Răspunsuri la cele mai frecvente întrebări legate de menstruaţie şi de eliminările sangvinolente din vagin la femei de diferite vârste. Eliminări sangvinolente în timpul sarcinii.

Cazurile în care trebuie neapărat să vă adresaţi medicului

Despre ce este acest articol şi cum îl puteţi utiliza?

Acest articol oferă răspunsuri la întrebările de bază referitoare la apariţia sângerărilor vaginale la femeile de toate vârstele, într-o varietate de situaţii (incluzând sângerare în timpul sarcinii).
Se cunoaşte faptul că sângerările vaginale pot fi cauzate de trei tipuri de fenomene:

1. Procese fiziologice normale care au loc în organismul unei femei

• ciclu menstrual;
• sângerare de ovulaţie (vezi mai jos);
• sângerare de implantare (vezi mai jos);

2. Diverse boli sau tulburări ale funcţionării normale a organelor interne

În 2011, membrii grupului de experţi ai Federaţiei Internaţionale de Obstetrică şi Ginecologie (Federation of Gynecology and Obstetrics, FIGO) a elaborat recomandări detaliate cu privire la posibilele cauze ale sângerărilor vaginale la femeile de toate vârstele.

Un rezultat important al activităţii grupului de experţi a fost clasificarea PALM-COEIN care reflectă principalele cauze posibile ale dereglării ciclului menstrual şi ale apariţiei scurgerilor sângeroase anormale din vagin la femeile de toate vârstele. Mai jos vom arata ce înseamnă denumirea PALM-COEIN şi cum se traduce ea în limba română.

Clasificarea PALM-COEIN este destinată, în primul rând, profesioniştilor şi este inclusă în acest articol doar pentru a enumera principalele boli sau fenomene care pot provoca sângerări vaginale.

3. Sarcina şi diverse încălcări ale dezvoltării ei

 Apariţia unor scurgeri sângeroase în timpul sarcinii poate fi semnul avortului spontan, sarcinii extrauterine, placenta previa, dezlipirea prematură a placentei.

Toate cauzele sângerării enumerate mai sus sunt descrise în detaliu mai jos. Înainte de a trece la descrierea detaliată ale acestora este necesar să facem o notă importantă referitor la structura şi conţinutul articolului.

Datorită faptului că la majoritatea femeilor sângerările vaginale, în primul rând, se asociază cu menstruaţia, la descrierea diferitor probleme legate de eliminările sangvinolentă (inclusiv, problemele cauzate de diferite boli), multe dintre femei utilizează termenii ciclu menstrual sau menstruaţia.

De exemplu, sângerarea asociată cu fibromul uterin sau cu tulburările de coagulare a sângelui sunt adesea descrise de femei ca fiind “menstruaţia prea abundentă şi îndelungată “, sângerările asociate cu tumori ale uterului sau ale colului uterin – ca ” menstruaţia care a apărut în menopauză“, sângerare la avort spontan – ca “menstruaţia care a început la începutul sarcinii“, etc.

Anume acesta este motivul pentru care, în pregătirea acestui articol, autorii au renunţat la descrierea obişnuită a bolilor şi a sângerărilor caracteristice în cazul lor (de exemplu, în cazul fibromului pot fi astfel de scurgeri), şi au alcătuit articolul în baza întrebărilor adresate de femeile care sunt îngrijorate de apariţia la ele a unor scurgeri sangvinolente sau de schimbări în natura obişnuită a ciclului menstrual.

Pentru o explicaţie completă a fenomenului de scurgeri sangvinolente din tractul genital la femei, în articol au fost incluse, de asemenea, răspunsuri la întrebările despre cum ar trebui sau ar putea fi ciclu menstrual normal, de ce şi pentru ce există menstruaţia, în general. În plus, în articol se explică câţiva termeni medicali legaţi de problema menstruaţiei, a sângerărilor din vagin şi de funcţionarea aparatului reproducător feminin.

Acest articol va fi de ajutor:

• fetelor tinere la care ciclul menstrual abia a început şi care doresc să ştie cum ar trebui să fie “menstruaţia normală”;
• femeilor adulte care sunt îngrijorate de modul în care apare la ele ciclul menstrual şi ar dori să ştie “dacă este normal ceea ce se întâmplă la ele”;
• femeilor adulte de toate vârstele care au observat la ele unele schimbări în natura obişnuită a ciclului menstrual;
• femeilor de toate vârstele care au observat apariţia sângerărilor vaginale neasociate cu menstruaţia;
• femeilor gravide care observă scurgeri sangvinolente vaginale la diferite etape ale sarcinii.

Ce este ciclul menstrual (menstruaţia)? La ce ne trebuie menstruaţia?

Multe femei cred că ciclul menstrual (sin. menstruaţia) este un chin inutil. Cu toate acestea, din punct de vedere fiziologic, tot ceea ce se întâmplă în organism în timpul menstruaţiei şi, mai ales, în perioadele de dinainte şi după ea, este un proces surprinzător de complex şi frumos prin logica sa, care face o femeie să fie capabilă de a concepe şi de a naşte un copil.

Mai jos vom explica în detaliu de ce şi pentru ce se întâmplă ciclul menstrual şi modul în care acesta poate evolua la femeile sănătoase.

De ce avem ciclu menstrual? De unde apare sângele care se elimină în timpul menstruaţiei?

Sursa de sângerare în timpul menstruaţiei este o parte detaşată a mucoasei uterului (vezi figura de mai jos). În medicină mucoasa uterului se numeşte endometru.

Ca şi alte ţesuturi din organism (de exemplu, unghiile, părul, ţesutul adipos) endometrul poate creşte şi se poate îngroşa. Creşterea endometrului este direct proporţională cu concentraţia hormonilor sexuali (estrogen şi progesteron) în sângele femeilor.

Atunci când creşte concentraţia acestor hormoni, endometrul creşte rapid, se îngroaşă şi în grosimea lui cresc vase sangvine.
Şi invers, atunci când concentraţia acestor hormoni în sânge este redusă, endometrul (în mare parte, stratul superficial), începe să se descompună şi să se rupă în bucăţi mici. Amestecându-se cu sângele care se scurge din vasele sangvine deteriorate, fragmentele endometrului se scurg în vagin şi, apoi, în afara lui. Aceasta şi este menstruaţia ca atare.
După cum se va arăta mai jos, ciclul menstrual este un proces absolut normal. Mai mult decât atât, regularitatea şi previzibilitatea debutului menstruaţiei, într-o anumită măsură, este un indicator de sănătate reproductivă a femeii.

Pentru ce este necesar ciclul menstrual?

Scopul principal al ciclului menstrual este pregătirea organismului femeii pentru o posibilă sarcină.

Cu părere de rău, în minţile multor oameni care nu au o idee corectă despre aceea ce se întâmplă în organismul uman şi cum lucrează acesta, menstruaţia se asociază cu “eliminare de murdărie din corpul femeii”. Acest fapt constituie baza multor cazuri de discriminare a femeilor, inclusiv, în unele religii. Cu toate acestea, organismul unei femei, în termeni de puritate, nu este diferit de cel al bărbatului, inclusiv în perioada sângerărilor menstruale. Uterul, din care se scurge sângele în timpul menstruaţiei, este practic steril.

Cauzele, necesitatea reapariţiei periodice a menstruaţiei şi semnificaţia fiziologică a acestui fenomen pot fi explicate cu ajutorul unei observări a ceea ce se întâmplă în organismul femeii cu câteva săptămâni înainte de începerea menstruaţiei şi peste câteva săptămâni după finalizarea acesteia.

Dacă vă imaginaţi că menstruaţia la Dvs. s-a finisat câteva zile în urmă, atunci în organismul Dvs., înainte de începerea următoarei menstruaţii, se vor întâmpla următoarele lucruri:

După ce se termină menstruaţia, o porţiune specială a creierului (hipotalamusul), care dirijează funcţionarea tuturor organe interne, începe să secrete un hormon special – gonadoliberina (GnRH).

Acest hormon pătrunde într-o altă zonă a creierului (hipofiza) şi stimulează producerea hormonul foliculostimulant (FSH). Nimerind în sânge, FSH determină ca în unul dintre ovare să înceapă a creşte foliculul cu ovul care, în timp, ar putea da naştere la o sarcină. Odată cu creşterea foliculului şi maturizarea ovulelor în ovare se produce hormonul estrogen.

Estrogenul are o serie de efecte biologice: acesta afectează metabolismul de glucide şi de grăsimi, accelerează depunerea de calciu în oase, stimulează creşterea ţesutului mucoasei uterului.
Anume sub influenţa estrogenilor, după finisarea menstruaţiei curente, mucoasa uterului începe repede să se vindece şi să se îngroaşe.

Peste câteva săptămâni de la sfârşitul menstruaţiei, hipofiza reduce esenţial producţia de FSH şi începe producţia unui alt hormon – LH (hormonul luteinizant). În acest moment, în ovare se reduce, pentru un scurt timp, producţia estrogenului şi concentraţia acestui hormon în sânge scade.

Creşterea bruscă a concentraţiei de LH în sânge conduce la faptul că cel mai mare folicul, care a crescut într-unul din ovare sub influenţa FSH, se sparge şi ovulul care se conţine în el, iniţial nimereşte pe suprafaţa exterioară a ovarelor, iar apoi în trompa uterină, unde, unindu-se cu un spermatozoid el poate da naştere unei sarcini noi. Eliberarea unui ovul din folicul se numeşte ovulaţie.

Efectul biologic al LH nu se limitează la ruperea foliculului şi eliberarea ovulului. Sub acţiunea acestui hormon, ţesuturile rămase în locul foliculului rupt, încep să se schimbe rapid şi se transformă în aşa-numitul “corp galben” (această zonă arată ca o pată galbenă pe ovar). Sub acţiunea LH, corpul galben, care se formează în câteva zile după ovulaţie, începe să producă în mod activ estrogen şi un alt hormon – progesteronul. Sub acţiunea estrogenului endometrul continuă să se îngroaşe, iar sub influenţa progesteronului în el se produc modificări structurale care îi asigură stabilitatea şi capacitatea de a sprijini dezvoltarea copilului în caz de apariţie a sarcinii.

Dezvoltarea în continuare depinde de faptul dacă femeia a devenit gravidă sau nu.

Dacă ovulul nu este fertilizat şi sarcina nu a avut loc – aproximativ peste 2 săptămâni după formare – corpul galben (corpus luteum) nu mai funcţionează. Acest lucru conduce la o scădere bruscă a nivelului de progesteron şi de estrogen în sânge, fără de care stratul superior al mucoasei uterului îngroşat începe să se descompună şi să se desprindă – se începe următoarea menstruaţie. După finisarea ei, tot ceea ce a fost descris mai sus se repetă.

În cazul în care, după ovulaţie, ovulul este fertilizat – corpul galben în ovar este anunţat că trebuie să-şi continue funcţionarea (rolul de semnal îl îndeplineşte hCG) şi începe să producă o cantitate şi mai mare de hormoni sexuali feminini care vor proteja mucoasa uterului de la distrugere. Acest lucru înseamnă că următoarea menstruaţie nu va începe, femeia va avea o întârziere a ciclului menstrual (unul dintre primele Semne de sarcină). Detaliile despre modul în care se produce ovulaţia şi conceperea le puteţi găsi în articolul Întrebările referitoare la conceperea copilului.

După cum puteţi vedea, obiectivul principal al proceselor descrise mai sus este de a crea oportunităţi pentru dezvoltarea sarcinii: concomitent are loc procesul de creştere a unui ovul care ar putea da naştere la o sarcină şi pregătirea locului în care ovulul fecundat ar putea să se dezvolte.

Organismul feminin este conceput în aşa fel, încât întregul ciclu de pregătire pentru o posibilă sarcină durează aproximativ o lună. Dacă sarcina nu se produce – procesul de pregătire începe de la început.

Astfel, în contextul tuturor proceselor ce asigură capacitatea unei femei de a concepe un copil, menstruaţia, ca atare, joacă un rol minor. În esenţă, aceasta este manifestarea exterioară a respingerii mucoasei uterului, care “nu a fost de folos” pentru dezvoltarea sarcinii. Ciclul menstrual, însă, cu toate elementele sale, este foarte important în viaţa unei femei.

După cum va fi arătat mai jos, diferite boli şi condiţii pot perturba evoluţia proceselor care asigură pregătirea organismului femeii pentru sarcină şi pot schimba natura ciclului menstrual.

Ce este ciclul menstrual?

Unele femei confundă termenul de ciclu menstrual cu termenul menstruaţia şi nu au o idee exactă a ceea ce prezintă acesta. De fapt, este foarte simplu de a înţelege ce este ciclul menstrual: ciclul menstrual nu este menstruaţia ca atare, ci perioada de timp de la începutul unei menstruaţii până la începutul următoarei menstruaţii.

De exemplu, în cazul în care menstruaţia la o femeie a început la 1 decembrie, a durat cinci zile, iar apoi s-a oprit şi s-a repetat din nou pe 28 decembrie, putem spune că ciclul menstrual a început pe 1 decembrie şi s-a încheiat la 28 decembrie (adică, de la începutul unei menstruaţii şi până la începutul altei) şi durează 28 de zile.
Începutul menstruaţiei noi înseamnă, totodată, sfârşitul ciclului menstrual anterior şi începutul unui ciclu nou.

Durata normală a ciclului menstrual (adică, de la începutul unei menstruaţii şi până la începutul următoarei menstruaţii) poate fi între 20 şi 45 de zile.

Din punct de vedere fiziologic, ciclul menstrual are trei faze:

• Prima fază (menstruală, de sângerare) sunt zilele în care se efectuează respingerea mucoasei uterine, care s-a dezvoltat în timpul ciclului menstrual trecut.
• A doua fază (foliculară sau proliferativă) sunt primele săptămâni după începerea următoarei menstruaţii în care, în ovare, sub influenţa FSH, se dezvoltă un folicul nou.
• A treia fază (luteală sau secretorie), începe cu ovulaţia şi durează până la începutul următoarei menstruaţii. În timpul fazei luteale, se formează corpul galben (corpus luteum) şi continuă dezvoltarea endometrului.

Cum ar trebui să fie menstruaţia “normală” la femeile de vârste diferite? Ce ar putea însemna diferite abateri de la caracterul normal al menstruaţiei?

Durata, frecvenţa, cantitatea de sânge şi alte caracteristici ale menstruaţiei pot varia la femei diferite. În anumite limite, acest lucru se consideră normal. Mai jos vom arăta ce caracteristici ale menstruaţiei ar trebui să fie considerate normale şi ce trebuie să faceţi dacă observaţi unele anomalii.

Când ar trebui să apară la o fată prima menstruaţie?

De regulă, prima menstruaţie (în medicină ea se numeşte menarhă) apare la 12-13 ani.
În primele câteva luni sau chiar în primul an după debutul lor, menstruaţiile pot fi instabile (vin cu întreruperi lungi şi durează un număr diferit de zile). Pe măsură ce fata creşte, natura menstruaţiei se stabilizează, acestea încep să vină în mod regulat sau cu unele abateri minore de la grafic (cu câteva zile mai devreme sau mai târziu), care n-ar trebui să deranjeze.

Se consideră prematură apariţia menstruaţiei la fetele cu vârsta de până la 9 ani. Prea târzie se consideră lipsa ciclului menstrual după 15 ani sau în cazul în care menstruaţia nu se începe timp de 2,5 ani de la începutul dezvoltării sânilor care, de regulă, începe între 7 şi 13 ani.

Cum ar trebui să se simtă o femeie înainte de menstruaţie?

Cu câteva zile înainte de începerea menstruaţiei, pot apărea aşa simptome, precum:

• Dureri surde, dar nu foarte severe, în partea de jos a abdomenului sau în zona lombară;
• Dureri uşoare şi senzaţia de înţepături în sâni, senzaţia de tensiune sau de umplere a sânilor;
• Dureri de cap, iritabilitate, oboseală;
• Dureri mocnite la nivelul muşchilor şi al articulaţiilor, frisoane.

Dacă aceste simptome nu încalcă ordinea obişnuită a vieţii Dvs. şi nu vă limitează activităţile, ele ar trebui să fie considerate semne normale de apropiere a menstruaţiei, care nu necesită niciun tratament. Dimpotrivă, în cazul în care aceste simptome vă deranjează mult, ele pot fi un semn al anumitor tulburări şi necesită tratament (vezi Sindromul premenstrual).

Câte zile ar trebui să dureze menstruaţia normală şi care este modul în care aceasta ar trebui să decurgă?

Durata normală a sângerării în timpul menstruaţiei este de la 2 până la 7 zile.
Caracteristicile menstruaţiei pot fi diferite la femei diferite. Deseori, menstruaţia evoluează conform următoarei scheme: scurgeri uşoare în prima zi, scurgeri foarte abundente în a doua zi (chiar şi cu cheaguri de sânge), scurgeri mai slabe în a treia zi, eliminări abundente în ziua a 4-a şi încetarea deplină a scurgerilor în ziua 5.
O altă schemă frecventă de desfăşurare a menstruaţiei: scurgeri abundente în prima zi şi dispariţia treptată a eliminărilor sangvinolente în următoarele zile.

Sunt posibile şi alte variante de dezvoltare a menstruaţiei. Acestea ar trebui să fie considerate normale, dacă menstruaţia durează nu mai mult de 7 zile şi scurgerile nu sunt prea abundente (vezi mai jos).

În perioada de intensitate maximă a menstruaţiei (adică, atunci când scurgerea este cea mai abundentă, care durează 1-2 zile) ar trebui să fie considerată acceptabilă umplerea unui tampon sau a unui absorbant timp de 3-4 ore.

Prea abundentă ar trebui considerată:

• menstruaţia, în timpul căreia un absorbant sau un tampon (cu o absorbţie maximă) se umple în mai puţin de 1-2 ore

şi/sau

• menstruaţia în timpul căreia absorbantul sau tamponul, pe timp de noapte, “se supra-umple” şi eliminările sangvinolente se scurg pe lenjeria de pat.

Durerea în timpul menstruaţiei este un fenomen normal? Ce ar trebui să fac dacă am o durere foarte puternică?

Zilele de menstruaţie sunt o perioadă dificilă pentru majoritatea femeilor. Motivul pentru acest lucru sunt nu doar scurgerile sangvinolente, dar şi durerile în abdomen şi în zona lombară.
Durerea este un simptom subiectiv, de aceea intensitatea durerii nu poate fi măsurată. Din aceste considerente, pentru a înţelege dacă durerea pe care o aveţi în timpul menstruaţiei este normală, observaţi cât de mult aceasta vă încurcă să vă ocupaţi de lucruri obişnuite şi cât de mult vă reduce calitatea vieţii Dvs.

Dacă suportaţi în mod normal durerea şi aceasta nu vă împiedică să faceţi activităţile de zi cu zi – acestea ar trebui să fie considerate normale.
Dimpotrivă, în cazul în care durerea este foarte puternică, ea vă impune să staţi mai mult timp în pat şi vă limitează esenţial activitatea în zilele menstruaţiei (această stare se numeşte dismenoree) – aceasta ar trebui să fie considerată anormală.

Ce ar putea însemna, dacă, înainte de menstruaţie, mă simt foarte rău?

Dacă aceste simptome nu încalcă ordinea obişnuită a vieţii Dvs. şi nu vă limitează activităţile, ele ar trebui să fie considerate semne normale de apropiere a menstruaţiei, care nu necesită niciun tratament.

Care ar trebui să fie intervalul de la începutul unei perioade menstruale până la începutul următoarei menstruaţii? Care este lungimea normala a unui ciclu menstrual?

Deşi în literatura medicală cel mai frecvent se vorbeşte despre un ciclul menstrual (adică, perioada de la începutul unei menstruaţii până la începutul următoarei menstruaţii) cu durata de 28 de zile, nu este obligator ca toate femeile să aibă un ciclu de exact 28 de zile.
Intervalul normal dintre două menstruaţii poate varia între 20 şi 45 de zile.
De regulă, la femeile sănătoase, se stabileşte o lungime individuală a ciclului menstrual, care se păstrează o perioadă lungă de timp (din tinereţe până la menopauză).

Se consideră că ciclul menstrual este prea scurt dacă acesta durează mai puţin de 20 de zile. Prea lung se consideră ciclul care durează de la 45 până la 90 de zile (lipsa perioadelor menstruale pentru mai mult de 90 de zile se numeşte amenoree).

Trebuie menţionat faptul că, pentru adolescente, în primul an după debutul menstruaţiei, precum şi pentru femeile cu vârsta de peste 40-45 de ani, nu există o definiţie clară a unui ciclu menstrual normal. Prin urmare, abaterea de la regulile descrise mai sus, la femeile din aceste grupe de vârstă, nu ar trebui să fie considerate ca un semn de boală.

Ar trebui menstruaţia să vină întotdeauna în acelaşi timp? Cât de exact (regulat) ar trebui să fie ciclul menstrual?

Cu toate că la multe femei menstruaţia vine foarte punctual “ca după un orar”, mici abateri de la durata medie a ciclului (început cu câteva zile înainte sau cu câteva zile mai târziu) nu sunt considerate un semn de boală sau de careva tulburări.

Am un ciclu menstrual instabil, menstruaţia vine la intervale diferite şi, deseori, cu întârzieri. Ce poate însemna acest lucru?

Întârzierile lungi şi frecvente ale menstruaţiilor şi caracterul neregulat al acestora pot fi semne ale diferitelor boli ginecologice (inclusiv sindromul ovarului polichistic).

Am avut un ciclu stabil, iar acum există o întârziere. Ce poate însemna acest lucru?

Întârzierea menstruaţiei, care apare la o femeie cu un ciclu stabil pot însemna următoarele:

• Sarcina;
• Influenţa unor factori externi, cum ar fi oboseala, stresul
• Existenţa unor boli ginecologice

Cum ar trebui să se simtă o femeie după încheierea menstruaţiei?

După finalizarea menstruaţiei, în următoarele câteva zile, pot să se păstreze:

• O uşoară durere în partea de jos a abdomenului sau în zona lombară;
• Dureri de cap, dureri în piept, înţepături şi tensiune în sfârcuri;
• Uşoare scurgeri din vagin, sângeroase, maro, roz, galbene sau străvezii.

Cum ar trebui să fie menstruaţia la fetele tinere, în primul an de la apariţia acesteia?

“Fiica mea are 14,5 ani. În decembrie, ea a avut prima menstruaţie. Apoi, peste 2 săptămâni, i s-au început eliminări uşoare, apoi, din nou, peste 2 săptămâni, au apărut eliminări, apoi, cu o săptămână înainte de-a doua menstruaţie, de asemenea, au fost scurgeri uşoare, acum s-a început menstruaţia. Eu nu am vrut să aştept şi, în cursul ultimei menstruaţii, m-am adresat ginecologului pediatru. Astăzi este a doua zi de tratament cu contraceptive hormonale. Fiica administrează Regulon. Dar pe mine mă chinuie remuşcările. Poate nu merita să recurgem deodată la tratament şi totul putea să se rezolve de la sine. Doar de la începutul primelor menstruaţii au trecut numai 2 luni. Dacă ea va opri administrarea medicamentelor, nu ar putea acest lucru să-i influenţeze starea de sănătate?” 

Răspuns:

Menstruaţiile neregulate şi eliminările neregulate sangvinolente din vagin la fete, în primul an de la începutul ciclului menstrual, se consideră un fenomen normal. În primul an de la debutul menstruaţiei, mai mult de 80% dintre ciclurile menstruale sunt fără ovulaţie şi, prin urmare, nivelul hormonilor sexuali care determină aspectul menstruaţiei la fete este diferit de cel al femeilor adulte care au un ciclu stabil.

Nu era neapărat să vă adresaţi medicului şi copilul să înceapă administrarea contraceptivelor orale. Caracterul menstruaţiei al fiicei Dvs. s-ar fi stabilizat de la sine.

Cu toate acestea, faptul că ea a început să administreze contraceptivele sub formă de pastile nu va afecta sănătatea ei.

Administrarea acestora poate fi oprită în orice moment (aceasta, de asemenea, nu-i face rău). Cu toate acestea, pentru a evita repetarea eliminărilor în mijlocul ciclului (acestea ar putea apărea în cazul în care brusc opriţi administrarea pastilelor) ea poate finaliza această cură.

Cel mai important lucru, în această situaţie, este să-i spuneţi fiicei Dvs. că tot ce se întâmplă la ea este absolut normal, adecvat vârstei şi că ea nu este bolnavă. Administrarea contraceptivelor orale ea trebuie s-o privească nu ca un leac, ci ca o corectare temporară a instabilităţii funcţiilor unor sisteme ale organismului.

Ar trebui să mergeţi din nou la medic în cazul în care caracterul neregulat al menstruaţiei se va păstra la fiica Dvs. peste un an după debutul menstruaţiei.

Cum ar trebui să fie menstruaţia la femeile cu vârsta peste 40-45 de ani?

După 40-45 de ani, din cauza încetinirii treptate a funcţionării ovarelor, ciclul menstrual poate deveni neregulat, cu intervalul care creşte treptat (menstruaţia vine tot mai rar şi mai rar), şi scurgerile devin tot mai sărăcăcioase. Acesta este un fenomen firesc, ceea ce înseamnă că femeia se apropie de menopauză.
După intrarea femeilor în perioada de menopauză ciclul menstrual dispare definitiv.

Ce ar putea însemna eliminările între două menstruaţii sau sângerarea care nu este asociată cu menstruaţia?

Eliminările sangvinolente (maro), care încep la câteva zile după sfârşitul lunii sau în mijlocul perioadei dintre două perioade menstruale (metroragie) pot fi cauzate:

De sarcină (diverse tulburări de sarcină)

La femeile care au o viaţă sexuală activă, apariţia sângerării între de două menstruaţii poate fi din cauza prezenţei sarcinii şi a diverselor tulburări în dezvoltarea ei.
În special, apariţia sângerării poate să indice o sarcină extrauterină sau un avort spontan.

Dacă aveţi eliminări neobişnuite care v-au apărut pentru prima dată şi dezvoltarea sarcinii, în cazul Dvs., este posibilă, efectuaţi neapărat un test de sarcină (Cum se efectuează testul de sarcină?). Dacă rezultatul testului este pozitiv – cât mai curând posibil, consultaţi un medic.

Sângerare de ovulaţie

Sângerările ovulatorii sunt eliminările sangvinolente sărăcăcioase care apar, la unele femei sănătoase, aproximativ peste 10-15 zile de la sfârşitul menstruaţiei curente şi durează de la câteva ore până la 1-2 zile. Cauza acestor sângerări este distrugerea uşoară a endometrului, care apare ca urmare a scăderii nivelului de estrogen imediat după ovulaţie (vezi mai sus Pentru ce este necesară menstruaţia?)

Scurgeri sangvinolente vaginale în timpul administrării pastilelor contraceptive

În timpul administrării contraceptivelor orale combinate, estrogenul şi progesteronul, necesare funcţionării normale a organismului femeii, vin din exterior (adică, odată cu pastilele). Hormoni sexuali, care vin dintr-o sursă externă, blochează funcţionarea ovarelor femeii. În ovarele încetează maturizarea ovulelor producerea hormonilor proprii. În aceste condiţii, dezvoltarea mucoasei uterului are loc doar sub influenta hormonilor care pătrund în organism din pastilele contraceptive.

În timpul pauzei de 4-7 zile, în administrarea pastilelor, pe care femeile o fac de obicei, o dată pe lună (sau în timp ce se administrează comprimatele inactive), concentraţia hormonilor sexuali în sânge scade brusc. Aşa cum s-a spus mai sus, fără hormonii sexuali, mucoasa uterină începe să se descompună şi, prin urmare, în această perioadă, la femeie apar eliminările asemănătoare cu menstruaţia.

Întrucât administrarea pastilelor contraceptive mimează doar aproximativ producţia naturală a hormonilor sexuali, aceasta este adesea însoţită de sângerări neregulate. Mai jos sunt descrise cele mai des întâlnite situaţii şi cum trebuie să vă comportaţi în ele.

Scurgerile sangvinolente vaginale au apărut în primele luni ale administrării contraceptivelor

Deoarece cantitatea hormonilor care intră în organism cu pastilele poate fi diferită de cantitatea hormonilor cu care endometrul este “obişnuit”, în unele cazuri, în primele luni de utilizare a contraceptivelor combinate pot să apară sângerări neregulate (de regulă, nu prea abundente). Cauza acestor eliminări este distrugerea nesemnificativă a endometrului ca urmare a lipsei de estrogeni, a modificării echilibrului între estrogeni şi progesteroni, precum şi a graficului intrării acestor hormoni în organismul femeii.

În cele mai multe cazuri, în primele luni, organismul femeii se adaptează cu sursa nouă de hormoni şi sângerările neregulate se opresc.

Sângerare care a avut loc după ce aţi scăpat administrarea unei sau a ai multor pastile contraceptive orale combinate

În cazul în care aţi uitat să administraţi una sau mai multe pastile contraceptive, nivelul hormonilor sexuali în sângele Dvs. scade brusc. Din această cauză,o parte a mucoasei uterului se distruge (se manifestă acest lucru prin apariţia eliminărilor sangvinolente vaginale). În medicină, hemoragia cauzată de scăderea bruscă a nivelului hormonilor sexuali (în special, al estrogenului), de exemplu, din cauza reducerii utilizării pastilelor contraceptive, se numeşte sângerarea de întrerupere (engl. Estrogen withdrawal bleeding).

Sângerările neregulate care au apărut în timpul sau în urma utilizării îndelungate a pastilelor contraceptive combinate

Eliminări sangvinolente la femeile care utilizează plasturi sau inelele vaginale hormonale

Emplastrul hormonal şi inelele vaginale “funcţionează” pe acelaşi principiu ca şi pastilele contraceptive orale combinate. În acest sens, utilizarea plasturilor hormonali sau a inelelor vaginale poate fi însoţită de tulburări ale ciclului menstrual asemănătoare cu cele pe care le-am descris deja în punctul precedent.

Sângerarea la femeile cu dispozitive intrauterine

Dispozitivele intrauterine (DIU) se introduc în uter şi se lipesc etanş de mucoasa acestuia. În acest sens, prezenţa unui dispozitiv intrauterin, într-o oarecare măsură, dereglează cursul normal al menstruaţiei (adică, dezlipirea endometrului), şi poate schimba caracterul ei.

Dispozitivul intrauterin simplu

Purtarea dispozitivelor intrauterine din plastic sau din metal provoacă iritaţia mecanică a endometrului şi contracţiile mai active ale pereţilor uterului. Se manifestă acest lucru prin perioade menstruale mai îndelungate şi mai dureroase. După finalizarea menstruaţiei, este posibilă continuarea unor sângerări uşoare timp de încă câteva zile. Acesta este un fenomen normal la femeile cu DIU.

Dispozitivul intrauterin hormonal

DIU hormonale conţin hormoni analogi progesteronului, care blochează funcţionarea ovarelor. Doar prin acţiunea progesteronului (fără estrogen), creşterea endometrului se opreşte, acesta devine subţire şi fragil. Acesta este motivul pentru care, după introducerea în uter a unei spirale, multe femei, iniţial observă sângerări neregulate între perioadele menstruale, apoi observă o scădere treptată a volumului şi a duratei de sângerare în timpul menstruaţiei şi, în final, în 6-12 luni după instalarea spiralei, menstruaţia dispare totalmente. Asemenea schimbări ale caracterului menstruaţiei se consideră normale în cazul utilizării spiralelor hormonale. Vezi şi Răspunsurile la cele mai frecvente întrebări referitor la dispozitivele intrauterine.

Sângerarea în timpul utilizării implanturilor hormonale sau a pastilelor care conţin doar progestine

Implanturile hormonale şi mini-pilele conţin doar analogi ai hormonului progesteron. Utilizarea acestora permite simularea statutului hormonal al organismului femeii în timpul sarcinii. Am spus deja că, în cazul dezechilibrului evident între cantitatea progesteronului şi a estrogenului (în favoarea progesteronului), la femeile care nu sunt gravide, mucoasa uterului devine subţire şi fragilă şi începe o exfoliere neregulată.

Din acest motiv, multe femei care utilizează mini-pile hormonale, implanturi sau injecţii de medroxiprogesteron acetat, adesea, observă apariţia sângerărilor neregulate (nu prea abundente) vaginale. Acest lucru se consideră normal.

Sângerarea vaginală prelungită fără de niciun motiv aparent

“Buna ziua. Am 22 de ani, timp de o lună am, încontinuu, scurgeri sangvinolente de culoare maro închis. Dureri şi disconfort nu simt, ce ar putea fi aceasta?”

Sângerarea îndelungată (abundentă sau nu prea), precum şi scurgerile sangvinolente, care se repetă adesea între două menstruaţii, pot fi un semn de:

1. Boli ginecologice (inclusiv, cancer ovarian, miom, polipi uterini şi polipi cervicali, hiperplazie endometrială, cancer de uter, cancer de col uterin, endometrită, cervicită, chlamidioză, micoplasmoză, tricomonază)

2. Tulburări hormonale (inclusiv, creşterea nivelului de prolactină în sânge, scăderea producţiei de hormoni tiroidieni, o creştere anormală a nivelului de hormoni sexuali în sânge, etc.).

3. Instabilitate, legată de vârstă, a mecanismelor de control al ovulaţiei şi al producţiei de hormoni sexuali în ovarele femeii (vezi mai jos sângerare disfuncţională).

Ce este sângerarea uterină disfuncţională?

În multe cazuri, sângerările, mai mult sau mai puţin prelungite şi neregulate, apar la fete şi la femei totalmente sănătoase, la care cauza sângerării nu poate fi stabilită chiar şi după efectuarea tuturor examinărilor şi testelor posibile (inclusiv, testele de sânge la hormoni sexuali, la hormoni tiroidieni, la prolactină, testul de coagulare, biopsia de endometru, etc.).
În asemenea cazuri, sângerarea se numeşte sângerare uterină disfuncţională. Mai jos, vom explica ce înseamnă acest lucru.

De ce apar sângerările disfuncţionale?

Sângerările uterine disfuncţionale sunt deosebit de frecvente la femeile cu vârsta de peste 40 de ani şi la fetele tinere. În aceste perioade de vârstă, reglarea funcţiei ovariane este deosebit de instabilă şi, prin urmare, în funcţionarea organe reproductive sunt posibile anumite dereglări.

Aşa cum deja s-a menţionat mai sus, ciclul menstrual normal include faza creşterii nivelului hormonilor sexuali (estrogen), în timpul căreia mucoasa uterului se îngroaşă şi faza reducerii concentraţiei hormonilor sexuali în sânge, în care mucoasa uterului “respinge” stratul superior îngroşat şi se reînnoieşte.

Cauza principală a apariţiei sângerărilor uterine disfuncţionale este tulburarea funcţionării ciclice a ovarelor şi menţinerea unui nivel constant ridicat (sau, mai rar, unui nivel scăzut) de estrogen în sânge. În cazul în care nivelul ridicat de estrogen în sângele femeii se menţine constant, ţesutul mucoasei uterului se îngroaşă foarte mult şi în el apar multe vase sangvine. Endometrul cu o asemenea structură este foarte instabil. Ca o clădire veche, ea începe să se deterioreze neuniform. Ca şi în cazul unei menstruaţii obişnuite, distrugerea unor părţi ale mucoasei provoacă sângerări vaginale.

În plus la menţinerea unui nivel ridicat de estrogen, pentru femeile care suferă de sângerare disfuncţională este caracteristică lipsa ovulaţiei (cicluri anovulatorii). La aceste femei foliculul, care creşte sub influenţa FSH (vezi mai sus), nu se rupte şi continuă să crească. De multe ori, în timpul investigaţiilor cu privire la hemoragiile disfuncţionale, ginecologii, cu ajutorul ultrasonografiei, depistează chisturi ovariene funcţionale care sunt formate din foliculii foarte măriţi. Detalii despre chisturile ovariene sunt prezentate în articolul Chisturile ovariene.

Nivelul prea scăzut de estrogeni în sânge poate provoca sângerări disfuncţionale la femeile cu vârsta de peste 40-45 de ani, la care, din cauza modificărilor legate cu vârstă, ovarele produc estrogenul într-o cantitate insuficientă pentru creşterea normală a endometrului. În asemenea cazuri, endometrul îşi pierde capacitatea de a “arunca” rapid stratul superior, cum se întâmplă acest lucru, de regulă, în timpul menstruaţiei normale, şi începe să se descompună încet şi neregulat (ceea ce se manifestă prin eliminări neregulate).

Trebuie să menţionăm că grupul de experţi care au efectuat clasificarea, prezentată mai sus, a ajuns la concluzia că termenul “sângerarea uterină disfuncţională” este foarte inexact şi în diferite surse poate fi utilizat cu sensuri diferite. Din aceste considerente, termenul “sângerarea disfuncţională” este considerat învechit şi se recomandă excluderea lui din literatura medicală. În acest articol am păstrat paragraful despre sângerare disfunctională, deoarece printre femei şi printre medici acest termen rămâne, deocamdată, foarte popular.

Prin ce pot fi periculoase sângerările uterine disfuncţionale?

La majoritatea fetelor, sângerările uterine disfuncţionale se finisează rapid cu o recuperare deplină şi nu provoacă nicio complicaţie gravă pentru sănătatea lor. La femeile mature, sângerările disfuncţionale dispar după menopauză.
Cu toate acestea, în unele cazuri, în lipsa unui tratament adecvat, sângerarea prelungită disfuncţională poate conduce la pierderi grave de sânge şi la anemie.
În plus la aceasta, creşterea prelungită a nivelului de estrogeni, caracteristică acestei stări poate determina dezvoltarea hiperplaziei endometriale şi chiar a cancerului endometrial.

Tratamentul sângerărilor uterine disfuncţionale

Adesea (în special la fetele tinere), pentru tratamentul sângerărilor disfuncţionale se utilizează contraceptivele orale combinate, care conţin estrogen şi progesteron.
Aceste medicamente temporar suprimă producţia hormonilor în ovare şi asigură un aport stabil de estrogeni şi progesteroni, în organismul femeii, într-o cantitate necesară pentru dezvoltarea normală a mucoasei uterine.
Tratamentul cu contraceptivele orale, de regulă, opreşte sângerarea disfuncţională în termen de 24 de ore (întrebaţi neapărat pe medicul dumneavoastră când trebuie să aşteptaţi efectul medicamentului şi ce trebuie să faceţi în cazul în care nu urmează niciun efect).
În unele cazuri, pentru a opri sângerarea disfuncţională, medicii prescriu iniţial preparate ce conţin doar estrogen, iar apoi adaugă la tratament preparate cu progesteron.
De asemenea, pentru a elimina sângerarea disfuncţională, medicul poate recomanda utilizarea progesteronului injectabil sau a dispozitivelor intrauterine cu progesteron.

Alegerea schemei de tratament depinde de vârsta femeii, de starea generală a sănătăţii ei, de intenţia de a avea copii în viitorul apropiat.

În cazul în care terapia hormonală nu rezolvă problema sângerărilor disfuncţionale, medicul dumneavoastră vă poate recomanda un chiuretaj sau, în cazuri mai grave, eliminarea endometrului şi chiar îndepărtarea totală a uterului.

Ce pot însemna sângerările după actul sexual?

Ce pot însemna sângerările vaginale în timpul sarcinii şi ce trebuie să faceţi în cazul apariţiei lor?

Apariţia unei hemoragii vaginale în timpul sarcinii necesită o atenţie specială. Mai jos, vă prezentăm care cauze pot provoca sângerarea la diferite etape ale sarcinii şi ce trebuie să faceţi dacă observaţi sângerările după ce aţi aflat că aşteptaţi un copil.

Pot exista menstruaţii în timpul sarcinii?

Imediat după începerea dezvoltării fătului, ovarele femeii încep să producă un număr mare de hormoni speciali – progesteron, care menţine o structură stabilă a mucoasei uterine şi blochează totalmente menstruaţia.

Prin urmare, în cazul în care sarcina se dezvoltă în mod normal, este absolut exclusă menstruaţia în timpul sarcinii.
Toate scurgerile sangvinolente (sărăcăcioase sau abundente), care încep în timpul sarcinii, ar trebui să fie considerate drept semn al altor procese (vezi mai jos), dar nu şi al menstruaţiei, în sensul obişnuit al cuvântului.

Ce ar putea însemna scurgerea sangvinolentă (sângerarea) în primul trimestru al sarcinii?

Sângerarea în primul trimestru al sarcinii se observă la peste 20% dintre femeile gravide şi poate fi asociată cu următoarele fenomene:

Sângerarea de implantare

La începutul sarcinii, atunci când majoritatea femeilor încă nu ştiu că sunt însărcinate, s-ar putea să apară aşa-numita sângerare de implantare – aceasta este o scurgere minoră din vagin care apare în aproximativ 2 săptămâni după actul sexual, care ar fi putut da început sarcinii.
Adesea, sângerarea de implantare începe în perioada când la femeie ar fi trebuit să înceapă următoarea menstruaţie. În asemenea cazuri, femeile, de regulă, spun că menstruaţia la ele a trecut foarte neobişnuit: a fost foarte uşoară şi scurtă.
Sângerarea de implantare poate fi unul dintre cele mai timpurii semne ale sarcinii (vezi Semnele de sarcină).

Sângerările anormale

Apariţia scurgerilor sangvinolente vaginale, în perioada dintre a 3-a săptămână de sarcină şi până la sfârşit de primul trimestru, poate fi semn al Avortului spontan, Sarcinii extrauterină, molei hidatiforme.

Toate situaţiile de mai sus sunt o ameninţare serioasă pentru viaţa femeii gravide. Din aceste considerente, în cazul în care aveţi sângerări vaginale în perioada în care bănuiţi că aţi putea fi gravidă sau deja ştiţi că sunteţi gravidă – adresaţi-vă medicului, cât mai curând posibil.

Sângerarea în trimestrele 2 şi 3 ale sarcinii

Orice sângerare sau eliminare sangvinolentă uşoară din vagin în trimestrele 2 şi 3 ale sarcinii sunt considerate anormale şi necesită o îngrijire medicală imediată!
De cele mai deseori, cauza sângerărilor în mijlocul sau în ultimul trimestru al sarcinii sunt problemele asociate cu placenta, cum ar fi, placenta previa, dezlipirea de placentă.

Mai rar, cauza sângerărilor uterine, la mijlocul sau în timpul ultimei perioade a sarcinii, poate fi ruptura uterului, deteriorarea vaselor sangvine ale fătului, polipii şi cancerul de col uterin şi de uter, precum şi diferite boli în care există tulburări de coagulare a sângelui.

Scurgerile sangvinolente şi menstruaţia după naştere

Mai jos, vom explica cum ar putea fi sângerările după naştere şi când poate sau când ar trebui să apară menstruaţia după naştere.

Ce ar putea însemna şi cum ar trebui să fie sângerarea după naştere

Apariţia unei hemoragii vaginale după naştere (pe cale naturală sau prin cezariană) este un fenomen normal.
In primele 4-7 zile după naştere, sângerarea poate fi destul de abundentă, de culoare roşu deschis, cu cheaguri de sânge mici. Cu timpul, eliminările devin mai puţin abundente şi culoarea din roşu deschis se transformă în roz, maro, galben şi, în final, devine transparentă. Scurgerile uşoare de culoare galben-maronie pot dura până la şase săptămâni după naştere. Acest lucru este firesc.

În primele 6 săptămâni după naştere nu pot fi utilizate tampoanele vaginale. Utilizarea tampoanelor în această perioadă după naştere poate creşte riscul infecţiei.

Când vine prima menstruaţie după naştere şi cum ar trebui să fie aceasta?

Întârzierea menstruaţiei după naştere este un fenomen firesc şi se explică prin faptul că mecanismele care controlează ciclul menstrual şi care pornesc menstruaţia sunt inhibate în timpul sarcinii şi încep să lucreze din nou la doar câteva săptămâni sau câteva luni după naştere.

Prima menstruaţie poate apărea în perioada de la o lună până la un an după naştere. Cele mai lungi întârzieri ale menstruaţiei după naştere se manifestă la femeile care alăptează.
Menstruaţia poate începe în timpul alăptării (în special, în cazul în care alăptarea durează mai mult de 6 luni) sau începe imediat după încetarea alăptării.
Prima menstruaţie după naştere poate fi foarte abundentă, mai dureroasă şi mai îndelungată, decât acele care au fost în perioada de înainte de naştere. Acest lucru este perfect normal şi nu necesită niciun tratament.