Mirosul neplăcut al picioarelor (tălpilor) şi al altor părţi ale corpului. Ghid de soluţionare a problemei

«Bună ziua!

Soţul meu se plânge de mirosul neplăcut al picioarelor şi nu putem înţelege care ar putea fi cauzele acestuia? Mirosul este puternic, acru, aduce a caşcaval. Soţul meu îşi schimbă şosetele şi se spală pe picioare în fiecare zi, poartă încălţăminte bună, dar în fiecare seară, după ce vine de la serviciu, picioarele sale emană un miros extrem de neplăcut. Nu mai putem merge în ospeţie: oamenii ar putea crede că nu-şi poartă de grijă!

Spuneţi-mi, vă rog, ce putem face pentru a soluţiona această problemă? Există medicamente sau alte mijloace pentru remedia mirosul neplăcut al picioarelor?»

Mirosul neplăcut al picioarelor poate cauza, într-adevăr, mari inconveniente în viaţa de zi cu zi. Cu toate acestea, problema dată poate fi remediată.

Mai jos, veţi găsi explicarea detaliată a cauzelor care determină apariţia mirosului neplăcut al picioarelor la adulţi (atât la bărbaţi, cât şi la femei) şi la copi, şi recomandări privind eliminarea acestora. Selectaţi şi ţineţi cont de acele recomandări care se potrivesc cu cazul dvs..

În articolul de faţă, vom oferi, de asemenea, şi recomandări privind modalităţile de remediere a mirosului puternic din regiunea inghinală şi a organelor genitale («între picioare»).

Mirosul neplăcut al picioarelor şi transpiraţia excesivă

Multe persoane, care se confruntă cu problema mirosului neplăcut al picioarelor, observă că picioarele lor transpiră intens şi, prin urmare, se interesează, dacă există vreo legătură între aceste fenomene? Este adevărat că transpiraţia determină apariţia mirosului neplăcut?

La această întrebare putem răspunde în felul următor: transpiraţia constă, în proporţie de 99%, din apă şi în proporţie de 1% – din substanţe organice şi săruri minerale. În sine, transpiraţia este inodoră. Cu toate acestea, după ce aceasta se elimină prin pori la suprafaţa pielii, substanţele organice pe care le conţine încep să fie descompuse de bacteriile care secretă substanţe cu miros neplăcut.

În cadrul mai multor cercetări, s-a constatat că mirosul intens neplăcut al picioarelor este mai pronunţat la oameni cu o mai mare concentraţie pe piele a unor bacterii precum Staphylococcus epidermidis, Bacillus subtilis, Corynebacterium, Propionibacterium, Pityrosporum.

Descompunând grăsimile care se conţin în sudoare, bacteriile produc acizi graşi, ce pot avea un miros acru foarte înţepător, mirosul oţetului sau mirosul caracteristic transpiraţiei.

Când bacteriile descompun proteinele şi aminoacizii, se formează substanţe chimice cu miros de «sulf» (de «ouă clocite») sau cu miros de «caşcaval».

Mirosul de urină sau de amoniac este emanat de bacteriile care descompun androstenonul.

Mirosul pătrunzător de mosc este emanat de bacteriile ce descompun androstenolul.

În acelaşi mod apare şi mirosul neplăcut din alte regiuni ale corpului, de exemplu, în regiunea subraţului sau în regiunea inghinală.

Ca şi substanţele organice, apa ce se conţine în transpiraţie este strict necesară pentru activitatea vitală a bacteriilor care populează pielea. Fără apă, acestea nu pot absorbi şi descompune substanţele organice şi nu se pot înmulţi. Astfel, chiar dacă transpiraţia nu are, în sine, niciun miros, ea serveşte drept «materie primă», din care bacteriile, ce ne populează pielea, produc substanţe cu miros neplăcut.

Sfatul nr.1: puteţi utiliza antiperspirante speciale şi alte mijloace cosmetice

Mirosul neplăcut al picioarelor, încălţăminte şi ciorapi

După cum spuneam mai sus, mirosul neplăcut al picioarelor apare atunci când bacteriile ce populează pielea picioarelor încep să se înmulţească, utilizând drept «hrană» transpiraţia.

Aceasta se întâmplă nu numai la oamenii cu transpiraţia excesivă a picioarelor, ci şi la oamenii cu transpiraţie normală, dacă aceştia poartă încălţăminte sau ciorapi care împiedică evaporarea normală a transpiraţiei de pe suprafaţa pielii sau încălzesc prea mult picioarele, forţând pielea să elimine mai multă sudoare pentru a le răci.

Sfatul nr.2: puteţi să vă schimbaţi încălţămintea, să procuraţi mai multe perechi de pantofi şi să purtaţi alţi ciorapi

Mirosul neplăcut de «caşcaval» al picioarelor

Unii dintre oamenii, care observă că picioarele lor sau ale copiilor lor miros a «caşcaval», găsesc pe pielea de pe tălpi (cel mai frecvent, pe călcâie) unele adâncituri (gropiţe).

În limbaj medical, aceste cazuri sunt desemnate prin sintagma keratoliză punctată (engl. Pitted keratolysis; lat. Keratolysis plantare sulcatum).

Cauza acestei condiţii medicale sunt bacteriile Kytococcus sedentarius, Dermatophilus congolensis, Corynebacterium, Actinomyces şi Streptomyces.

Utilizând umiditatea provenită din transpiraţie sau din mediul ambiant, aceşti microbi distrug stratul superficial al pielii, secretând substanţe chimice eterice cu miros acru neplăcut, care aduce, pentru unii, a miros de «brânză» fermentată sau caşcaval.

În acest caz, pe pielea de la talpă apar o mulţime de adâncituri mai mult sau mai puţin mari (gropiţe, cratere, găurele) cu diametrul de la 1 la 7 mm. În asemenea cazuri, persoana afectată poate acuza, în timpul mersului pe jos, pe lângă mirosul neplăcut al picioarelor, şi dureri sau înţepături nesemnificative în regiunea tălpilor.

Sfatul nr.3: mergeţi la medic pentru a urma un tratament sub supravegherea acestuia

Mirosul neplăcut al picioarelor şi micoza piciorului

Studiile dermatologice arată că mirosul neplăcut al picioarelor nu are o legătură directă cu «micoza piciorului» (micoza palmoplantară).

Cu toate acestea, atât mirosul neplăcut al picioarelor, cât şi micoza piciorului pot avea aceeaşi cauză: transpiraţia excesivă a picioarelor. Tocmai din acest motiv, oamenii cu transpiraţie abundentă şi urât mirositoare a picioarelor se îmbolnăvesc mai des de micoză palmoplantară.

Putem soluţiona problema mirosului neplăcut al picioarelor prin mijloace populare precum coaja de stejar, soda alimentară, acidul boric?

Unii oameni care observbă, la ei înşişi sau la apropiaţii lor, mirosul neplăcut al picioarelor, se interesează dacă pot să remedieze problema cu ajutorul unor mijloace populare, precum decoctul din coajă de stejar, soda alimentară, oţetul sau acidul boric.

Studiind materialele ştiinţifice consacrate acestei probleme, nu am reuşit să găsim niciun fel de date care ar confirma eficienţa acestor remedii, mai ales în cazul unui miros neplăcut foarte intens al picioarelor. Din acest motiv, nu vă putem recomanda utilizarea acestor remedii.

Vezi și

• Cum se tratează micoza pe talpă?
• Cum se tratează pintenii calcaneeni (fasciita plantară)?
• Cum se tratează călcâiele crăpate?

Ce fac dacă miroase neplăcut între picioare sau la subraţ?

Mirosul neplăcut din regiunea inghinală şi a organelor genitale (colocvial – «între picioare») apare din aceleaşi cauze ca şi mirosul din regiunea tălpii piciorului: sursele sale sunt bacteriile care descompun substanţele organice ce se conţin în transpiraţie.

Dacă vă deranjează mirosul neplăcut din regiunea inghinală sau de la subraţ, pentru a soluţiona problema dată, aţi putea:

• în cazul în care transpiraţi intens, să utilizaţi antiperspirante conform recomandărilor prezentate în articolul Transpiraţia abundentă;
• să vă radeţi cu regularitate părul de la subraţ şi/ sau din regiunea inghinală;
• să purtaţi haine şi lenjerie mai largi;
• să faceţi duş zilnic, utilizând săpun antibacterian pentru regiunile «problematice» ale corpului;
• în cazul în care sunteţi femeie şi credeţi că sursa mirosului neplăcut sunt organele genitale, să citiţi recomandările noastre din articolul Eliminările cu miros neplăcut şi pruritul în regiunea vaginului.

E posibil ca eu să simt mirosul neplăcut pe care îl emană corpul meu, pe când alţii – nu?

În literatura medicală sunt descrise câteva cazuri de tulburări psihice şi neurologice, în timpul cărora persoană afectată simte acut mirosul pe care îl emană o regiune sau alta a corpului său (de exemplu, subraţul, gura, regiunea inghinală), chiar dacă, în realitate, el nu se confruntă cu această problemă.

Oamenii cu asemenea tulburări pot lua măsuri drastice pentru a «scăpa» de mirosul inexistent: ei se spală deseori, utilizează excesiv dezodorizante, parfumuri etc.

Dacă dvs. sau cineva din apropiaţii dvs. se confruntă cu această problemă, mergeţi neapărat la medicul neurolog sau psihiatru pentru a stabili dacă este vorba, într-adevăr, de o boală a sistemului nervos. Dacă acest diagnostic se va confirma, medicul v-ar putea recomanda un tratament special.

Care poate cauza mirosului de peşte la om?

«Bună ziua! Am o problemă: când transpir, destul de des, rudele îmi spun că eman un miros foarte neplăcut. Şi nu este vorba de un miros obişnuit de transpiraţie, ci de un iz greu, de alterare, asemănător cu mirosul de peşte stricat. Mă confrunt de mult timp cu această problemă şi niciunul dintre mijloacele pe care le-am încercat până acum (săpun antibacterian, diverse deodorante) nu m-a putut ajuta.

Mă sperie mai ales faptul că mirosul neplăcut se simte şi în gură, iar o dată mi s-a părut că şi urina îmi miroase a peşte stricat, ca şi cum ceva s-ar altera în interiorul corpului meu!

Spuneţi-mi, vă rog, despre ce este vorba?»

Simptomele descrise mai sus, în special mirosul neplăcut al transpiraţiei, salivei sau urinei, care seamănă cu mirosul de «peşte stricat», ar putea fi simptomele unei condiţii rare, inofensive, dar, fireşte, dezagreabile, pe care medicii o numesc trimetilaminurie (denumirea mai cunoscută: sindromul mirosului de peşte). Mai jos, vom arăta care sunt cauzele acesteia şi cum aţi putea soluţiona problema respectivă.

Ce este trimetilaminuria şi care sunt cauzele acesteia?

Termenul trimetilaminurie se descifrează, literalmente, ca «prezenţa trimetilaminei în sângele şi în urina umană».

Trimetilamina (TMA) este o substanţă care se formează în intestinul omului în timpul digestiei. Substanţa se caracterizează printr-un miros extrem de neplăcut de «peşte stricat».

Trimetilamina se formează în organismul fiecărui om, dar nu la toţi izbuteşte să pătrundă în urină, în transpiraţie şi în aerul expirat, conferindu-le mirosul său caracteristic.

În organismul oamenilor sănătoşi (în ficat), trimetilamina rău mirositoare se transformă în N-oxid de trimetilamină (TMAO), care e o substanţă inodoră, sub acţiunea enzimei ce se numeşte flavin-monoxigenază 3 (FMO3).

La unele persoane cu predispoziţie genetică pentru trimetilaminurie, organismul produce o cantitate insuficientă de FMO3. Din acest motiv, trimetilamina nu poate fi neutralizată şi începe să se elimine din organism nemodificată, conferind urinei, transpiraţiei şi aerului expirat un miros neplăcut de peşte stricat. În asemenea cazuri, sindromul mirosului de peşte poate apărea chiar şi la copii.

Mai rar, cauza sindromului mirosului de peşte pot fi maladiile cronice ale ficatului (de exemplu, ciroza, hepatita virală), maladiile cronice ale rinichilor (insuficienţa renală cronică) sau administrarea unor medicamente cu o concentraţie înaltă de holină (aceste medicamente se folosesc în tratamentul bolii Alzheimer sau coreei Huntington).

Trebuie să merg la medic în caz de trimetilaminurie?

Dacă dvs. sau cineva din rudele dvs. se confruntă cu problema mirosului neplăcut de peşte, pentru a preciza cauzele acestui fenomen, puteţi merge la medicul terapeut.

Medicul vă poate indica analiza urinei pentru a afla raportul dintre substanţele TMA şi TMAO. În mod normal, raportul dintre concentraţiile TMA şi TMAO în urină constituie peste 92%. În caz de trimetilaminurie, acest raport scade sub 84%.

Pentru ca rezultatul testului de urină să fie sigur, medicii le recomandă pacienţilor să mănânce 300 g de peşte oceanic în ajunul testării.

Diagnosticul final de trimetilaminurie poate fi stabilit cu ajutorul unui test genetic, care poate identifica gena ce determină reducerea secreţiei de TMA.

Ce pot face pentru a remedia problema?

După cum aţi observat, probabil, în caz de trimetilaminurie, mirosul neplăcut de peşte nu este constant şi se intensifică în anumite circumstanţe.

De exemplu, acesta se intensifică în caz de efort fizic, când vi se face cald sau în alte situaţii, când organismul dvs. transpiră în exces. Evitând aceste împrejurări, aţi putea controla, parţial, condiţia respectivă.

Pentru un control sporit al transpiraţiei, puteţi utiliza antiperspirante speciale, descrise mai sus.

Dacă mirosul neplăcut de peşte a apărut deja, puteţi scăpa de acesta, făcând duş cu săpunuri al căror pH este egal cu 5,5-6,5.

După duş, îmbrăcaţi, de fiecare dată, lenjerie curată.

Dieta

Mulţi dintre oamenii care se confruntă cu sindromul mirosului de peşte au observat că problema dată se agravează după ce consumă carne de peşte oceanic sau varză de Bruxelles.

Dacă aţi observat şi la dvs. acest lucru, încercaţi să limitaţi consumul de peşte oceanic şi de varză de Bruxelles sau, în cel mai rău caz, nu mâncaţi aceste produse în ajunul unor evenimente importante, când e bine să excludeţi prin definiţie problema mirosului neplăcut.

În afară de peştele oceanic şi de varza de Bruxelles, mirosul neplăcut de peşte poate fi determinat şi de produsele care conţin o cantitate înaltă de holină. Această substanţă se conţine în ouăle de găină, în carnea de pui, în ficatul de vită, în boabele de soaia crude, în seminţele de muştar.

Unii specialişti le recomandă pacienţilor, care se confruntă cu sindromul mirosului de peşte, administrarea vitaminei B2 (riboflavina). Teoretic vorbind, acest medicament poate contribui, într-adevăr, la procesul de «neutralizare» a trimetilaminei, dar acest lucru nu este deocamdată dovedit de rezultatele cercetărilor ştiinţifice. Îl puteţi întreba pe medicul dvs. dacă aţi putea lua acest medicament.

În cadrul unor cercetări clinice, s-a constatat că, la oamenii care administrează cărbune activ, concentraţia trimetilaminei în urină (şi, prin urmare, mirosul neplăcut) se poate reduce. Aceasta se datorează faptului că substanţa dată (cărbunele activ) absoarbe o parte din trimetilamina ce se formează în intestin şi nu-i permite să pătrundă în sânge.

Puteţi încerca să administraţi cărbune activ, dar nu faceţi acest lucru fără consultaţia medicului. În afară de trimetilamină, cărbunele activ neutralizează şi alte substanţe folositoare (vitamine şi minerale).

În urma unor studii ştiinţifice, s-a stabilit că, în urină, concentraţia trimetilaminei urât mirositoare scade în cazurile în care persoana afectată administrează cu regularitate lactuloză. Lactuloza este un medicament cunoscut, cu ajutorul căruia se elimă constipaţia şi se tratează oamenii care suferă de disfuncţii hepatice ce determină apariţia unei cantităţi mari de substanţe toxice în sânge. Puteţi discuta cu medicul dvs. privitor la posibilitatea de a administra acest medicament.

În unele cazuri, pentru a reduce secreţia de trimetilamină în intestinul uman, medicii prescriu cure de tratament cu antibiotice (de exemplu, cu metronidazol).