Versiunea arhivată

Ranitidina: cum se administrează, precauţii, contraindicaţii, reacţii adverse posibile, administrarea în sarcină şi alăptare

Dragi cititori,
Recent am publicat pe site un ghid detaliat, bazat pe cele mai recente cercetări ştiinţifice, cu privire la utilizarea corectă a Ranitidinei în rezolvarea diferitelor afecţiuni gastrointestinale.

Pentru a citi noul ghid, faceţi click pe Administrarea Ranitidinei în rezolvarea arsurilor şi durerilor la stomac.

Unele recomandări de mai jos pot fi incomplete sau învechite. Pentru a beneficia de cele mai actuale şi argumentate recomandări, vă invităm să treceţi pe linkul de mai sus.

***

Ce este Ranitidina?

Ranitidina este medicamentul care reduce cantitatea de acid produsă de stomac. Ranitidina face parte din grupul de medicamente numite inhibitorii (blocantele) receptorilor de histamină H2.

Ranitidina se utilizează în prevenţia şi în tratamentul gastritei, ulcerului gastric şi ulcerului duodenal, sindromului Zollinger-Ellison, refluxului gastroesofagian, pirozisului (arsurilor la stomac).

Recomandările suplimentare referitor la bolile în tratamentul cărora se utilizează Ranitidina pot fi găsite în următoarele articole:

Informaţie importantă despre Ranitidină

Administrarea ranitidinei poate spori riscul de a face pneumonie. Simptomele de pneumonie includ dureri în piept, febră, dispnee (respiraţie dificilă) şi tuse cu expectoraţie (mucus de culoare galbenă sau verde).

În niciun caz nu administraţi Ranitidina dacă aţi avut reacţii alergice la acest medicament sau la preparate similare.

Înainte de administrarea preparatului, comunicaţi-i medicului dacă suferiţi de:

  • boli cardiace cronice;
  • porfirie;
  • afecţiuni cronice ale rinichilor;
  • afecţiuni cronice ale ficatului.

Comprimatele efervescente de ranitidină pot să conţină fenilalanină (acest fapt trebuie de luat în seamă în cazurile în care bolnavii suferă de fenilcetonurie).

Cum se administrează Ranitidina?

Administraţi Ranitidina în strictă conformitate cu prescripţia medicului. Nu modificaţi doza sau perioada de tratament fără acordul medicului.

Odată cu administrarea Ranitidinei medicul poate să vă recomande, cu scopul ameliorării durerilor de stomac, un preparat antacid.

În cazul în care administraţi Ranitidina în formă de granule sau comprimate efervescente acestea, înainte de administrare, trebuie dizolvate în apă. Măsuraţi medicamentul în formă lichidă cu ajutorul unei linguri speciale sau cu ajutorul unui pahar gradat. Dacă nu dispuneţi de un dispozitiv de măsurare (linguriţă sau pahar gradat), rugaţi-l pe farmacist să vă dea.

Nu zdrobiţi şi nu mestecaţi comprimatele efervescente de Ranitidină. Comprimatele efervescente trebuie dizolvate într-o cantitate nu prea mare de apă înainte de a fi administrate.

Tratamentul cu Ranitidină poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni. Comunicaţi-i medicului Dvs. dacă după 6 săptămâni de tratament simptomele bolii nu se ameliorează.

Ranitidina poate afecta rezultatele anumitor analize medicale. Comunicaţi-i oricărui medic care vă consultă despre faptul că, în momentul de faţă, primiţi un tratament cu Ranitidină.

Păstraţi medicamentul la temperatura camerei, ferit de umezeală, lumină şi căldură.

Ce trebuie să fac dacă am uitat să iau o doză?

Administraţi doza scăpată de îndată ce vă amintiţi. Dacă se apropie timpul de administrare a următoarei doze – nu o mai administraţi pe cea scăpată. Nu se permite dublarea dozei medicamentului pentru a compensa doza scăpată.

Ce trebuie să fac dacă am administrat o doză prea mare de Ranitidină?

Apelaţi imediat la serviciul medical de urgenţă în caz de supradozaj.

Simptomele de supradozaj pot include senzaţie de ameţeală, dezorientare, lipsa coordonării mişcărilor sau leşin.

Ranitidina şi alcoolul

Evitaţi consumul de alcool în timpul tratamentului cu Ranitidină. Alcoolul poate spori riscul de lezare a mucoasei stomacului şi poate reduce eficienţa tratamentului.

Efectele adverse ale Ranitidinei

Apelaţi la serviciul medical de urgenţă (chemaţi ambulanţa) dacă aveţi vreunul dintre următoarele semne ale reacţiei alergice la Ranitidină: mâncărime şi erupţii roşii pe piele, dificultatea respiraţiei, edemaţierea feţei, a buzelor, a limbii, sau a gâtului (faringelui).

Contactaţi medicul Dvs. imediat dacă aveţi careva dintre următoarele efecte adverse grave:

  • dureri în piept, febră, dispnee (respiraţie dificilă) şi tuse cu expectoraţie (mucus de culoare galbenă sau verde);
  • apariţia uşoară a hematoamelor (vânătăilor), sângerare uşoară din nas sau din gingii, slăbiciune neobişnuită;
  • bătăi prea rapide sau lente ale cordului;
  • tulburări ale vederii;
  • dureri în gât şi cefalee cu apariţia unei erupţii roşii, sub formă de vezici, cu exfolierea pielii;
  • greaţă, vomă, urină întunecată, scaun decolorat (de culoarea argilei), icter (îngălbenirea pielii şi a albului ochilor).

Efectele adverse mai puţin grave pot include:

  • Dureri persistente de cap (cefalee)
  • ameţeli
  • insomnie
  • scăderea libidoului, impotenţă, dificultatea obţinerii orgasmului
  • umflarea sau dureri în sâni
  • dureri în abdomen, greaţă, vomă
  • diaree sau constipaţie

Aceasta nu este o listă completă a tuturor efectelor adverse ce ar putea apărea la administrarea Ranitidinei. Dacă apar unele efecte adverse sau manifestări neplăcute, contactaţi medicul.

Administrarea Ranitidinei în timpul sarcinii

Studiile pe animale nu au arătat toxicitate faţă de embrion şi făt, dar actualmente nu există date verificate în legătură cu utilizarea acestui medicament în timpul sarcinii la femei.

Cercetările unor cazuri de observare a câtorva grupuri mici (de la 50 până la 400) de femei gravide au arătat că administrarea Ranitidinei în primul trimestru a sarcinii nu sporeşte riscul de dezvoltare anormală a fătului.

La sfârşitul perioadei de sarcină Ranitidina se administrează pentru tratamentul pirozisului, precum şi, în timpul naşterii prin operaţie cezariană, preparatul se utilizează în scopul de profilaxie a sindromului Mendelson.

Din cele spuse rezultă că Ranitidina poate fi administrată în timpul sarcinii doar sub un control riguros al medicului.

Descrierea detaliată a problemelor legate de influenţa posibilă a unor preparate medicale asupra dezvoltării normale a sarcinii; cum puteţi înţelege care medicamente pot fi şi care nu pot fi administrate în timpul sarcinii; ce să faceţi în cazul în care aţi rămas însărcinată în perioada administrării unor preparate medicale; cum poate medicul verifica dacă administrarea medicamentului nu a dăunat dezvoltării fătului;… şi multe alte probleme importante sunt abordate în articolul Răspunsurile la cele mai importante întrebări referitor la administrarea medicamentelor în timpul sarcinii.

Administrarea Ranitidinei în perioada alăptării

Ranitidina se utilizează în tratamentul copiilor sugaci şi, ca regulă, nu are efecte adverse.

Cercetările au demonstrat faptul că după administrarea Ranitidinei în doză de 150 mg o dată sau de 2 ori pe zi în laptele matern pătrunde o cantitate de medicament care este mai mică decât dozele admisibile în tratamentul copiilor sugaci.

Aceleaşi cercetări arată că concentraţia Ranitidinei în laptele matern rămâne neschimbată la 2, la 4 şi la 8 ore după administrarea medicamentului. Din aceste considerente devine inutilă stoarcerea laptelui sau amânarea timpului de alăptare a sugarilor.

Din cele spuse putem conchide că Ranitidina este compatibilă (în doze obişnuite) cu alăptarea şi tratamentul cu acest preparat nu necesită întreruperea alăptării.

Recomandări suplimentare referitor la securitatea de administrare a medicamentelor în timpul alăptării sunt prezentate în articolul Securitatea administrării medicamentelor în perioada alăptării.

data publicării:

Surse: