Explicaţia detaliată a maladiei Crohn la adulţi şi copii: cauzele apariţiei, semne şi simptome, tratament eficient, dietă

Cuprins:

Ce este boala Crohn?

Boala Crohn este o maladie cronică (care evoluează lent şi îndelungat), caracterizată prin inflamarea şi distrugerea ţesuturilor intestinului, a esofagului, a stomacului, a cavităţii bucale. Denumirea bolii provine de la numele medicului (Burrill Bernard Crohn) care a descris-o, în 1932.

Boala Crohn poate să se dezvolte la orice vârstă, dar mai frecvent această boală apare la persoanele tinere cu vârsta între 15-30 ani.

În pofida faptului că boala Crohn face parte din grupul maladiilor grave, majoritatea oamenilor care suferă de ea, datorită unui tratament adecvat, pot avea un mod normal de viaţă şi trăiesc un timp îndelungat.

De regulă, boala se dezvoltă sub formă de oscilaţii dintre episoadele de agravare şi episoadele de remisiune. În 42% de cazuri, agravările bolii se repetă mai rar decât o dată în 2 ani şi, în 12% de cazuri, mai rar decât o dată în 10 ani.

Cauzele dezvoltării bolii Crohn

Cauzele exacte ale bolii Crohn nu se cunosc şi, actualmente, ele au devenit obiectul de studiu în cadrul multor investigaţii ştiinţifice.

Se presupune că un rol anume în dezvoltarea bolii Crohn îl joacă predispoziţia genetică. În urma unor investigaţii, s-a stabilit că rudele apropiate ale persoanelor care suferă de boala Crohn, de asemenea, suferă de această boală de circa 5-20 ori mai des în comparaţie cu rudele persoanelor care nu suferă de această boală.

Copiii părinţilor care au suferit de boala Crohn, în 5% de cazuri, suferă şi ei de această boală.

Conform unor date, fumatul sporeşte riscul dezvoltării bolii Crohn.

Prin ce se caracterizează boala Crohn?

S-a mai spus deja, boala Crohn se caracterizează prin formarea multiplelor focale ale inflamaţiei în pereţii intestinului subţire, ai colonului, precum şi ai altor organe ale sistemului digestiv (cavitatea bucală, faringe, esofag, stomac).

Deseori boala Crohn afectează partea finală a intestinului subţire (ileonul) şi locul tranziţiei acestuia în colon (cecum), precum şi zonele rectului şi ale anusului.

Boala Crohn: inflamaţie puternică şi distrugerea mucoasei intestinului gros

În cazul bolii Crohn, inflamaţia poate penetra foarte adânc în pereţii intestinului şi, prin urmare, să conducă fie că la perforarea pereţilor, fie că la formarea fistulelor sau a aderenţelor intestinului cu organele adiacente.

Multiplele focale ale inflamaţiei pot, într-o mare măsură, să tulbure funcţionalitatea intestinelor. Din această cauză, persoanele care suferă de boala Crohn suferă şi de hipovitaminoză, de anemie, de osteoporoză, asociată cu dereglarea digestiei. Tot din cauza tulburărilor în funcţionalitatea intestinelor care conduc, la rândul lor, la tulburările metabolismului, persoanele cu boala Crohn, deseori, suferă şi de pietre la vezica biliară sau de pietre la rinichi.

Simptomele şi semnele bolii Crohn

Boala Crohn, de regulă, se dezvoltă de-a lungul multor ani sub formă de alternări între episoadele de agravare şi episoadele de remisiune.

În perioada de acutizare, în intestine se formează focare noi ale inflamaţiei şi simptomele bolii devin evidente. De regulă, gravitatea simptomelor bolii depinde de gravitatea inflamaţiei intestinelor. În perioada de remisiune, inflamaţia se ameliorează şi simptomele bolii dispar.

Unele simptome ale bolii Crohn sunt:

  • Creşterea nesemnificativă a temperaturii corpului (37,5 – 38 C), care se menţine un timp îndelungat;
  • Unele episoade ale durerilor abdominale grave (în special, fie că în partea dreaptă jos, fie că în zona ombilicului);
  • Diareea, fie că îndelungată, fie că frecventă (în unele cazuri, cu urme de sânge);
  • Pierderea în greutate, senzaţia constantă de oboseală.

În cazurile în care boala Crohn afectează zona rectului şi a anusului (circa 30% de cazuri), pot apărea următoarele simptome:

  • Dureri severe în zona anusului;
  • Eliminări sângeroase prin rect, cheaguri de sânge pe masele fecale, urme de sânge, fie că pe hârtia igienică, fie că pe lenjeria intim;
  • Dificultăţi considerabile în excreţie chiar şi în cazul unui scaun moale (constipaţia).
Fiţi atenţi!

Simptomele enumerate, în afara de boala Crohn, pot fi provocate şi de alte boli (precum, colita ulceroasă nespecifică, cancerul colorectal, dizenteria, hemoroizi, fisurile anale).

În cazul în care aveţi unele dintre simptomele specificate şi nu aţi reuşit, deocamdată, să vă supuneţi, în legătură cu acestea, unor investigaţii medicale, cereţi, cât mai curând posibil, consultaţia medicului.

În funcţie de simptomul exprimat la Dvs. cel mai mult, citiţi recomandările noastre în articole: Durerile în abdomen, Diareea, Sânge din anus.

În cazul în care cunoaşteţi că suferiţi de boala Crohn, acordaţi atenţie deosebită simptomelor care pot semnaliza dezvoltarea unor complicaţii grave ale bolii:

  • Episoade de dureri abdominale severe, care apar, fie că odată, fie că ceva mai târziu după evacuarea maselor fecale şi a gazelor (semnul posibil al ocluziei intestinale);
  • Durerea abdominală severă, creşterea temperaturii corpului (semnul posibil al perforării intestinului);
  • Dureri abdominale severe, slăbiciune, ameţeli, diaree cu urme de sânge sau de culoare neagră (semnul posibil al hemoragiei interne).

În cazul în care vă apar aceste simptome, apelaţi la serviciul medical de urgenţă şi informaţi medicii că suferiţi de boala Crohn!

Alte simptome posibile ale complicaţiilor:

  • Apariţia unor eliminări abundente, cu un miros greu, din vagin (semn de formare a unei fistule dintre colon şi vagin);
  • Episoade frecvente de cistită (semn de formare a unei fistule dintre colon şi vezica urinară);
  • Vomitare cu un miros greu (semn de formare a fistulei dintre colon şi stomac);

Adresaţi-vă, cât mai urgent, medicului Dvs. în cazul apariţiei unora dintre simptomele enumerate mai sus.

În unele cazuri ale bolii Crohn, procesul inflamator poate să se extindă la nivelul articulaţiilor, la ochi, la piele, la ficat, la rinichi şi la alte organe. Semnele extinderii posibile a bolii pot fi:

  • Inflamaţia şi durerile în articulaţiile mari (femurul, regiunea lombară);
  • Episoadele frecvente ale stomatitei;
  • Apariţia pe piele a erupţiilor cu aspect, fie de vezicule purulente, fie de leziuni scuamoase;
  • Dureri de ochi, tulburări ale vederii;
  • Creşterea valorilor transaminazelor ALT şi AST.

Analizele şi investigaţiile în scopul diagnosticării bolii Crohn

Diagnosticarea bolii Crohn este dificilă şi poate să necesite un număr impunător de analize şi de investigaţii. Aceasta se explică prin faptul că simptomele care se manifestă în cazul bolii Crohn pot să se manifeste şi în cazul altor boli, care necesită un tratament total diferit de cel al bolii Crohn. Din această cauză, medicii, înainte de a diagnostica boala Crohn, trebuie să excludă posibilitatea bolilor cu simptome asemănătoare.

Setul testelor şi investigaţiilor în scopul depistării bolii Crohn poate include:

  • Analiza generală şi biochimică a sângelui;
  • Analiza generală a urinei;
  • Analiza în scopul detectării anticorpilor, cum ar fi p-ANCA şi ASCA. Această analiză se efectuează în scopul distingerii bolii Crohn de colită ulceroasă nespecifică (CUN). Depistarea anticorpilor de tipul p-ANCA şi absenţa anticorpilor de tipul ASCA este un semn al CUN, şi invers, lipsa anticorpilor de tipul p-ANCA şi prezenţa anticorpilor de tipul ASCA este o diagnoză foarte probabilă pentru boala Crohn.

În scopul determinării stării intestinului şi localizării focarelor inflamaţiei ar putea fi necesare următoarele investigaţii:

Radiografia (examenul radiologic) al stomacului şi al intestinului reprezintă o serie de filme Roentgen ale abdomenului, realizate după administrarea substanţei de contrast (bariu), asemănătoare cu creta dizolvată. Prin bariu greu trec razele X şi, datorită acesteia, atunci când substanţa de contrast trece prin intestine, devine posibilă obţinerea unor imagini clare Roentgen ale suprafeţei interioare a stomacului şi a intestinului.

Irigoscopia este o procedură care permite obţinerea imaginilor Roentgen ale organelor abdominale. Aceste imagini se efectuează după administrarea, cu ajutorul unei clisme, în interiorul rectului persoanei examinate, a unei substanţe de contrast (bariu).

Descrierea detaliată referitor la modul de pregătire pentru irigoscopie şi referitor la ceea ce ar putea însemna rezultatele acestei investigaţii puteţi găsi în articolul Irigoscopia.


Colonoscopia
este una dintre cele mai exacte metode ale diagnosticării bolii Crohn. Colonoscopia permite determinarea localizării exacte a focarelor de inflamaţie, numărul acestor focare şi gradul deteriorării structurii organelor interne, dar şi obţinerea fragmentelor ţesuturilor (biopsia) în scopul distingerii bolii Crohn de alte boli cu simptome asemănătoare (de exemplu, de cancerul intestinului subţire).

Descrierea detaliată a modului de pregătire pentru colonoscopie şi ce ar putea însemna rezultatele acestei investigaţii puteţi găsi în articolul Colonoscopia.

În unele cazuri, în scopul precizării stării organelor interne ale persoanei examinate, ar putea fi necesară USG (ecografia) sau tomografia computerizată a organelor abdominale.

Boala Crohn la copii

Boala Crohn poate să se dezvolte la copii la orice vârstă şi, datorită asemănării simptomelor sale cu simptomele multor boli specifice copiilor, se depistează destul de greu.

Unul dintre semnele importante ale bolii Crohn la copii poate fi întârzierea în dezvoltarea fizică. Din această cauză, copilul cu semnele retardului în dezvoltare trebuie să fie examinat de medic.

Tratamentul bolii Crohn în cazul copiilor se realizează în conformitate cu aceleaşi principii ca şi în cazul adulţilor (vezi mai jos).

Ce medicamente se administrează pentru tratamentul bolii Crohn? Schemele de tratament.

Deoarece au parvenit date noi referitor la eficacitatea şi securizarea tratamentului bolii Crohn, respectivul compartiment s-a rescris, practic, în întregime (24.09.11).

Mai jos vom descrie schemele care se aplică actualmente în tratamentul bolii Crohn.

După revizuirea schemelor propuse, veţi putea înţelege care dintre ele se referă la „cazul Dvs.” şi, prin urmare, ce medicamente vă pot ajuta să rezolvaţi această problemă.

Schemele tratamentului

În momentul de faţă nu există niciun regim standard de tratament care ar putea ajuta toţi oamenii care suferă de boala Crohn. Pentru diferite cazuri se aleg scheme de tratament diferite.

Pentru a selecta medicamentele şi pentru a determina modul de administrare a acestora, medicii determină cât de agresiv se dezvoltă boala, care este starea de sănătate a omului bolnav la începutul tratamentului, cât de pronunţate sunt simptomele bolii şi cât de importantă este pentru persoana bolnavă reducerea rapidă a intensităţii lor.

În cadrul studiilor clinice s-a constatat faptul că, în primii ani de dezvoltare, boala Crohn, de regulă, are aşa-numită „natură inflamatorie”. Aceasta înseamnă că boala se manifestă, în mare parte, prin inflamarea peretelui intestinal.

Din aceste considerente, la stadiile iniţiale, în tratamentul bolii Crohn cel mai des sunt utilizate medicamentele cu acţiune anti-inflamatoare (preparatele de acid 5-aminosalicilic, hormonii glucocorticoizi şi imunosupresoarele).

La diferite persoane boala poate răspunde în mod diferit la tratamentul anti-inflamator.

La unele persoane, după prima cură de tratament, simptomele bolii dispar pentru o perioadă lungă de timp (remisiune de durată) şi ele pot înceta să administreze aceste medicamente.

La alte persoane, dimpotrivă, boala poate răspunde numai parţial la tratament sau poate reveni imediat după ce se încetează administrarea medicamentelor anti-inflamatorii. În asemenea situaţii, pentru a menţine remisia, persoana poate fi obligată să continue administrarea medicamentelor.

De-a lungul perioadei de dezvoltare a bolii Crohn, există o anumită probabilitate de complicaţii, pentru eliminarea cărora poate fi necesară o intervenţie chirurgicală.

Mai jos vom prezenta schemele (scenariile) în conformitate cu care poate fi realizat tratamentul bolii Crohn în diferite situaţii.

Schema 1

Dacă boala Crohn a fost identificată la Dvs. recent şi ea a afectat, în principal, intestinul subţire sau partea dreaptă a colonului, medicii vă pot prescrie o scurtă cură de tratament cu Prednisolon sau cu Budesonid.

Dacă, în urma tratamentului, boala ajunge la remisiune deplină (simptomele dispar totalmente, iar inflamaţia intestinului se atenuează), medicii vă pot sugera să întrerupeţi tratamentul şi să reveniţi, peste un timp, pentru o re-examinare medicală.

Dacă remisiunea nu este deplină sau dacă simptomele bolii reapar la scurt timp după încetarea tratamentului, medicii vă pot sugera să începeţi tratamentul cu preparatele imunosupresive (Azatioprina, Mercaptopurina), care pot menţine remisiunea pentru o lungă perioadă de timp.

Pentru un control suplimentar al simptomelor bolii, medicii vă pot prescrie un tratament cu antibiotice.

Schema 2

Dacă boala Crohn a fost identificată la Dvs. recent şi leziunile inflamatorii se află numai în intestinul gros, medicii vă pot oferi un tratament cu preparatele de acid 5-aminosalicilic care trebuie să fie administrate timp de 16 săptămâni sau mai mult.

O altă opţiune ar putea fi un curs de tratament cu Budesonid.

Tratamentul ulterior, ca şi în cazul schemei 1 descrise mai sus, depinde de modul în care boala răspunde la primul curs de medicaţie. Este posibil să puteţi opri tratamentul totalmente (cel puţin, pentru un anumit timp), dar este, de asemenea, posibil că va trebui să continuaţi tratamentul cu acid 5-aminosalicilic sau cu imunosupresive şi cu antibiotice.

Schema 3

Dacă aţi efectuat primul ciclu de tratament, dar, după ce l-aţi oprit, boala a revenit, medicii vă pot oferi un tratament cu preparatele imunosupresive (Azatioprina, Mercaptopurina). Aceste medicamente sunt capabile să menţină remisiunea pentru o lungă perioadă de timp şi sunt mai sigure decât hormonii glucocorticoizi.

Schema 4

Dacă boala Crohn nu răspunde la tratamentul cu hormonii corticosteroizi sau cu preparatele imunosupresive (acest lucru este puţin probabil la debutul bolii, dar este mult mai probabil în cazul oamenilor care sunt bolnavi de mai mulţi ani), medicii vă pot oferi un tratament cu Infliximab.

Continuarea tratamentului depinde de modul în care boala va răspunde la Infliximab. Este posibil ca acest medicament să conducă la remisiunea bolii şi să menţine această remisiune pentru o lungă perioadă de timp, dar este, de asemenea, posibil că tratamentul cu Infliximab să nu ajute ori să piardă eficacitatea peste un timp după început tratamentului. În asemenea situaţii (în funcţie de cauza pierderii eficacităţii), medicii pot, fie să ajusteze tratamentul cu Infliximab, fie să propună să începeţi tratamentul cu alte preparate biologice (de exemplu, Adalimumab).

Informaţii importante cu privire la medicamentele care pot fi utilizate în tratamentul bolii Crohn

În acest capitol veţi găsi o descriere a medicamentelor care au fost menţionate în schemele de mai sus şi răspunsuri detaliate la întrebările cu privire la eficienţa acestor medicamente, la efectele secundare pe care acestea le pot provoca şi cum poate fi făcut tratamentul cu aceste medicamente mai sigur.

Preparatele acidului 5-aminosalicilic

Până de curând, preparatele acidului 5-aminosalicilic (Mesalazina şi Sulfasalazina) au fost considerate medicamente de bază în tratamentul bolii Crohn.

Cu toate acestea, utilizarea lor pe scară largă în tratamentul acestei boli se baza, în mare parte, pe ipoteze teoretice, dar nu pe date clinice care ar fi confirmat eficacitatea lor.

Primele relatări referitor la eficacitatea Sulfasalazinei au apărut în anii 40 ai secolului trecut. În acea perioadă Sulfasalazina se administra în scopul tratamentului colitei ulceroase nespecifice. Ţinând cont de multe asemănări dintre colita ulceroasă şi boala Crohn, medicii au presupus că acest medicament poate fi eficient şi în cazul bolii Crohn. În anii 70-80 ai secolului XX, Sulfasalazina a devenit medicamentul de bază în tratamentul bolii Crohn.

Mesalazina (mesalamine) este utilizată în tratamentul bolii Crohn de la începutul anilor ’90 ai secolului trecut. La fel ca şi Sulfasalazina, Mesalazina, iniţial, s-a utilizat în tratamentul colitei ulceroase nespecifice şi, având rezultate bune în cazul tratării acestei boli, a fost aplicată şi în cazul bolii Crohn.

Datorită unei bune tolerabilităţi (acest preparat produce rareori efecte adverse), Mesalazina a devenit preparatul Nr.1 în tratamentul bolii Crohn.

Un studiu, efectuat în 2002, a arătat că 75% de medici din toată lumea încep tratamentul bolii Crohn prin prescrierea acestui preparat.

Cu toate că Sulfasalazină şi Mesalazina au avut o popularitate atât de largă, eficacitatea acestora în tratamentul bolii Crohn a fost studiată relativ recent.

Un şir de cercetări, realizate în perioada dintre anii 1993 şi 2010, au arătat că Sulfasalazina este mai eficientă decât placebo, dar hormonii glucocorticoizi (Prednizolon) au o eficacitate mai mare.

În plus la aceasta, a fost demonstrat că Sulfasalazina este eficientă în cazul pacienţilor cu focarele de inflamaţie localizate în colon, dar absolut inutilă în cazul focarelor de inflamaţie în intestinul subţire.

Studiile efectuate au arătat şi faptul că Sulfasalazina este mai puţin eficientă în cazul pacienţilor care au administrat anterior preparatele hormonale antiinflamatorii, în comparaţie cu pacienţii care nu au administrat astfel de preparate.

Eficacitatea utilizării Mesalaminei (Mesalazinei) în tratamentul bolii Crohn a fost verificată în cadrul unui şir de cercetări clinice de calitate. Rezultatele acestor studii indică faptul că tratamentul cu Mesalazină în eficacitate nu diferă de tratamentul cu placebo (cu alte cuvinte, practic, este inutil).

Cât de repede ar trebui să acţioneze tratamentul cu acidul 5-amino-salicilic?

De obicei, efectul pozitiv al tratamentului cu acid 5-aminosalicilic devine observabil după câteva săptămâni.

Dacă tratamentul cu acid 5-aminosalicilic nu produce rezultate bune în primele 8-16 săptămâni, medicii pot recomanda trecerea la tratamentul cu alte medicamente, cu efect anti-inflamator mai puternic (vezi mai jos imunosupresive, corticosteroizi).

Cât de sigure sunt preparatele acidului 5-amino-salicilic?

Dintre medicamentele anti-inflamatorii care pot fi utilizate în tratamentul bolii Crohn, preparatele acidului 5-aminosalicilic sunt cele mai sigure şi numai în cazuri rare pot provoca efecte secundare grave (inflamarea pancreasului sau inflamaţii ale rinichilor).

De asemenea, foarte rar, salicilaţii pot provoca o reacţie inflamatoare amplificată a intestinului sau apariţia unor focare de inflamare în alte organe.

Datele existente în prezent sugerează că salicilaţii nu sporesc riscul dezvoltării infecţiilor sau al cancerului.

Mulţi oameni care administrează Sulfasalazină, remarcă că medicamentele provoacă dureri de cap, greaţă, vărsături şi dureri abdominale.

Pentru a elimina aceste efecte secundare, unii medici recomandă să întrerupeţi tratamentul pentru 1-2 săptămâni şi, apoi, să-l reluaţi, începând cu o doză de 125-250 mg, treptat crescând-o cu 250 mg în fiecare săptămână.

În ce mod tratamentul cu salicilaţii poate fi făcut mai sigur?

Pentru a securiza tratamentul cu acidul 5-amino-salicilic, medicul poate recomanda să efectuaţi periodic un test de urină, care va ajuta să fie monitorizată funcţia renală şi să se modifice schema tratamentului, în cazul în care vor exista unele semne că salicilaţii acţionează rău asupra rinichilor.

Antibiotice

Studiile, în cadrul cărora s-a examinat eficacitatea antibioticelor (în special, Metronidazol), au arătat că Metronidazolul poate reduce simptomele bolii Crohn, dar nu contribuie la remisiunea bolii sau la menţinerea remisiunii la care s-a ajuns.

Efectul pozitiv al Metronidazolului a fost observat, în special, la pacienţii, la care boala Crohn este însoţită de formarea abceselor în peretele intestinal sau a fistulelor perirectale (vezi Fistulele anale).

În grupul pacienţilor cu leziuni în zona intestinului subţire, tratamentul cu Metronidozol a fost fără niciun efect.

Un studiu clinic a arătat că adăugarea Ciprofloxacinei sau a Metronidazolului la Budesonid nu dă un efect pozitiv suplimentar.

Cum poate fi făcut mai sigur tratamentul cu antibiotice?

Metronidazolul nu este compatibil cu alcoolul, astfel, în timp ce administraţi acest medicament, trebuie să renunţaţi totalmente la consumarea alcoolului.

Ca şi alte antibiotice, Metronidazolul poate provoca dezvoltarea infecţiilor intestinale periculoase (colita pseudomembranoasă).

Apariţia colitei pseudomembranoase este deosebit de probabilă la persoanele care administrează concomitent medicamentele ce suprimă sistemul imunitar.

Prin urmare, dacă în timpul tratamentului cu Metronidazol, v-au apărut brusc diareea severă şi durerile abdominale, adresaţi-vă neapărat medicului şi citiţi recomandările noastre în articolul Diareea provocată de administrarea antibioticelor.

Prednisolon

Prednisolonul (şi alte medicamente similare din grupul hormonilor glucocorticoizi) are un efect antiinflamator pronunţat şi inhibă activitatea celulelor sistemului imunitar.

De obicei, acesta este utilizat pentru a trata formele severe ale bolii Crohn, pentru a ameliora rapid simptomele bolii şi pentru a atinge remisiunea în cazul unor forme mai uşoare ale bolii, cu o tranziţie ulterioară la alte medicamente care ajută să se menţină remisiunea (de exemplu, Azatioprina).

De regulă, tratamentul începe cu o doză mare de medicament care se micşorează treptat (de exemplu, cu 5 mg pe săptămână), pentru a atinge doza minimă care menţine efectul curativ bun.

În calitate de tratament alternativ, poate fi utilizat Budesonidul, care, conform studiilor clinice, are o eficacitate comparabilă cu cea a Prednisolonului, dar provoacă mai puţine efecte secundare.

Cât de eficient este tratamentul cu Prednisolon?

Tratamentul cu preparatele hormonilor glucocorticoizi conduce la dispariţia rapidă a simptomelor la marea majoritate a oamenilor care suferă de boala Crohn. Cu toate acestea, la mulţi oameni simptomele bolii reapar după întreruperea tratamentului. În cazurile în care simptomele bolii reapar, ar putea fi necesar să reluaţi tratamentul sau să treceţi la administrarea altor medicamente care ar menţine remisiunea.

Cât de sigur este tratamentul cu Prednisolon?

Curele scurte de tratament cu Prednisolon (şi cu alte medicamente similare) pot fi însoţite de:

  • Creşterea în greutatea corpului;
  • Creşterea tensiunii arteriale;
  • Creşterea presiunii intraoculare;

Tratamentul prelungit cu Prednisolon (în plus la efectele enumerate mai sus) poate determina:

La copii, tratamentul cu corticosteroizi poate încetini creşterea.

Cum poate fi făcut mai sigur tratamentul cu Prednisolon?

A fost deja menţionat mai sus că Prednisolonul poate provoca reacţii adverse grave. În acest sens, în cazurile în care este posibil, medicii încearcă să minimizeze durata tratamentului cu acest medicament şi să-l înlocuiască cu alte medicamente, mai sigure, care pot menţine remisiunea (de exemplu, Azatioprină sau Mercaptopurină).

Pentru o protecţie suplimentară, medicul vă poate recomanda:

  • Să renunţaţi la fumat (acest lucru reduce riscul de complicaţii cardiovasculare şi poate chiar uşura evoluţia bolii).
  • Să administraţi preparatele cu vitamina D, suplimentele de calciu şi să efectuaţi exerciţii fizice, preferabil cu ridicarea greutăţilor (de exemplu, antrenamente în sală de forţă). Aceste măsuri sunt necesare pentru a creşte densitatea oaselor şi pentru reducerea riscul osteoporozei și a fracturilor osoase.
  • Administraţi medicamentele care reduc aciditatea din stomac pentru a reduce riscul de a dezvolta sau de a agrava ulcerul.
  • Să vă supuneţi regulat unui control la oftalmolog (o dată la câteva luni), pentru a monitoriza starea ochilor şi pentru ca să efectuaţi tratamentul necesar dacă apar semne de creştere a presiunii intraoculare.
  • Măsuraţi în mod regulat tensiunea arterială, nivelul de glucoză și de colesterol din sânge şi efectuaţi tratamentul necesar în cazul în care se observă creşterea lor.

Budesonid

Eficacitatea şi siguranţa Budesonidului în tratamentul bolii Crohn a fost testată într-o serie de studii clinice.

Rezultatele acestor studii au arătat că Budesonid este mai eficace decât placebo şi decât acidul 5-aminosalicilic.

Budesonid, de asemenea, face parte din grupul hormonilor glucocorticoizi, dar studiile au arătat că acest medicament este mult mai sigur decât Prednisolonul sau alte medicamente similare cu el.

Un studiu a arătat că pacienţii tolerează Budesonid aproape la fel de bine ca şi Mesalazina sau placebo.

În prezent, Budesonid este utilizat pentru a obţine şi pentru a menţine pe termen scurt remisiunea bolii Crohn.

Din păcate, tratamentul îndelungat cu acest medicament devine ineficace.

Imunosupresoarele (Azatioprina, Mercaptopurina şi Metotrexatul)

După cum s-a menţionat mai sus, de multe ori, după întreruperea tratamentului anti-inflamator cu preparatele hormonilor corticosteroizi, în intestinul persoanei care suferă de boala Crohn reapare reacţia inflamatoare şi reapar, de asemenea, simptomele bolii.

În astfel de cazuri, medicii pot recomanda un tratament pentru menţinerea remisiunii.

În prezent, medicamentele principale pentru întreţinerea remisiunii sunt imunosupresoarele, cum ar fi Azatioprina, Mercaptopurina, Metotrexatul.

Deoarece efectul acestor medicamente se dezvoltă lent, de obicei, ele sunt combinate cu hormonii corticosteroizi, timp de câteva luni, iar, apoi, treptat se reduce doza hormonilor corticosteroizi şi în schema tratamentului rămân numai preparatele imunosupresoare sau în combinaţie cu corticosteroizii, în doza minimă.

Unele studii, în cadrul cărora s-a investigat eficacitatea tratamentului combinat cu Prednisolon şi Azatioprină la copiii cu boala Crohn, au arătat că tratamentul cu această combinaţie de medicamente este însoţit de exacerbări mult mai rare ale bolii, care ar necesita administrarea repetată a dozelor mari de corticosteroizi sau intervenţii chirurgicale.

Un alt studiu a arătat că Metotrexatul (actualmente, principalul imunosupresiv utilizat în tratamentul bolii Crohn) este mult mai eficace decât placebo în ceea ce ţine de obţinerea remisiunii şi menţinerea acesteia fără glucocorticoizi sau cu doze minime ale acestor medicamente.

Imunosupresivele pot creşte, de asemenea, eficacitatea tratamentului cu agenţii biologicii (de exemplu, cu Infliximab).

Cât de sigur este tratamentul cu imunosupresoare?

Medicamentele din grupul imunosupresoarelor sunt mai puţin sigure decât acidul 5-amino-salicilici şi pot provoca mai des apariţia unor efecte secundare grave. Cu toate acestea, riscul asociat cu utilizarea lor, aproape întotdeauna, este mai mic decât pericolul ce ar putea ameninţa viaţa unui om care administrează doze mari de glucocorticoizi sau a unei persoane care refuză tratamentul.

Mai jos vom enumera principalele reacţii adverse posibile care pot să apară în timpul tratamentului cu medicamentele imunosupresoare.

Rreacţie alergică la medicamentul imunosupresor

Aproximativ la 1-3% dintre persoanele care administrează medicamentele imunosupresive, după 2-4 săptămâni de tratament, poate începe o reacţie alergică simptomele căreia pot include:

  • Slăbiciunea, durerile de corp şi durerile în articulaţii, asemănătoare cu acele care există în cazul gripei sau al răcelii;
  • Creşterea temperaturii corpului;
  • Dureri în abdomen;
  • Greaţă;
  • Apariţia icterului (coloraţia galbenă a pielii şi a sclerelor oculare, culoarea întunecată a urinei).
Dacă observaţi apariţia acestor simptome, consultaţi medicul cât mai curând posibil. În asemenea situaţii, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să întrerupeţi tratamentul şi vă va recomanda să întreprindeţi alte măsuri pentru a proteja organele interne de la acţiunea agresivă a medicamentelor.

Greaţa sau voma

Greaţa şi vărsăturile, asociate cu administrarea medicamentelor imunosupresoare, apar, de obicei, după primele câteva săptămâni ale tratamentului.
Cu toate acestea, dacă, în cazul dumneavoastră, acestea persistă pentru o lungă perioadă de timp, discutaţi cu medicul dumneavoastră despre posibilitatea de a administra medicamentul înainte de somn şi despre medicamentele suplimentare, care elimină senzaţia de greaţă.

Pentru rezolvarea problemei de greaţă şi de vărsături, unii medici recomandă includerea în tratament a unor aditivi cu acid folic (1 mg pe zi).

Căderea părului

În unele cazuri, administrarea imunosupresoarelor poate provoca pierderea temporară a părului.

Risc crescut de infecţie

Studiile clinice arată că probabilitatea dezvoltării infecţiei la persoanele care efectuează tratamentul imunosupresor este acelaşi sau doar puţin mai mare decât în cazul celorlalţi oameni. Cu toate acestea, la persoanele care se tratează cu imunosupresoare, infecţiile evoluează mai agresiv.

Simptomele infecţiilor grave pot fi febra, tusea, durerile în piept, slăbiciunea. Dacă observaţi simptome similare, ar trebui să vă adresaţi medicului.

În scopul de a ajuta organismul să lupte împotriva infecţiei, medicul poate să vă prescrie antibiotice sau poate să ia alte măsuri necesare pentru a asigura siguranţa dumneavoastră.

Unii cercetători au raportat că administrarea imunosupresoarelor sporeşte riscul dezvoltării bolii Zoster, care, în condiţii de imunitate redusă, poate să se dezvolte foarte agresiv.

Simptomele zonei zoster pot include:

  • durerile simţite într-o zonă limitată a pielii, într-o anumită regiune a corpului (de exemplu, pe o parte a pieptului, pe abdomen, pe gât, pe braţe);
  • înroşirea unei zone a pielii, însoţită de durere (sau fără nicio durere);
  • apariţia pe o anumită zonă de piele a unor vezicule, umplute cu un lichid transparent.

Dacă observaţi unele simptome asemănătoare cu cele enumerate mai sus, citiţi recomandările noastre în articolul Herpes zoster.

Sporirea riscului de cancer

Datele studiilor clinice existente în prezent, indică faptul că tratamentul cu imunosupresoare poate spori riscul dezvoltării anumitor tipuri ale cancerului.

În special, la persoanele care administrează imunosupresive probabilitatea dezvoltării limfomului creşte de două ori, şi riscul de a dezvolta anumite tipuri de cancer de piele creşte de 3 ori (în comparaţie cu riscul dezvoltării acestor boli în cazul oamenilor care nu administrează aceste preparate). Dar aceasta nu înseamnă că, dacă administraţi imunosupresive, aceste boli se vor dezvolta neapărat şi la Dvs.

Probabilitatea absolută de a dezvolta cancer în timpul tratamentului cu aceste medicamente este foarte mică. De exemplu, probabilitatea de a dezvolta limfomul este, aproximativ, de 0,8%, timp de 20 ani de tratament.

După întreruperea administrării imunosupresoarelor, riscul de a dezvolta limfom se reduce la nivelul mediu general, iar riscul de a dezvolta cancer de piele rămâne ridicat.

Studiile efectuate în Canada au arătat că femeile care administrează medicamentele imunosupresive au un risc mai mare de a dezvolta leziuni precanceroase cervicale (vezi Displazia colului uterin).

Cum poate fi făcut maximal sigur tratamentul cu imunosupresoare?

Pentru a efectua tratamentul în condiţii de siguranţă, medicul vă poate recomanda:

Să efectuaţi testul la tiopurin-metiltransferază

Tiopurin-metiltransferaza este o enzimă specială care transformă derivaţii tiopurinei (de exemplu, Azatioprină sau 6-mercaptopurină) în substanţe inactive şi netoxice care, apoi, sunt eliminate din organism. La unele persoane, enzima se produce în cantităţi insuficiente şi, prin urmare, în cazul lor, imunosupresoarele pot inhiba mai puternic hematopoieza şi funcţia sistemului imunitar.

Dacă testele arată un nivel scăzut al tiopurinei-metiltransferazei, medicul poate recomanda utilizarea altor medicamente sau reducerea dozei imunosupresoarelor.

Să efectuaţi în mod regulat analizele de sânge şi testele funcţionale hepatice

Deoarece administrarea medicamentelor imunosupresoare poate inhiba procesul de hematopoieză şi poate influenţa negativ funcţionarea ficatului, pentru a monitoriza siguranţa tratamentului, medicul poate recomanda să efectuaţi periodic analiza generală de sânge (această analiză permite să se determine modul în care se produce procesul de hematopoieză) şi analiza biochimică a sângelui (această analiză permite să se evalueze funcţia hepatică).

Observaţiile clinice arată că riscul de leziuni hepatice grave în timpul tratamentului cu imunosupresoare este destul de mic, deoarece, în perioada cuprinsă între injectarea dozelor separate de medicament (de obicei, una la fiecare 7 zile), ţesutul hepatic reuşeşte să se restabilească.

Să vă vaccinaţi

Pentru a reduce riscul de infecţie, medicul vă poate recomanda să faceţi vaccinul antigripal obişnuit, un vaccin anti-pneumococic şi un vaccin împotriva HPV (pentru femei).

Să vă supuneţi examinării regulate de către un medic ginecolog şi să faceţi regulat testul Papanicolau

Pentru a preveni dezvoltarea cancerului de col uterin, medicul vă poate sfătui (dacă sunteţi o femeie) în mod regulat (aproximativ o dată la fiecare şase luni), să vă supuneţi unui examen pelvian şi unui test Papanicolau.

O explicaţie detaliată a modului în care se desfăşoară examinarea şi ce pot însemna rezultatele acesteia, este prezentată în articolul Frotiul citologic.

Infliximabul şi alte preparate biologice

Apariţia preparatelor biologice a făcut o adevărată revoluţie în tratamentul bolii Crohn şi a permis multor oameni, la care boala nu se supune la alte tratamente, să găsească soluţia acestei probleme.

Datele detaliate referitor la utilizarea Infliximabului în tratamentul bolii Crohn sunt prezentate în articolul Instrucţiuni cu privire la utilizarea Infliximabului.

În care cazuri poate fi nevoie de intervenţie chirurgicală?

După cum s-a menţionat mai sus, boala Crohn poate cauza distrugerea ţesutului intestinal prin formarea abceselor, fistulelor şi poate reduce semnificativ lumenul intestinului.

Eliminarea acestor complicaţii este posibilă numai printr-o intervenţie chirurgicală în cadrul căreia medicii înlătură secţiunea deteriorată a intestinului.

Observaţiile clinice arată că necesitatea unei sau a mai multor intervenţii chirurgicale apare în cazul aproape tuturor persoanelor care suferă de boala Crohn.

De obicei, în primul an de tratament (chiar dacă se utilizează medicamentele anti-inflamatorii puternice), intervenţia chirurgicală devine necesară în aproape 40% dintre cazurile de îmbolnăvire.

Iar în timp de 20 ani de boală, intervenţiile chirurgicale, pe un motiv sau altul, se efectuează aproape la 75% dintre persoanele care suferă de această boală.

Poate oare intervenţia chirurgicală elimina totalmente boala Crohn?

Din păcate, intervenţia chirurgicală nu poate elimina totalmente boala Crohn în felul în care acest lucru este posibil, de exemplu, în cazul colitei ulceroase.

Chiar dacă în timpul intervenţiei chirurgicale va fi eliminată o mare parte a intestinului, boala poate reapărea.

În acest sens, unii experţi recomandă cât mai mult posibil să întârzie operaţia. Această tactică permite să se reducă numărul de intervenţii pe care persoana va trebui să le suporte.

Participarea dumneavoastră la elaborarea schemei de tratament

Aşa cum s-a arătat mai sus, schema de tratament al bolii Crohn se stabileşte individual şi în elaborarea ei ar trebui să participe nu numai medicii, dar, de asemenea, şi persoana bolnavă.

Discutând cu medicul Dvs. opţiunile tratamentului:

  • informaţi-l neapărat despre efectul pe care intenţionaţi să-l obţineţi prin tratament. Pentru majoritatea oamenilor, este important ca tratamentul să fie nu doar eficient, dar, de asemenea, să se desfăşoare în condiţii de siguranţă şi, prin urmare, ei sunt dispuşi să suporte unele simptome, atunci când această îi protejează de riscul reacţiilor adverse grave ale tratamentului.
  • Întrebaţi-l pe medicul dumneavoastră despre posibilele efecte secundare ale tratamentului şi despre existenţa modalităţilor alternative de tratament (de exemplu, utilizarea medicamentelor mai sigure, care pot elimina simptomele bolii, fie nu atât de repede, dar fără de efecte secundare grave).
  • Dacă deja efectuaţi tratamentul, spuneţi exact medicului în ce mod acesta afectează sănătatea Dvs. (ajută sau nu ajută, ce efecte secundare aţi observat) – acest lucru îl va ajuta pe medic să ajusteze schema de tratament.

În ciuda faptului că boala Crohn este clasificată ca boala gravă, tratamentul bine organizat, adesea, permite un control foarte bun asupra dezvoltării şi asupra simptomelor ei, şi îmbunătăţeşte calitatea vieţii persoanelor afectate până la nivelul aproape normal.

Rezolvarea problemei pierderii în greutate din cauza bolii Crohn. Dieta şi alte recomandări.

În continuare prezentăm unele recomandări generale referitor la prevenirea pierderii în greutate pentru persoanele care suferă de boala Crohn. Aceste recomandări sunt alcătuite în baza datelor unor cercetări clinice recente din domeniu.

Din care cauză persoanele ce suferă de boala Crohn, deseori, pierd în greutate?

Pentru a înţelege cauzele apariţiei diareei şi ale pierderii în greutate a persoanelor care suferă de boala Crohn, este nevoie să atragem atenţia asupra mecanismului de funcţionare a sistemului digestiv la oamenii sănătoşi.

Partea esenţială a procesului digestiv (digestia şi absorbţia alimentelor) are loc în intestinul subţire, în care alimentele ajung din stomac. În intestinul subţire produsele alimentare se amestecă cu bilă şi cu enzime digestive, produse de celulele pancreasului şi ale mucoasei intestinului subţire. Enzimele descompun produsele alimentare în compuşii chimici simpli. De exemplu, proteinele din carne se descompun până la moleculele aminoacizilor, dar amidonul din pâine se descompune până la moleculele glucozei.

Aceste molecule se absorb prin pereţii intestinului subţire în sânge, care le repartizează prin tot organismul la diferite organe şi la diferite ţesuturi, şi acestea le utilizează în calitate de materiale de construcţie şi în calitate de sursă de energie.

Tot prin intestinul subţire se absorb vitaminele şi mineralele care se conţin în produsele alimentare.

Apa şi rămăşiţele produselor alimentare, care nu au reuşit să se descompună în intestinul subţire, nimeresc în intestinul gros (colon). În colon nu există enzime şi acolo procesul digestiv nu are loc, însă, prin mucoasa colonului, se absoarbe apa.

După absorbţia apei, toate rămăşiţele produselor alimentare nedescompuse, împreună cu bacteriile, se elimină din intestinul gros sub formă de fecale.

Inflamaţia intestinului subţire, specifică bolii Crohn, poate tulbura funcţia digestivă şi de absorbţie a lui.

Cu cât mai gravă este inflamaţia, cu atât mai puţine substanţe nutritive pot fi asimilate prin intestinul subţire şi cu atât mai multe rămăşiţe de produse alimentare nedescompuse vor nimeri în colon.

Având în vedere că inflamaţia intestinului subţire, în cazul bolii Crohn, poate dura de-a lungul săptămânilor, lunilor şi anilor, organismul începe să sufere de o insuficienţă serioasă de substanţe nutritive, de vitamine şi de minerale. Chiar şi în cazul în care oamenii ce suferă de boala Crohn, consumă cantităţi normale de produse alimentare, din cauza inflamaţiei intestinului subţire, cea mai mare parte a acestora nu poate fi asimilată.

Cantitatea mare a produselor nedescompuse poate să împiedice absorbţia apei din intestinul gros. Din această cauză, fecale devin lichide şi oamenii cu boala Crohn suferă, deseori, de diaree.

În cazurile în care boala Crohn afectează şi colonul, diareea se agravează, deoarece capacitatea de absorbţie a apei se perturbează şi mai mult.

În cazul persoanelor la care este inflamat numai colonul, digestia şi absorbţia substanţelor nutritive se efectuează normal, însă, din cauza perturbaţiilor în procesul absorbţiei apei, diareea poate fi frecventă.

O altă cauză a pierderii în greutate la persoanele care suferă de boala Crohn poate fi lipsa poftei de mâncare şi micşorarea cantităţii alimentelor consumate. Scăderea poftei de mâncare se explică, parţial, prin amplificarea simptomelor bolii îndată de după masă.

Importanţa fiecărei cauze din cele specificate (tulburarea procesului de absorbţie a substanţelor nutritive şi lipsa poftei de mâncare) poate fi diferită în fiecare caz aparte.

De exemplu, unele persoane care suferă de boala Crohn pierd esenţial în greutate din cauză că micşorează cantitatea şi diversitatea produselor alimentare consumate, iar, în acelaşi timp, la ei are loc digestia şi absorbţia normală. În cazul altor persoane cu boala Crohn, consumul produselor alimentare este normal, însă, în urma tulburărilor funcţiilor intestinului subţire de absorbţie a substanţelor nutritive, aceste persoane, de asemenea, pierd în greutate.

Ar trebui să menţionăm că dereglarea procesului nutritiv, specifică oamenilor care suferă de boala Crohn şi manifestată prin pierderea în greutate, poate avea şi alte consecinţe grave. În special, majoritatea cazurilor bolii Crohn se manifestă prin anemie (asociată cu insuficienţa vitaminei B12 sau a fierului) şi prin scăderea densităţii osoase (consecinţa insuficienţei calciului şi a vitaminei D).

Boala Crohn şi regimul alimentar incorect

Mulţi dintre cei care suferă de boala Crohn sunt convinşi că apariţia bolii la ei este asociată cu alimentarea incorectă şi că această boală poate fi tratată prin respectarea unei diete speciale. Totuşi, multe cercetări clinice arată că dezvoltarea bolii Crohn, cel mai probabil, nu are nicio legătură esenţială cu modul alimentar al omului. Dieta poate ameliora simptomele bolii şi poate ajuta să menţineţi greutatea constantă a corpului, dar nu poate conduce la vindecarea totală.

Menţionăm că, la o parte din pacienţii cu boala Crohn, remisiunea începe spontan (de la sine). Din această cauză, unele persoane care nu au trecut niciun tratament, dar au respectat o dietă specială, pot ajunge la concluzia (de regulă, eronată) că, în cazul lor, anume dieta, dar poate şi refuzul tratamentului, au contribuit la vindecare.

Ce dietă trebuie respectată în cazul bolii Crohn?

Referitor la dietă, în cazul bolii Crohn, ar trebui să fie făcute 2 note importante:

În primul rând, după cum este menţionat mai sus, numai respectarea dietei nu este suficientă pentru eliminarea bolii Crohn. Cu toate acestea, dieta poate fi foarte utilă în scopul ameliorării unor simptome ale bolii.

Ceea ce înseamnă că dietă nicidecum nu poate înlocui tratamentul medicamentos, cu toate că merită să încercaţi s-o respectaţi.

În al doilea rând, din considerentul că la diferite persoane boala Crohn afectează diferite zone ale intestinului (şi, prin urmare, afectează în mod diferit procesul digestiv), este imposibil să se alcătuiască o singură dietă care să fie tolerată la fel de bine de toţi oamenii care suferă de această boală. Mai mult decât atât, la una şi aceeaşi persoană, în funcţie de gradul evoluării bolii, poate varia şi necesitatea respectării dietei.

Cu alte cuvinte, dieta în cazul bolii Crohn poartă un caracter strict individual şi trebuie adaptată pentru cazul persoanei concrete.

În scopul alcătuirii dietei individuale, este necesar să se răspundă la următoarele întrebări:

  1. Care parte a intestinului şi în ce măsură este afectată de boală?
  2. Ce stare a sănătăţii are persoana care s-a îmbolnăvit? La ce nivel de malnutriţie a ajuns deja bolnavul?
  3. Există oare şi tulburări în funcţionalitatea altora organelor interne, asociate cu perturbarea alimentării?
  4. Există oare riscul dezvoltării ocluziei intestinale?
  5. Are pacientul intoleranţă la unele produse alimentare?
  6. Ce tratament se aplică, momentan, în scopul tratamentului maladiei? De-a lungul cărui interval de timp persoanei i se administrează medicamente? Care este eficienţa tratamentului?

Cu regret, în condiţiile casnice şi în lipsa participării unui specialist, persoana care suferă de boala Crohn nu poate răspunde la toate întrebările specificate mai sus şi, prin urmare, nu poate planifica tratamentul corect în scopul corecţiei greutăţii corpului.

Din aceste considerente, rezolvarea problemei legate de greutatea scăzută a corpului şi de corecţia perturbărilor alimentare necesită, neapărat, participarea medicului terapeut-dietolog, precum şi a medicului curant, care supraveghează tratamentul de bază.

Estimând toate datele referitor la starea sănătăţii omului, medicii pot înţelege dacă este posibil tratamentul subponderalităţii şi al altor tulburări numai printr-o dietă. Şi dacă acesta este posibil, atunci care produse şi în ce cantităţi pot fi consumate?

Pe de altă parte, dacă medicii depistează că schimbarea dietei nu este suficientă, ei pot propune alte metode ale tratamentului, precum injectarea vitaminelor, suplimente speciale ale vitaminelor şi ale mineralelor, alimentarea enterală sau alimentarea, exclusiv, parenterală (detalii despre aceste metode le veţi găsi mai jos).

În continuare, vom arăta care sunt componentele principale ale dietei în cazul bolii Crohn şi ce rol joacă fiecare dintre ele în rezolvarea problemei de subponderalitate şi cum contribuie la vindecarea bolii.

Asigurarea unei cantităţi adecvate a proteinelor şi a altor elemente nutritive

Insuficienţa pronunţată a proteinelor este specifică persoanelor care suferă de boala Crohn. Se cunoaşte faptul că în organismul uman proteinele sunt utilizate în calitate de „material de construcţie” şi în calitate de sursă de energie. Organismul uman nu are capacitatea de a sintetiza unele componente ale proteinelor (aminoacizii esenţiali) şi, din această cauză, în scopul funcţionalităţii normale a organismului, acesta trebuie să le obţină din exterior, prin produse alimentare.

Sursa principală a proteinelor sunt produsele de origine animală (carne, peşte, ouă, lactate), precum şi boboasele. Raţia alimentară a persoanelor care suferă de boala Crohn trebuie să conţină neapărat carne, peşte şi ouă.

Zilnic, persoana care suferă de boala Crohn, trebuie să consume nu mai puţin decât 1,5g de proteine la 1kg de masă a corpului (cu alte cuvinte, un om cu greutatea de 60 kg trebuie să consume nu mai puţin de 90g de proteine).

În afara proteinelor, organismul uman, în calitate de sursă de energie, foloseşte grăsimi şi carbohidraţi.

Unele studii clinice au arătat că excluderea, din raţia alimentară a persoanelor care suferă de boala Crohn, a grăsimilor animale şi includerea grăsimilor nesaturate (uleiuri vegetale, grăsime de peşte) contribuie la ameliorarea evoluţiei bolii şi la vindecare.

Din aceste considerente, principalele surse de grăsimi din dieta persoanei care suferă de boala Crohn ar trebui să fie grăsimile vegetale (ulei vegetal, margarină) şi suplimentele speciale cu grăsime de peşte şi cu acizi graşi polinesaturaţi.

Surse de carbohidraţi sunt diversele produse făinoase (paste, pâine, copturi), cerealele, legumele (cum ar fi cartofi) şi fructele.

Persoanele cu boala Crohn, în timp de o zi, trebuie să primească circa 126 kJ de energie pe 1 kg de greutate corporală.

În scopul alcătuirii unui plan de alimentare, trebuie să vă adresaţi, neapărat, medicului dietolog. Medicul vă va explica, cum puteţi calcula cantitatea substanţelor nutritive în diferite produse alimentare şi în ce mod să vă alcătuiţi dieta zilnică.

Eliminarea deficitului de fier şi tratamentul anemiei

Dezvoltarea anemiei în cazul bolii Crohn poate fi asociată, fie cu pierderea cronică a sângelui (hemoragie din focarele inflamaţiei), fie cu deficitul fierului şi a vitaminei B12, asociat cu tulburarea funcţiei de absorbţie, prin intestinul inflamat, a acestor substanţe.

Tratamentul anemiei trebuie să fie supravegheat de medic, care poate determina factorii ce au provocat apariţia anemiei în cazul concret.

Dacă anemia este provocată de insuficienţa fierului, atunci se vor administra preparatele de fier sub formă de comprimate. Doza iniţială poate fi 300 mg o dată pe zi. Treptat această doză se măreşte până la 300 mg de 3 ori pe zi. Eficacitatea tratamentului se verifică prin analize repetate de sânge.

Deseori, persoanele care suferă de boala Crohn, fie că tolerează cu mare greu preparatele de fier (se amplifică durerile abdominale, apar greaţa şi vărsături), fie că un astfel de tratament nu are niciun rezultat (din cauza capacităţii scăzute a intestinului de absorbţie a fierului). În asemenea cazuri, medicul poate prescrie injecţii, fie că intramusculare, fie că intravenoase ale preparatelor de fier.

Pacienţilor cu anemia cauzată de deficitul vitaminei B12 medicul poate să le prescrie injecţii regulate ale acestei vitamine. Tratamentul anemiei doar cu preparatele de fier în asemenea cazuri este ineficient.

Completarea deficitului de alte vitamine şi minerale

În scopul completării deficitului altor minerale, medicul poate prescrie preparatele de magneziu (precum, piroglutamatul sau gluconatul de magneziu în doză de la 5 la 20 mmol pe zi), preparatele de zinc (gluconat de zinc în doză de 20-40 mg pe zi), preparatele de calciu (carbonat de calciu – 1000-1500 mg pe zi).

Administrarea preparatelor de calciu şi de vitamină D are o importanţă mare în cazul în care tratamentul bolii Crohn se efectuează cu hormonii glucocorticoizi, care accelerează erodarea calciului din oase.

Studiile arată că, chiar şi în perioadele de absenţă a simptomelor bolii, persoanele care suferă de boala Crohn pot suferi de o lipsă semnificativă de vitamine. Din această cauză, în condiţiile menţinerii funcţiei normale a intestinului de a absorbi vitamine, pot fi utilizate complexe de polivitamine (comprimate cu polivitamine). Persoanelor cu tulburări esenţiale ale funcţiei de absorbţie a intestinului, în scopul completării deficitului de vitamine, le-ar putea fi necesare injecţiile regulate, fie că intramusculare, fie că intravenoase.

În calitate de sursă a vitaminelor şi a mineralelor pot fi utilizate preparatele complexe care conţin toate vitaminele şi mineralele principale. Discutând cu medicul Dvs., stabiliţi preparatul pe care îl puteţi utiliza şi în ce doză trebuie să-l luaţi (probabil, la începutul tratamentului, pentru a compensa deficitul deja existent, ar trebui să administraţi vitaminele în doze mai mari, decât cele specificate în prospectul medicamentului).

Compensarea deficitului lichidelor şi ale sărurilor

Inflamaţia şi leziunea mucoasei intestinale provoacă persoanelor care suferă de boala Crohn o diaree, care conduce la pierderea unor cantităţi mari de lichide şi de săruri (deshidratare). Semnele deshidratării pot fi: elasticitatea scăzută şi uscăciunea pielii, gura uscată, slăbiciunea musculară severă.

În timpul episoadelor diareei severe, problema deshidratării nu poate fi rezolvată prin consumul de apă potabilă sau de alte băuturi (ceai, sucuri), deoarece acestea conţin puţine săruri şi pot numai să agraveze diareea.

În scopul compensării deficitului lichidelor şi al sărurilor, se recomandă administrarea unor soluţii speciale. Detalii veţi găsi în articolul Tratamentul diareei. Ce trebuie să beţi?

În acele perioade în care episoadele diareei, fie că sunt rare, fie că, în genere, nu există, trebuie să vă străduiţi să beţi nu mai puţin de 8 pahare a câte 250 ml de apă pe zi.

Ce puteţi face până a vă adresa la medic?

Până la momentul în care medicul va prescrie tratamentul necesar, puteţi să vă uşuraţi unele simptome ale bolii Crohn şi, parţial, să rezolvaţi problema subponderabilităţii, utilizând următoarele recomandări:

  • Străduiţi-vă să mâncaţi porţii mici, dar mai dese decât oamenii sănătoşi (la fiecare 3-4 ore). Porţiile mici se asimilează mai uşor.
  • Raţia alimentară a Dvs. trebuie să se bazeze pe carne slabă, peşte, paste, pâine albă, orez, fructe şi legume (de preferat, fără de coajă şi fără de seminţe).
  • Încercaţi să renunţaţi, pentru o perioadă de timp, la consumul produselor alimentare grase (carne de porc, unt, smântână). Dacă veţi observa că eliminarea acestor produse din raţia alimentară vă uşurează starea (diareea se ameliorează, durerile abdominale devin mai suportabile), străduiţi-vă să renunţaţi la aceste alimente pentru totdeauna. Nevoia de grăsimi poate fi compensată prin uleiurile vegetale, suplimentele cu grăsime de peşte şi acizi graşi nesaturaţi.
  • Încercaţi să renunţaţi, pentru o perioadă de timp, la consumul produselor lactate (în special, laptele integral) şi urmăriţi în ce mod vă afectează această schimbare starea Dvs. În cazul bolii Crohn, este destul de frecventă tulburarea funcţiei intestinului subţire de a asimila zahărul conţinut în lapte (lactoză), care, nimerind în colon, poate provoca o balonare severă, dureri abdominale, diaree. Dacă veţi observa că eliminarea laptelui din raţia alimentară vă uşurează starea, străduiţi-vă să înlocuiţi acest produs cu chefir, cu iaurturi şi alte produse lactate, cu cantităţi scăzute de lactoză.
  • Încercaţi să renunţaţi, pentru o perioadă de timp, la consumul produselor bogate în fibre (boboase, terciuri din cereale măcinate măşcat, legume şi fructe crude, nuci (vezi Care produse conţin cantităţi mari de fibre?).
    Se cunoaşte că enzimele intestinului subţire nu pot digera fibre. Ajungând în colon, fibrele provoacă retenţia apei în masele fecale şi se descompun parţial în microflora colonului, ceea ce poate conduce, în cazul bolii Crohn, la agravarea diareei şi apariţia durerilor abdominale.
  • Dacă obişnuiţi să consumaţi produsele alimentare, precum ceaiul, cafeaua, pâinea, încercaţi, pe rând, să le excludeţi din raţia alimentară pentru câteva zile şi să urmăriţi cum vă simţiţi fără de ele. Este posibil, ca în acest mod să reuşiţi să depistaţi acele produse, care vă amplifică simptomele bolii.

Pentru a-l ajuta pe medicul dietolog să vă alcătuiască corect dieta şi să monitorizeze eficacitatea tratamentului prescris, este nevoie de cât mai multă informaţie referitor la ce anume şi în ce cantităţi mâncaţi, şi cum vă simţiţi în urma consumului acestor produse.

Utilizând un jurnal veţi putea acumula, zi cu zi, informaţia despre ceea ce şi când aţi mâncat şi cum v-aţi simţit în această zi. Comparând notiţele din zilele diferite veţi putea determina, care anume produse vă provoacă agravarea simptomelor bolii şi, prin urmare, să le excludeţi din raţia alimentară a Dvs.

Analizând datele înregistrate, medicul dietolog va avea posibilitatea să estimeze dacă cantitatea alimentelor pe care le consumaţi este suficientă şi, după caz, să vă dea recomandări suplimentare.

Alimentaţia enterală şi parenterală

Alimentaţia enterală presupune introducerea unui amestec nutritiv, printr-un tub special (sondă), direct, fie că în cavitatea stomacului, fie că în intestinul subţire. Acest tub poate fi introdus în intestin sau în stomac, fie că prin nas (sonda nazogastrică), fie că printr-o mică tăietură abdominală (stomă).

În alimentaţia enterală se utilizează compoziţii speciale, echilibrate nutriţional, compuse din amestecuri de substanţe nutritive, parţial digerate. Aceste compoziţii pot avea un gust neplăcut şi, anume din această cauză, ele se introduc direct în interiorul stomacului sau în interiorul intestinului.

Necesitatea alimentaţiei enterale apare, în mare parte, în cazul pacienţilor cu o scădere esenţială în greutate, care, din cauză agravării bolii Crohn, nu pot să se alimenteze normal.

În plus la asigurarea unei cantităţi adecvate a glucidelor, a vitaminelor, a mineralelor şi a altor substanţe necesare organismului bolnavului, alimentaţia enterală poate fi aplicată în calitate de tratament al bolii Crohn. Un şir de studii clinice a arătat că, deşi eficacitatea acestui tratament este mai mică în comparaţie cu tratamentul cu hormonii glucocorticoizi, acesta este mult mai eficient în comparaţie cu placebo şi poate ajuta în cazul pacienţilor care nu pot fi trataţi cu hormonii glucocorticoizi.

Unii specialişti propun alimentaţia enterală, în calitate de tratament experimental, tuturor bolnavilor cu boala Crohn, în cazul agravării bolii.

Alimentaţia parenterală presupune introducerea substanţelor nutritive direct în sângele bolnavului (prin perfuzie). De regulă, alimentaţia parenterală se aplică în cazuri grave, în care omul, fie că nu poate să se alimenteze normal, fie că nu poate, într-un mod obişnuit, să digereze alimentele.

Remediile populare şi homeopate în cazul bolii Crohn

Cu toate că preparatele pe bază de plante şi cele homeopatice sunt larg utilizate în tratamentul colitei ulceroase şi bolii Crohn în unele ţări (în special în China şi Japonia), eficacitatea şi siguranţa acestui tratament nu este, deocamdată, studiată suficient.

În anul 2011 s-a efectuat un studiu, în cadrul căruia au fost analizate materialele publicate la acel moment referitor la utilizarea diferitelor preparate pe baza plantelor în tratamentul CUN şi al bolii Crohn. Cercetările respective au arătat că preparatele homeopate şi pe bază de plante pot fi eficiente, dar, pentru a spune acest lucru cu siguranţă, sunt necesare cercetări suplimentare.

Mai multe studii mici au arătat că administrarea probioticelor şi a suplimentelor cu acizii graşi nesaturaţi, care se conţin în uleiurile vegetale şi în grăsimea de peşte, poate fi utilă în tratamentul CUN şi al bolii Crohn, dar eficacitatea acestora, se pare, nu este prea mare.

Aşadar, la ziua de azi, nu sunt cunoscute remedii populare şi homeopatice, care ar putea fi recomandate în scopul tratamentului bolii Crohn.

Boala Crohn şi capacitatea de a concepe un copil

Mai sus, s-a menţionat deja, că boala Crohn se dezvoltă, adesea, la femei şi la bărbaţi tineri. Din aceste considerente, vom expune, în continuare, o viziune a problemei planificării sigure a sarcinii şi a problemei alăptatului la oamenii care suferă de această boală.

Capacitatea unui bărbat, care suferă de boala Crohn, de a concepe un copil

Însăşi boala Crohn nu perturbează capacitatea bărbatului de a concepe un copil, dar unele medicamente (precum Sulfacalazina, Metotrexatul), utilizate în tratamentul ei, pot reduce calitatea spermei şi, prin urmare, provoacă o infertilitate temporară a bărbatului.

Din această cauză, în perioada conceperii sarcinii, bărbatul, sub un control riguros al medicului, trebuie să întrerupă administrarea acestor medicamente. Dacă această întrerupere poate provoca agravarea maladiei, conceperea sarcinii trebuie să fie amânată pentru perioada remisiunii bolii.

De regulă, capacitatea bărbatului de a concepe un copil se restabileşte în timp de 3 luni de după oprirea administrării medicamentelor.

Atenţie!
Cu toate că Sulfasalazina şi alte medicamente, utilizate în tratamentul bolii Crohn, pot reduce capacitatea bărbatului de a concepe un copil, totuşi, administrarea acestora, în niciun caz, nu poate fi considerată ca un remediu contraceptiv sigur.

Dacă nu planificaţi conceperea unui copil în timpul apropiat, utilizaţi, neapărat, metodele sigure de contracepţie (vezi mai jos).

 

Capacitatea unei femei, care suferă de boala Crohn, de a concepe un copil

În genere, femeile care suferă de boala Crohn pot avea copii, dar şansele reale de a concepe şi de a duce sarcina cu succes, sunt în funcţie de severitatea bolii la momentul respectiv şi de tratamentul care i se aplică.

În perioada remisiunii, femeile care suferă de boala Crohn pot concepe şi naşte un copil sănătos, la fel ca şi femeile sănătoase.

În perioada agravării bolii, din cauza posibilei inflamaţii a organelor pelviene (uterul, ovarele), capacitatea de a concepe un copil poate fi redusă.

În plus la această, capacitatea femeii de a concepe un copil este redusă în cazul în care ea a suportat în trecut intervenţii chirurgicale asupra organelor abdominale. În urma intervenţiilor de acest fel, în abdomen se pot forma aderenţe, care perturbează funcţionalitatea trompelor uterine (vezi Aderenţe).

Boala Crohn şi planificarea sarcinii

Dacă suferiţi de boala Crohn şi doriţi să planificaţi un copil în timpul apropiat, acordaţi atenţie următoarelor sfaturi:

  • Cel mai reuşit este să planificaţi sarcina, fie că în perioada remisiunii bolii, fie că în cazul în care boala este bine controlată printr-un tratament.
  • Discutaţi problema conceperii sarcinii cu medicul Dvs. Medicul vă poate ajuta să alegeţi cel mai potrivit moment pentru a concepe un copil.
  • În perioada planificării şi în timpul sarcinii, este foarte important să renunţaţi la fumat. După cum s-a menţionat mai sus, fumatul poate agrava evoluţia bolii, dar şi afectează negativ dezvoltarea sarcinii.
  • Femeile cu boala Crohn pot suferi de lipsa vitaminei K şi a acidului folic (ceea ce sporeşte riscul dezvoltării malformaţiilor la făt şi poate provoca sângerări). În unele cazuri, preparatele cu vitamine, obişnuite pentru femeile gravide, nu pot compensa această lipsă. În timpul planificării sarcinii (cel mai bine până la conceperea sarcinii), discutaţi cu medicul Dvs. despre necesitatea administrării suplimentare a vitaminelor.

În ce mod sarcina influenţează evoluţia bolii Crohn?

În circa 25% de cazuri, după conceperea copilului, simptomele bolii Crohn se ameliorează, în celelalte cazuri, dimpotrivă, simptomele bolii se agravează sau rămân neschimbate. Este imposibil de prevăzut cum va influenţa sarcina dezvoltarea bolii.

În ce mod pot influenţa dezvoltarea sarcinii medicamentele utilizate în tratamentul bolii Crohn? Poate oare fi păstrată sarcina în cazul în care conceperea ei s-a produs în timpul tratamentului?

Conform studiilor, o exacerbare a bolii Crohn în urma întreruperii tratamentului prezintă un risc mai mare pentru dezvoltarea normală a sarcinii (creşte riscul avortului spontan) decât medicamentele utilizate în tratamentul bolii (cu excepţia Metotrexatului). Aşadar, în scopul păstrării sarcinii, nu se recomandă întreruperea tratamentului.

Majoritatea medicamentelor administrate în cazul bolii Crohn nu perturbează dezvoltarea normală a sarcinii.

Acţiunea Infliximabului asupra dezvoltării sarcinii nu este studiată suficient de bine. În ziua de azi nu există date sigure referitor la efectele negative ale acestui medicament asupra dezvoltării sarcinii. Există date în conformitate cu care, în scopul asigurării dezvoltării normale a sarcinii, trebuie să se utilizeze metode sigure de contracepţie de-a lungul administrării Infliximabului şi a Adalimumabului şi încă timp de 5 luni după finisarea administrării acestor medicamente. Cu toate acestea, în literatura medicală, s-au descris şi cazuri de sarcină reuşită şi de naştere a copiilor sănătoşi la mame care au administrat Infliximabul de-a lungul perioadei întregi de sarcină.

Metotrexatul nu se administrează în timpul sarcinii. Acţiunea negativă a acestuia asupra dezvoltării fătului este cunoscută cu siguranţă. În scopul eliminării depline a medicamentului din organism, se recomandă ca metodele de contracepţie să se utilizeze încă timp de 3 luni după finisarea administrării Metotrexatului.

Fiţi atenţi!

Dacă aţi rămas însărcinată în timpul administrării Metotrexatului, întrerupeţi administrarea medicamentului şi informaţi-l, imediat, despre aceasta pe medicul Dvs.

Dacă aţi rămas însărcinată în timpul administrării altor medicamente, continuaţi tratamentul, dar informaţi-l despre sarcină pe medicul Dvs. cât mai urgent.

Boala Crohn şi alăptatul

În majoritatea cazurilor, femeile cu boala Crohn, în timpul tratamentului, pot alăpta copilul. Unele studii au arătat că alăptatul poate diminua probabilitatea dezvoltării agravărilor bolii.

Dacă suferiţi de boala Crohn şi vreţi să alăptaţi copilul, discutaţi problema dată cu medicul Dvs. Nu se recomandă, în timpul alăptatului, întreruperea totală a tratamentului, deoarece aceasta poate conduce la agravarea bolii şi la necesitatea unui tratament intensiv, pe fondul căruia alăptatul va deveni imposibil.

Medicamentele care pot fi administrate în timpul alăptatului

  • Mesalazina
  • Sulfasalazina
  • Hormonii corticosteroizi (prednizolonul în doză de până la 40 mg pe zi)
  • Metronidazolul în doză de până la 200-400 mg de 3 ori pe zi, o cură

Medicamentele, efectul cărora asupra sugarilor nu este studiat suficient, dar care, teoretic, se consideră, totuşi, inofensive pentru sănătatea copilului sugaci

  • Budesonidul
  • Azatioprina şi Mercaptopurina
  • Infliximabul

Medicamentele, administrarea cărora este interzisă în timpul alăptatului

  • Metotrexatul
  • Difenoxilatul
  • Ciprofloxacina
  • Metronidazolul în doze mari (în special, sub formă de supozitoare rectale şi sub formă de injecţii)
  • Loperamidul
Este important!

Datele oferite mai sus referitor la administrarea medicamentelor în scopul tratamentului bolii Crohn, se referă doar la copiii sănătoşi, născuţi la termen şi cu greutate normală. În celelalte cazuri, posibilitatea alăptatului în timpul tratamentului bolii Crohn trebuie să fie discutată cu medicul pediatru.

Boala Crohn şi contracepţia

Se cunoaşte faptul că alegerea modului sigur de contracepţie se realizează în funcţie, fie de vârstă, fie de faptul dacă fumează sau nu persoana, fie de medicamentele administrate de către persoana respectivă, fie de starea sănătăţii acesteia.

În cazul femeilor care suferă de boala Crohn, alegerea metodei de contracepţie se face şi în funcţie, fie a gradului perturbării de asimilare a medicamentelor prin intestin, fie de necesitatea intervenţiei chirurgicale, fie de riscul trombozei, osteoporozei şi a altor maladii.

Toate riscurile specificate mai sus le poate estima adecvat numai medicul curant, care ştie toate amănuntele istoricului bolii. Din aceste considerente, înainte de a selecta metoda contracepţiei, cereţi sfatul medicului Dvs.

Prezentăm în continuare unele recomandări referitor la contracepţia eficientă şi la selectarea metodei de contracepţie în cazul persoanelor care suferă de boala Crohn.

Care sunt metodele contraceptive în cazul bolii Crohn?

Contraceptivele sub formă de comprimate orale pot fi ineficiente în cazul femeilor cu boala Crohn, fie în cazul exacerbării bolii, fie în cazul în care i s-a eliminat, în urma intervenţiei chirurgicale, o parte a intestinului subţire, fie că femeia suferă de o diaree severă sau vomită în decursul unei perioade mai mare de 24 ore.

Din cauza unui risc sporit al osteoporozei, contraceptivele sub formă de injecţii (de exemplu, acetat de medroxiprogesteron) pot fi contraindicate femeilor cu boala Crohn, în special, dacă tulburarea funcţiilor intestinului acestora este deja semnificativă.

Dispozitivul intrauterin (DIU), implanturile hormonale şi patch-urile (plasturii) hormonale le pot utiliza femeile care suferă de boala Crohn (cu condiţia că ele nu au alte contraindicaţii de utilizare a acestor metode contraceptive).

Bărbaţii care suferă de boala Crohn ar trebuie să atragă o atenţie deosebită contracepţiei în cazul în care ei administrează Metotrexatul (vezi mai sus). În astfel de situaţii, ar fi corect ca una dintre metodele sigure de contracepţie s-o folosească partenera sa.

Descrierea detaliată referitor la modul de alegere a unei metode optime de contracepţie în diferite situaţii o veţi găsi în articolul Protecţia sigură împotriva sarcinii nedorite.

La ce trebuie să atrageţi atenţie?

Această observaţie se referă precum la femei aşa şi la bărbaţi:

Dacă administraţi Metotrexatul, nu utilizaţi contraceptive de bariera (prezervative, diafragme) sau metode naturale de contracepţie (metoda calendarului, coitus interruptus). Aceste metode sunt destul de nesigure şi pot fi utilizate doar în cazurile în care sarcina, deşi e nedorită, totuşi, este acceptabilă.

Metotrexatul poate provoca la făt malformaţii congenitale severe. Din această cauză, posibilitatea unei sarcini în timpul administrării acestui medicament şi, apoi, încă timp de 3 luni de după finisarea administrării lui, trebuie să fie exclusă total.

data publicării:

Surse:

  • Medscape.com. Crohn Disease
  • Medscape.com. Crohn Disease Pathology
  • Medscape.com. Inflammatory Bowel Disease
  • Mild to moderate Crohn’s disease – defining the basis for a new treatment algorithm. W. J. Sandborn, B. G. Feagan. 2003
  • Oral 5-aminosalicylic acid for maintenance of medically-induced remission in Crohn’s disease. Anthony K Akobeng, Elizabeth Gardener. 2009
  • Traditional corticosteroids for induction of remission in Crohn’s disease. Eric I Benchimol,Cynthia H Seow,A Hillary Steinhart, Anne Marie Griffiths. 2008
  • Aminosalicylates for induction of remission or response in Crohn’s disease Wee-Chian Lim, Stephen Hanauer, 2010
  • Clinical nutrition: 6. Management of nutritional prolems of patients with Crohn’s diseas, Khursheed N. Jeejeebhoy