Osteoporoza la oameni de vârstă matură și înaintată. Răspunsuri la cele mai importante întrebări

Ce reprezintă osteoporoza? De ce ar trebui să acord o atenție serioasă acestei probleme?

«Bună ziua! Am 58 de ani, iar soțul meu – 65. Recent, am urmărit la televizor o emisiune despre sănătatea oamenilor de vârstă matură și înaintată. S-au discutat mai multe lucruri; între altele, s-a vorbit și despre osteoporoză, din cauza căreia mulți oameni pot face fracturi. Am reținut această informație, deoarece mama mea, pe când avea 73 de ani, a suferit, de asemenea, de o fractură severă de col femural, după care nu și-a mai revenit.

Lămuriți-mă, vă rog, ce este osteoporoza? Cum putem să ne dăm seama, eu și soțul meu, dacă suferim de această condiție sau nu? Și cel mai important lucru: există în prezent vreo posibilitate de a trata această boală?»

Osteoporoza sporește, într-adevăr, riscul fracturilor severe la oamenii de vârstă înaintată și anume din acest motiv problema trebuie luată în grav.

În prezent, există un tratament care poate încetini evoluția osteoporozei și reduce, în mod semnificativ, probabilitatea fracturilor. Toate femeile de peste 50 de ani și bărbații de peste 70 de ani trebuie să știe despre existența acestui tratament și să profite de avantajele sale.

Mai jos, vom răspunde detaliat la toate întrebările principale privind osteoporoza la oamenii de vârstă matură și înaintată și vom arăta cum puteți afla dacă trebuie să vă faceți griji în această privință și, dacă da, ce anume trebuie să faceți pentru a rămânea sănătoși.

În medicină, termenul osteoporoză este întrebuințat pentru a descrie condiția omului afectat de scăderea densității țesuturilor osoase.

S-ar putea să știți că, mărit la microscop, țesutul osos uman arată ca un «burete», care e alcătuit din laméle osoase dens întrețesute. În caz de osteoporoză, lamélele osoase se subțiază, iar cavitățile dintre acestea se lărgesc. Oasele devin, astfel, mai «poroase» și, firește, mai puțin rezistente.

Care sunt cauzele osteoporozei?

Pentru a explica mai bine ce semnifică osteoporoza, vom arăta mai jos ce anume se întâmplă în oasele oamenilor care se confruntă cu această problemă și care sunt cauzele acestor schimbări.

În ciuda densității mari și a trăiniciei aparente, țesutul osos al fiecărui om se reînnoiește mereu în urma acțiunii a două tipuri de celule.

Celulele primului tip (în termeni medicali, osteoclaste) distrug mereu țesutul osos, formând în acesta breșe microscopice.

Celulele celui de-al doilea tip (în termeni medicali, osteoblaste), acționează concomitent cu osteoclastele, regenerând țesutul osos acolo unde acesta a fost distrus.

Funcția simultană de distrugere și de regenerare a țesututului osos, pe care o îndeplinesc aceste celule, reface continuu substanța osoasă și le permite oaselor să se adapteze la condițiile de viață noi ale omului.

Dacă, într-o anumită perioadă de viață, oasele dintr-o parte anumită a corpului vor suporta o presiune intensă, reînnoirea substanței oasoase va conduce la aceea că țesuturile osoase se vor restructura, iar oasele supuse la cea mai mare presiune vor deveni mai rezistente în urma formării unei substanțe osoase noi.

În caz de osteoporoză, balanța celulelor care distrug și care regenerează țesutul osos se înclină, treptat, în favoarea celulelor care distrug. De ce se întâmplă așa? Există câteva cauze:

În primul rând, modificarea «comportamentului» celulelor care refac și distrug țesutul osos, ca și multe alte procese din organismul uman, este programată genetic pentru o anumită vârstă. Din acest motiv, osteoporoza se dezvoltă, într-o măsură mai mare sau mai mică, la toți oamenii care ating o vârstă înaintată.

În al doilea rând, funcția celulelor care participă la regenerarea țesuturilor osoase depinde mult de concentrația hormonilor sexuali din organismul uman. Cu cât mai puțini sunt acești hormoni, cu atât mai anevoios se regenerează substanța osoasă.

Se știe că, la femeile de peste 50 de ani (deși, uneori, puțin mai devreme sau puțin mai târziu) și la bărbații de peste 70 de ani, organismul nu mai produce hormoni sexuali în cantitățile de altădată. În medicină, fenomenul se numește climacteriu. Anume din această cauză, osteoporoza începe să se dezvolte, de regulă, după vârstele de 50 de ani, la femei, și 70 de ani, la bărbați.

În al treilea rând, regenerarea țesutului osos depinde, în mare parte, de efortul fizic la care sunt supuse oasele zi de zi: un efort fizic mai mare determină formarea mai intensă a noilor țesuturi osoase. Dat fiind că, odată cu trecerea anilor, mulți oameni, din varii motive, își supun organismul la un efort fizic din ce în ce mai mic, celulele care regenerează țesutul osos nu primesc semnalele care le stimulau mai înainte activitatea.

Trebuie adăgat că, la unii oameni, dezvoltarea osteoporozei poate fi determinată și de alte cauze. De exemplu, în cazul persoanelor ce se tratează cu medicamente antiinflamatorii puternice (hormoni glucocorticoizi), funcția celulelor care regenerează țesutul osos este, de asemenea, tulburată.

Este adevărat că osteoporoza e legată de insuficiența de calciu și de vitamina D?

Mulți oameni care se interesează de osteoporoză, întreabă dacă evoluția acesteia este legată de insuficiența de calciu și dacă trebuie să administreze suplimente cu calciu?

Iată ce putem spune în această privință: în cazul de față, întrebarea în sine nu este corectă. Ar fi mai exactă întrebarea: calciul are vreo influență asupra rezistenței oaselor?

La o întrebare formulată în acest mod, putem răspunde:

Desigur, calciul este foarte important pentru menținerea durității și rezistenței oaselor. Sărurile de calciu sunt substanța de bază din alcătuirea oaselor umane și, odată cu insuficineța calciului, are loc și slăbirea țesutului osos. În medicină, scăderea rezistenței oaselor, legată de insuficiența de calciu, se numește osteomalacie (termenul se traduce, literalmente, ca «înmuierea oaselor»).

Trebuie adăugat că metabolismul calciului în organismul oamenilor de toate vârstele depinde, în mare măsură, de vitamina D. Din acest motiv, insuficiența de vitamina D, ca și insuficiența de calciu, poate determina «înmuierea» substanței osoase.

Pentru a clarifica definitiv influența pe care o are insuficența calciului și osteoporoza asupra durabilității oaselor, trebuie să spunem că osteoporoza determină «cantitatea de laméle în țesutul osos», pe când calciul – «rezistența acestor laméle».

Din ceea ce am spus mai sus, putem conchide că oasele devin mai puțin rezistente și la oamenii care suferă de insuficență de calciu, și la oamenii care suferă de osteoporoză. Și pot fi foarte fragile la oamenii afectați nu numai de osteoporoză, ci și, totodată, de deficitul de calciu și de vitamina D. Din păcate, la mulți vârstnici observăm că lucrurile evoluează anume în acest mod: cu anii, se dezvoltă osteoporoza și, concomitent, în urma schimbării modului de viață, organismul începe să sufere de insuficiența de calciu și de vitamina D.

După cum vom arăta ceva mai jos, precum și în articolul nostru Calciul și vitamina D, administrarea suplimentelor cu substanțele date este necesară numai în cazul persoanelor care suferă de insuficiența acestora.

Pe oamenii care deja obțin necesarul acestor substanțe, suplimentele cu vitamina D și cu calciu nu-i ajută să sporească rezistența oaselor și nu reduc riscul de fracturi.

Ce urmări și complicații poate determina osteoporoza? Este adevărat că oamenii cu osteoporoză suferă mai des de fracturi?

După cum știți deja, cea mai gravă complicație a osteoporozei ar putea fi fractura de os. Fracturile tipice pentru osteoporoză au loc la nivelul vertebrelor și la colul femural.

Trebuie menționat că, la început, fracturile vertebrale nu sunt întotdeauna vizibile – omul cu asemenea fracturi poate să nu acuze niciun fel de simptome sau să acuze doar unele dureri în spinare, pe care le atribuie, deseori, «vârstei». Treptat, fracturile vertebrelor pot conduce la deformarea spatelui și la cifoza vârstnicului (apariția cocoașei).

Studiile statistice contemporane arată că fracturile oaselor, legate de osteoporoză, au loc mai frecvent decât infarctul, accidentul vascular cerebral și cancerul mamar, luate împreună, iar pericolul pe care îl prezintă fracturile nu este, deseori, mai mic decât pericolul pe care îl comportă aceste maladii.

Oasele fracturate din cauza osteoporozei se tămăduiesc greu și de aceea pacientul este nevoit să petreacă foarte mult timp în pat. Imobilizarea prelungită accelerează dezvoltarea osteoporozei și sporește riscul de fracturi în viitor. S-a constatat că fiecare a doua persoană, care a avut fracturi cauzate de osteoporoză, în primii doi ani după însănătoșire va suferi de încă o fractură.

Din punctul nostru de vedere, nu este cazul să descriem în continuare problemele și dificultățile pe care le pot provoca fracturile la vârstnici. Ceea ce am spus mai sus este suficient ca cititorii să înțeleagă și singuri cât de gravă poate fi problema osteoporozei și cât de important este ca aceasta să fie tratată, cu toată seriozitatea, la momentul cuvenit. Mai jos vom arăta ce anume ați putea face pentru a vă proteja sănătatea dvs. sau a rudelor dvs. care au atins vârsta matură sau înaintată.

Prin ce semne și simptome se manifestă osteoporoza?

De regulă, întrebând despre simptomele posibile ale osteoporozei, oamenii vor să afle care sunt semnele după care și-ar putea da seama la timp dacă au sau nu osteoporoză?

La această întrebare putem răspunde în felul următor: osteoporoza nu are niciun fel de simptome specifice. Boala se dezvoltă timp de mai mulți ani și mulți oameni nici măcar nu o resimt. Desigur, în caz de osteoporoză, putem acuza dureri în spinare, în articulații, în oase, dar toate aceste simptome nu au nicio valoare practică. Dat fiind că toți oamenii acuză asemenea simptome, acestea nu ne pot oferi o idee clară despre cât de evoluată este osteoporoza și cât de mare este riscul de fracturi la fiecare om în parte.

Din cauza absenței simptomelor, mulți află pentru prima dată despre faptul că suferă de osteoporoză abia după ce își fracturează vreun os. Acest lucru este rău, deoarece, în situația dată, osteoporoza, de regulă, se află într-un stadiu avansat și riscul de noi fracturi este foarte mare.

Astfel, întrebarea corectă privind simptomele osteoporozei ar putea fi formulată în felul următor: dacă osteoporoza se dezvoltă odată cu vârsta, cum pot să aflu cât de avansată este aceasta în cazul meu și cât de mare este riscul fracturilor?

Mai jos, vom răspunde această întrebare.

Cum pot să-mi dau seama cât de mare este, în cazul meu, riscul de fracturi și dacă am nevoie de tratament special împotriva osteoporozei?

Pentru a determina cât de mare este riscul de farcturi (legate de osteoporoză) în cazul dvs., străduiți-vă să răspundeți la întrebările de mai jos:

• Aveți peste 65 de ani?
• Ați mai suferit de fracturi în urma unor căzături mici sau lovituri după vârsta de 40 de ani?
• Mama sau tatăl dvs. au suferit de fractură la femur?
• Fumați?
• Ați putea spune că consumați peste 3 porții de băuturi alcoolice pe zi?
• Administrați medicamente precum hormonii glucocorticoizi?
• Administrați și alte medicamente care pot favoriza dezvoltarea osteoporozei? (Dacă nu știți răspunsul la această întrebare, examinați prospectele medicamentelor dvs.).
• Suferiți de probleme cronice la plămâni (bronhopneumopatie cronică obstructivă), la ficat (ciroză), la articulații (artrită reumatoidă), la stomac (vi s-a îndepărtat pe cale chirurgicală, în trecut, o parte de stomac) sau la intenstin (celiachie, colită ulceroasă, boala Crohn?).
• Aveți peste 60 de kg?
• Ați putea spune că acum cântăriți cu 10% mai puțin decât la 25 de ani?

• Este adevărat că ați efectuat recent o radiografie a oaselor care a determinat prezența osteoporozei (scăderea densității oaselor)?
• E adevărat că ați făcut recent o radiogarfie care a arătat că aveți o fractură la coloana vertebrală?
• (pentru femei) Menopauza a început, la dvs., înainte de a atinge vârsta de 45 de ani? (v. ce reprezintă debutul menopauzei?).
• (pentru femei) Ați avut vreodată menstruație neregulată?
• (pentru bărbați) Ați avut vreodată probleme de ordin sexual (de pildă, impotență), legate de insuficiența de testosteron?

Cum vă poate ajuta medicul? Diagnosticul și analizele pentru determinarea riscului de fracturi legate de osteoporoză

După cum menționam mai sus, diagnosticarea osteoporozei nu este o problemă. Astfel, se poate spune, fără niciun fel de teste sau investigații, că, la femeile de peste 50 de ani și la bărbați de peste 70 de ani, are loc scăderea treptată a densității oaselor.

Cu adevărat important, în cazul osteoporozei, este să aflăm cât de probabil este riscul de fractură în viitor la fiecare persoană în parte.

Pentru a determina acest lucru, medicul trebuie să evalueze cât de mult s-a dezvoltat osteoporoza și dacă există și alți factori care pot spori riscul de fracturi.

În prezent, pentru a evalua riscul general de fracturi, medicii utilizează programe analitice speciale, inclusiv instrumentul FRAX în evaluarea osteoporozei (deschideți pagina: http://www.shef.ac.uk/FRAX/tool.aspx?lang=ro ), elaborat de experții Organizației Mondiale a Sănătății.

Pentru a obține un răspuns cât mai exact, medicul vă poate indica, după caz, efectuarea testului de densitometrie osoasă.

Densitometria este o investigaie relativ simplă, în timpul căreia medicii fac o serie de fotografii Röntgen (raze X) ale oaselor coloanei vertebrale sau ale femurului.

Pe durata investigației, medicii vă vor ruga să vă culcați pe o masă specială și să rămâneți nemișcat preț de câteva minute.

Această procedură și doza de radiație obținută sunt absolut inofensive.

În afară de densitometrie, medicul vă mai poate recomanda o serie de alte analize, care îl vor ajuta să determine existența unor alte cauze ce ar putea favoriza dezvoltarea osteoporozei (inclusiv insuficiența de calciu și de vitamina D) și să întocmească cea mai potrivită schemă de tratament împotriva osteoporozei.

Ce trebuie să fac dacă investigația arată că prezint un risc major de fracturi? Tratamentul împotriva osteoporozei

Dacă investigația va arăta că prezentați un risc major de fracturi, medicul v-ar putea recomanda un tratament cu medicamente speciale, care refac densitatea oaselor.

În prezent, cel mai frecvent se utilizează următoarele medicamente:

• Alendronat
• Risedronat
• Ibandronat (acidul ibandronic)
• Acidul zoledronic
• Denosumab

Mai jos, vom oferi mai multe detalii despre aceste și alte medicamente și vom explica cum acționează doctoriile respective, cât de eficiente sunt și ce efecte secundare pot provoca.

Bisfosfonații (alendronat, risedronat, acidul zoledronic)

În prezent, bifosfonații sunt medicamentele cele mai utilizate în tratamentul osteoporozei. Acțiunea lor constă în distrugerea celulelor care dizolvă țesutul osos.

Cel mai accesibil medicament din grupul bisfosfonaților este alendronatul. Acesta se întrebuințează pentru tratarea osteoporozei atât la femei, cât și la bărbați.

Rezultatele studiilor științifice arată că tratamentul cu alendronat scade riscul fracturilor vertebrale cu 45%, riscul fracturii de col femural – cu 53% și al altor fracturi – cu 23%.

Alendronatul poate fi administrat pentru o durată lungă de timp. Unii oameni îl administrează timp de 10 ani fără a acuza niciun fel de efecte secundare grave.

Alendronatul este produs în formă de comprimate orale, substanța activă fiind în doze de 10 mg sau 70 mg. Pastilele de 10 mg pot fi administrate zilnic, iar cele de 70 mg – 1 dată pe săptămână.

În cadrul cercetărilor științifice, s-a constatat că bisfosfonații sunt mai eficienți dacă sunt combinați cu vitamina D. Din acest motiv, pastilele cu alendronat mai conțin și toate dozele necesare de vitamina D.

Oamenii care administrează alendronat îl tolerează, de regulă, foarte bine. În unele cazuri, acesta provoacă dureri în partea superioară a abdomenului, arsuri la stomac, greață, dureri în mușchi și în oase.

Dacă aceste efecte secundare vor deveni foarte severe în cazul dvs., medicul v-ar putea recomanda să treceți la medicamente ce conțin acid zoledronic, care se adminsitrează 1 dată pe an în forma 1 injecții.

Ca și alendronatul, acidul zoledronic este destul de eficient în tratarea osteoporozei la bărbați și la femei. Rezultatele cercetărilor arată că tratamentul cu acest medicament reduce riscul fracturilor vertebrale cu 70%, al fracturilor de col femural – cu 41% și al altor fracturi – cu 25%.

Cele mai frecvente efecte adverse ale acidului zoledronic sunt creșterea temperaturii și frigurile, care pot apărea în decursul primelor câteva zile după administrarea injecției.

Risedronatul se produce în comprimate orale care trebuie administrate zi de zi, o dată pe săptămână sau o dată pe lună (în funcție de doza substanței active din fiecare pastilă).

Rezultatele studiilor științifice arată că tratamentul cu risedronat reduce riscul fracturilor vertebrale cu 39%, al fracturilor de col femural – cu 26% și al altor fracturi – cu 20%. Din puntul de vedere al efectelor secundare și al siguranței, risedronatul seamănă cu alendronatul descris mai sus.

Potrivit datelor cercetărilor științifice, tratamentul cu ibandronat (acid ibandronic) reduce riscul fracturilor la vertebre cu 62%. Ibandronatul poate fi administrat în formă de pastile (1 pastilă 1 dată pe lună) sau în formă de injecții (1 injecție 1 dată la 3 luni).

În prezent, dată fiind eficiența sa redusă, ibandronatul se recomandă cu precădere în cazurile în care omul nu poate tolera tratamentul cu alendronat în formă de pastile și nu poate administra injecții cu acid zoledronic din cauza accesului limitat la acest medicament.

Denosumab

Denosumabul este un medicament nou, menit să trateze osteoporoza la bărbații și la femeile care nu pot administra bisfosfonați sau pe care aceste medicamente nu îi ajută. După introducerea în organismul uman, denosumabul blochează formarea celulelor care distrug țesutul osos (osteoclaste).

În cadrul cercetărilor științifice, s-a constatat că denosumabul reduce riscul fracturilor vertebrale cu 68%, al fracturilor de col femural – cu 40% și al altor fracturi – cu 20%.

Injecțiile cu denosumab trebuie făcute doar de 2 ori pe an. Printre efectele secundare se pot număra durerile în mușchi, înroșirea și pruritul pielii, supurații în locul unde a fost administrată injecția.

Teriparatid

Teriparatidul este un medicament ce stimulează funcția celulelor care formează țesutul osos. Datorită acestui fapt, țesutul osos se formează mai repede decât se distruge.

În cadrul studiilor științifice, s-a constatat că injecțiile cu teriparatid măresc, într-adevăr, densitatea țesutului osos și reduc riscul de fracturi la vertebre cu 65%, iar probabilitatea altor fracturi – cu 53%.

În prezent, teriparatidul se recomandă, în perioada climacteriului, bărbaților și femeilor cu osteoporoză severă și cu risc sporit de fracturi și care nu pot administra alt tratament împotriva osteoporozei.

Injecțiile cu teriparatid trebuie introduse sub piele în fiecare zi. De regulă, pacienții le tolerează bine. Efectele secudare ar putea fi amețelile, greața sau crampele la picioare.

Tratamentul de substituție hormonală (pentru femei)

Tratamentul de substituție hormonală este un tratament cu medicamente ce conțin hormoni sexuali feminini (doar estrogen sau estrogen + progesteron). Acest tratament se aplică mai ales pentru îndepărtarea simptomelor neplăcute ale menopauzei (climaxului), în particular, a bufeurilor și a acceselor de transpirație nocturnă.

Tratamentul hormonal ar putea fi o soluție bună pentru toate femeile care acuză simptome severe de menopauză. Acest tratament le ajută nu numai să scape de simptomele climacteriului, dar și să mențină densitatea oaselor. Studiile științifice arată că tratamentul hormonal reduce riscul fracturilor de col femural cu 33-39% și al altor fracturi – cu 24%.

Raloxifen (pentru femei)

Raloxifenul nu este un medicament hormonal, dar acționează asupra oaselor ca și hormonii sexuali feminini numiți estrogeni (adică stimulează funcția celulelor care formează țesut osos).

În cadrul studiilor științifice, s-a stabilit că tratamentul cu raloxifen reduce riscul de fracturi la vertebre cu 30%. Eficiența raloxifenului în ceea ce privește prevenirea fracturilor de col femural este puțin cercetată, dar se știe cu certitudine că administrarea regulată a acestei doctorii reduce probabilitatea apariției unui anumit tip de cancer mamar cu 70%.

Din acest motiv, în prezent, raloxifenul este recomandat femeilor care prezintă un risc scăzut de fractură la col femural, dar cu un risc major de cancer la sân (v. cum să înțelegem cine prezintă un risc sporit de dezvoltare a cancerului mamar).

Cel mai frecvent efect secundar al raloxifenului este accentuarea bufeurilor, pe care unele femei le acuză în decusrul menopauzei.

Comprimatele cu raloxifen trebuie administrate în fiecare zi, de preferință la aceeași oră a zilei.

Cât trebuie să dureze tratamentul împotriva osteoporozei?

Durata tratamentului împotriva osteoporozei depinde de tipul de medicament pe care îl administrați și de cât de mare este riscul de fracturi în cazul dvs..

În funcție de situație, medicul vă poate recomanda să administrați medicamentul fără întreruperi și să reveniți, pentru a efectua o investigație repetată, peste 1, 2 sau 3 ani de tratament.

Dacă investigația va arăta să riscul de fracturi s-a redus, medicul vă va putea propune să întrerupeți tratamentul și să reveniți pentru o nouă investigație peste 1-2 ani. Este foarte posibil că, după investigație, medicul vă va propune să administrați medicamente sau vă va spune că vă puteți dispensa de acestea pentru încă vreo câțiva ani de zile.

Tratamentul împotriva osteoporozei este recomandat, de regulă, pentru tot restul vieții și trebuie administrat fără întreruperi de oamenii de peste 75 de ani și de cei care au suferit deja de fracturi (la coloană sau la colul femural).

Măsurile profilactice pe care le puteți lua pentru a reduce riscul de fracturi în condiții casnice

Dacă investigația despre care am vorbit mai sus a arătat (va arăta) că riscul fracturilor nu este mărit în cazul dvs., nu va trebui să faceți niciun fel de tratament împotriva osteoporozei.

Totuși, în acest caz, va fi corect dacă veți avea grijă să mențineți rezistența oaselor în mod natural și să reduceți probabilitatea căzăturilor. Iată ce ați putea face:

Renunțați la vicii

Dacă e cazul dvs., renunțați la fumat și nu consumați mai mult de 3 porții de băuturi alcoolice pe zi. Atât fumatul, cât și abuzul de alcool reduc densitatea oaselor și sporesc riscul fracturilor.

Aveți grijă să obțineți necesarul de calciu și de vitamina D

Calciul și vitamina D joacă un rol-cheie în formarea structurii minerale a oaselor. După cum spuneam mai sus, la oamenii care suferă de insuficiența acestor substanțe în organism, oasele pot deveni mai «moi» și aceasta sporește riscul fracturilor. Deficitul de vitamina D mai poate determina slăbiciuni musculare și mări riscul de căzături.

Faceți cu regularitate exerciții fizice

La începutul articolului, am menționat deja că oasele sunt un țesut viu ce se reînnoiește mereu și se restructurează sub acțiunea activităților fizice. De aceea, pentru a menține densitatea optimă a oaselor, se recomandă să recurgeți cu regularitate la exerciții fizice, care vor exercita o presiune oarecare asupra oaselor, mai ales prin sarcinile pe care le implică. Zi de zi, ați putea merge, alerga, urca scările, ridica/ purta obiecte de greutate diferită, aleasă în funcție de capacitățile dvs. fizice.

În afară de consolidarea oaselor, exercițiile fizice vă vor ajuta să vă întăriți mușchii și să vă dezvoltați simțul echilibrului. Acest lucru este foarte important pentru prevenirea căzăturilor.

Vezi Recomandări privind nivelul optim de activitate fizică

Aveți grijă ca alimentele pe care le consumați să conțină suficiente proteine

Cu vârsta, mulți oameni reduc cantitatea de alimente consumate și, din păcate, limitează, în primul rând, consumul produselor ce conțin proteine.

Acest lucru este rău, deoarece proteinele joacă un rol important în menținerea densității normale a oaselor și a forței musculare. În cadrul mai multor cercetări, s-a demonstrat că oamenii care obțin o cantitate insuficientă de proteine sunt ceva mai predispuși spre fracturi.

Examinați etichetele de pe produsele alimentare pe care le consumați zilnic și încercați să determinați câte proteine obțineți în fiecare zi prin alimente.

Străduiți-vă să vă ajustați alimentația în așa fel încât să obțineți zilnic nu mai puțin de 0,85 g de proteine la fiecare kilogram de masă corporală. Ați putea spori cu ușurință conținutul de proteine din dieta dvs. pe contul unor alimente precum nucile, carnea și peștele mai puțin grase, ouăle, brânza degresată, fasolea, lintea și alte leguminoase (fabacee).

Ar fi bine să consumați alimente ce conțin proteine în decursul întregii zile (adică, la micul dejun, la prânz și la cină). E mai bine așa decât să obțineți proteine în timpul unei singure mese.

Vezi Recomandări cu privire la alimentație, argumentate științific

Faceți tot ce este posibil pentru a reduce riscul căzăturilor

De cele mai multe ori, fracturile au loc în urma căzăturilor. Din acest motiv, chiar și oamenii cu osteoporză severă pot să nu aibă niciun fel de fracturi până nu cad. Pe de altă parte, o căzătură severă poate provoca o fractură chiar și în cazul oamenilor cu densitatea normală a oaselor.

De aceea, este foarte important să faceți tot ce este posibil pentru a reduce riscul căzăturilor:

• Vă puteți cumpăra din timp o pereche de încălțăminte de iarnă de calitate, cu tălpi nealunecoase.
• Puteți să reamenajați din timp curtea, casa sau apartamentul dvs., eliminând pantele periculoase, scările, pragurile, instalând balustrade și iluminând toate locurile unde acest lucru e necesar.
• Dacă sunteți o persoană cu vederea slabă, puteți discuta cu medicul dvs. oftalmolog despre ceea ce ați putea face în această privință. De exemplu, în cadrul cercetărilor, s-a demonstrat că operația de îndepărtare a cataractei reduce semnificativ riscul de fracturi la oamenii care au suferit de tulburări ale vederii, cauzate de această afecțiune.

Cunoscând bine condițiile în care trăiți, puteți găsi dvs. înșivă o mulțime de lucruri pe care le-ați putea schimba pentru a reduce riscul căzăturilor. Aceasta ar fi o investiție excelentă de timp și de bani.