Tratamentul pielonefritei acute. Informaţie pentru pacienţi

Fără tratament adecvat, pielonefrita acută poate prezenta pericol pentru viaţă. Din acest motiv, în cazul apariţiei simptomelor de pielonefrită acută, este nevoie de asistenţă medicală imediată, cu administrarea promptă a antibioticelor.

Acest articol nu este un ghid practic pentru pacienţi. Aici vom prezenta doar cele mai importante fapte cu referire la diagnosticul şi tratamentul pielonefritei acute la bărbaţi şi la femei (inclusiv, în timpul sarcinii), sub controlul medicului.

Prin ce simptome şi semne se poate manifesta pielonefrita acută?

Simptomele tipice ale pielonefritei sunt:

1. Dureri surde (sâcâitoare) în părţile laterale ale abdomenului sau în spate (în regiunea lombară). În majoritatea cazurilor, pielonefrita afectează un singur rinichi, iar durerile, de regulă, se localizează unilateral; (Vedeți alte cauze posibile ce pot provoca durerile abdominale)
2. Slăbiciune;
3. Febră peste 38 C;
4. Pot apărea greţuri şi vărsături;
5. Urină tulbure.

Deseori, pielonefrita se dezvoltă ca o consecinţă a cistitei. În asemenea cazuri, cu câteva ore sau zile înainte de apariţia simptomelor de pielonefrită pot fi prezente simptome de cistită:

• Dureri în partea inferioară a abdomenului;
• Urinări frecvente;
• Dureri sau usturimi în timpul micţiunii.

Tratarea adecvată a episoadelor de cistită poate reduce probabilitatea de apariţie a pielonefritei. (Vedeți Tratamentul cistitei)

Ce pericol poate prezenta pielonefrita?

Cu condiţia unui tratament adecvat şi prompt pielonefrita acută, de regulă, se rezolvă cu vindecare deplină.

Fără tratament adecvat, infecţia care a provocat inflamaţia ţesutului rinichilor poate cauza urosepticemie (adică pătrunderea bacteriilor în circuitul sangvin), care este o stare critică, periculoasă pentru viaţă.

În plus, în unele cazuri, infecţia poate distrugere ţesutul renal, cauzând insuficienţă renală.

Probabilitatea de evoluţie periculoasă a pielonefritei poate fi mai mare:

• La femeile însărcinate;
• La persoanele, la care anterior au fost depistaţi calculi renali (pietre la rinichi);
• La persoanele care au şi alte afecţiuni cronice ale rinichilor;
• La persoanele cu imunitate redusăDin categoria persoanelor cu imunodeficiență (imunitate redusă) fac parte:
  persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, persoanele bolnave de diabet zaharat, persoanele care fac tratament anticanceros (chimioterapie, radioterapie), persoanele care administrează corticosteroizi sau alte medicamente ce reduc activitatea sistemului imunitar (precum Metotrexat, Azatioprină, Mercaptopurină, etc.), persoanele care au suportat anterior un transplant de organe și administrează medicamente ce previn rejecția grefei, persoanele care suferă de boli cronice ale organelor interne: insuficiență renală cronică, insuficiență cardiacă, hepatită cronică, ciroză hepatică, etc. sau cu alte boli cronice.

Diagnosticul şi tratamentul pielonefritei acute sub controlul medicului

Pentru a stabili care este cauza bolii (pielonefrită sau o altă afecţiune cu simptome asemănătoare), se face analiza generală a urinei.

În majoritatea cazurilor de pielonefrită, la analiza de urină se pot determina următoarele schimbări:

• Creşterea pronunţată a numărului de leucocite;
• Creşterea numărului de eritrocite;
• Apariţia cilindrilor leucocitari.

Concomitent cu analiza generală a urinei, şi înainte de administrarea antibioticelor, se face urocultura pentru determinarea tipului de bacterii care au provocat infecţia şi a sensibilităţii acestora faţă de antibiotice (antibiograma). Diagnosticul de pielonefrită se confirmă în cazul în care în urină se depistează bacterii în cantitate mai mare de 10⁴ UFC/ml.

Pentru a exclude prezenţa maladiilor care ar putea contribui la o evoluţie mai periculoasă a pielonefritei (de exemplu, prezenţa unui calcul renal, care împiedică eliminarea urinei), medicul poate indica efectuarea ultrasonografiei (ecografiei) rinichilor, CT, RMN, etc.

Tratamentul pielonefritei începe cu administrarea antibioticelor cu spectru larg de acţiune, fără a se aştepta rezultatele antibiogramei.

Pentru tratarea cazurilor mai puţin severe de pielonefrită, medicul poate recomanda o cură de tratament cu antibiotice orale.

În primul rând, se recomandă alegerea antibioticelor din grupul fluorochinolonelor (Ciprofloxacină, Levofloxacină).

Majoritatea cazurilor de pielonefrită sunt provocate de E. Coli.

În regiunile, în care răspândirea tulpinilor de E. Coli, rezistente faţă de fluorochinolone, depăşeşte 10%, pentru tratamentul pielonefritei acute se recomandă administrarea antibioticelor din grupul cefalosporinelor de generaţia a 3-a (Cefpodoxim proxetil, Ceftibuten).

Trimetoprim/sulfometoxazol (Co-trimoxazol) şi Amoxicilina cu acid clavulanic (Co-amoxiclav) pot fi recomandate doar în cazul în care sunt deja disponibile rezultatele antibiogramei şi acestea arată că agentul patogen este sensibil faţă de aceste antibiotice.

La bărbaţi, pielonefrita se poate dezvolta ca o consecinţă a prostatitei cronice, pentru tratamentul căreia poate fi nevoie de o cură prelungită de antibiotice din grupul fluorochinolonelor (cel puţin 2 săptămâni).

Dacă persoana bolnavă nu poate administra medicamente în formă de pastile din cauza vomei, se indică antibiotice cu administrare intramusculară sau intravenoasă.

Atunci când starea pacientului se ameliorează, el poate trece la administrarea antibioticelor orale, în conformitate cu una dintre schemele descrise mai sus.

Cât de repede trebuie să acţioneze tratamentul împotriva pielonefritei? Ce se poate face dacă tratamentul nu ajută?

După începerea tratamentului cu antibiotice, simptomele pielonefritei trebuie să se amelioreze treptat şi să dispară complet în decurs de 3-6 zile. În cazul vindecării depline, nu este nevoie de o vizită repetată la medic şi nici de analiza repetată de urină.

În asemenea cazuri medicul va trebui să modifice schema de tratament şi să aleagă un alt antibiotic, bazându-se pe rezultatele antibiogramei şi, în caz de necesitate, să efectueze investigaţii suplimentare.

Particularităţile tratamentului pielonefritei la femeile însărcinate

În timpul sarcinii, pielonefrita poate evolua mai periculos şi, pe lângă riscul complicaţiilor la femeia gravidă, mai creşte şi riscul de naştere prematură.

Toate femeile însărcinate, care s-au îmbolnăvit de pielonefrită acută, trebuie spitalizate.

Cele mai potrivite antibiotice pentru tratamentul pielonefritei în sarcină se consideră preparatele din grupul beta-lactamicelor (de exemplu, Ceftriaxonă, Cefipim, Cefotaxim, Ceftazidină, Ampicilină+Gentamicină).

Tratamentul începe cu administrarea antibioticelor pe cale intravenoasă. Atunci când starea femeii se stabilizează (48 ore fără febră), ea poate trece la tratament cu antibiotice orale.

Pentru a se asigura de faptul că tratamentul a fost eficient, medicul va trebui să recomande efectuarea analizei de urină cu urocultură peste 1 săptămână după încheierea tratamentului şi apoi, repetarea aceste analize la intervale de 1 lună pe tot parcursul sarcinii.

De asemenea, până la sfârşitul sarcinii, tuturor femeilor, care au suportat pielonefrită în timpul gravidităţii, li se recomandă administrarea profilactică a antibioticelor după fiecare contact sexual:

• Cefalexină: 1 doză de 125-250 mg;
• Nitrofurantoină: 1 doză de 50-100 mg (acest medicament este contraindicat în ultimele săptămâni de sarcină).

Această măsură este necesară pentru a preîntâmpina apariţia repetată a infecţiei rinichilor.