Răspunsuri la cele mai importante întrebări privind rubeola la copii, adulţi şi gravide: complicaţii posibile, semne şi simptome, interpretarea testelor, tratamentul

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 15 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți-ne părerea dvs.

Încă nu sunt voturi.
Se încarcă...

Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere:
Verificati aici.

Cuprins:

Rubeola la copii şi la adulţi

Rubeola poate fi periculoasă pentru adulţi sau copii? Ce urmări şi complicaţii poate provoca aceasta?

La majoritatea adulţilor (bărbaţi şi femei) şi copiilor (inclusiv la sugari), infectaţi cu rubeolă, boala decurge fără niciun fel de complicaţii şi se termină cu vindecarea completă.

Doar în cazuri rare (1 bolnav din 6 000), rubeola poate determina inflamaţia ţesuturilor cerebrale şi a nervilor. Cu toate acestea, chiar şi aceste complicaţii trec fără urmări grave.

La fel de rar, rubeola poate provoca inflamaţia articulaţiilor. Inflamaţia articulaţiilor, legată de rubeolă, se manifestă prin dureri în încheieturi care, la unele persoane, persistă timp de câteva luni sau chiar un an după boală.

Se cunosc şi cazuri de scădere a numărului de trombocite în sânge la unii bolnavi de rubeolă, exteriorizată prin hemoragii nazale sau intestinale.

Aţi putea suspecta unele complicaţii provocate de rubeolă, dacă, la câteva ore sau zile de la apariţia primelor simptome de boală (descrise amănunţit ceva mai jos), aţi observat simptome precum:

  • Dureri de cap severe.
  • Greaţă şi vomă puternice.
  • Tulburări ale vederii (de exemplu, vederea dublă).
  • Apariţia slăbiciunii sau amorţelii într-o anumită parte a corpului.
  • Aţi pierdut cunoştinţa sau aţi avut convulsii.
  • Vă sângerează nasul.
  • Apariţia unui scaun de culoare neagră neobişnuită (vezi Cauzele apariţiei scaunului negru).
  • Inflamaţia (edemarea) sau apariţia unor dureri în articulaţiile degetelor, dureri în genunchi sau în alte articulaţii.

Dacă observaţi simptome similare la dvs., mergeţi urgent la medic. E posibil ca, pentru mai multă siguranţă şi pentru o vindecare cât mai grabnică, să aveţi nevoie de un tratament suplimentar.

Chiar dacă, în majoritatea cazurilor, rubeola nu este periculoasă pentru copii şi pentru adulţi, această maladie este considerată extrem de periculoasă pentru femeile gravide.

Mai exact, pentru gravida însăşi, ca şi pentru alţi adulţi, rubeola nu este periculoasă. Totuşi, dacă femeia se îmbolnăveşte de rubeolă la începutul sarcinii, virusul poate pătrunde din organismul mamei în organismul fătului. Infectarea fătului în curs de dezvoltare cu rubeolă poate conduce la apariţia unor malformaţii sau chiar la decesul acestuia şi avortul spontan.

Aflaţi mai multe detalii despre aceasta, dar şi despre ce trebuie să faceţi dacă vă contaminaţi cu rubeolă în perioada de sarcină, ceva mai jos, în capitolul Răspunsuri la întrebări privind rubeola şi graviditatea.

Rubeola poate provoca sterilitatea la băieţi sau la bărbaţi?

Datele ştiinţifice de care dispunem în prezent indică asupra faptului că rubeola nu perturbă capacitatea bărbatului de a concepe un copil şi nu poate fi cauza infertilităţii masculine.

Rubeola de care poate suferi un băiat în copilărie (spre deosebire de parotidită epidemică/ oreion) nu poate afecta capacitatea viitorului bărbat de a concepe un copil.

Rubeola este contagioasă? Care este etiologia bolii (cauzele apariţiei)? Cum ne putem infecta de rubeolă?

Rubeola este o boală contagioasă. Copiii şi adulţii sănătoşi se pot contamina cu rubeolă doar de la alţi oameni, care s-au infectat recent, la rândul lor, tot de la alte persoane.

Virusul care declanşează rubeola (Rubella virus) se conţine în particulele de salivă şi de mucus (mucozitate) din nasul şi din gâtul persoanelor infectate. De aceea, virusul se poate transmite de la un om la altul prin utilizarea de vesélă/ tacâmuri comune, prin sărut, tuse, strănut şi în alte circumstanţe în care saliva eliminată de persoana contaminată nimereşte în gura sau în nasul persoanei sănătoase.

Când bolnavul de rubeolă devine contagios şi cât timp rămâne contagios?

În cadrul cercetărilor epidemiologice, s-a constatat că oamenii infectaţi cu rubeolă pot să devină contagioşi cu 7 zile înainte de apariţia erupţiilor (sau la 1-2 săptămâni după contaminare) şi să fie contagioşi încă timp de 7 zile (iar în unele cazuri – până la 14 zile) după apariţia erupţiilor.

Contagiozitatea maximă este atinsă în zilele în care apar erupţiile.

Unii nou-născuţi, care se contaminează cu rubeolă de la mamele lor în timpul gravidităţii, pot elimina virusul rubeolei cu particule de mucus, salivă sau urină pe durata primului an de viaţă, răstimp în care pot infecta cu rubeolă alţi oameni care nu au imunitate specifică împotriva acestei infecţii.

Bolnavul de rubeolă trebuie izolat şi, dacă da, cât trebuie să dureze perioada de izolare (carantina)?

Specialiştii în domeniul bolilor infecţioase recomandă izolarea adulţilor şi copiilor bolnavi de rubeolă timp de 7 zile din momentul apariţiei erupţiior pe piele.

Dacă urmează să vă îngrijiţi copilul sau să îngrijiţi un adult bolnav de rubeolă:

  • Spălaţi-vă bine pe mâini de fiecare dată după ce vă atingeţi de persoana bolnavă sau de obiectele pe care le utilizează aceasta.
  • Insistaţi pe lângă persoana bolnavă să se spele, la rândul său, pe mâini cât mai frecvent.
  • Faceţi în aşa fel încât persoana bolnavă că utilizeze, pe întreaga durată a maladiei, vesélă şi prosoape personalizate.
  • Este deosebit de important să izolaţi persoana care s-a contaminat de rubeolă de femeile însărcinate. Recomandări pentru cazul în care femeia gravidă va contacta, totuşi, cu această persoană – în articolul Răspunsuri la întrebări privind rubeola şi graviditatea.

Copiii şi adulţii vaccinaţi împotriva rubeolei pot suferi de această boală?

Se ştie cu certitudine că şi o singură doză de vaccin antirubeolă (ROR) creează o imunitate puternică împotriva acestei boli. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, din motive deocamdată necunoscute, de rubeolă se contaminează oameni care au primit toate dozele de vaccin (2-3, în funcţie de ţară), prevăzute de programele naţionale de imunizare/ vaccinare.

Copilul sau adultul care a suferit de rubeolă poate să se îmbolnăvească din nou de această maladie?

După ce copilul sau adultul a suferit de rubeolă, în organismul acestora se formează o imunitate persistentă împotriva infecţiei respective, care poate să se păstreze pentru tot restul vieţii. Cu toate acestea, în cazuri rare, oamenii se pot contamina şi îmbolnăvi a doua oară (repetat) de rubeolă.

Cât durează perioada de incubaţie în caz de rubeolă la copii şi la adulţi?

Perioada de incubaţiePerioada de incubație este intervalul de timp care se scurge între momentul pătrunderii infecției în organismul omului și apariția primelor simptome de boală.
În cazul multor infecții virale ale căilor respiratorii, precum gripa, perioada de incubație constituie 1-3 zile (adică primele simptome ale bolii apar peste 1-3 zile după infectare).
În cazul altor infecții, perioada de incubare poate varia de la câteva zile (mai rar ore), până la mai multe săptămâni, luni sau chiar mai mulți ani.
la rubeolă durează, în medie, de la 2 la 3 săptămâni.

Cum începe/ debutează rubeola? Care pot fi primele simptome şi semne ale maladiei la copii şi la adulţi?

Primele semne de rubeolă la adulţi pot fi asemănătoare semneleor caracteristice răcelilor comune: creşterea temperaturii corpului până la 38-39 C, frisoane, dureri în gât, guturai, înroşirea ochilor. Peste câteva zile de la apariţia acestor simptome apar şi erupţiile.

La copii, primul simptom al rubeolei ar putea fi chiar apariţia erupţiilor pe piele.

Destul de frecvent, rubeola trece fără simptome vizibile sau determină exclusiv simptome similare cu cele provocate de o răceală uşoară.

Cum arată erupţiile în caz de rubeolă la copii şi la adulţi?

Erupţiile, în caz de rubeolă, au următoarele particularităţi caracteristice:

  • La început, apar pe faţă şi, treptat, se răspândesc în jos, spre gât, piept, abdomen, spate, mâini şi picioare.
  • Erupţiile au aspectul unor pete roşii mărunte şi dense.
  • De regulă, erupţiile durează 1-3 zile şi apoi trec fără urmă, dispărând, iniţial, de pe faţă, apoi de pe trunchi, mâini şi picioare.
  • Erupţiile pot fi pruriginoase (provoacă mâncărimi) şi se pot descuama puţin.

Erupţiile provocate de rubeolă nu cer niciun tratament special. Acestea nu trebuie tratate şi nici unse cu nimic.

Ganglionii limfatici şi rubeola

Un alt simptom caracteristic al rubeolei este mărirea tuturor ganglionilor limfatici. Cel mai mult se umflă ganglionii limfatici din spatele urechilor, din spatele gâtului şi de la ceafă.

De regulă, mărirea ganglionilor limfatici are loc odată cu apariţia erupţiilor, dar, la unii oameni bolnavi de rubeolă, la început se umflă ganglionii limfatici (în paralel cu declanşarea febrei), iar mai apoi, peste câteva zile, apar erupţiile.

Ganglionii limfatici pot fi măriţi câteva zile sau câteva săptămâni la rând.

Rubeola poate provoca febră persistentă şi slăbiciune?

În unele cazuri, de altfel, foarte rare, oamenii care au suferit de rubeolă, pot acuza, pentru perioade destul de lungi de timp (luni şi chiar ani), o temperatură corporală uşor crescută (peste 37,5 C), slăbiciune şi dureri în muşchi.

Cum putem diferenţia rubeola de vărsat de vânt, de scarlatină, de mononucleoza infecţioasă, de infecţia cu citomegalovirus sau de toxoplasmoză?

În momentul de faţă, se cunosc mai multe boli care se pot manifesta prin simptome similare cu cele provocate de rubeolă. Este vorba despre: vărsat de vânt, scarlatină, mononucleoză infecţioasă, infecţia cu citomegalovirus sau toxoplasmoza.

Toate aceste maladii pot provoca simptome asemănătoare cu răceala obişnuită, erupţii şi mărirea ganglionilor limfatici.

 Este destul greu să diferenţiem toate aceste boli în condiţii domestice, iar «diagnosticul» va fi, în orice caz, inexact. Din această cauză, dacă dvs. sau copilul dvs. acuzaţi simptome asemănătoare cu simptomele rubeolei, mergeţi neapărat la medic! După ce vă examinează, medicul vă poate indica o serie de analize suplimentare (inclusiv analiza generală a sângelui, frotiul faringian ), care vor contribui la stabilirea cauzei exacte a bolii.

În ce constă tratamentul copiilor şi adulţilor în caz de rubeolă?

În prezent, nu există medicamente ce ar putea opri înmulţirea virusului rubeolei. Din acest motiv, dar şi pentru că, la majoritatea oamenilor, boala respectivă se dezvoltă în forme uşoare, specialiştii în bolile infecţioase recomandă, în caz de rubeolă, doar tratamentul aşa-zis «simptomatic», care constă în:

  • În caz de frisoane/ friguri puternice sau în caz de febră, se pot administra antipiretice, precum ibuprofen sau paracetamol.
  • Persoana bolnavă (mai ales dacă e vorba de un copil) trebuie să se străduie să consume cât mai multe lichide.
  • Pe întreaga perioadă de boală, este necesară cât mai multă odihnă.

Pot să-mi îmbăiez copilul?

În caz de rubeolă, copilul poate face baie/ duş fără nicio grijă.

Răspunsuri la întrebări privind rubeola şi graviditatea

Când rubeola devine periculoasă pentru făt?

De la bun început, am atenţionat în legătură cu faptul că rubeola poate fi foarte periculoasă pentru fătul în curs de dezvoltare. Acest lucru este adevărat, dar sunt necesare, totuşi, câteva precizări în această privinţă:

Rubeola prezintă pericol pentru viitorul copil doar în cazul în care femeia se contaminează cu această infecţie nemijlocit în perioada de sarcină; dacă femeia a suferit de rubeolă în trecut (până la graviditate), infecţia nu este primejdioasă pentru făt.

Pentru a determina când anume s-a îmbolnăvit femeia de rubeolă (recent sau mai demult) şi dacă a fost vreodată bolnavă de această maladie, medicii indică femeilor teste speciale de sânge la anticorpi împotriva virusului rubeolei (Rubella virus). Mai jos, vom explica amănunţit ce pot să semnifice rezultatele acestor analize şi cum să determinăm, în baza acestora, dacă există vreun pericol pentru făt sau nu.

Interpretarea analizelor de sânge la anticorpi IgG şi IgM împotriva virusului rubeolei. Testul ELISA

Ca şi orice alt microb, virusul rubeolei se compune din substanţe organice complexe. Aceste substanţe se numesc antigeni.

Când aceste substanţe (antigeni) nimeresc în sângele omului, celulele sistemului imunitar le identifică drept «corpi străini» şi încep să formeze anticorpi împotriva acestora (sin.: imunoglobuline), care se acumulează în anumite concentraţii (titre) în sânge.

Dat fiind că, în laboratoare diferite, se apelează la metode diferite de efectuare a analizelor, valorile «normale» sau «crescute» ale titrelor (indicatorii anticorpilor) depind de laboratorul concret în care a fost testat sângele.

Din această cauză, pe fişele de însoţire a probei, pe care le ridicaţi de la laborator, se indică (de regulă, în paranteze lângă rezultatul analizei), valoarea «normală» a titrului în raport cu care se poate determina nivelul (titrul) înalt sau scăzut al anticorpilor din sângele dvs..

Dacă titrul anticropilor este peste normă, rezultatul este considerat drept pozitiv. Dacă titrul anticorpilor este sub normă sau în limitele normei, sau dacă acest tip de anticorpi este absent, rezultatul este considerat drept negativ.

Titrele (nivelele, indicatorii) pozitiv şi negativ pot fi marcate prin prescurtări sau ştampile speciale (de exemplu, POZ pentru «pozitiv» şi NEG pentru «negativ»).

Anticorpii de tip IgM împotriva virusului rubeolei

IgM reprezintă anticorpii pe care sistemul imunitar începe să-i formeze la câteva zile după ce omul s-a infectat pentru prima dată cu rubeolă. Titrul anticorpilor IgM devine pozitiv, în medie, la 5 zile după apariţia primelor simptome de rubeolă şi atinge valorile maxime peste 7-10 zile. În următoarele câteva săptămâni, titrul IgM scade treptat.

Astfel, dacă testul la anticorpi de tip IgM împotriva rubeolei este unul pozitiv (crescut), aceasta poate să însemne că dvs. v-aţi contaminat recent cu infecţia respectivă (altfel spus, cu câteva zile sau săptămâni în urmă).

Analizele la IgM pot fi greşite (adică pot fi pozitive la persoanele care nu au contactat cu rubeola recent), de aceea, în cazurile în care, la femei, testul la anticorpi IgM este pozitiv, medicul le indică, de regulă, analize suplimentare, care îi permit să determine dacă acestea s-au infectat, într-adevăr, recent cu rubeolă.

În mod particular, medicul poate să vă indice analiza repetată la anticorpi IgG şi IgM peste 2-3 săptămâni. Dacă titrele anticorpilor vor fi aceleaşi ca şi la prima testare, aceasta va fi o dovadă a faptului că nu v-aţi infectat recent cu rubeolă şi că analiza IgM a fost una fals pozitivă.

Dacă testul IgM este negativ, aceasta este o dovadă o faptului că nu aţi contactat cu rubeola în ultimele câteva luni.

Anticorpii de tip IgG împotriva virusului rubeolei

IgG reprezintă anticorpii pe care îi formează sistemul imunitar la câteva săptămâni după infectarea cu rubeolă, dar care, spre deosebire de anticorpii de tip IgM, nu dispar, ci, dimpotrivă, se acumulează în sânge şi rămân în acesta, într-o anumită concentraţie, pentru tot restul vieţii.

Dacă, în urma analizei sângelui, se depistează un titru pozitiv (crescut) de anticorpi de tip IgG împotriva virusului rubeolei, dar şi absenţa anticorpilor de tip IgM (titrul negativ), aceasta înseamnă că aţi contactat cu rubeola în trecut şi că aveţi o oarecare imunitate împotriva acestei boli.

După cum spuneam mai sus, în unele cazuri, când testele la anticorpi IgM sunt pozitive (adică arată că infectarea ar fi putut avea loc recent), medicul indică analiza repetată la anticorpi IgG şi IgM peste 2-3 săptămâni.

Dacă analiza repetată va arăta creşterea titrului (concentraţiei) anticorpilor IgG peste 4 ori (în raport cu rezultatul precedent), înseamnă că v-aţi putut contamina cu rubeolă recent.

Dacă titrul IgG rămâne neschimbat, aţi putea trage concluzia că aţi contactat cu rubeola în trecut şi că aveţi imunitate specifică împotriva acestei infecţii.

Rezultatul negativ al testului la anticorpi IgG indică asupra faptului că nu aţi contactat niciodată cu rubeola, nu aţi fost vaccinat împotriva virusului respectiv şi că nu aveţi imunitate împotriva acestei infecţii.

Ce înseamnă aviditatea (indicele avidităţii) anticorpilor IgG împotriva rubeolei?

În limbaj medical, termenul «aviditate» se utilizează pentru a desemna intensitatea legăturii dintre anticorpi şi microbii care le-au determinat apariţia. Termenul «aviditate crescută» înseamnă că aceşti anticorpi pot forma o legătură «strânsă» cu microbii, pe când termenul «aviditate scăzută» – că anticorpii nu pot forma o legătură atât de «strânsă» cu microbii.

Sistemul imunitar al omului este construit în aşa fel încât, de la debutul infecţiei, începe să formeze anticorpi cu aviditate scăzută, iar la câteva luni după contactul cu microbul – anticorpi cu aviditate înaltă. Anticorpii cu aviditate scăzută dispar, treptat, din sânge, pe când anticorpii cu aviditatea înaltă rămân în sânge pentru o perioadă îndelungată de timp (posibil – pe toată durata vieţii).

Datorită acestui fapt, măsurând aviditatea anticorpilor cu ajutorul unor teste biochimice speciale, medicii pot determina când anume s-a infectat persoana în cauză cu cutare sau cutare infecţie.

Dacă în sângele dvs. testele au depistat anticopri IgG cu aviditate înaltă la virusul rubeolei, aceasta înseamnă că v-aţi infectat cu acest microb mult timp în urmă.

Dacă în sângele dvs. testele depistează anticorpi IgG cu aviditate scăzută, aceasta înseamnă că v-aţi contaminat cu rubeolă în ultimele câteva luni.

Analiza imunoenzimatică (testul ELISA)

Testul ELISA permite depistarea în sângele omului a anticorpilor de tip IgM, aidoma testului de sânge descris mai sus.

Testul imunoenzimatic pozitiv indică, cu maximă exactitate, asupra faptului că persoana în cauză s-a infectat cu rubeolă în ultimele câteva luni.

 

Ce fac atunci când aflu rezultatele analizelor mele?

Cu ajutorul următorului tabel veţi putea interpreta rezultatele testelor dvs. la rubeolă:

Tipul analizeiCare ar trebui să fie rezultatele analizelor, dacă infectarea cu rubeolă a avut loc în trecut?Care ar trebui să fie rezultatele analizelor, dacă infectarea cu rubeolă a avut loc recent?Care ar trebui să fie rezultatele analizelor dacă omul nu a contactat niciodată cu rubeolă?
Analiza sângelui la anticorpi de tip IgG

Titru pozitiv

sau

IgG cu aviditate înaltă

IgG cu aviditate scăzută

sau

titru IgG de 4 ori mai mare la testul repetat peste 2-3 săptămâni

Negativ
Analiza sângelui la anticorpi de tip IgMTitru negativ

Titru pozitiv

titru IgM crescut la analiza repetată peste 2-3 săptămâni

Negativ
Analiza imunoenzimatică (testul ELISA)Titru negativTitru pozitivNegativ

Ce înseamnă dacă v-aţi îmbolnăvit de rubeolă mai mult timp în urmă?

Dacă rezultatele testelor dvs. arată că v-aţi contaminat cu rubeolă demult (în trecut), înseamnă că aveţi imunitate împotriva acestei infecţii şi că există o foarte mică probabilitate de a vă reinfecta cu virusului rubeolei în perioada de sarcină.

În cazul unor asemenea rezultate, puteţi planifica fără grijă o sarcină, iar dacă sunteţi deja însărcinată, puteţi să nu vă faceţi nicio emoţie în legătură cu problemele de sănătate legate de rubeolă.

Ce înseamnă dacă v-aţi îmbolnăvit de rubeolă recent? Cum anume dăunează rubeola fătului în perioada de sarcină? Ce semnifică rubeola congenitală?

Dacă sunteţi gravidă şi rezultatele testelor dvs. arată că v-aţi infectat cu rubeolă recent, înseamnă că virusul ar fi putut dăuna dezvoltării viitorului dvs. copil.

În cadrul observaţiilor clinice asupra dezvoltării sarcinii la femeile care au făcut rubeolă în perioade diferite de sarcină, s-a constatat că, în cazurile în care contaminarea are loc în primele 12 săptămâni (adică în 1 trimestru de sarcină), malformaţiile congenitale se dezvoltă la 85% din copii, dar, uneori, poate avea loc şi  avortul spontan.

Dacă contaminarea are loc între săptămânile 13 şi 16 de sarcină (adică la începutul trimestrului 2), probabilitatea unor malformaţii de dezvoltare la făt constituie, în medie, 50%.

Dacă contaminarea are loc spre sfârşitul celui de-al 2-lea trimestru de sarcină (după 5-6 luni), probabilitatea malformaţiilor la făt scade până la 25%.

Copiii care se contaminează cu rubeolă de la mamele lor în timpul gravidităţii, pot să se nască cu tulburări serioase de dezvoltare la ochi, creier, urechi, cu vicii cardiace sau pot să rămână în urmă cu dezvoltarea. În medicină, această condiţie se numeşte rubeolă congenitală.

De exemplu, într-o ţară ca Rusia, infectarea cu rubeolă constituie cauza a circa 15% din toate malformaţiile congenitale la copii.

Dacă analizele arată că v-aţi contaminat cu rubeolă recent, iar dvs. abia sunteţi la etapa planificării sarcinii, va trebui să amânaţi încercările de a concepe un copil pentru câteva luni.

Care pot fi simptomele rubeolei în perioada de sarcină?

La femeile gravide, rubeola se manifestă prin aceleaşi simptome ca şi la alţi adulţi (vezi mai sus) şi, destul de frecvent, poate decurge aproape fără semne vizibile.

Pot face ceva pentru a reduce şansele de contaminare a fătului

După cum spuneam mai sus, în prezent nu există un tratament care ar putea neutraliza/ bloca înmulţirea virusului rubeolei. Din acest motiv, dacă femeia se îmbolnăveşte de rubeolă în timpul sarcinii, medicii nu mai pot face nimic pentru a reduce probabilitatea contaminării fătului.

În unele spitale, femeile care s-au îmbolnăvit de rubeolă în timpul gravidităţii au fost injectate cu imunoglobulină (altfel spus, cu ser care conţine anticorpi împotriva rubeolei), dar observaţiile clinice au arătat că acest tip de tratament poate inhiba simptomele bolii, dar nu poate bloca pătrunderea virusului în organismul fătului.

Ce poate face medicul pentru a determina dacă virusul rubeolei s-a răspândit la făt şi ce trebuie făcut dacă infectarea se confirmă?

Dacă testele indicate arată că v-aţi putut contamina cu rubeolă în timpul sarcinii, medicul va trebui să vă prescrie ecografia şi analiza PCR din lichidul amniotic.

Dacă testul PCR va arata că în lichidul amniotic sunt urme ale virusului rubeolei, aceasta va însemna că infecţia a reuşit să pătrundă în organismul fătului.

Verdictul final poate fi luat în temeiul rezultatelor ecografiei/ ultrasonografiei. Dacă ecografia va depista la făt malformaţii de dezvoltare grave, medicul vă poate propune să întrerupeţi sarcina (adică să recurgeţi la avort).

Dacă ecografia nu depistează niciun fel de tulburări de dezvoltare, puteţi continua sarcina.

După naşterea copilului, pentru a determina definitiv dacă nou-născutul a fost contaminat cu rubeolă, medicii pot recurge la teste suplimentare (inclusiv analiza sângelui la anticorpi de tip IgG şi IgM).

Ce înseamnă dacă nu aţi contactat niciodată cu rubeola?

Dacă rezultatele testelor dvs. arată că nu aţi contactat niciodată cu virusul rubeolei, aceasta înseamnă că vă puteţi contamina în viitor cu infecţia respectivă. Pentru dvs. personal, acest lucru nu prezintă niciun fel de pericol, dar dacă contaminarea va avea loc în timpul sarcinii, maladia ar putea fi extrem de primejdioasă pentru viitorul dvs. copil.

Dacă doriţi să evitaţi orice probleme legate de rubeolă, ceea ce urmează să faceţi depinde de faptul dacă sunteţi sau nu însărcinată în momentul de faţă:

Vaccinul împotriva rubeolei înainte de sarcină. Pe când pot să-mi planific o sarcină după vaccinare?

Dacă testele de laborator arată că nu aţi contactat cu rubeola până acum şi dacă nu sunteţi însărcinată, trebuie să vă vaccinaţi neapărat împotriva rubeolei. Încercările de a concepe un copil pot fi reluate la 1 lună după vaccinare.

Dacă sunteţi gravidă şi nu aţi contactat niciodată cu rubeola până acum, pe întreaga perioadă de sarcină va trebui să evitaţi contactele cu oamenii care acuză simptome asemănătoare cu cele provocate de rubeolă (vezi mai sus). Vă puteţi vaccina împotriva rubeolei imediat după naştere.

Pot să mă vaccinez împotriva rubeolei în timpul sarcinii?

Vaccinul împotriva rubeolei nu trebuie administrat în timpul gravidităţii.

Dacă doriţi o explicaţie mai amănunţită a motivelor pentru care vaccinul împotriva rubeolei poate fi periculos şi dacă doriţi să ştiţi ce trebuie să faceţi dacă v-aţi vaccinat din greşeală în timpul sarcinii, citiţi articolul Vaccinul împotriva rubeolei.

 

Ce trebuie să fac dacă, în timpul sarcinii, am contactat cu o persoană bolnavă de rubeolă?

Dacă aţi aflat că aţi contactat cu un adult sau un copil ce suferea, în momentul respectiv, de rubeolă:

  1. Mergeţi urgent la medic.
  2. Medicul vă va ruga să-i arătaţi fişa medicală pentru a afla dacă aţi suferit vreodată bolnavă de rubeolă sau dacă aţi fost vreodată vaccinată împotriva acestei infecţii.
  3. Dacă medicul găseşte aceste informaţii în fişa dvs. medicală, aceasta înseamnă că, aproape sigur, aveţi o imunitate puternică împotriva rubeolei şi că şansele de reinfectare cu virusul dat sunt extrem de mici.
  4. Dacă medicul nu găseşte aceste informaţii (despre faptul că aţi suferit de rubeolă în trecut sau despre vaccinul împotriva rubeolei), va trebui să vă indice testul de sânge la anticorpi IgM şi IgG împotriva virusului rubeolei.
  5. Dacă, în urma testelor respective, titrul IgG va fi pozitiv, aceasta va însemna că aveţi imunitate şi că, mai mult ca sigur, nu vă veţi îmbolnăvi de rubeolă, iar viitorul dvs. copil este în afara oricărui pericol.
  6. Dacă testele vor furniza un titru IgG negativ, aceasta înseamnă că nu aţi avut imunitate împotriva rubeolei şi deci aţi putut să vă contaminaţi de la persoana cu care aţi contactat. În acest caz, medicul va trebui să vă indice analiza repetată la anticorpi peste 2-3 săptămâni.
  7. Dacă şi la testul repetat titrul IgG va fi negativ, medicul va trebui să indice încă o analiză peste 3 săptămâni. Dacă şi acest test se va dovedi negativ, aceasta înseamnă că nu v-aţi contaminat şi că viitorul dvs. copil este în afara oricărui pericol.
  8. Dacă al doilea şi al treilea test vor fi pozitive, aceasta înseamnă că v-aţi contaminat cu rubeolă şi că această boală poate dăuna copilului dvs..

Cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol?

Încă nu sunt voturi.
Se încarcă...

Ce facem noi la moment?

(1) Actualmente suntem în proces de lucru asupra publicării unei serii de articole, dedicate posibilităților de protecție împotriva maladiilor oncologice (a diverselor tipuri de cancer).

În aceste materiale vom prezenta o analiză argumentată științific a opțiunilor disponibile de reducere a riscului de cancer cu utilitate practică pentru mulți adulți. Toți adulții, periodic, se confruntă cu necesitatea de a lua decizii care sunt, direct sau indirect, legate de prevenția maladiilor oncologice, chiar dacă o asemenea legătură nu este întotdeauna evidentă.

(2) Concomitent cu noua serie vom publica și câteva materiale suplimentare importante, care le vor permite cititorilor să-și dezvolte gândirea critică în rezolvarea problemelor medicale, din contul formulării întrebărilor corecte, al determinării propriilor scopuri și al aprecierii calității informațiilor găsite.

Puteți folosi opțiunea de abonare pentru a primi o notificare în momentul publicării noilor articole (publicarea este prognozată pentru luna iunie 2017).