Micoza unghiilor (onicomicoză): ghid detaliat de tratament

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 12 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți o recenzie

Apreciere medie: 4.4. From 29 votes.
Se încarcă...

Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere:
Verificati aici.

Cuprins:

Ce cauze provoacă micoza unghiilor la mâini şi la picioare (onicomicoza)?

Micoza unghiilor este legată de înmulţirea unui anumit gen de fungi? Despre ce fel de fungi/ ciuperci este vorba?

Micoza unghiilor este, într-adevăr, o boală infecţioasă, pe care o provoacă nişte fungi microscopici. În limbaj medical, această maladie se mai numeşte onicomicoză.

În 80-90% din cazuri, agentul patogen al micozei la unghii sunt ciupercile microscopice de tipul Trichophyton rubrum.

Există însă şi alte specii de fungi care pot provoca micoza unghiilor, precum Trichophyton interdigitale, Epidermophyton floccosum, Microsporum, sau de levuri precum Candida albicans.

În cazuri foarte rare, micoza unghiilor poate fi legată de dezvoltarea unor populaţii de ciuperci din genul Aspergillus (mucegaiurile).

Care este sursa contaminării cu ciuperci la micoza unghiilor? E adevărat că mă pot molipsi de la alţi oameni? Cum am putut contracta această infecţie?

Ciupercile care infectează şi distrug unghiile de la mâini şi de la picioare sunt răspândite pretutindeni şi aproape fiecare persoană sănătoasă intră deseori în contact cu sursele potenţiale de contaminare. Cu toate acestea, nu toţi cei care intră în contact direct cu aceşti fungi riscă să se îmbolnăvească de onicomicoză.

În urma unor cercetări ştiinţifice, s-a stabilit că micoza unghiilor apare în special la persoanele care au o oarecare predispoziţie ereditară pentru această boală.

Astfel, fungii se dezvoltă mai des la persoanele ale căror rude apropiate au avut micoză la unghii.

Totodată, probabilitatea onicomicozei este mai mare la persoanele care poartă încălţăminte îngustă, incomodă, care merg la piscină, la cei care lucrează în agricultură şi la sportivi.

Ce legătură există între micoza unghiilor şi alte maladii?

În urma studiilor clinice, s-a stabilit că micoza unghiilor se întâlneşte mai frecvent la persoanele bolnave de diabet zaharat. Cu toate acestea, onicomicoza se poate dezvolta şi la persoane absolut sănătoase.

Micoza unghiilor poate fi legată de fumat?

Potrivit unui studiu ştinţific, fumatul poate contribui, într-adevăr, la dezvoltarea micozei unghiilor, probabilitatea onicomicozei crescând proporţional cu numărul de ţigări fumate pe zi.

Micoza unghiilor se transmite de la om la om?

Ca şi alte maladii infecţioase, micoza unghiilor poate să se transmită de la om la om. Cu toate acestea, contactul nemijlocit cu persoana deja bolnavă de onicomicoză nu influenţează decisiv asupra apariţiei şi dezvoltării maladiei. Faptul acesta este confirmat de mai multe cercetări ştiinţifice care au arătat că, într-o familie, micoza unghiilor se dezvoltă mai curând la unul dintre părinţi şi la copii (adică la rude cu gene comune), decât la soţ şi soţie, între care nu există nicio legătură de sânge.

Prin urmare, factorul decisiv în dezvoltarea onicomicozei este nu atât contaminarea (transmiterea infecţiei de la o altă persoană), cât predispoziţia genetică pentru această maladie a persoanei infectate cu fungii respectivi.

Prelungirea unghiilor, manichiura şi pedichiura pot cauza micoza unghiilor?

Problema aceasta nu a fost, deocamdată, studiată de savanţi. Cu toate acestea, pornind de la datele pe care le deţinem cu privire la onicomicoză, putem spune că oamenii predispuşi genetic pentru această maladie riscă să o contracteze şi să o dezvolte în urma unor proceduri speciale de îngrijire a unghiilor, precum manichiura, pedichiura sau prelungirea patului unghial.

Dacă ştiţi că sunteţi predispus(-ă) pentru onicomicoză, ar fi bine să evitaţi saloanele cosmetice şi să vă îngrijiţi unghiile la domiciliu, utilizând trusa cosmetică personală.

Cum arată micoza unghiilor? Care sunt primele simptome ale acestei infecţii micotice?

De cele mai multe ori, dezvoltarea micozei are loc în felul următor: fungii pătrund sub unghii, se înmulţesc şi se răspândesc sub acestea, formând un depozit stratificat care ridică, în cele din urmă, unghiile de pe patul unghial.

Primul semn de onicomicoză este apariţia sub unghie a unei pete alb-gălbui care se măreşte treptat. Pe dinafară, unghia sub care se dezvoltă onicomicoza pare fragilă şi lipsită de luciu, deşi, în fazele iniţiale ale maladiei, unghia poate să rămână destul de tare.

Ulterior, ciupercile pătrund în unghie, o deformează şi o «erodează». În acest moment, unghiile afectate de micoză se opacizează, devin galben-maronii, se acoperă de asperităţi şi se rup pe la margini (adică devin, în limbajul cosmetologilor şi dermatologilor, «friabile»).

În cazuri foarte rare, primul simptom al micozei unghiilor este apariţia, chiar în debutul maladiei, a unei pete opace, fie pe mijloc, fie pe marginile unghiei.

La fel de rare sunt cazurile în care onicomicoza poate începe cu apariţia unor pete alb-gălbui pe suprafaţa unghiilor sau cu inflamarea pielii din jurul acestora.

Unghia afectată de micoză poate să doară?

În fazele târzii ale maladiei, unghiile afectate de această infecţie pot provoca dureri.

Atenţie!

Dacă nu v-aţi adresat până acum la medic în legătură cu ceea ce luaţi drept micoză a unghiilor, nu începeţi niciun fel de tratament fără sfatul specialistului!

S-a constatat că în numai 50% din cazurile în care oamenii credeau că au onicomicoză, problema lor medicală era legată, într-adevăr, de această infecţie micotică.

În toate celelalte cazuri, unghiile erau afectate de cu totul alte boli şi cereau alte forme de tratament.

Care este perioada de incubaţie în onicomicoză?

Perioada de incubaţiePerioada de incubație este intervalul de timp care se scurge între momentul pătrunderii infecției în organismul omului și apariția primelor simptome de boală.
În cazul multor infecții virale ale căilor respiratorii, precum gripa, perioada de incubație constituie 1-3 zile (adică primele simptome ale bolii apar peste 1-3 zile după infectare).
În cazul altor infecții, perioada de incubare poate varia de la câteva zile (mai rar ore), până la mai multe săptămâni, luni sau chiar mai mulți ani.
în micoza unghiilor (onicomicoză) poate dura de la 3-4 săptămâni la câteva luni.

Micoza unghiilor poate trece de la sine, fără tratament?

Odată ce aţi făcut onicomicoză, trebuie să ştiţi că maladia, în majoritatea absolută a cazurilor, nu poate trece fără tratament.

Prin ce este periculoasă micoza unghiilor? Ce urmări şi complicaţii poate avea această boală?

Micoza unghiilor nu prezintă niciun pericol pentru viaţă. Cu toate acestea, fără tratament adecvat, boala se răspândeşte, de regulă, de la o unghie la alta, afectând treptat toate unghiile de la mâini şi de la picioare.

Unghiile afectate de fungii respectivi capătă un aspect inestetic, fragil, morbid şi pot genera o serie de probleme în viaţa de zi cu zi.

Mai mult, dacă nu este tratatată, micoza se poate răspândi pe pielea tălpilor şi a palmelor (vezi cum trebuie tratată micoza plantară şi micoza mâinilor).

Trebuie să mă adresez la medic pentru a trata micoza unghiilor? Ce specialist este mai indicat în acest caz?

Dacă doriţi să vindecaţi această maladie a unghiilor trebuie să vă adresaţi neapărat la medicul dermatolog.

După cum vom arăta mai jos, micoza unghiilor este o problemă mult mai complicată decât se crede şi multe dintre metodele aplicate în trecut la tratamentul acestei maladii şi-au dovedit totala lor ineficienţă.

În general, schema de soluţionare a problemelor medicale generate de onicomicoză poate fi prezentată în felul următor:

  1. Dacă aţi observat simptome asemănătoare celor descrise mai sus şi care sunt caracteristice micozei unghiilor, şi dacă sunteţi sigur că este vorba despre onicomicoză, dar încă nu aţi găsit soluţia pentru rezolvarea acestei probleme, adresaţi-vă neapărat la medicul dermatolog. Ar fi şi mai indicat un dermatolog specializat în infecţiile micotice ale unghiilor.
  2. După ce va examina unghiile afectate, dermatologul va constata dacă problema dvs. a fost sau nu generată de vreo infecţie fungică.
  3. Mai apoi, medicul vă va prescrie o serie de analize sau teste de laborator speciale pentru a stabili tipologia microbiologică a fungilor, gradul şi tipul infecţiei micotice. Acest lucru este foarte important pentru stabilirea unei scheme de tratament adecvate şi eficiente.
  4. Pe baza tuturor informaţiilor obţinute în urma examenului vizual şi testelor de laborator, medicul va putea adapta schema generală a tratamentului la cazul dvs. particular. Trebuie să ştiţi că tratamentul se poate dovedi îndelungat (până la un an de zile) şi costisitor.

Este posibil ca medicul să vă recomande, în anumite cazuri, “înlăturarea” unora dintre unghiile afectate de onicomicoză pentru a opri dezvoltarea maladiei. Procedura poate avea un efect psihologic negativ asupra dvs., dar trebuie să fiţi conştienţi că numai aşa poate fi rezolvată problema generată de micoza respectivă.

Diagnosticul: ce analize poate prescrie medicul înainte de a începe tratamentul onicomicozei?

Ceva mai sus am menţionat că doar în jumătate din cazuri unghiile ce par a fi afectate de micoză chiar suferă de această maladie.

Chiar şi specialiştii în infecţiile micotice ale unghiilor nu pot să-şi dea seama cu exactitate, exclusiv după aspectul exterior al unghiilor, dacă este vorba de o micoză şi, dacă da, care ar fi tipul fungilor ce au cauzat-o.

Din acest motiv, după examinarea vizuală a unghiilor, medicul vă poate propune câteva teste de laborator, inclusiv examinarea la microscop a probelor de ţesut prelevate de sub unghiile afectate de boală şi/ sau plasarea unor probe biologice (fragmente mici de unghie) pe un mediu nutritiv pentru cultivarea fungilor (aceasta permite stabilirea cu exactitate a tipului microbiologic al ciupercilor care v-au infectat unghiile).

Dacă, în urma celor două teste de laborator, nu se va depista nicio ciupercă, medicul vă va putea recomanda analiza histologică pentru a afla cu certitudine dacă în unghiile dvs. este sau nu prezentă vreo infecţie micotică.

Ce tratament îmi poate recomanda medicul pentru a mă vindeca de micoza unghiilor?

Problema tratării onicomicozei a fost bine studiată în cadrul mai multor cercetări ştiinţifice. Rezultatele acestor cercetări au arătat că unele metode de tratament, care se utilizau în trecut pentru tratarea onicomicozei, nu „funcţionează”. Aceleaşi cercetări le-au permis medicilor să elaboreze scheme de tratament noi, mult mai eficiente, în care se ţine cont atât de tipul fungilor care au infectat unghiile, cât şi de grosimea stratului unghial afectat de micoză.

Pentru a trata onicomicoza, medicul vă poate propune fie lacuri speciale pentru unghii, fie pastile antimicotice, fie un tratament combinat cu lacuri şi medicamente administratae oral.

Potrivit mai multor specialişti, anume tratamentul combinat sau complex (lacuri+pastile) este cea mai bună modalitate de tratare a onicomicozei sub aspectul raportului dintre costuri şi eficienţă.

Lacuri pentru unghii (oje) în tratamentul onicomicozei

În cazurile în care ciuperca nu atacă zona de creştere a unghiei, nu afectează decât 50% din suprafaţa unghiei şi nu a infectat decât 3-4 unghii, medicul vă poate recomanda aşa-numitul tratament topic (adică un medicament care se aplică direct pe unghie).

În prezent, cele mai eficiente medicamente topice în tratamentul onicomicozei s-au dovedit a fi lacurile speciale pentru unghii, care conţin substanţe antimicotice.

Medicul vă poate propune: un lac ce conţine ciclopirox şi care se găseşte, de regulă, în farmacii sub denumirea comercială de batrafen, un lac ce conţine amorolfină (denumirea comercială: loceryl) sau lacul pentru unghii numit canesten.

Pot să utilizez unguente şi creme antimicotice în loc de lacuri pentru unghii?

Potrivit datelor unor studii clinice, cremele şi unguentele cu preparate antimicotice sunt ineficiente la tratarea micozei unghiilor de la mâini şi de la picioare.

Unguentele şi cremele antimicotice se şterg foarte repede de pe suprafaţa unghiilor, de aceea nu reuşesc să pătrundă adânc în unghie şi deci nu creează concentraţia necesară de substanţe active pentru înlăturarea fungilor.

Pastile pentru tratamentul onicomicozei (micozei unghiilor)

Aproape în toate cazurile, mai ales dacă fungii au afectat zona de creştere a unghiei, medicii le recomandă pacienţilor un tratament cu preparate antifungice sau scheme de tratament combinat – cu alte cuvinte, atât aplicarea lacului pentru unghii, cât şi administrarea orală de medicamente cu substanţe antimicotice.

Studiile în domeniul tratamentului onicomicozei au arătat că aceste scheme de tratament sunt cele mai eficiente şi conduc la vindecarea rapidă şi definitivă a infecţiei.

Pentru a trata micoza unghiilor, medicul vă poate recomanda unul dintre medicamentele prezentate mai jos:

Grizeofulvină

De regulă, grizeofulvina este prescrisă în doze zilnice de 250 mg, administrate în două prize. Tratamentul acesta poate dura 12 luni şi chiar mai mult.

Pentru a spori eficienţa tratamentului, medicul vă poate propune, mai întâi, să “înlăturaţi” unghiile puternic afectate de micoză.

Ceva mai jos veţi afla mai multe detalii despre această procedură.

Itraconazol 

De regulă, tratamentul onicomicozei cu itraconazol are loc după următoarea schemă: 200 mg doză zilnică, administrată în două prize, timp de 1 săptămână.

Mai apoi, aceeaşi cură de tratament se repetă peste 2 săptămâni şi, încă o dată, peste alte 3 săptămâni.

Terbinafină

Tratarea micozei unghiilor cu terbinafină se realizează potrivit următoarei scheme: 1 pastilă de 250 mg 1 dată pe zi, timp de 3-6 luni.

Fluconazol

La tratarea onicomicozei cu fluconazol se aplică schema: 1 pastilă (150 mg sau 300 mg), administrată 1 dată  pe săptămână, timp de 5-12 luni.

De ce trebuie să-mi “scot” unghiile la tratamentul onicomicozei? Cum are loc această procedură?

În urma mai multor studii clinice s-a ajuns la concluzia că înlăturarea unghiei poate mări eficienţa tratamentului în caz de onicomicoză. Unghia se înlătură pentru ca medicamentele antimicotice să pătrundă în concentraţii cât mai mari pe ariile de dezvoltare a fungilor.

În prezent, medicii nu recomandă înlăturarea unghiilor pe cale chirurgicală. Procedura se poate dovedi foarte dureroasă şi poate conduce chiar la deformarea unghiilor care vor creşte pe locul celor extirpate.

De aceea, medicul vă poate recomanda să înlăturaţi unghia prin „dizolvarea” treptată a acesteia cu unguente speciale care conţin uree sau „pilirea” nedureroasă a unghiilor cu ajutorul unor dispozitive speciale.

Când începe să acţioneze tratamentul?

Dat fiind că ţesuturile unghiilor afectate de ciuperci nu se mai pot regenera, «vindecarea» unghiilor are loc doar pe măsură ce acestea cresc din nou, înlocuind ţesuturile vechi bolnave cu ţesuturile noi, sănătoase, adică neafectate de infecţie.

Unghiile de la mâini cresc, în medie, cu viteza de 3 mm pe lună, pe când unghiile de la picioare cresc cu viteza de 1 mm pe lună.

Din această cauză, primele semne ale vindecării, adică ale eficienţei medicamentelor administrate, pot fi observate abia la câteva luni de la începerea tratamentului. Refacerea totală a unghiilor de la mâini poate dura circa 6 luni, iar a unghiilor de la picioare – circa 1 an.

Poate fi utilizat laserul în tratamentul onicomicozei (micozei unghiilor)?

Laserul nu este eficient în tratamentul onicomicozei. Cu toate acestea, medicul vă poate propune o şedinţă de terapie laser pentru a înlătura (extirpa) unghiile afectate de micoză. Această procedură poate substitui înlăturarea unghiilor cu unguente ce conţin uree, despre care am vorbit mai sus.

Cum se tratează onicomicoza la copii?

În prezent, în tratamentul onicomicozei la copii se folosesc, în primul rând, lacuri ce conţin preparate antimicotice, de pildă ciclopirox (denumirea comercială: batrafen).

Este necesară dezinfecţia încălţămintei în caz de onicomicoză? Cum se face aceasta?

În timpul tratării micozei unghiilor, dar mai ales după încheierea tratamentului, este foarte importantă dezinfectarea tuturor ciorapilor, şosetelor şi a încălţămintei pe care o purtaţi.

Pentru dezinfectarea ciorapilor sau şosetelor, este suficient să le spălaţi în maşina automată la temperatura de 60 C, utilizând un detergent obişnuit (temperaturile de 30 C sau de 40 C s-ar putea dovedi insuficiente).

Pentru dezinfecţia încălţămintei, puteţi folosi sprayuri şi prafuri speciale, care se vând în farmacii şi care sunt fabricate, de regulă, de aceleaşi companii care produc medicamente pentru tratarea micozei unghiilor (onicomicozei).

Mă pot trata de onicomicoză cu ajutorul unor medicamente „naturiste” sau „populare”, precum uleiul de arbore de ceai, iodul, oţetul, peroxidul de hidrogen, gudronul de mesteacăn?

Posibilitatea utilizării uleiului de arbore de ceai în tratamentul onicomicozei a fost studiată în cadrul unei cercetări clinice. Potrivit rezultatelor obţinute, uleiul arborelui de ceai nu este eficient la tratarea micozei unghiilor.

Totodată, nu am găsit nicio informaţie dovedită ştiinţific despre tratarea micozei unghiilor cu alte medicamente numite „naturiste” sau „populare” (în special, cu oţet, iod, peroxid de hidrogen, gudron de mesteacăn sau săpun de gudron). Cu toate acestea, reieşind din datele de care dispunem privind natura acestei maladii, putem să presupunem că medicamentele respective sunt complet ineficiente la tratamentul onicomicozei.

Pot să fac din nou micoza unghiilor după ce am încheiat tratamentul? Ce pot face pentru a evita recidiva maladiei?

Din păcate, după încheierea tratamentului, onicomicoza poate să reapară. Recidiva maladiei are loc cu precădere la persoanele care s-au tratat numai cu pastile şi care nu şi-au extirpat unghiile bolnave.

Din această cauză, medicii dermatologi le recomandă deseori pacienţilor să înlăture unghiile infectate de micoză (vezi mai sus) pentru a reduce probabilitatea unei recidive.

În afară de aceasta, pentru a reduce probabilitatea recidivelor la onicomicoză, ar fi bine să:

  • Faceţi cura de tratament pe întreaga durată de timp recomandată de medic. Chiar dacă, peste o anumită perioadă, unghiile vor începe să arate foarte bine, duceţi cura de tratament până la capăt. Aceasta va contribui la eliminarea definitivă a focarelor de infecţie micotică, care pot provoca recidiva onicomicozei după ce nu veţi mai administra pastile antifungice.
  • Aveţi grijă mereu ca degetele să fie curate şi uscate. Schimbaţi cu regularitate şosetele şi purtaţi încălţămintea în care picioarele dumneavoastră nu transpiră.
  • Tăiaţi-vă cu regularitate şi cât mai scurt unghiile.
  • Străduiţi-vă să nu umblaţi desculţ.
  • Renunţaţi, dacă este posibil, la vechea încălţăminte.

Tratamentul onicomicozei în perioada de sarcină şi de alăptare

Pentru a trata micoza unghiilor la mâini şi la picioare în timpul sarcinii sau alăptării, medicii recomandă să utilizaţi lacurile pentru unghii ce conţin substanţe antimicotice.

Dacă, în cazul dumneavoastră, este nevoie şi de un tratament cu pastile antifungice, medicul vă poate recomanda amânarea acestuia după încheierea perioadei de sarcină.

Deschideți surse
  • Drake, L.A. et al., 1996. Guidelines of care for superficial mycotic infections of the skin: Onychomycosis. Journal of the American Academy of Dermatology, 34(1), pp.116–121.
  • Roberts, D.T., Taylor, W.D. & Boyle, J., 2003. Guidelines for treatment of onychomycosis. British Journal of Dermatology, 148(3), pp.402–410.
  • Seebacher, C. et al., 2007. Onychomycosis. Mycoses, 50(4), pp.321–327.
  • Tosti, A., Hay, R. & Arenas-Guzmán, R., 2005. Patients at risk of onychomycosis – Risk factor identification and active prevention. Journal of the European Academy of Dermatology and Venereology, 19(SUPPL. 1), pp.13–16.


Obiectivul principal al organizației noastre în prezent este elaborarea Ghidului Consumatorului Inteligent de Informații și Servicii Medicale. O sursă de informație medicală de generație nouă, axată pe prezentarea datelor detaliate, transparente, echidistante și cu valoare practică înaltă cu privire la beneficiile, daunele și limitele serviciilor medicale disponibile în prezent.
Scopul nostru este:

să-i ajutăm pe pacienți și medici să ia decizii medicale argumentate și chibzuite

să-i ajutăm pe pacienți și medici să construiască între ei relații eficiente și moral justificate: colaborare bazată pe înțelegerea din ambele părți a rolurilor unice pe care îl joacă fiecare și pe împărțirea justă a resposabilității, cel mai important scop al colaborării fiind formularea și atingerea obiectivelor medicale ale pacientului.

Ghidul Consumatorului Inteligent de Informaţii şi Servicii Medicale este alcătuit din 3 părți:

PARTEA I: LUAREA DECIZIILOR MEDICALE
ALĂTURAȚI-VĂ GRUPULUI NOSTRU PE FACEBOOK ȘI ABONAȚI-VĂ LA NOUTĂȚI PE EMAIL
Vă invităm să vă alăturați consumatorilor inteligenți de informații și servicii medicale pe rețele sociale

Abonați-vă la noutăți, ca să primiți un email o dată în câteva luni prin care să aflați despre publicarea materialelor noi și despre actualizări importante, introduse pe măsura procesării de noi date.