Opistorchoza şi clonorchoza la copii şi la adulţi. Răspunsuri la cele mai importante întrebări

Ce este opistorchoza şi clonorchoza?

Termenii opistorchoza şi clonorchoza sunt întrebuinţaţi în medicină pentru a descrie condiţia oamenilor infestaţi cu o anumită specie de paraziţi (helminţi, viermi intestinali).

Ceva mai jos, în acest articol, veţi găsi răspunsuri la cele mai importante întrebări legate de aceste maladii.

Trei tipuri de paraziţi pot declanşa infecţiile date:

• Clonorchis sinensis este parazitul care declanşează clonorchoza. E răspândit în regiunile orientale ale Rusiei, în China, Coreea de Sud, Taiwan şi în unele regiuni din Vietnam.
• Opisthorchis viverrini este parazitul care declanşează opistorchoza. E răspândit în Thailanda şi Laos.
• Opisthorchis felineus este un alt parazit care declanşează opistorchoza. E răspândit în Rusia şi în alte ţări din spaţiul exsovietic, precum şi în unele ţări din Europa de Est şi de Vest.

Potrivit unor estimări, în Siberia, în regiunile orientale ale Rusiei şi în China, există peste 35 de milioane de oameni bolnavi de opistorchoză. În unele regiuni, mai ales în localităţile situate pe malurile râurilor, unde pescuitul şi bucatele din peşte crud sunt adevărate tradiţii, cu opistorchoză se contaminează circa 75% din oameni.

Care este ciclul vital (biologic) al acestor paraziţi?

Ciclul vital al paraziţilor care declanşează clonorchoza şi opistorchoza începe atunci când melcii-de-apă le înghit ouăle. În organismul melcilor, din ouă eclozează larve microscopice. Trecând prin câteva stadii de dezvoltare, larvele acestor viermi părăsesc organismul melcilor şi ajung în apă, de unde pătrund mai apoi în peşti.

În organismul peştilor, larvele migrează în muşchi şi sub solzi, unde se acoperă cu un înveliş protector, formând chisturi microscopice.

Următorul stadiu de dezvoltare al viermilor începe atunci când peştele infestat cu larvele opistorchozei este mâncat de oameni sau de animale sălbatice şi domestice (inclusiv de câini sau de pisici).

În organismul acestora, larvele migrează în căile biliare din regiunea ficatului, unde se transformă în viermi adulţi şi încep să depună ouă. Ouăle sunt eliminate apoi prin scaunul oamenilor sau animalelor infestate şi pot începe un alt ciclu biologic după ce sunt înghiţite de melcii-de-apă.

Care sunt cauzele apariţiei opistorchozei şi clonorchozei? Cum se poate contamina omul? În ce peşti anume se găsesc aceşti paraziţi?

După cum spuneam mai sus, adulţii sau copiii se pot contamina cu opistorchoză sau clonorchoză dacă mănâncă peşte crud sau semipreparat, infestat cu larvele microscopice (chisturile) ale paraziţilor respectivi.

În stomacul oamenilor, larvele se debarasează de învelişul lor protector şi migrează în intestinul subţire. Din acesta, pătrund apoi în căile biliare şi urcă în ficat, în vezica biliară sau în pancreas, unde se transformă în viermi adulţi. Viermii adulţi pot să rămână în organismul uman timp de câteva decenii (până la 30 de ani).

Fiecare vierme adult depune, zilnic, de la 2 000 până la 4 000 de ouă. Ouăle sunt eliminate prin bilă în intestinul uman, iar de acolo, prin scaun, în mediul ambiant.

Sursa principală de contaminare cu opistorchoză, în cazul oamenilor, sunt peştii din familia ciprinidelor: crapii comuni, caraşii (caracudele), babuştele, plăticile, linii, văduvioarele, săbiţele, clenii, porcuşorii, boiştenii, avaţii ş.a..

Mulţi oameni întreabă dacă se pot infesta cu opistorchoză şi de la alţi peşti de apă dulce, de exemplu, de la peştii răpitori (şalăi, bibani, ştiuci, mihalţi), de la peşti din familia sturionilor şi salmonidelor (somonilor)?

Vă putem răspunde la această întrebare în felul următor: opistorchoza se găseşte în orice peşte de apă dulce care împarte acelaşi habitat cu melcii infestaţi de paraziţii respectivi şi unde se înregistrează cazuri de contaminare cu opistorchoză.

Chiar dacă peştii răpitori de apă dulce nu ar putea fi purtători ai infecţiei, carnea lor nu trebuie consumată crudă, deoarece, dincolo de opistorchoză, aceştia pot fi populaţi şi de alţi paraziţi, precum difilobotrioza.

Peştii oceanici nu pot fi infestaţi de opistorchoză sau clonorchoză, dar pot fi contaminaţi de alţi paraziţi.

Astfel, orice peşte crud trebuie considerat drept potenţial periculos.

Cum putem stabili dacă peştele este sau nu infestat?

Peştele contaminat cu opistorchoză sau clonorchoză poate arăta absolut normal. Chisturile acestor paraziţi au dimensiuni foarte mici şi nu pot fi observate cu ochiul liber.

Opistorchoza (clonorchoza) se transmite de la om la om?

Spre deosebire de alte tipuri de helminţi (de exemplu, oxiuri), opistorchoza nu este contagioasă.

Mă pot contamina cu opistorchoză (clonorchoză) de la animalele de companie?

După cum spuneam mai sus, animalele domestice (inclusiv câinii şi pisicile) se pot infesta cu opistorchoză. Acest lucru este adevărat, dar omul nu se poate contamina cu aceşti paraziţi nemijlocit de la animalele de companie. Pentru ca larvele opistorchozei să devină contagioase pentru om, acestea trebuie să treacă prin câteva stadii de dezvoltare în organismul melcilor-de-apă şi al peştilor, după cum s-a văzut mai sus.

Omul se poate contamina, în schimb, cu alţi paraziţi de la animalele domestice. Mai multe detalii la acest subiect – în articolul nostru despre Helminţi.

Cum arată parazitul adult care declanşează opistorchoza sau clonorchoza?

Viermii adulţi care declanşează clonorchoza au o formă alungită (asemănătoare frunzei de salcie) şi dimensiuni mici: de la 8 la 15 mm în lungime, 1,5-4 mm în lăţime şi 1 mm în grosime.

Viermii adulţi care declanşează opistorchoza au o formă similară şi dimensiuni ceva mai mici.

Opistorchoza şi clonorchoza sunt periculoase? Ce urmări şi complicaţii pot provoca acestea?

După cum spuneam mai sus, paraziţii care declanşează opistorchoza şi clonorchoza migrează în ficatul omului, în căile biliare, în vezica biliară şi în pancreas, putând rămânea acolo pe durata mai multor ani.

În cadrul cercetărilor ştiinţifice s-a stabilit că, după o aflare îndelungată a paraziţilor respectivi în căile biliare ale omului, acestea se inflamează, se distrug, se îngustează şi în ele se formează calculi («pietre»). Aceasta poate tulbura grav funcţia ficatului şi a pancreasului.

La unele persoane, în jurul viermilor adulţi din ficat se formează abcese. Fără tratament adecvat, aceste abcese pot conduce la decesul bolnavului.

Una dintre cele mai grave urmări ale opistorchozei şi clonorchozei poate fi cancerul hepatic sau cancerul căilor biliare.

În cadrul unor cercetări epidemiologice, s-a constatat că aceste două forme de cancer (destul de rare), se dezvoltă mai des la oamenii infestaţi cu viermii respectivi.

Dacă bănuiţi că sunteţi contaminat cu opistorchoză sau clonorchoză, mergeţi neapărat la medic, pentru a efectua testele de sânge şi tratamentul adecvat. Aceasta vă va ajuta să evitaţi complicaţiile pe care le poate provoca în viitor infecţia dată.

Prin ce semne şi simptome se pot manifesta opistorchoza şi clonorchoza?

Problema principală a opistorchozei şi clonorchozei rezidă în faptul că majoritatea celor infestaţi cu paraziţii respectivi nu acuză simptome manifeste de boală sau acuză doar simptome pe care oamenii, de regulă, nu le atribuie infecţiilor helmintice. Din acest motiv, mulţi dintre cei infestaţi cu opistorchoză sau clonorchoză nu ştiu că sunt contaminaţi şi niciodată nu merg la medic pentru a soluţiona această problemă.

La 2-4 săptămâni după contaminarea cu opistorchoză, omul poate acuza creşterea temperaturii corpului şi dureri abdominale, slăbiciune, dureri în articulaţii, diaree, greaţă, umflarea feţei, mărirea ganglionilor limfatici, apariţia unor erupţii pruriginoase pe piele. În medicină, aceste cazuri de boală se mai numesc perioada acută a opistorchozei. Simptome similare se pot observa şi în cazul contaminării cu lamblii şi schistosomiază.

Din păcate, după cum spuneam mai sus, mulţi oameni care acuză asemenea simptome nu ştiu că acestea ar putea legate de helminţi şi cred că este vorba de o răceală simplă sau de o intoxicaţie alimentară.

După ce simptomele perioadei acute a opistorchozei trec, omul infestat poate, periodic, să simtă slăbiciuni, disconfort în abdomen (senzaţie de greutate în partea dreaptă a abdomenului sub coaste), greaţă sau să nu aibă poftă de mâncare. În medicină, aceasta se numeşte perioada cronică a opistorchozei. Simptomele date pot persista timp de mai mulţi ani. Mulţi oameni se obişnuiesc cu acestea şi le suportă pe durata întregii vieţi, explicându-le prin «pancreatită cronică sau colecistită cronică».

Clonorchoza se manifestă prin simptome similare.

Ce medic tratează opistorchoza (clonorchoza)?

Dacă bănuiţi că dvs. sau copilul dvs. sunteţi bolnavi de opistorchoză sau clonorchoză, mergeţi neapărat la medicul infecţionist. Cel mai bine ar fi să consultaţi medicul care se specializează în tratamentul infecţiilor helmintice.

Diagnosticul: ce analize şi investigaţii poate indica medicul pentru a depista opistorchoza (clonorchoza)?

Ca să diagnosticheze opistorchoza, medicul vă poate indica analiza scaunului, pentru a depista ouăle parazitului respectiv, şi analiza sângelui, pentru a depista anticorpii împotriva acestuia.

Analiza scaunului

Dat fiind că paraziţii adulţi, care declanşează opistorchoza, nu depun permanent, ci periodic, ouă, medicul vă poate recomanda efectuarea repetată a analizei scaunului în zile diferite.

Testul de sânge la anticorpii IgG

Pentru a determina dacă cutare sau cutare om s-a infestat vreodată cu opistorchoză sau clonorchoză, medicii indică analiza sângelui (din venă), pentru a depista anticorpii împotriva anumitor antigeni ai acestor specii de paraziţi. Mai jos, vom explica ce înseamnă aceasta.

Asemeni altor microbi şi paraziţi, viermii opistorchozei (clonorchozei) sunt alcătuiţi din substanţe organice compuse. Aceste substanţe se mai numesc antigeni.

Când aceste substanţe (antigeni) nimeresc în sângele omului, celulele sistemului imunitar le identifică drept «corpi străini» şi încep să formeze anticorpi împotriva acestora (sin.: imunoglobuline), care se acumulează în anumite concentraţii (titre) în sânge.

Dat fiind că, în laboratoare diferite, se apelează la metode diferite de efectuare a analizelor, valorile «normale» sau «crescute» ale titrelor (indicatorii anticorpilor) depind de laboratorul concret în care a fost testat sângele.

Din această cauză, pe fişele de însoţire a probei, pe care le ridicaţi de la laborator, se indică (de regulă, în paranteze lângă rezultatul analizei), valoarea «normală» a titrului în raport cu care se poate determina nivelul (titrul) înalt sau scăzut al anticorpilor din sângele dvs..

Dacă titrul anticropilor este peste normă, rezultatul este considerat drept pozitiv. Dacă titrul anticorpilor este sub normă sau în limitele normei, sau dacă acest tip de anticorpi este absent, rezultatul este considerat drept negativ.

Titrele (nivelele, indicatorii) pozitiv şi negativ pot fi marcate prin prescurtări sau ştampile speciale (de exemplu, POZ pentru «pozitiv» şi NEG pentru «negativ»).

IgG sunt anticorpii pe care sistemul imunitar îi produce la 1-4 luni după infestarea cu opistorchoză sau clonorchoză şi care rămân în sânge atât timp cât în organismul omului există paraziţi vii.

Ce tratament poate prescrie medicul unui copil sau unui adult în caz de opistorchoză sau clonorchoză?

Tratamentul opistorchozei şi clonorchozei la adulţi

În prezent, se consideră că cel mai eficient medicament pentru opistorchoză şi clonorchoză este praziquantel (denumiri comerciale: biltricid sau azinox).

Medicul vă poate recomanda să administraţi medicamentul după schema: câte 1 doză (calculată după cum urmează: 25 mg de substanţă activă la 1 kg de masă corporală) de 3 ori pe zi, timp de 2 zile. Potrivit studiilor ştiinţifice, o asemenea cură de tratament vindecă opistorchoza şi clonorchoza la 100% din oamenii infestaţi cu aceşti paraziţi.

Unii medici prescriu cure de tratament mai scurte, constând din administrarea 1 doze de praziquantel (calculată după cum urmează: 40 sau 50 mg de substanţă activă la 1 kg de masă corporală). Acest tratament vindecă opistorchoza sau clonorchoza la 100% de bolnavi.

Dacă, dintr-un motiv sau altul, nu puteţi administra praziquantel, medicul ar putea să vă recomande tratament cu mebendazol: câte 30 mg 1 dată pe zi timp de 21-28 de zile. Eficienţa unui tratament de acest fel poate constitui 89-94%.

Un alt tratament posibil ar putea fi câte un comprimat de albendazol de 200 mg de 2 ori pe zi, timp de 7 zile. Tratamentul acesta este mai puţin eficient şi vindecă opistorchoza sau clonorchoza în 63% din cazuri.

Cum se tratează opistorchoza sau clonorchoza la copii?

Tratamentul opistorchozei la copii se efectuează după aceleaşi scheme ca şi la adulţi (vezi mai sus). Doza medicamentului se calculează în funcţie de masa corporală a copilului.

Cum se verifică dacă tratamentul împotriva opistorchozei (clonorchozei) a fost eficient?

Pentru a verifica dacă tratamentul a fost eficient şi a condus la eliminarea paraziţilor din organism, medicul vă poate indica câteva analize repetate ale scaunului şi analiza repetată a sângelui la anticorpi împotriva paraziţilor respectivi. Dacă analiza scaunului nu va depista ouă de helminţi, iar analiza sângelui va depista scăderea titrului de anticorpi, aceasta va însemna că tratamentul a fost eficient.

Pot utiliza mijloace populare pentru a trata opistorchoza (clonorchoza)?

Unii oameni care se confruntă cu problema opistorchozei se interesează dacă ar putea elimina paraziţii respectivi cu ajutorul unor extrase din plop tremurător, al unor doctorii pe bază de gudron de mesteacăn, ciuperci (gălbiori), usturoi etc. Am putea răspunde la această întrebare în felul următor:

Studiind materialele ştiinţifice privitoare la tratamentul opistorchozei, nu am găsit niciun fel de date în legătură cu posibilitatea de a trata infecţia respectivă cu mijloace populare, iar toate datele teoretice, acumulate în acest domeniu, arată că acest tip de tratament nu poate fi eficient. Din această cauză, nu vă recomandăm să utilizaţi doctorii populare de orice fel pentru a vindeca această infecţie.

Cum se tratează opistorchoza (clonorchoza) în timpul sarcinii sau în timpul alăptării?

Dacă medicii depistează opistorchoză sau clonorchoză în perioada sarcinii sau a lactaţiei, medicul vă poate recomanda o cură de tratament cu praziquantel.

Mai multe detalii privitor la acţiunea pe care ar putea-o exercita medicamentul dat asupra sarcinii şi dezvoltării fătului – în articolul nostru Praziquantel.

Ce dietă trebuie respectată în caz de opistorchoză sau clonorchoză?

În caz de opistorchoză sau clonorchoză, nu trebuie să respectaţi un regim alimentar anumit. Cel mai important lucru este să administraţi medicamentele conform indicaţiilor medicului şi să verificaţi dacă tratamentul a fost sau nu eficient.

Cu toate acestea, dacă aţi observat că nu toleraţi anumite produse alimentare, de exemplu, bucatele grase, prăjite, condimentate sau picante (este un fenomen frecvent la oamenii infestaţi cu opistorchoză), aţi putea limita consumul acestora.

Aş putea să mă infestez din nou cu opistorchoză sau clonorchoză după tratament?

Organismul uman nu poate produce o imunitate eficientă împotriva acestor paraziţi, de aceea, după tratament, v-aţi putea contamina din nou.

Profilaxia: cum pot preveni contaminarea cu opistorchoză sau clonorchoză?

Regulile principale:

1. Renunţaţi la carnea crudă sau semipreparată de peşte. Chisturile opistorchozei pot supravieţui în peştele puţin sărat, afumat sau marinat, mai ales dacă acesta a fost gătit în condiţii domestice.
2. Înainte de a mânca peşte, gătiţi-l foarte bine sau congelaţi-l.

Congelarea peştelui poate distruge chisturile de opistorchoză (clonorchoză)?

Congelarea cărnii de peşte ucide chisturile de opistorchoză sau clonorchoză. Aţi putea depozita peştele la unul din următoarele regimuri de congelare (temperaturile indicate trebuie să fie în interiorul bucăților):

-35ºC sau la temperaturi mai coborâte, timp de 15 ore;

-40ºC sau la temperaturi mai coborâte, timp de 2 ore.

Cum trebuie gătită carnea de peşte?

Pentru a nimici chisturile opistorchozei, clonorchozei şi altor paraziţi, peştele de apă dulce sau oceanic trebuie gătit la temperatura interioară (dinăuntrul fiecărei bucăţi de carne) de cel puţin 63-65ºC.

Temperatura interioară se măsoară cel mai bine cu ajutorul unui termometru pentru carne special.

Recomandările suplimentare de protecție împotriva helminților