Prezentarea detaliată a rujeolei (pojarului) la copii şi adulţi: pentru cine este periculoasă această boală, prin ce semne şi simptome se manifestă, ce tratament necesită? Rujeola în timpul sarcinii

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 9 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți-ne părerea dvs.

Apreciere medie: 5.0. Pe baza a 4 voturi.
Se încarcă...

Cuprins:

În articolul ce urmează, veţi găsi răspunsuri detaliate la toate întrebările esenţiale privind rujeola la copii şi adulţi. Aceste răspunsuri vă vor ajuta să înţelegeţi ce măsuri de siguranţă trebuie să luaţi dacă v-aţi îmbolnăvit de rujeolă sau aţi contactat cu o persoană bolnavă.

În ce cazuri rujeola poate fi periculoasă?

Evoluţia rujeolei la majoritatea persoanelor care se îmbolnăvesc de această boală nu prezintă, în general, niciun pericol pentru viaţă şi se încheie cu vindecarea definitivă a acestora. Cu toate acestea, în unele cazuri, rujeola se poate dezvolta în forme mult mai agresive, poate provoca complicaţii destul de grave şi chiar conduce la moartea bolnavului.

Datele oferite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii arată că rujeola este una dintre principalele cauze ale mortalităţii la copii cu vârste de până la 5 ani din toată lumea. În fiecare an, de rujeolă se îmbolnăvesc circa 20 de milioane de oameni. Totodată, se înregistrează aproximativ 100 000 de mii de decese provocate de complicaţiile pe care le determină evoluţia maladiei. În 2008, rujeola a cauzat decesul a cel puţin 164 000 de persoane de pe glob.

Teoretic vorbind, evoluţiile periculoase ale maladiei sunt posibile în cazul fiecărei persoane care se îmbolnăveşte de rujeolă (pojar). Din această cauză, dacă dvs. sau copilul dvs. v-aţi fi putut îmbolnăvi de rujeolă acum câteva zile, dar încă nu aţi înregistrat niciun simptom al maladiei (febră, erupţii), citiţi următorul capitol al acestui articol. Dacă dvs. sau copilul dvs. v-aţi îmbolnăvit deja de rujeolă şi aţi observat simptomele maladiei, treceţi deodată la capitolul Ce fac dacă eu sau copilul meu ne-am îmbolnăvit de rujeolă?

Ce fac în cazul în care cred că eu sau copilul meu ne-am fi putut îmbolnăvi recent de rujeolă?

Care sunt cauzele rujeolei? În ce împrejurări şi condiţii un om sănătos (adult sau copil) poate să se molipsească de rujeolă? Ce fel de persoane trebuie considerate contagioase?

O persoană sănătoasă (adult sau copil) poate să se molipsească de rujeolă numai de la o altă persoană, care s-a îmbolnavit recent de această maladie infecţioasă. Rujeola se transmite aerogen, adică pe calea aerului. Aceasta înseamnă că persoana sănătoasă poate fi contaminată de rujeolă dacă inspiră, înghite sau îi nimeresc pe ochi particule de spută sau salivă eliminate în aer de persoana bolnavă de rujeolă (pojar). S-a stabilit că virusul rujeolei poate să rămână în aerul şi pe suprafaţa obiectelor din încăperea în care s-a aflat un bolnav de rujeolă timp de 2 ceasuri după plecarea acestuia.

De aceea, pentru a ne molipsi de rujeolă, e suficient să petrecem câteva minute într-o încăpere cu o persoană deja afectată de maladie, să discutăm cu aceasta sau să atingem obiectele cu care persoana respectivă a intrat în contact direct.

Persoana bolnavă de rujeolă devine contagioasă şi poate contamina alte persoane la numai câteva zile de la apariţia primelor simptome ale pojarului, rămânând contagioasă pe durata primelor 4 zile de la apariţia erupţiilor pe piele. Astfel, dacă aţi contactat cu o persoană care nu acuza niciun simptom al maladiei în momentul respectiv şi care s-a îmbolnăvit de rujeolă la ceva timp după contactul cu dvs., e aproape sigur că persoana în cauză nu v-a contaminat cu virusul rujeolei. Pe de altă parte, probabilitatea contaminării e extrem de mare dacă aţi comunicat nemijlocit cu o persoană ce acuza simptome de rujeolă (febră sau erupţii) chiar în momentul contactului cu dvs..

Dacă, din informaţiile prezentate mai sus, aţi înţeles că aţi fi putut să vă molipsiţi recent de rujeolă (cu alte cuvinte, că aţi comunicat cu o persoană bolnavă de rujeolă tocmai în perioada în care maladia putea deveni contagioasă), citiţi capitolul următor, unde veţi afla dacă vă veţi îmbolnăvi efectiv de rujeolă în urma acestui contact sau nu.

Care dintre persoanele contaminate cu rujeolă se poate îmbolnăvi de aceasta maladie? Copilul sau adultul vaccinat împotriva rujeolei se pot îmbolnăvi de această maladie? Ne putem îmbolnăvi de rujeolă a doua oară?

De regulă, se îmbolnăvesc de rujeolă persoanele care nu au avut niciodată această maladie şi care nu au fost vaccinaţi împotriva acesteia.

În cazul în care dvs. sau copilul dvs. nu aţi avut niciodată rujeolă (sau nu ştiţi dacă aţi fost vreodată afectat de această maladie) şi nu aţi fost vaccinat de rujeolă (sau nu ştiţi dacă aţi fost sau nu vaccinat) şi, totodată, credeţi că aţi fi putut contracta infecţia câteva zile în urmă, adresaţi-vă urgent la medic (vezi mai jos).

Dacă, din momentul în care v-aţi fi putut molipsi de rujeolă, au trecut mai mult de 3 săptămâni (aceasta este perioada maximă de incubaţiePerioada de incubație este intervalul de timp care se scurge între momentul pătrunderii infecției în organismul omului și apariția primelor simptome de boală.

În cazul multor infecții virale ale căilor respiratorii, precum gripa, perioada de incubație constituie 1-3 zile (adică primele simptome ale bolii apar peste 1-3 zile după infectare). În cazul altor infecții, perioada de incubare poate varia de la câteva zile (mai rar ore), până la mai multe săptămâni, luni sau chiar mai mulți ani. a virusului), iar dvs. nu aţi acuzat în tot acest răstimp niciun simptom caracteristic, vizita la medic nu mai este necesară. În acest caz, trebuie să credeţi că nu v-aţi îmbolnăvit de rujeolă ori că aveţi imunitate la această boală. În urma mai multor cercetări ştiinţifice s-a stabilit că, în cazul în care o persoană este vaccinată, în timpul vieţii, de două ori împotriva rujeolei, în organismul acesteia se formează o imunitate (anticorpi) ce se va menţine pe durata mai multor zeci de ani, protejând-o de această maladie infecţioasă. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, de rujeolă se îmbolnăvesc şi persoanele vaccinate, dar la acestea maladia decurge, de regulă, într-o formă mult mai uşoară.
După ce copilul sau adultul au făcut rujeolă, în organismul lor, ca şi la vaccinare, se formează o imunitate puternică împotriva infecţiei. Tocmai din acest motiv, recidivele de rujeolă sunt extrem de rare.

Ce poate face medicul pentru a preveni dezvoltarea rujeolei la persoanele deja contaminate de această infecţie?

În primele zile după infectare, virusul rujeolei (pojarului) se înmulţeşte treptat în celulele mucoaselor nasului, gâtului şi traheei, fără a provoca vreun simptom caracteristic. În limbaj medical, această perioadă se numeşte  perioada de incubaţie a maladiei. La 7-10 zile după începutul perioadei de incubaţie (sau cel mult peste 21 de zile), virusul începe să pătrundă în sânge şi să se răspândească în întreg organismul, provocând simptome precum temperatura înaltă, erupţiile pe piele (şi, posibil, unele complicaţii).

Dacă în sângele omului apar anticorpi în primele 7-10 zile după contaminarea cu rujeolă, adică înainte de răspândirea masivă a virusului, maladia nu va pătrunde în sânge, nu se va dezvolta sau va decurge într-o formă uşoară.

În legătură cu aceasta, pentru a preveni dezvoltarea rujeolei la persoanele deja infectate, medicii le pot prescrie un vaccin împotriva acestei infecţii (după vaccinare, în sânge încep să se formeze rapid anticorpii ce neutralizează infecţia) sau le pot injecta în sânge un ser cu anticorpi gata formaţi împotriva rujeolei. Dacă vă adresaţi la medic şi îi spuneţi că dvs. sau copilul dvs. aţi fi putut să vă îmbolnăviţi de rujeolă, medicul va trebui să facă următoarele lucruri:

  1. Să vă ceară fişa medicală, pentru a afla dacă aţi fost vaccinat în copilărie de rujeolă sau dacă aţi fost bolnav de această maladie în trecut.
  2. Dacă medicul va descoperi că aţi fost cândva vaccinat sau bolnav de rujeolă, tratamentul nu va mai fi necesar, deoarece persoanele vaccinate sau afectate în trecut de rujeolă rareori se îmbolnăvesc din nou de această maladie infecţioasă. În cazul în care medicul nu va descoperi aceste informaţii în fişa dvs. medicală, vă va prescrie teste speciale de laborator pentru a determina dacă în sângele dvs. sunt anticorpi împotriva rujeolei.
  3. Dacă analizele de sânge vor arăta că aveţi anticorpi împotriva rujeolei, tratamentul nu va fi necesar, deoarece persoanele care au anticorpi sunt bine protejate de această infecţie.În cazul în care se va stabili că în sângele dvs. aceşti anticorpi lipsesc, medicul va trebui să vă prescrie o injecţie cu ser antirujeolic (imunoglobulină), iar peste 5-6 luni să vă vaccineze de rujeolă.
  4. Dacă, în momentul în care v-aţi adresat la medic, au apărut deja primele simptome de rujeolă (vezi mai jos), vaccinarea sau injecţia cu ser sunt fără niciun folos. În acest caz, medicul vă poate doar explica ce puteţi face pentru a suporta mai uşor evoluţia bolii şi în ce situaţii trebuie să apelaţi de urgenţă la ajutor medical.

Ce fac dacă eu sau copilul meu ne-am îmbolnăvit de rujeolă?

Ce semne şi simptome pot fi considerate fireşti în caz de rujeolă?

Primele simptome (semne) ale rujeolei sunt, întrucâtva, similare simptomelor de răceală sau gripă: persoana bolnavă acuză o creştere bruscă a temperaturii (până la 39-40ºC), iar peste câteva zile apar tusea, guturaiul, conjunctivita (înroşirea ochilor) şi erupţiile pe piele.

Erupţiile în caz de rujeolă au aspectul unor pete roşii (petele pot fi plate sau uşor elevate), care apar mai întâi pe pielea capului, feţei şi gâtului, iar mai apoi se răspândesc pe trunchi şi membre (mâini, picioare). Unele pete pot creşte şi se pot contopi între ele, formând pete roşii de dimensiuni mari. La 5-6 zile de la apariţie, erupţiile cutanate încep să dispară exact în aceeaşi succesiune în care au apărut.
La început, erupţiile dispar de pe cap şi de pe gât, iar mai apoi – de pe trunchi şi membre. Erupţiile provocate de rujeolă nu lasă urme pe piele. Unii copii care se îmbolnăvesc de rujeolă pot acuza şi simptome precum voma, diareea sau durerile abdominale.
În unele cazuri, în cavitatea bucală a copiilor (şi adulţilor) bolnavi de rujeolă, mai precis, pe mucoasa obrajilor, apar pete de culoare albă, care se numesc, în limbaj medical, petele lui Koplik. Aceste leziuni specifice dispar fără urme de pe mucoasa obrajilor într-un răstimp nu mai mare de 18 ore. În caz de rujeolă, temperatura înaltă (febra) se menţine, în medie, până la 1 săptămână.

 Pentru a reduce febra provocată de rujeolă, puteţi utiliza medicamente antipiretice precum ibuprofen sau paracetamol. În niciun caz nu utilizaţi aspirina (acid acetilsalicilic) pentru a reduce febra la copii, deoarece acest medicament poate afecta buna funcţionare a ficatului (vezi sindromul Reye).

Erupţiile în caz de rujeolă nu durează mai mult de 7-10 zile şi nu trebuie unse sau tratate cu niciun fel de preparate topice. La aproximativ 4 zile de la apariţia erupţiilor pe piele, persoana bolnavă de rujeolă nu mai este considerată drept contagioasă. În acelaşi timp, nu trebuie să trataţi tusea în caz de rujeolă. Tusea poate dura cam atât cât durează şi boala şi se poate menţine încă 1-2 săptămâni după dispariţia erupţiilor cutanate.

Ce simptome şi semne pot indica asupra unei evoluţii agresive a rujeolei? Ce urmări şi complicaţii poate provoca această boală infecţioasă?

În urma unor studii clinice, efectuate pe grupuri mari de persoane afectate de rujeolă, s-a stabilit că maladia dată poate determina unele complicaţii, cu precădere la:

  • copii cu vârste sub 5 ani;
  • adulţi cu vârste peste 20 de ani;
  • femei însărcinate;
  • persoane cu imunitatea redusă sau compromisăDin categoria persoanelor cu imunodeficiență (imunitate redusă) fac parte: persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, persoanele bolnave de diabet zaharat, persoanele care fac tratament anticanceros (chimioterapie, radioterapie), persoanele care administrează corticosteroizi sau alte medicamente ce reduc activitatea sistemului imunitar (precum Metotrexat, Azatioprină, Mercaptopurină, etc.), persoanele care au suportat anterior un transplant de organe și administrează medicamente ce previn rejecția grefei, persoanele care suferă de boli cronice ale organelor interne: insuficiență renală cronică, insuficiență cardiacă, hepatită cronică, ciroză hepatică, etc..

6% din persoanele ce se îmbolnăvesc de rujeolă fac şi pneumonie. După cum se ştie, pneumonia face parte din maladiile extrem de periculoase şi, în unele cazuri, chiar şi în condiţiile unui tratament adecvat, poate conduce la decesul pacientului.

O altă complicaţie periculoasă a rujeolei poate fi encefalita («inflamaţia creierului», popular vorbind). Această complicaţie se înregistrează la 0,1-0,3% din persoanele care s-au îmbolnăvit de rujeolă.
Encefalita poate conduce la decesul bolnavului sau la diverse disfuncţii neurologice, precum paralizia unei părţi a corpului, afazia (pierderea parţială a facultăţii de a vorbi), apariţia epilepsiei etc. Rujeola mai poate provoca, de asemenea, inflamaţia urechii (otita), inflamaţia şi distrugerea ţesuturilor ochiului, care pot conduce la orbire.

În ce cazuri trebuie să mă adresez de urgenţă la medic?

Persoana afectată de rujeolă (copil sau adult) trebuie să se adreseze urgent la medic dacă, la câteva zile sau săptămâni de la debutul maladiei, acuză simptome precum:

  • febră repetată (temperatura creşte din nou);
  • slăbiciune pronunţată, tuse şi dureri în piept;
  • dureri de cap puternice;
  • pierderea cunoştinţei şi apariţia convulsiilor;
  • afazia (pierderea parţială a facultăţii de a vorbi) şi probleme cu coordonarea mişcărilor;
  • dureri în urechi;
  • perturbări oarecare ale vederii.

Ce tratament este necesar în caz de rujeolă la copii şi adulţi? Ce trebuie să facă medicii? Ce trebuie să fac acasă?

În prezent, nu există niciun fel de medicamente (preparate antivirale) ce ar putea opri înmulţirea virusului de rujeolă în organismul uman. De aceea, dacă adultul sau copilul se îmbolnăvesc de această maladie infecţioasă, tratamentul are exclusiv menirea de a ajuta persoana afectată să suporte mai uşor boala.

Dacă v-aţi îmbolnăvit (dvs. înşivă sau copilul dvs.) de rujeolă, întrebaţi-l pe medicul dvs. dacă vă poate recomanda preparate de vitamina A. Potrivit mai multor studii ştiinţifice, administrarea preparatelor de vitamina A în caz de rujeolă poate ameliora unele simptome, dar poate şi să prevină o serie de complicaţii grave ale acestei infecţii (inclusiv perturbarea vederii sau chiar orbirea).
În prezent, specialiştii recomandă tuturor copiilor bolnavi de rujeolă tratament cu preparate de vitamina A. Dozajul se stabileşte în funcţie de vârsta copilului afectat de maladie, conform schemei de mai jos:

  • 200000 UI (unităţi internaţionale de măsură pentru activitatea biologică a praparatului) pentru copii cu vârste de peste 1 an şi pentru adulţi;
  • 100000 UI pentru copii cu vârste cuprinse între 6-11 luni;
  • 50000 UI pentru copii cu vârste de până la 6 luni.

Medicamentele ce conţin vitamina A pot fi administrate atât în formă de pastile, cât şi în formă de injecţii.

Cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă părinţii în caz de rujeolă la copii

Dacă copilul dvs. se îmbolnăveşte de rujeolă (pojar) şi face tratament la domiciliu, cel mai important lucru pe care trebuie să-l faceţi este să-i asiguraţi o cantitate suficient de mare de lichid pentru a preveni deshidratarea ce poate fi provocată de febră sau diaree. Nu ezitaţi să-i propuneţi cât mai des copilului dvs. câte un pahar de apă potabilă simplă.

Pe zi, un copil afectat de rujeolă (pojar) trebuie să consume nu mai puţin de 1-1,5 l de apă. Dacă băiatul sau fata dvs. fac nu numai febră, dar şi diaree în timp ce se îmbolnăvesc de rujeolă, citiţi recomandările noastre din articolele despre tratamentul diareei la copii cu vârste de peste 1 an şi la copii cu vârste de până la 1 an.

Pot să fac baie/ duş în caz de rujeolă (pojar)? Copilul meu poate să se spele dacă e bolnav de această maladie?

În caz de rujeolă, atât dvs. cât şi copiii dvs. pot face baie sau duş fără nicio grijă.

Cât durează carantina în caz de rujeolă? Cât timp poate să stea acasă o persoană afectată de această infecţie?

Copilul bolnav de rujeolă nu trebuie să frecventeze şcoala sau grădiniţa timp de cel puţin 4 zile de la apariţia erupţiilor pe piele. Dacă de rujeolă se îmbolnăveşte un adult, acesta trebuie să rămână acasă pentru exact aceeaşi perioadă de timp. Perioada maximă de carantină în caz de rujeolă constituie 21 de zile.

Ce trebuie să fac ca să-i protejez pe ceilalţi membri ai familiei în caz de rujeolă?

Rujeola este o boală deosebit de contagioasă, de aceea, dacă un membru al familiei contractează această infecţie, se crede că poate să-i molipsească şi pe ceilalţi membri ai familei. Dacă un membru al familiei dvs. se îmbolnăveşte de rujeolă, ceilalţi membri trebuie să se adr

eseze cât mai urgent la medic, care va stabili dacă persoanele date se pot îmbolnăvi, la rândul lor, de această maladie şi dacă au nevoie de vreun tratament special. Acţiunile medicului în situaţii de acest gen sunt descrise detaliat ceva mai sus, în capitolul Ce fac în cazul în care cred că eu sau copilul meu ne-am fi putut îmbolnăvi recent de rujeolă?

Vaccinul împotriva rujeolei

Ce este vaccinul împotriva rujeolei? Cât de eficient este acesta?

Vaccinul împotriva rujeolei este un medicament care conţine fragmente din virusul rujeolei. După ce este introdus în organismul uman, vaccinul începe să stimuleze formarea unei imunităţi specifice împotriva infecţiei respective şi, astfel, îl protejează de aceasta.

În prezent, medicii utilizează vaccinuri care conţin, concomitent, componente ale mai multor viruşi – rujeola, oreionul (parotidita epidemică) şi rubeola. Aceste vaccinuri se numesc, prescurtat, ROR (rujeolă-oreion-rubeolă).

Răspunsuri detaliate la întrebări despre vaccinul ROR veţi găsi în articolul Vaccinul contra rujeolei, oreionului şi rubeolei – ROR.

Rujeola în perioada de sarcină

În ce constă pericolul rujeolei pentru femeia însărcinată?

După cum spuneam mai sus, în cazul femeilor însărcinate care nu au fost vaccinate împotriva rujeolei şi care nu au fost bolnave de această maladie infecţioasă în copilărie, rujeola se dezvoltă, deseori, mai agresiv decât la ceilalţi oameni şi poate provoca unele complicaţii periculoase (în special, pneumonia).

Poate rujeola să afecteze dezvoltarea fătului sau întrerupe sarcina?

Potrivit unor studii ştiinţifice, virusul rujeolei nu provoacă apariţia unor anomalii (vicii congenitale) la făt. Cu toate acestea, infecţia poate întrerupe sau afecta sarcina. De exemplu, naşterile premature la femeile care se îmbolnăvesc de rujeolă sunt mai frecvente decât la femeile sănătoase.

În consecinţă, copiii pe care îi vor aduce pe lume aceste mame vor avea la naştere greutatea scăzută. La fel, s-a constatat că o femeie însărcinată, care nu are imunitate la rujeolă şi care contractează această infecţie cu 3 săptămâni (sau mai puţin) înainte de naştere, poate transmite maladia nou-născutului.
La nou-născuţi, rujeola poate avea o evoluţie agresivă şi poate determina unele complicaţii grave, mai ales dacă primele simptome de rujeolă apar în primele 10 zile de viaţă (dacă simptomele apar la 2-4 săptămâni de la naştere, boala decurge mai uşor).
Deschideți surse
  • Center of Disease Control and Prevention (CDC). Measles (Rubeola)
  • Battegay, R., Itin, C. & Itin, P., 2012. Dermatological signs and symptoms of measles: A prospective case series and comparison with the literature. Dermatology, 224(1), pp.1–4.
  • Buchanan, R. & Bonthius, D.J., 2012. Measles Virus and Associated Central Nervous System Sequelae. Seminars in Pediatric Neurology, 19(3), pp.107–114. Available at: http://dx.doi.org/10.1016/j.spen.2012.02.003.
  • Carrillo-Santisteve, P. & Lopalco, P.L., 2012. Measles still spreads in Europe: Who is responsible for the failure to vaccinate? Clinical Microbiology and Infection, 18(SUPPL. 5), pp.50–56.
  • Dardis, M.R., 2012. A Review of Measles. The Journal of School Nursing, 28(1), pp.9–12. Available at: http://jsn.sagepub.com/cgi/doi/10.1177/1059840511429004.
  • Griffin DE, Lin WH, Pan CH. Measles virus, immune control, and persistence. FEMS Microbiol Rev. 2012;36(3):649-62.
  • Guillet, M., Vauloup-Fellous, C., Cordier, A., Grangeot-Keros, L., Benoist, G., Nedellec, S., … Picone, O. (2012). Rougeole chez la femme enceinte : mise au point. Journal de Gynécologie Obstétrique et Biologie de la Reproduction41(3), 209-218. doi:10.1016/j.jgyn.2012.01.008
  • Posfay-Barbe KM. Infections in pediatrics: old and new diseases. Swiss Med Wkly. 2012;142:w13654.

Cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol?

Apreciere medie: 5.0. Pe baza a 4 voturi.
Se încarcă...

Vă invităm să vă expuneți părerea referitor la articol și site.