 15 –, care sapă în piele galerii foarte mici), cât în urma încercărilor sistemului imunitar de a le elimina din organism.
În cazul oamenilor care se infectează pentru prima dată cu scabie, sistemul imunitar are nevoie de la câteva săptămâni până la câteva luni pentru a începe să recunoască acarienii scabiei (sarcopţii) şi să reacţioneze la aceştia, declanşând reacţia inflamatorie în piele. Anume din acest motiv, la majoritatea oamenilor primele simptome de scabie apar abia peste 4-6 săptămâni, adică prea târziu pentru a stabili când şi unde s-au putut contamina aceştia. Cu toate acestea, în cazul oamenilor care au suferit, în trecut, de scabie, sistemul imunitar poate să-i «memorizeze» pe sarcopţi şi, din această cauză, începe să reacţioneze la aceştia mult mai rapid. De aceea, în caz de contaminare repetată, primele simptome de scabie pot apărea, într-adevăr, peste câteva zile (chiar şi peste 1-2 zile) după contactul cu infecţia.
Simptomele scabiei pot apărea în primele câteva zile de după contaminare, dar şi atunci când omul se infectează pentru prima dată, însă cu foarte mulţi sarcopţi deodată (zeci sau sute). Acest lucru este posibil dacă sursa de contaminare este o persoană care suferă de aşa-numita scabie norvegiană.
Ce este scabia norvegiană?

În medicină, expresia «scabie norvegiană» este întrebuinţată pentru a desemna cazurile foarte grave de scabie care se dezvoltă la unele persoane. La originea scabiei norvegiene sunt aceiaşi acarieni care provoacă şi scabia obişnuită.

La unele persoane (în particular, la oamenii în vârstă, la oamenii cu predispoziţie genetică pentru scabie, la persoanele imunocompromise, la persoanele care suferă de diabet zaharat sau sunt nevoite să petreacă tot timpul în pat din cauza unei sau altei maladii), sarcopţii reuşesc să se înmulţească în piele într-un număr incredibil de mare (milioane de indivizi). Pielea, afectată de atâţia acarieni, se acoperă cu nişte solzi compacţi, numeroşi, gri-gălbui, se fisurează, dar nu provoacă aproape niciodată mâncărimi. Tocmai din aceasta cauză (absenţa pruritului), oamenii care suferă de scabie norvegiană, nici măcar nu bănuiesc că ar putea fi infectaţi şi nu merg decât arareori la medic. Cu toate acestea, pe întreaga durată a maladiei, oamenii aceştia rămân foarte contagioşi (mult mai contagioşi decât persoanele care suferă de scabie obişnuită) şi pot contamina cu uşurinţă orice persoană care se atinge de pielea şi de lucrurile lor.

Care ar putea fi simptomele scabiei la nou-născuţi şi la sugari?

La nou-născuţi şi la sugari, scabia se manifestă prin aceleaşi simptome ca şi la adulţi. Cu toate acestea, după cum spuneam mai sus, la copiii de vârste mici, în afară de «regiunile tipice» (mâinile, regiunea ombilicală şi cea inghinală), infecţia se poate răspândi şi pe faţă, scalp, palme şi tălpi.

Râia poate să nu provoace mâncărimi?

Da, în unele cazuri, acest lucru este posibil, mai ales dacă, din momentul infectării, a trecut puţin timp, dacă în pielea omului contaminat sunt foarte puţini sarcopţi sau dacă acesta a aplicat pe erupţii unguente cu substanţe antiinflamatoare, crezând că este vorba de o alergie sau de o altă boală. Absenţa pruritului este posibilă şi la persoanele afectate de scabia norvegiană (vezi mai sus).

Scabia poate apărea în regiunea organelor genitale (vaginului)?

Dezvoltarea scabiei în regiunea inghinală şi a organelor genitale este posibilă (atât la bărbaţi, cât şi la femei). Cu toate acestea, dacă aţi observat că pruritul se resimte mai mult «înăuntru», cauza acestuia ar putea fi alte maladii, descrise în articolul nostru despre prurit şi eliminările vaginale la femei.

La ce medic trebuie să merg în caz de scabie?

Dacă presupuneţi că dvs. sau cineva din rudele dvs. aţi putea avea scabie, mergeţi neapărat la medicul dermatolog. După ce vă examinează, acesta poate determina cauzele bolii şi întocmi schema de tratament.

Diagnosticul: ce analize şi investigaţii poate indica medicul pentru a depista scabia?

După cum spuneam mai sus, simptomele scabiei pot fi foarte asemănătoare cu cele provocate de alte boli cutanate. Din acest motiv, medicul dermatolog nu poate formula întotdeauna cu precizie diagnosticul doar în urma examinării regiunilor afectate ale pielii. Pentru a preciza diagnosticul, medicul poate preleva câteva fragmente de ţesut de pe suprafaţa pielii pentru a le examina la microscop sau poate recurge la dermatoscopie, pentru a depista în pielea bonavului insectele acariene, ouăle sau excrementele acestora. Dar şi acest lucru nu este întotdeauna posibil.

După cum se ştie, sarcopţii pot fi prezenţi într-un număr foarte mic în piele şi de aceea nu pot fi depistaţi pe regiuni cutanate mici, mai ales dacă pielea s-a inflamat sever şi s-a lezat în urma scărpinării. În prezent, nu există alte analize şi investigaţii pentru depistarea scabiei la oameni decât cele descrise mai sus. Pentru diagnosticarea scabiei la animale au fost elaborate teste biochimice rapide, dar testele analoage pentru depistarea «scabiei la om» deocamdată nu au intrat în producţie.

Dacă, în timpul examenului vizual al pielii dvs. şi examinării la microscop a probelor de ţesut prelevate, medicul reuşeşte să depisteze sarcopţi, ouăle şi excrementele acestora, atunci diagnosticul de scabie va fi confirmat definitiv şi medicul va putea să vă prescrie o cură de tratament. În cazul în care medicul nu va putea găsi semne evidente de contaminare cu scabie, el va putea stabili diagnosticul preliminar de «scabie» şi prescrie un tratament de probă.

Vi s-a confirmat diagnosticul de scabie. Ce e de făcut? Cum trebuie să vă trataţi?

Râia este periculoasă? Ce urmări şi complicaţii poate provoca aceasta?

Scabia în sine nu prezintă niciun pericol pentru viaţa omului. La majoritatea adulţilor şi copiilor, infectaţi de scabie, numărul de sarcopţi nu depăşeşte 10-15 indivizi, care nu sunt în stare să dăuneze grav pielii. Cu toate acestea, dat fiind că multe persoane se scarpină intens în regiunile afectate de scabie, pe acestea apar, deseori, «răni» care se pot cicatriza după tămăduire.

În cazuri rare, în timpul scărpinării, pe pielea umană se formează nişte formaţiuni compacte mai mult sau mai puţin mari, care provoacă mâncărimi severe şi pot persista pentru o perioadă îndelungată de timp.

Scabia poate trece spontan, fără tratament?

În cazul oamenilor care se infectează pentru prima dată cu scabie, boala respectivă se poate dezvolta un timp îndelungat, atacând noi şi noi regiuni ale pielii. În cazul oamenilor care se contaminează repetat cu scabie, sistemul imunitar se învaţă să lupte cu infecţia: la fiecare contaminare, cantitatea de sarcopţi în piele scade treptat, iar la următoarea infectare aceştia pot să dispară de la sine.

Prezentarea detaliată a schemei de tratament împotriva scabiei la copii şi la adulţi

Studiind problema scabiei pe diverse site-uri şi forumuri din internet, puteţi găsi o mulţime de mesaje în care oamenii se plâng că le «este foarte greu să scape de scabie» şi că această problemă «îi chinuie» de mai multe luni de zile.

Dacă vă confruntaţi pentru prima dată în viaţă cu problema scabiei, aceste mesaje v-ar puta face să credeţi că scabia este foarte greu de tratat. În realitate, lucrurile nu stau întocmai aşa. În cele mai multe cazuri, scabia obişnuită se tratează în 1-2 zile, cu condiţia că tratamentul vizează toate aspectele-cheie ale problemei şi pacientul înţelege ce face şi de ce o face. Mai jos, vă oferim recomandări detaliate în această privinţă:

Regula nr.1: Înainte de a începe tratamentul, asiguraţi-vă că este vorba de scabie. Discutaţi problema şi planificaţi tratamentul împreună cu medicul

După cum spuneam mai sus, multe boli ale pielii pot semăna foarte mult cu scabia, dar necesită cu totul alt tratament. Se cunosc o mulţime de cazuri când oamenii cu alte maladii ale pielii începeau, din iniţiativă proprie, tratamentul antiscabie, bizuindui-se exclusiv pe descrierea clasică a simptomelor bolii. Fireşte, toate acestea persoane nu reuşeau, în cele din urmă, să-şi rezolve problema.

Pentru a preciza diagnosticul, mergeţi neapărat la medicul dermatolog. Puteţi trata de sine stătător scabia numai dacă vă îmbolnăviţi la puţin timp după ce scabia este depistată la una dintre rudele dvs. apropiate, diagnosticul de scabie fiind confirmat de medici.

Regula nr.2: Alegerea medicamentelor

Discutând cu medicul posibilităţile de tratare a scabiei, rugaţi-l să vă prescrie medicamente ce conţin permetrină (permethrin) cu o concentraţie a substanţei active de 5% (alte denumiri comerciale: medifox etc.). În prezent, pentru tratamerntul scabiei se folosesc şi numeroase alte medicamente, dar, spre deosebire de acestea, permetrina prezintă o serie de avantaje substanţiale:

  • Până în prezent, nu s-au înregistrat cazuri de rezistenţă a sarcopţilor scabiei la această substanţă chimică. De aceea, permetrina este mai eficientă decât alte medicamente (de pildă, benzilbenzoatul, unguentele cu sulf sau crotamitonul).
  • Permetrina irită într-o măsură nesemnificativă pielea, făcând posibilă aplicarea medicamentului respectiv pe pielea copiilor (spre deosebire de benzilbenzoatul care poate provoca o iritaţie severă a pielii).
  • Permetrina nu are, practic, efecte adverse asupra organelor interne (spre deosebire de lindan).
  • Permetrina poate fi utilizată pentru tratamentul copiilor de vârstă mică, al femeilor gravide şi al oamenilor în vârstă (cu alte cuvinte, un singur medicament poate fi administrat tuturor membrilor familiei).
  • Pentru tratamentul eficient al scabiei, e suficient să aplicaţi permetrină 1 sau de 2 ori pentru un răstimp de 8-14 ore (alte mijloace antiscabie trebuie aplicate pentru o perioadă de 24 de ore).

Ce medicamente mai pot utiliza împotriva scabiei? Ce trebuie să fac dacă nu găsesc permetrină?

În cazul în care, dintr-un motiv sau altul, nu găsiţi medicamente pe bază de permetrină, îl puteţi ruga pe medicul dvs. să vă prescrie alte doctorii. Al doilea medicament ca eficienţă după permetrină este considerat ivermectinul în formă ce comprimate orale (pastile). Rezultatele studiilor clinice arată că tratamentul cu ivermectin este mai eficient decât alte metode terapeutice (de exemplu, cu medicamente ce conţin lindan), dar ceva mai puţin eficient decât tratamentul cu permetrină. Pentru a trata scabia, trebuie să administraţi 1 doză de ivermectin (calculată după cum urmează: 200 µg la 1 kg de masă corporală) şi încă 1 doză peste 2 săptămâni.

Tratamentul cu ivermectin trebuie efectuat numai sub supravegherea medicului! Acest medicament este contraindicat oamenilor cu tulburări ale funcţiei hepatice, renale sau cardiace şi oamenilor în vârstă. Mai mult, medicamentul nu şi-a dovedit încă siguranţa în tratamentul gravidelor şi al copiilor cu mase corporale sub 15 kg.

Pentru tratamentul scabiei, se utilizează medicamente (loţiuni, creme) precum benzilbenzoat, crotamiton, lindan şi preparatele sulfului.

Studiile clinice arată că toate aceste mijloace se caracterizează prin aproximativ aceeaşi eficacitate, dar sunt mai puţin eficiente decât ivermectinul şi permetrina. În afară de aceasta, medicamentele date posedă şi unele neajunsuri:

  • De exemplu, benzilbenzoatul poate irita sever pielea, ceea ce poate constitui o problemă, deoarece medicamentul trebuie lăsat pe piele timp de mai multe ore.
  • Lindanul este toxic şi poate provoca o serie de efecte adverse, inclusiv accese de convulsii şi tulburări ale hematopoezei.
  • Crotamitonul trebuie aplicat pe piele timp de 10-14 zile la rând.
  • Unguentele cu sulf nu sunt toxice, nu irită pielea, dar au un miros extrem de neplăcut.

Pot utiliza medicamente pe bază de piretrină (spregal)?

În multe ţări, în farmacii puteţi găsi şi medicamente antiscabie pe bază de piretrină. Piretrina este o substanţă chimică obţinută din unele extrase de plante. Substanţa respectivă este, într-adevăr, eficientă împotriva sarcopţilor. Permetrina, despre care am vorbit mai sus, este analogul chimic al piretrinei naturale.

Medicamentul spregal conţine Esdepalletrine (derivat al piretrinei) şi butoxid de piperonil în calitate de stabilizator. Dată fiind popularitatea crescută a medicamentului dat şi numărul mare de întrebări pe care le adresează oamenii în legătură cu acesta, am căutat în diverse surse ştiinţifice probe ale eficacităţii sale, dar nu am găsit niciun fel de informaţii în acest sens.
Este foarte posibil ca spregalul să se dovedească a fi, într-adevăr, eficient, dar, după toate probabilităţile, încă nu s-au realizat studii (sau datele acestora încă nu au fost publicate) care ar demonstra acest lucru. Din aceste considerente, nu vă putem recomanda, deocamdată, administrarea unor medicamente ce conţin piretrină naturală şi, în special, spregal, pentru tratamentul antiscabie.

Regula nr.3: Tratarea concomitentă a tuturor membrilor familiei şi altor persoane care s-au putut contamina cu scabie

După cum spuneam mai sus, primele simptome de scabie pot apărea la câteva săptămâni după contaminare. De aceea, în multe familii, atunci când cineva se îmbolnăveşte de scabie, el transmite, treptat, infecţia altor membri ai familiei.

La început însă, doar această persoană va acuza simptome de scabie. În situaţii de acest gen, când tratamentul e planificat corect şi e urmat doar de cel care se infectează primul, persoana în cauză se va însănătoşi, dar, după întreruperea curei, se va infecta din nou de la alţi memrbi ai familiei, pe care, între timp, îi contaminează.
Ciclul infectării repetate într-o familie poate dura un timp îndelungat, de aceea una dintre condiţiile tratamentului eficient al scabiei este terapia concomitentă a tuturor persoanelor care s-ar fi putut infecta. Discutând cu medicul planul de tratament, informaţi-l pe acesta din urmă câţi membri are familia dvs.. Medicul va trebui să prescrie tratament tuturora, indiferent de faptul dacă aceştia acuză sau nu simptome de scabie, indicând, totodată, cantitatea necesară de medicament pe care trebuie să o procuraţi.
În cazul preparatelor permetrinei, un adult are nevoie, pentru 1 cură de tratament, de circa 30-40 ml de gel (loţiune). Discutând cu medicul planul de tratament, informaţi-l şi despre alte persoane (de exemplu, colegii de serviciu) cu care aţi putut contacta fizic în ultimele săptămâni.
Este foarte posibil că medicul vă va sfătui să le spuneţi acestor oamenii că i-aţi fi putut contamina cu scabie (acest lucru este foarte probabil, chiar dacă persoanele în cauză încă nu acuză simptome de scabie) şi că ar trebui să urmeze o cură de tratament profilactică (vezi mai jos).
Dacă de scabie se îmbolnăveşte un copil, ar fi corect să înştiinţaţi administraţia instituţiei şcolare (sau: şcoală, grădiniţă) şi părinţii tuturor colegilor săi. În cazul în care medicii vor depista scabie şi la aceşti copii sau se va constata că aceştia s-ar fi putut contamina de la copilul dvs. (sau de la aceeaşi sursă ca şi copilul dvs.), copiii vor putea urma, la rândul lor, o cură de tratament profilactică.
Tratamentul profilactic va putea preveni răspândirea scabiei şi infectarea repetată a copilului dvs. atunci când acesta va reveni la şcoală (la grădiniţă).

Ce pot face ca să nu mă mănânce pielea?

Dacă scabia vă provoacă dvs. (sau apropiaţilor dvs.) un prurit sever, informaţi-l neapărat pe medic şi rugaţi-l să vă prescrie un medicament. După cum vom arăta mai jos, pruritul sever poate persista timp de câteva săptămâni după un tratament reuşit şi, de aceea, poate deveni insuportabil. Medicul vă poate recomanda să ungeţi regiunile cele mai inflamate ale pielii cu corticosteroizi ceva mai slabi (acest lucru este sigur – vezi cum trebuie utilizate unguentele cu corticosteroizi) sau vă poate prescrie medicamente antihistaminice în formă de pastile (de exemplu, suprastin).

Regula nr.4: Pregătirea pentru tratament. Prima dezinfecţie a hainelor şi a lenjeriei

Înainte de a începe cura de tratament antiscabie, citiţi până la capăt toate recomandările noastre din acest articol, pentru a afla de ce veţi avea nevoie. Străduiţi-vă să anticipaţi toate greutăţile cu care s-ar putea să vă confruntaţi şi să pregătiţi toate cele necesare.

Nu vă alarmaţi dacă va trebui să amânaţi tratamentul pentru câteva zile din această cauză. Este important doar să organizaţi şi să urmaţi cura în conformitate cu toate regulile. De exemplu, odată cu medicamentul, cumpăraţi în farmacie şi câteva perechi de mănuşi de latex, precum şi câţiva saci menajeri pentru gunoi. Toate aceste lucruri vor fi necesare atât pentru curăţenia pe care urmează să o faceţi, cât şi pentru administrarea medicamentului. Înainte de a începe tratamentul, pregătiţi pentru fiecare membru al familiei 2 rânduri de haine, lenjerie de corp, lenjerie de pat şi prosoape. Pentru a distruge sarcopţii, care ar putea fi în haine, recurgeţi la una din cele două metode:

  1. Puteţi să spălaţi lenjeria în maşina de spălat, la temperatura de 60ºC, folosind un detergent obişnuit, şi să o uscaţi afară (sau, şi mai bine, în maşina de uscat rufe). Nu este necesar să folosiţi substanţe dezifectante speciale şi nici să călcaţi foarte bine obiectele de lenjerie spălate.
  2. Lucrurile pe care nu le puteţi spăla sau pe care nu este bine să le spălaţi în maşină pot fi puse în sacii menajeri, ce trebuie bine legaţi. În lipsa contactului cu pielea umană, la temperatura de cameră şi în condiţii de umiditate normală, sarcopţii mor în 1-3 zile. Toate hainele pe care le-aţi pus în saci pot fi considerate drept «curate» peste 3 zile. După aceasta, hainele pot fi scoase din pungi şi îmbrăcate.

Regula nr.5: Aplicarea corectă a permetrinei. Măsurile pe care trebuie să le luaţi «înainte» şi «după» administrarea medicamentului

Cel mai bine ar fi să aplicaţi medicamentul seara, înainte de culcare. În acest caz, după administrarea permetrinei, toţi membrii familiei vor merge la culcare şi, astfel, vor deveni mai mult sau mai puţin inactivi, ceea ce va reduce şansele ca medicamentul să se «şteargă» sau să se «spele» de piele. Cu toate acestea, dacă decideţi să faceţi tratamentul în timpul zilei, acest lucru este, de asemenea, posibil.

În cazul de faţă, este important să urmăriţi ca medicamentul să rămână pe piele pe întreaga durată de timp indicată de medic (de la 8 la 14 ore). Înainte de începerea tratamentului, îmbrăcaţi mănuşile de latex şi schimbaţi lenjeria de pat a tuturor membrilor familiei dvs.. Dacă nu aveţi posibilitatea să spălaţi toate rufele dintr-odată, le puteţi pune într-o pungă închisă ermetic şi să le lăsaţi deoparte, pentru dezinfecţie, timp de 3 zile, după cum am arătat mai sus. Aplicarea corectă a medicamentului
Pentru tratamentul scabiei, medicamentele ce conţin permetrină (5%) trebuie aplicate în felul următor:
Fiecare persoană ce urmează tratamentul trebuie:

  1. Să-şi taie scurt unghiile de la mâini şi de la picioare;
  2. Să se dezbracae şi să-şi pună toate hainele într-o pungă de plastic;
  3. Să facă un duş cu apă caldă şi săpun. După duş, pielea trebuie ştearsă bine cu prosopul, apoi lăsată să se răcorească şi să se usuce. Prosoapele utilizate trebuie puse într-un alt sac menajer sau introduse deodată în maşina de spălat, pentru a le spăla îndată ce toţi membrii familiei vor face duş.
  4. Rămâneţi în pielea goală şi aplicaţi medicamentul PE TOATĂ PIELEA CORPULUI, adică nu numai pe regiunile care pot fi afectate de scabie. Adulţii pot să nu aplice medicamentul pe faţă sau pe zona acoperită cu păr a capului. În cazul persoanelor în vârstă şi al copiilor, medicamentul trebuie aplicat şi pe faţă, şi pe pielea acoperită cu păr a capului. Medicamentul trebuie masat uşor în piele. Dacă îl ajutaţi pe copilul dvs. sau pe un alt membru al familiei să aplice unguentul, îmbrăcaţi mănuşi de latex, pe care va trebuie să le aruncaţi la gunoi imediat după administrarea medicamentului. Aplicaţi medicamentul începând cu faţa, masându-l bine mai ales pe linia de creştere a părului. Pentru a aplica medicamentul pe zona acoperită cu păr a capului: faceţi o cărare cu pieptenele şi masaţi gelul (loţiunea) în pielea astfel descoperită a capului. Repetaţi procedura, până ce aplicaţi medicamentul pe tot scalpul. Dacă gelul (loţiunea) nimereşte accidental în ochi sau în gură, clătiţi-le cu apă curgătoare şi aplicaţi din nou medicamentul. Mai apoi, ungeţi urechile, pielea de după urechi, gâtul, pieptul, pielea de la subsuori, spinarea şi mâinile. Masaţi foarte bine medicamentul în pielea dintre degete, în cutele mărunte ale pielii de la articulaţii şi sub unghii.
Mai apoi, aplicaţi medicamentul pe abdomen, în ombilic, în regiunea inghinală şi pe organele genitale, pe pielea de pe fese şi între fese. După aceasta, aplicaţi medicamentul pe coapse, şolduri, tălpi şi mai ales pe pielea dintre degetele de la picioare şi sub unghiile degetelor de la picioare.

  1. După aplicarea tratamentului, vă puteţi îmbrăca în lenjeria de corp curată, ieşi din baie şi merge la culcare.
  2. Dacă, după aplicare, o parte din medicament se va şterge sau spăla de pe piele, va trebui să ungeţi încă o dată locul cu pricina.
  3. Medicamentul trebuie să rămână pe piele nu mai puţin de 8 ore. Durata recomandată a contactului cu pielea este de 8-14 ore.
  4. După ce toţi memrbii familiei vor fi administrat medicamentul, spălaţi bine cu apă caldă şi săpun foarfecele şi pieptenele pe care le-aţi folosit. Legaţi bine toate pungile în care aţi pus hainele şi prosoapele utilizate.

În dimineaţa celei de-a doua zile, toţi membrii familiei trebuie:

  1. Să scoată lenjeria intimă în care au dormit toată noaptea şi să o pună într-o pungă pentru dezinfecţia ulterioară.
  2. Să facă duş.
  3. Să îmbrace haine de schimb dezinfectate în prealabil conform regulilor descrise mai sus.
  4. După aceasta, cineva dintre memrbii familiei trebuie să îmbrace mănuşi de latex şi să schimbe toată lenjeria de pat, trecând-o prin maşina de spălat sau izolând-o după cum este arătat mai sus.
  5. În zilele următoare, membrii familiei îşi pot schimba şi spăla hainele ca de obicei.

Când omul bolnav de scabie poate reveni la serviciu/ şcoală/ gradiniţă? Cât durează carantina în caz de râie?

Adultul sau copilul infectaţi cu scabie pot reveni la viaţa obişnuită şi la comunicarea cu alţi oameni a doua zi după începerea curei cu permetrină. Dacă toţi membrii familiei au aplicat în ajun medicamentul, a doua zi de dimineaţă ei se pot întoarce la serviciu sau la şcoală.

Regula nr.6: Curăţenia şi dezinfecţia în încăperi

După cum spuneam mai sus, la temperatura de cameră, departe de corpul uman, acarienii care provoacă scabia supravieţuiesc doar câteva zile şi devin foarte repede inactivi. De aceea, infectarea cu râie se produce rareori prin haine, mobilier tapiţat sau alte obiecte. Din acest motiv, nu este necesar să faceţi curăţenie sau dezinfecţie specială în încăperile în care locuiţi. E suficient să faceţi o curăţenie simplă: să adunaţi toate rufele de spălat, să curăţaţi duşumeaua şi mobilierul tapiţat cu aspiratorul şi să ştergeţi suprafeţele cu o cârpă umedă. E foarte indicat să faceţi curăţenie în mănuşi de latex.

Regula nr.7: Cura de tratament repetată

Prima cură de tratament distruge toţi acarienii adulţi. Cu toate acestea, aceasta este mai puţin eficientă împotriva ouălor de sarcopţi, care pot să rămână în galeriile din piele. Pentru a nimici larvele sarcopţilor, care pot ecloza din aceste ouă, tratamentul cu permetrină se efectuează încă 1 dată, peste 1 săptămână după prima cură, în conformitate cu aceeaşi schemă, descrisă mai sus: medicamentul trebuie aplicat pe tot corpul şi spălat nu mai devreme de 8 ore de la administrare. Şi în acest caz va trebui să schimbaţi lenjeria de pat.

Regula nr.8: Evaluarea eficacităţii tratamentului. Când trebuie să acţioneze tratamentul?

După cum spuneam mai sus, după prima cură de tratament cu permetrină, toţi acarienii adulţi, cu care s-au infestat adultul sau copilul, sunt distruşi. Cu toate acestea, dat fiind că sarcopţii nimiciţi, fragmentele şi excrementele lor rămân în galeriile săpate în pielea omului, sistemul imunitar continuă să reacţioneze la acestea. Anume din această cauză, chiar şi atunci când tratamentul conduce la distrugerea tuturor insectelor, simptomele scabiei (adică inflamarea pielii, pruritul sever) persistă pentru încă cel puţin 2 săptămâni, iar la unele persoane se pot intensifica pe durata câtorva zile după tratament. Din acest motiv, persistenţa pruritului în primele câteva săptămâni de după tratament nu înseamnă că dvs. încă mai sunteţi bolnav de scabie.

Dacă aţi efectuat tratamentul corect, infecţia, după toate probabilităţile, a dispărut, iar condiţia pielii dvs. se va ameliora timp de 1-2 săptămâni.
La unele persoane infectate cu scabie, chiar şi după un tratament reuşit, pe unele regiuni ale pielii (deosebit de frecvent în regiunea inghinală, în regiunea ombilicală, pe pielea de pe fese) apar nişte formaţiuni compacte de culoare roşie-maronie (scabia nodulară) care continuă să provoace mâncărimi severe timp de mai multe luni după întreruperea tratamentului.
Pentru a reduce pruritul, puteţi apela la doctoriile contra pruritului despre care am vorbit mai sus. Medicul poate stabili definitiv dacă scabia a dispărut în urma tratamentului abia la 4 săptămâni după efectuarea celei de-a doua cure (vezi mai jos).

Cum să-mi dau seama că tratamentul a eşuat? Ce fac în acest caz?

«Sunt bolnav deja de 3 luni. Nu mă ajută nimic. Benzilbenzoat, unguente cu sulf, permetrină, spregal… Sunt descumpănit, chiar nu mai ştiu ce să fac! Daţi-mi, vă rog, un sfat!»

Dacă peste 4 săptămâni după a doua cură de tratament nu veţi acuza simptomele scabiei, se va putea considera că tratamentul a fost eficient şi că aţi reuşit să scăpaţi definitiv de infecţie.
În cazul în care dvs. sau cineva din rudele dvs. veţi acuza simptome de boală (prurit, iritaţia pielii), nu efectuaţi niciun fel de tratament şi mergeţi neapărat la medic pentru un consult. Dacă dermatologul va stabili că în piele sunt urme de acarieni vii, aceasta va însemna sau că tratamentul nu a fost eficient, sau că v-aţi infectat din nou, după întreruperea tratamentului.În acest caz, tratamentul va trebui reluat. Dacă medicul nu va depista urme ale infecţiei în piele, aceasta înseamnă că tratamentul nu va trebui reluat şi că va trebui, probabil, să mai aşteptaţi un timp şi apoi să mai efectuaţi un examen medical.
Iată cauzele care ar putea conduce la insuccesul tratamentului antiscabie:

  1. Aţi utilizat un medicament la care acarienii au devenit rezistenţi. După cum spuneam, acest lucru este foarte puţin probabil în cazul în care aţi administrat permetrină, dar destul de probabil în cazul în care aţi folosit alte medicamente, de exemplu, benzilbenzoat. În aceste situaţii, se recomandă o a doua cură de tratament cu permetrină sau ivermectin.
  2. Aţi aplicat incorect medicamentul (de exemplu, aţi uns doar anumite regiuni ale pielii) sau aţi lăsat medicamentul să acţioneze un timp mai scurt decât cel recomandat (de exemplu, v-aţi spălat pe mâini sau v-aţi şters mâinile). În acest caz, tratamentul trebuie repetat, respectând toate regulile.
  3. Tratamentul în sine v-a ajutat, dar v-aţi infectat din nou cu scabie de la cineva din rudele, prietenii, colegii dvs., care nu acuzau simptome de boală şi care nu au urmat niciun tratament, sau de la o persoană care a efectuat tratamentul, dar fără succes. În acest caz, tratamentul trebuie repetat, iar dvs. trebuie să vă asiguraţi că tratamentul va fi urmat, concomitent, de toate persoanele ce v-ar putea contamina.
  4. Gândiţi-vă foarte bine dacă, în cercul dvs. de cunoştinţe, aveţi vreo persoană ce ar putea suferi de scabie norvegiană. Ar putea fi vorba de oameni în vârstă, de invalizi, de persoane cu alte probleme grave de sănătate. După cum spuneam mai sus, la aceste persoane pielea ar putea să nu fie pruriginoasă, dar ar putea fi acoperită, totodată, de leziuni scuamoase ca la psoriazis, de pete roşii, de fisuri ş.a.m.d..

Este important să nu vă scape nici următorul fapt: după cum am pomenit mai sus, stabilirea unui diagnostic exact de scabie nu este întotdeauna posibilă şi chiar şi cei mai experimentaţi medici dermatologi nu sunt scutiţi de greşeală. Din acest motiv, dacă, după câteva tentative de tratament antiscabie, acuzaţi în continuare simptome de boală, discutaţi cu medicul privind exactitatea diagnosticului. A depistat el, într-adevăr, simptome incontestabile de scabie (acarieni vii, ouă şi excremente de sarcopţi)? Dacă aceste semne nu au fost detectate, cauza bolii ar putea fi o altă maladie, care necesită cu totul alt tratament.

Cum se administrează celelalte medicamente?

Benzilbenzoat Pentru tratamentul scabiei la adulţi se utilizează loţiuni cu o concentraţie de 25%. Pentru tratamentul copiilor – loţiuni de 10%. Benzilbenzoatul se aplică pe toată suprafaţa pielii corpului şi este lăsat să acţioneze timp de 24 de ore. Medicamentul se aplică pentru alte 24 de ore peste o zi şi încă o dată peste o altă zi.

Crotamiton (eurax) Medicamentul (cremă de 1%) trebuie aplicat pe toată suprafaţa corpului în fiecare zi, timp de 10-14 zile. În fiecare seară, resturile de medicament se spală sub duş. După ce faceţi duş, medicamentul se aplică din nou.
Lindan Pentru tratamentul adulţilor, se utilizează preparatele lindanului cu o concentraţie de 1%. Acestea se aplică pe toată pielea corpului (de la faţă în jos, pe pielea uscată) şi sunt lăsate să acţioneze pe piele timp de 8-12 ore. După aceasta, trebuie să faceţi duş pentru a spăla medicamentul. Tratamentul scabiei cu lindan nu este recomandat în cazul copiilor, din cauza unor efecte adverse grave ce pot apărea în urma aplicării medicamentului.
Unguentele cu sulf Pentru tratarea scabiei se utilizează unguente cu sulf de 5-10%. Medicamentul trebuie aplicat pe toată pielea corpului. Peste 24 de ore, medicamentul este spălat de pe corp şi se aplică din nou. Tratamentul este reluat 5 zile la rând.

Tratamentul scabiei norvegiene

Scabia norvegiană, despre care am vorbit la începutul acestui articol, nu se tratează la fel de bine ca şi celelalte forme obişnuite ale infecţiei respective. Mulţi medici dermatologi recomandă tratamentul scabiei norvegiene cu o combinaţie de ivermectin şi permetrină. Bolnavul administrează ivermectin (200 µg la 1 kg de masă corporală) în zilele 1, 2, 8, 9 şi 15 de tratament. Concomitent, timp de 7 zile la rând, pe toată suprafaţa corpului se aplică zilnic permetrină (5%). Mai apoi, permetrina se aplică de 2 ori pe săptămână, până la vindecarea definitivă.

Tratamentul scabiei în perioada de sarcină

Pentru a trata scabia în perioada de sarcină este permisă doar utilizarea unor medicamente precum permetrina şi unguentele cu sulf. În cadrul unor cercetări clinice, s-a constatat că aceste medicamente nu sporesc riscul de afectare a sarcinii sau dezvoltării fătului.

Tratamentul scabiei în timpul alăptării

Pentru a trata scabia în timpul alăptării se pot utiliza permetrina şi ivermectinul. Aceste medicamente pătrund în laptele matern într-o cantitate neînsemnată şi inofensivă pentru sugar. Înainte de a alăpta copilul, mamele trebuie să spele permetrina de pe mameloane şi să o aplice din nou după lactaţie. Dacă v-aţi îmbolnăvit de scabie, sugarul dvs. trebuie să urmeze, de asemenea, tratamentul antiscabie, chiar dacă, pentru moment, bebeluşul nu acuză simptome de boală.

Tratamentul scabiei la nou-născuţi şi la sugari

Pentru a trata scabia la sugari cu vârste de peste 2 luni se utilizează permetrina.

Care sunt cauzele scabiei? Cum se pot contamina adultul sau copilul? Cum poate fi prevenită infectarea?

Agenţii patogeni ai scabiei sunt nişte insecte acariene microscopice. În limbaj medical, acestea se numesc Sarcoptes scabiae. Dimensiunile femelelor adulte de sarcopţi ating 0,3-0,5 mm în lungime şi 0,3 mm în lăţime. Masculii sunt puţin mai mici: până la 0,25 mm în lungime şi 0,2 mm în lăţime. Nimerind pe pielea omului, sarcopţii scabiei pătrund în stratul superficial al pielii într-un răstimp de 30 de minute. În stratul de adâncime al pielii, femela sapă galerii (viteza aproximativă de «săpare» este de 0,5–2,5 mm/zi).

În fiecare zi, femela depune în aceste galerii câte 2-3 ouă. Larvele eclozează din numai 1% din toate ouăle depuse. Larvele eclozează peste câteva zile după contaminare şi se maturizează în următoarele 10-17 zile. Pe măsură ce se maturizează, acestea sapă în piele propriile lor galerii, ies la suprafaţa pielii, se împerechează şi apoi pătrund din nou în piele, pentru a depune ouă. Durata medie de viaţă a sarcopţilor adulţi este de 30-60 de zile.

Cum se poate contamina adultul sau copilul cu scabie?

De cele mai multe ori, adulţii şi copiii se contaminează cu scabie după ce se ating de pielea altui om deja infectat cu aceşti paraziţi. Pentru a se contamina cu scabie, este suficient un contact destul de intim cu pielea persoanei infectate. Acest lucru este posibil în timpul jocurilor de copii, în timpul activităţilor sportive (mai ales la sporturile de contact), în familie. Ne putem contamina cu scabie şi printr-o atingere simplă, dar numai dacă sursa de contaminare este un bolnav de scabie norvegiană.

Ne putem contamina cu scabie prin haine sau prin alte obiecte?

Scabia se transmite rareori prin haine sau prin alte lucruri ce aparţin persoanei infectate. Scabia se transmite la fel de rar prin obiectele pe care le atinge aceasta din urmă. După cum spuneam mai sus, departe de pielea omului, sarcopţii îşi pierd rapid din mobilitate şi pier. Contaminarea cu scabie prin haine şi obiecte este posibilă în caz de scabie norvegiană, când obiectele contaminate conţin un număr mare de acarieni.

Scabia se transmite pe cale sexuală?

Scabia se poate transmite pe cale sexuală. Aceasta înseamnă că adultul se poate infecta cu sarcopţi în timp ce întreţine relaţii sexuale cu o altă persoană, deja bolnavă de scabie.

Ne putem contamina cu scabie de la animale?

Unii oameni se interesează dacă ne putem contamina cu scabie de la animale (de exemplu, de la câini, pisici, păsări, porci, iepuri, hamsteri, vaci, oi etc.)? La această întrebare vă putem răspunde în felul următor: Multe animale sălbatice şi domestice (inclusiv câinii, porcii, păsările ş.a.) pot fi, într-adevăr, infectaţi de scabie. Cu toate acestea, dezvoltarea acestei boli este determinată, în cazul lor, de alte specii de acarieni, care nu sunt capabile să contamineze omul şi să declanşeze la acesta o infecţie de durată.

În unele cazuri, după contaminarea cu scabie de la câini (ţânci), la om pot apărea simptome de boală (prurit sau iritaţia pielii) ce durează însă foarte puţin, dar în aceste cazuri nu este necesar niciun fel de tratament special. Pe pielea omului, acarienii care provoacă scabia la animalele domestice şi la cele sălbatice pier într-un timp foarte scurt.

Trebuie să mă tratez dacă am contactat cu o persoană bolnavă de scabie? Ce fac dacă copilul s-ar fi putut infecta la şcoală (la grădiniţă) de scabie?

Nu există niciun fel de tratament simplificat care ar putea preveni dezvoltarea scabiei. În cazurile în care există motive întemeiate pentru a crede că omul s-ar fi putut infetca cu scabie, medicii dermatologi recomandă un tratament standard cu permetrină, descris ceva mai sus. Tratamentul dat este eficient şi, în cazul în care omul s-a contaminat, într-adevăr, cu scabie, acesta îl va ajuta să prevină dezvoltarea maladiei. Cu toate acestea, necesitatea reală a unui asemenea tratament este foarte greu de estimat.

Posibilitatea de infectare cu scabie variază în funcţie de diverse împrejurări. Mai jos, vom arăta în ce cazuri tratamentul profilactic antiscabie ar putea fi o idee bună şi în ce cazuri puteţi renunţa la acesta. Ar fi bine să faceţi un tratament profilactic antiscabie dacă:

  • Aţi avut un contact de durată şi destul de intim cu o persoană bolnavă de scabie, de exemplu, aţi dormit cu aceasta într-un pat, aţi întreţinut relaţii sexuale sau aţi avut contacte fizice de altă natură (de exemplu, în timpul practicării unor sporturi de contact), mai ales dacă, în momentul contactului cu dvs., persoana infectată nu efectuase încă niciun fel de tratament.
  • Se îmbolnăveşte de scabie unul din membrii familiei dvs. (în cazul dat, acesta v-ar fi putut infecta cu câteva săptămâni înainte de a acuza el însuşi primele simptome de boală).
  • Aţi contactat cu o persoană bolnavă de scabie norvegiană.
  • Copilul dvs. s-ar fi putut contamina cu scabie la grădiniţă sau la şcoală (copiii sunt mai predispuşi pentru contacte fizice strânse).
  • Lucraţi într-un mediu în care puteţi infecta foarte multă lume în perioada în care încă nu acuzaţi simptome de scabie.

Puteţi renunţa la tratamentul profilactic antiscabie şi pur şi simplu urmări starea pielii dvs., dacă aţi avut un contact scurt cu o sursă posibilă de contaminare, de exemplu, aţi strâns mâna cu o persoană infestată sau v-aţi atins de obiectul pe care aceasta îl ţinea în mână. Şansele de contaminare şi necesitatea tratamentului profilactic sunt mai mici dacă, în momentul contactului cu persoana în cauză, aceasta a început deja tratamentul.

Deschideți surse
  • Center of Disease Control and Prevention (CDC).Scabies
  • Ely JW, Seabury Stone M. The generalized rash: part I. Differential diagnosis. Am Fam Physician. 2010;81(6):726-34.
  • Ely JW, Seabury Stone M. The generalized rash: part II. Diagnostic approach. Am Fam Physician. 2010;81(6):735-9.
  • Ishii N. Guideline for the diagnosis and treatment of scabies in Japan (second edition). J Dermatol. 2008;35(6):378-93.

Cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol?

Apreciere medie: 4.7. Pe baza a 6 voturi.
Se încarcă...

Ce facem noi la moment?

(1) Actualmente suntem în proces de lucru asupra publicării unei serii de articole, dedicate posibilităților de protecție împotriva maladiilor oncologice (a diverselor tipuri de cancer).

În aceste materiale vom prezenta o analiză argumentată științific a opțiunilor disponibile de reducere a riscului de cancer cu utilitate practică pentru mulți adulți. Toți adulții, periodic, se confruntă cu necesitatea de a lua decizii care sunt, direct sau indirect, legate de prevenția maladiilor oncologice, chiar dacă o asemenea legătură nu este întotdeauna evidentă.

(2) Concomitent cu noua serie vom publica și câteva materiale suplimentare importante, care le vor permite cititorilor să-și dezvolte gândirea critică în rezolvarea problemelor medicale, din contul formulării întrebărilor corecte, al determinării propriilor scopuri și al aprecierii calității informațiilor găsite.

Puteți folosi opțiunea de abonare pentru a primi o notificare în momentul publicării noilor articole (publicarea este prognozată pentru luna iunie 2017).