Versiunea arhivată

Explicaţia detaliată a refluxului gastro-esofagian: cauzele, simptomele, diagnosticul, tratamentul eficient, dieta

Datele actualizate cu privire la refluxul gastro-esofagian (boala de reflux) pot fi accesate pe pagina Recomandări argumentate științific pentru pacienți cu privire la arsuri (pirozis) și dureri în regiunea stomacului

Cuprins:

Explicaţia detaliată a refluxului gastro-esofagian: cauzele, simptomele, diagnosticul, tratamentul eficient, dieta

Dragi cititori,
Recent am publicat pe site un ghid detaliat, bazat pe cele mai recente cercetări ştiinţifice, cu privire la diagnosticul și tratamentul refluxului gastro-esofagian.

Pentru a citi noul ghid, faceţi click pe Diagnosticul și tratamentul refluxului gastro-esofagian.

Unele recomandări de mai jos pot fi incomplete sau învechite. Pentru a beneficia de cele mai actuale şi argumentate recomandări, vă invităm să treceţi pe linkul de mai sus.

***

Ce este refluxul gastro-esofagian?

De regulă, orificiul dintre esofag şi stomac este închis de un muşchi inelar (sfincter), care permite trecerea alimentelor din esofag în stomac, dar nu permite ca acestea să treacă înapoi, din stomac în esofag.

Refluxul gastro-esofagian este o stare (mai rar, o boală), în care, din diferite cauze, se dereglează funcţionalitatea normală a sfincterului, ceea ce conduce la pătrunderea sucului gastric acidulat din stomac în esofag.
Spre deosebire de mucoasa stomacului, care este bine protejată de acţiunea iritantă a acidului gastric, mucoasa esofagului nu are nicio protecţie şi se irită uşor în urma contactului cu acidul sucului gastric (esofagita de reflux).

Termenul “reflux” , în medicină, înseamnă deplasarea lichidului într-o direcţie opusă celei fiziologice. În cazul refluxului gastro-esofagian, sucul gastric acidulat recurge din stomac înapoi, în esofag (cum a fost deja specificat mai sus, în stare normală alimentele trec prin esofag în stomac şi n-ar trebui să se întoarcă înapoi). Periodic, refluxul gastro-esofagian (regurgitarea alimentară) apare, practic, la toţi copiii şi la toţi maturii sănătoşi.
În cazul repetărilor frecvente ale refluxului gastro-esofagian, este posibilă dezvoltarea unei inflamaţii a părţii inferioare a esofagului. În astfel de situaţii se spune că persoana suferă de boala de reflux gastro-esofagian (prescurtat BRGE).

Fenomenele caracteristice refluxului gastroesofagian şi BRGE sunt reprezentate schematic pe desen.

Prin ce sunt periculoase refluxul gastro-esofagian şi BRGE?

Aproximativ 10% dintre cazurile de BRGE conduc la apariţia aşa-numitului esofag Barrett.
Cercetările arată că riscul dezvoltării cancerului esofagian este foarte mare la persoanele cu simptome nesemnificative ale bolii care, datorită administrării medicamentelor împotriva refluxului, nu se adresează la timp medicului şi nu se supun investigaţiilor necesare, în scopul excluderii probabilităţii formării celulelor maligne în ţesutul esofagian.

O altă consecinţă gravă şi frecventă a refluxului gastroesofagian este îngustarea esofagului, care conduce treptat la apariţia dificultăţilor de înghiţire a alimentelor şi necesită reconstrucţia esofagului printr-o intervenţie chirurgicală.

Cauzele şi simptomele refluxului gasatro-esofagian la adulţi

Cum a fost deja specificat mai sus, cauza principală a apariţiei refluxului gastroesofagian la adulţi este supraalimentarea şi relaxarea sfincterului care închide orificiul dintre esofag şi stomac.

Dintre cauzele mai rar întâlnite ale refluxului şi ale BRGE pot fi:

hernia diafragmală;
Sarcina;
Obezitatea;
Consumul abuziv al alimentelor grase;
Fumatul;
Abuzul de alcool;
Alergia la unele produse alimentare;
Administrarea unor medicamente (diazepam, teofilină).

Simptomele principale ale refluxului la maturi sunt:

Pirozisul (arsurile la stomac), care se agravează după masă şi în stare culcată;
Eructaţiile (râgâiala) frecvente;
Durerile, fie surde, fie acute, în partea de sus a abdomenului.

Cauzele şi simptomele refluxului şi BRGE la copii

După cum am menţionat anterior, refluxul poate apărea la toţi copiii sănătoşi. Refluxul la sugari se mai numeşte regurgitare (râgâit). Regurgitările rare la sugari se consideră drept un fenomen absolut normal. Regurgitările în primele săptămâni ale vieţii se întâlnesc la 85% din copii. La vârsta de 3-4 luni, regurgitările devin tot mai rare şi la vârsta de 8-10 luni acestea dispar definitiv, fără vreun tratament aplicat.

Cauza principală a apariţiei refluxului gastroesofagian la copii este supraalimentarea şi relaxarea sfincterului care închide orificiul dintre esofag şi stomac.

În rare cazuri, regurgitările persistente şi abundente la copil pot fi cauzate, fie de îngustarea orificiului de ieşire a alimentelor din stomac, fie de alergia la unele produse alimentare.

Semnele şi simptomele principale ale refluxului gastroesofagian la copiii cu vârsta de până la 1 an sunt:

Copilul plânge tare şi se încovoiază (adesea, în timpul alăptatului sau hrănirii);
Regurgitările frecvente;
Voma care se repetă de câteva ori după alimentaţie;
Somnul agitat;
Adaosul insuficient în greutate.

Simptomele şi semnele principale ale refluxului gastroesofagian la copiii cu vârsta de peste 1 an sunt:

Voma care, periodic, apare în timpul nopţii;
Petele umede care apar după somn pe perna copilului;
Somnul agitat.

Fiţi atenţi!La copiii cu vârsta de peste 1 an refluxul gastroesofagian poate să se manifeste prin unele simptome care, la prima vedere, pot fi confundate cu simptomele bolilor respiratorii:

Tuse uscată persistentă în timpul nopţii;
Dispnee, respiraţie şuierătoare caracteristică astmului;
Conform unor date, refluxul la copii poate provoca: otită, sinuzită, pneumonie, dureri în zona sternului, răguşeală, lipsa poftei de mâncare, distrugerea rapidă a dinţilor de lapte, mirosul neplăcut din gură, torticolis (înclinarea capului într-o parte), etc.
În plus, refluxul gastroesofagian poate fi cauza excitării şi a plânsului copilului care, la această vârstă, încă nu poate explica ce anume îl deranjează.

Apariţia tuturor simptomelor enumerate este explicabilă. În primul rând, în urma refluxului, în organele respiratorii ale copilului poate nimeri o mică cantitate a sucului gastric acidulat, ceea ce îi va provoca iritaţia traheei şi a bronhiilor, şi, prin urmare, îi va provoca tuse. În al doilea rând, excitarea terminaţiilor nervoase senzoriale ale esofagului conduce nu numai la spasmele muşchilor ale acestuia, dar şi la spasmele muşchilor bronhiilor, ceea ce, la rândul său, provoacă dispneea.

Deseori, copiii cu simptomele respiratorii enumerate mai sus, provocate de reflux gastroesofagian, sunt trataţi, un timp îndelungat şi fără nicun rezultat pozitiv, fie de bronşită, fie de astm.

Simptomele refluxului la copii mai mari sunt similare cu cele ale adulţilor:

Pirozisul care se agravează după masă şi în stare culcată;
Eructaţiile (râgâiala) frecvente;
Durerile, fie surde, fie acute, în partea de sus a abdomenului.

Refluxul în timpul sarcinii:

Femeile gravide suferă frecvent de reflux gastroesofagian, în special, de la sfârşitul primului trimestru al sarcinii şi până la naştere.

Deoarece simptomul principal al refluxului în timpul sarcinii este pirozisul, o descriere detaliată a acestei stări, cauzele apariţiei şi principiile tratamentului la femeile însărcinate au fost prezentate în articolul Arsuri la stomac: cauzele şi tratamentul eficient.

Analizele şi investigaţiile

Diagnosticarea şi tratamentul refluxului gastroesofagian şi a BRGE le efectuează medicii terapeuţi, gastroenterologi sau pediatri (la copii).
În unele cazuri, medicului îi este suficientă o chestionare a pacientului sau a rudelor acestuia referitor la simptomele bolii. În alte cazuri, în special, în urma eşuării primelor încercări de tratament, poate apărea necesitatea efectuării unor investigaţii suplimentare.

De cele mai dese ori, se efectuează gastroscopia, care permite, cu o precizie foarte înaltă, să se determine starea sfincterului care închide orificiul dintre esofag şi stomac, în plus, această investigaţie permite depistarea inflamaţiei pereţilor esofagului. De asemenea, gastroscopia se utilizează în scopul depistării gastritei sau a bolii ulceroase, care pot fi prezente la persoanele care suferă de reflux.

Pentru efectuarea gastroscopiei, în stomacul pacientului se introduce prin gură o sondă specială. Popular, această analiză este numită “să înghiţi chişca”. Descrierea detaliată a gastroscopiei, cum trebuie să vă pregătiţi de analiză şi ce pot însemna rezultatele investigaţiei le găsiţi în articolul Gastroscopia (endoscopia digestivă superioară).

Cum poate fi tratat refluxul gastro-esofagian în condiţii casnice?

Episoadele, fie de scurtă durată ale refluxului, fie în urma supraalimentării, necesită un tratament minimal. De regulă, după normalizarea regimului de alimentare şi după înlăturarea factorilor iritanţi (alimentele grase, alcoolul etc.) mucoasa esofagului se regenerează rapid.

Dacă episoadele de reflux şi de pirozis vi se repetă des, atunci:

Încercaţi să respectaţi dieta, descrisă mai jos;
Pentru a uşura simptomele, până a vizita medicul, puteţi administra:
- Medicamentele care reduc aciditatea gastrică şi uşurează simptomele refluxului (vezi Instrucţiunile detaliate referitor la administrarea antacidelor);
- Medicamentele din grupul antisecretoriilor gastrice (de exemplu, Ranitidina).

Vă atragem atenţia asupra faptului că medicamentele enumerate mai sus nu înlătură cauza refluxului, ci doar uşurează simptomele acestuia. Din aceste considerente, le puteţi administra numai temporar, până vă pregătiţi să vizitaţi medicul.

Dieta în cazul refluxului gastro-esofagian şi în cazul BRGE

În majoritatea cazurilor, puteţi scăpa de episoadele rare ale refluxului şi ale pirozisului, asociat cu acesta, doar prin schimbarea regimului şi a componentelor alimentare.

Regula cea mai importantă: Străduiţi-vă să mâncaţi mai puţin dintr-o singură dată, dar mâncaţi mai des. Cantităţile mari de alimente, consumate dintr-o dată, provoacă secreţia sporită a sucului gastric, care irită, în cazul refluxului, pereţii esofagului. În niciun caz nu vă supraalimentaţi!
Încercaţi să mâncaţi cât mai puţin înainte de somn. Este suficient să mâncaţi o tartină mică.
Străduiţi-vă să nu consumaţi lapte sau consumaţi, în cantităţi foarte mici, numai laptele degresat. Consumul laptelui poate conduce la o uşurare momentană a pirozisului (jigului) şi a altor simptome ale gastritei, dar ulterior laptele provoacă secreţia sporită a sucului gastric, care face ca simptomele enumerate să reapară în câteva ore. Se explică acest fapt prin aceea că laptele conţine calciu şi proteine, care sporesc secreţia acidului în stomac. Atrageţi atenţia asupra faptului că, consumul unei cantităţi mari de produse lactate concomitent cu administrara antacidelor poate duce la apariţia sindromului lapte-alcaline.

Compoziţia alimentaţiei:

Dacă observaţi că unele produse alimentare vă provoacă reflux, arsuri la stomac sau dureri abdominale, încercaţi să evitaţi consumul acestora.
Nu excludeţi din lista alimentelor admisibile citrice şi alte fructe, condimente, ciocolată, cafea etc. (cu condiţia că anume aceste alimente nu vă provoacă pirozisul), dar este de dorit să nu exageraţi în consumul acestora.
Încercaţi să introduceţi în dieta Dvs. mai multe produse pe bază de cereale integrale. Aceste produse neutralizează aciditatea în exces, bine se digeră şi sunt foarte nutritive. (Vezi şi Dieta bogată în fibre).
Încercaţi să evitaţi complet, sau să limitaţi la maximum, consumul băuturilor alcoolice şi fumatul, deoarece acestea sporesc refluxul şi pirozisul.

Lista completă a recomandărilor poate fi găsită în articolul Principii de alimentaţie, bazate pe dovezi ştiinţifice

Dacă arsurile la stomac (jigul, pirozisul) vă deranjează în timpul somnului:

Nu vă culcaţi, cel puţin, timp de 45 minute după masă.
Ridicaţi căpătâiul patului cu 10-15 cm.

Cazurile în care trebuie neapărat să vă adresaţi medicului

Cereţi neapărat consultaţia medicului dacă:

Dvs. administraţi, un timp îndelungat, medicamente împotriva refluxului (pirozisului) şi niciodată nu vi s-a făcut investigaţia esofagului prin endoscopie (riscul de cancer, în astfel de situaţii, este foarte mare!);
Simţiţi dificultăţi în înghiţirea alimentelor;
Brusc şi inexplicabil, aţi pierdut în greutate;
Aveţi vărsături, fie de culoare neagră, fie cu urme de sânge;
Temperatura corpului s-a ridicat peste 38 C, aveţi frisoane şi slăbiciuni;
Aveţi un sughiţ persistent;
Aveţi diaree de culoare neagră (Vezi şi Masele fecale de culoare neagră).

Pe lângă aceste situaţii excepţionale, cereţi consultaţia medicului dacă:

Nu sunteţi sigur că suferiţi de reflux gastro-esofagian şi niciodată nu v-aţi adresat medicului din cauza simptomelor bolii pe care le aveţi;
Din iniţiativa proprie, v-aţi tratat acasă, dar simptomele bolii nu au dispărut sau chiar s-au agravat;
Periodic, accesele de reflux se repetă, dar Dvs. nu ştiţi cauzele care le provoacă.

Tratamentul refluxului gastro-esofagian la copii şi la maturi, sub controlul medicului

Medicul construieşte schema tratamentului refluxului, individual, pentru fiecare pacient, în funcţie de cauza bolii şi de starea pacientului.

Schema tratamentului refluxului frecvent şi a BRGE

În asemenea cazuri, se propune următoarea schemă a tratamentului:

Respectarea dietei (vezi mai sus) până la dispariţia totală a simptomelor bolii;
O cură de administrare a medicamentelor care, fie neutralizează aciditatea sucului gastric, fie scad secreţia acidului în stomac.

Fiţi atenţi!
În niciun caz nu încercaţi să vă trataţi de reflux şi de pirozis din proprie iniţiativă. Dozele optimale şi durata tratamentului cu medicamentele descrise mai sus le poate determina numai medicul. Respectaţi cu stricteţe toate recomandările medicului şi administraţi toate medicamentele indicate de acesta. Dacă administraţi medicamentele pe rând sau uitaţi să luaţi dozele, tratamentul poate fi ineficient.

Medicamentele care neutralizează acidul şi care formează un strat protector pe mucoasa gastrică

Unele medicamente ale grupului de antacide conţin săruri de magneziu, de aluminiu, de calciu, de sodiu sau de bismut. Fiind administrare oral, aceste medicamente neutralizează aciditatea mărită a sucului gastric şi diminuează acţiunea iritantă a acidului asupra porţiunilor afectate ale esofagului. Unele antacide (precum preparatele cu bismut) au efect învăluitor. Ele acoperă mucoasa gastrică şi formează un strat care protejează zonele afectate ale mucoasei esofagului de acţiunea distrugătoare a acidului şi, prin urmare, favorizează tămăduirea acestora.

Cum se administrează antacidele?

Antacidele se produc în diferite forme (geluri, comprimate, suspensii orale). Dozele se determină în funcţie de medicament. Instrucţiunile detaliate referitor la administrarea medicamentului (timpul, frecvenţa, dozele) se indică în prospectul sau pe ambalajul acestuia.

Dezavantajele antacidelor:

Timpul scurt de acţiune (nu depăşeşte 1,5-2 ore);
Nu protejează de reapariţia pirozisului şi refluxului;
În funcţie de conţinutul lor, antacidele pot provoca, fie constipaţie, fie diaree;
Administrarea antacidelor în cazul tratamentului refluxului şi pirozisului la copii poate fi efectuată numai sub controlul strict al medicului;
Medicamentele din grupul antacidelor influenţează asupra eficacităţii altor medicamente, de aceea, în cazul în care administraţi deja unele medicamente, studiaţi cu atenţie prospectul acestora sau cereţi consultaţia medicului înainte de a începe administrarea antacidelor.
Administrarea îndelungată şi frecventă a antacidelor poate perturba, în organismul omului, metabolismul mineral (inclusiv Sindromul lapte-alcaline), de aceea, în asemenea cazuri, aveţi nevoie de supraveghere medicală permanentă.

Avantajele antacidelor:

De regulă, puteţi procura antacidele în farmacii, fără prescripţia medicului;
Antacidele se administrează numai în cazul apariţiei pirozisului şi nu se administrează cu scop profilactic;

Din cele spuse, conchidem că antacidele sunt un remediu bun împotriva refluxului şi a pirozisului în cazurile în care pirozisul se manifestă rar, este de scurtă durată şi nu se asociază cu alte semne, care ar necesita să vă adresaţi medicului.

Unele recomandări referitor la corectitudinea administrării acestor medicamente în cazul refluxului le veţi găsi în articolul Instrucţiuni detaliate referitor la administrarea antacidelor.

Medicamentele care reduc cantitatea de acid produsă de stomac

Din această categorie fac parte medicamentele grupului inhibitorilor pompei de protoni (de exemplu, Omeprazolul) şi blocantele receptorilor de histamină H2 (de exemplu, Ranitidina).
Aceste medicamente reduc cantitatea de acid produsă de stomac, ceea ce facilitează tămăduirea leziunilor părţii inferioare a esofagului.

Cum se administrează medicamentele antisecretorii?

Antisecretoarele gastrice se produc sub diferite forme (geluri, comprimate, suspensii orale). Dozele se determină în funcţie de medicament. Instrucţiunile detaliate referitor la administrarea fiecărui medicament (timpul, frecvenţa, dozele) se indică în prospectul sau pe ambalajul acestuia.

Dezavantajele medicamentelor care reduc secreţia acidului produs de stomac

Pirozisul, spre deosebire de cazul în care se administrează antacidele, nu dispare imediat, ci peste un timp mai îndelungat (30 minute – 1 oră).
Medicamentele din acest grup influenţează asupra eficacităţii altor medicamente, de aceea, în cazul în care administraţi deja unele medicamente, studiaţi cu atenţie prospectul acestora sau, înainte de a începe administrarea, cereţi consultaţia medicului.
În unele cazuri, medicamentele acestui grup pot provoca efectele adverse serioase: hepatită, depresie, halucinaţii, dureri de cap, diaree etc.

Avantajele medicamentelor care reduc secreţia acidului produs de stomac

Preparatele care conţin o doză mică de substanţă activă, suficientă împotriva pirozisului, pot fi procurate fără prescripţia medicului.
Durata de acţiune a acestor medicamente este mai îndelungată (4-8 ore) în comparaţie cu aceea a antacidelor.
În cazul administrării sistematice, aceste medicamente previn apariţia pirozisului.
Aceste preparate sunt relativ inofensive şi foarte eficiente în cazul tratamentului pirozisului la copii.
În cazul tratamentului BRGE şi a pirozisului la copii, preparatele respective se utilizează sub formă lichidă.

Aşadar, antisecretoriile gastrice reprezintă un remediu eficient şi sigur în cazul tratamentului refluxului gastroesofagian, în cazul BRGE şi în cazul pirozisului, totuşi administrarea acestor medicamente trebuie să se efectueze sub un control riguros al medicului. Medicamentele antisecretorii se utilizează în cazurile în care, fie pirozisul apare frecvent, fie arsurile sunt îndelungate şi foarte puternice (de exemplu, în timpul nopţii), dar şi în cazul în care respectarea dietei şi administrarea antacidelor nu dau un rezultat satisfăcător.

Particularităţile tratamentului refluxului şi al BRGE la copii

Deoarece, în majoritatea cazurilor, refluxul (regurgitările) la copii nu este asociat cu unele cauze serioase care ar necesita un tratament complex, problema respectivă poate fi rezolvată doar printr-o corecţie a regimului şi a conţinutului alimentar.
Tratamentul refluxului (regurgitărilor) la copiii cu vârsta de până la 1 an detaliat se descrie în articolul Regurgitaţiile la copii.

Mai jos sunt prezentate unele principii ale tratamentului refluxului la copii cu vârsta de peste 1 an:

Regula cea mai importantă: Străduiţi-vă să nu supraalimentaţi copilul. Este preferabil ca copilul să mănânce mai puţin dintr-o singură dată, dar să mănânce mai des.
Urmăriţi ca copilul să nu facă abuz de ciocolată, de fructe sau de legume acre (precum citricele, roşiile etc.) Nu este nevoie să excludeţi aceste produse din raţia copilului.
Ridicaţi căpătâiul patului copilului cu 8-15 cm. În acest scop puneţi sub salteaua copilului un rulou, format dintr-un prosop.
În cazul în care alăptaţi copilul, încercaţi să continuaţi alăptatul atât timp cât este posibil, deoarece laptele matern neutralizează foarte bine acidul din sucul gastric.
Dacă copilul este obişnuit cu biberonul, daţi-i, imediat după alimentaţie, să-l sugă.

În cazurile în care remediile enumerate mai sus nu dau un efect pozitiv, medicul poate să prescrie administrarea medicamentelor care reduc aciditatea gastrică (vezi mai sus preparatele de aluminiu, de magneziu, Ranitidina, Omeprazolul). Aceste medicamente împotriva pirozisului sunt eficiente şi inofensive pentru copil, dar, administrarea acestora trebuie efectuată doar în conformitate cu prescripţia medicului.