Explicaţia detaliată a laparoscopiei şi a hidrolaparoscopiei transvaginale: ce prezintă aceste investigaţii, cum se efectuează, cum trebuie să vă pregătiţi de ele?

Cuprins:

Ce este laparoscopia?

Laparoscopia este o metodă mai puţin traumatică de intervenţie chirurgicală şi examinare a organelor din cavitatea abdominală.

Laparoscopia se efectuează după cum urmează:

  1. Procedura se efectuează în sala de operaţie, de către medicul chirurg.
  2. Omul care este supus laparoscopiei se află sub anestezie generală. În timpul intervenţiei, el nu simte nimic.
  3. Chirurgul face mai multe incizii mici (1.5-2 cm lungime) pe pielea pacientului, iar apoi adânceşte inciziile cu o sondă boantă, pentru a nu leza organele interne.
  4. În funcţie de scopul operaţiei, tăieturile se pot face în diferite părţi ale abdomenului. De regulă, pentru o singură intervenţie se fac 3 sau 4 găuri mici.
  5. După incizia peretelui abdominal, medicul introduce în orificiile formate un tub special, prin care, apoi, se introduc instrumentele chirurgicale sterile.
  6. Prin intermediul unuia dintre tuburi, în abdomen se introduce o cantitate mică de dioxid de carbon, care se răspândeşte prin burtă şi permite inspecţia organelor interne.
  7. Prin alte tuburi, medicul introduce o cameră video şi instrumentele chirurgicale.
  8. Cu ajutorul camerei video, medicul obţine imaginea organului asupra căruia se efectuează intervenţia chirurgicală.
  9. Medicul efectuează acţiunile necesare, vizualizând imaginea pe monitor. De exemplu, în cazul pacienţilor cu colecistită, se poate înlătura vezica biliară, iar la femeile cu sarcină extrauterină, poate fi înlăturat embrionul care nu s-a ataşat în mod corespunzător.
  10. La finalizarea acţiunilor necesare, medicul elimină toate instrumentele şi pe găuri se aplică suturile.

Ce este cromotubaţia laparoscopică?

În cazurile în care medicul efectuează laparoscopia pentru a determina permeabilitatea trompelor uterine şi pentru a găsi cauzele posibile ale infertilităţii, în plus la inspecţia vizuală a trompelor uterine, în timpul laparoscopiei se poate face aşa-numita cromotubaţie (sin. cromohidrotubaţie).

Cromotubaţia (dye-test) constă în următoarele: cu ajutorul unui cateter special, medicul introduce în cavitatea uterină a femeii supuse investigaţiei o soluţie sterilă colorantă.

Dacă trompele uterine ale femeii sunt permeabile – soluţia începe să curgă din uter, prin trompele uterine, în cavitatea pelviană. Medicul poate observa acest fapt cu ajutorul sondei situate în zona pelviană. Şi invers, în ​​cazul în care trompele uterine (una sau ambele) sunt de netrecut (înfundate) – soluţia nu se scurge din uter prin trompele uterine.

Care sunt avantajele laparoscopiei, comparativ cu operaţiile convenţionale?

Principalele avantaje ale chirurgiei laparoscopice sunt:

  • Traumatismul redus al ţesuturilor, comparativ cu inciziile mai mari, necesare în cazul intervenţiilor chirurgicale convenţionale (laparotomia).
  • Recuperarea este, de mai multe ori, mai rapidă şi mai uşoară. Peste câteva ore după operaţie, pacientul poate merge şi poate singur avea grijă de sine.
  • Reducerea riscului infecţiei, al desfacerii suturilor, al formării aderenţelor, după operaţie.
  • Poate fi evitată formarea cicatricilor mari, inestetice.

În ce cazuri poate fi aplicată laparoscopia?

Chirurgia laparoscopică nu este posibilă în toate cazurile, dar este aplicabilă în cazul unui număr mare de intervenţii chirurgicale. Actualmente sunt disponibile următoarele tipuri ale laparoscopiei:

Cum trebuie să vă pregătiţi pentru efectuarea laparoscopiei?

De regulă, medicii chirurgi discută despre pregătirea pentru operaţie cu fiecare pacient în parte.

Medicii, în general, recomandă:

  • Să renunţaţi la mâncare şi apă cu cel puţin 8 ore înainte de operaţie
  • Să vă radeţi pe abdomen (în cazul bărbaţilor)
  • Cu câteva ore înainte de operaţie, să efectuaţi o clismă (în unele cazuri).

Înainte de operaţie, neapărat spuneţi medicului dumneavoastră ce medicamente administraţi. Unele medicamente (cum ar fi aspirina, contraceptivele orale), pot afecta coagularea sângelui şi, prin urmare, sunt absolut contraindicate înainte de laparoscopie.

Complicaţiile şi consecinţele posibile ale laparoscopiei

Complicaţiile în urma laparoscopiei apar foarte rar.

Majoritatea persoanelor supuse laparoscopiei suportă această intervenţie foarte bine şi se recuperează rapid. Discutaţi neapărat cu medicul despre modul în care se va efectua operaţia şi rugaţi-l să vă explice riscurile posibile în cazul Dvs.

Cazurile în care trebuie să vă adresaţi neapărat medicului

Înaintea de vă externa din spital, medicul trebuie să vă spună când aveţi nevoie să reveniţi pentru o re-examinare sau pentru îndepărtarea suturilor.

Cât mai curând posibil, adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă, după ce reveniţi acasă, vi se manifestă:

  • Creşterea temperaturii corpului peste 38 C, frisoane
  • Leşin (pierderea cunoştinţei)
  • Dureri abdominale severe, greaţă, vărsături, care nu se opresc pentru mai multe ore
  • Umflare severă, abces sau roşeaţă în zona rănilor chirurgicale
  • Sângerare din rană
  • Aţi observat că vă este greu să urinaţi sau nu mai aveţi urină deloc.

Recuperarea după laparoscopie

De regulă, recuperarea după laparoscopie se produce în termen de câteva zile, adică, mult mai rapid decât după intervenţiile chirurgicale convenţionale, în care se efectuează o incizie mare.

În unele cazuri, puteţi merge acasă în aceeaşi zi după operaţie.

După laparoscopie ar putea să vă deranjeze:

Durerile în zona rănilor postoperatorii şi în abdomen

După laparoscopie, în zonele inciziilor, puteţi avea dureri severe, care se amplifică la mişcare. Acest lucru este firesc. De obicei, aceste dureri nu au nevoie de tratament special. Dacă Dvs. suportaţi greu durerea, spuneţi medicului dumneavoastră – el vă va prescrie analgezice.

De asemenea, după laparoscopie, pot exista dureri în mijlocul abdomenului, dureri în abdomenul inferior (în zona uterului şi a ovarelor), dureri în zona lombară. De regulă, aceste boli dispar în 2-3 zile. Pentru a reduce durerea, încercaţi să vă odihniţi mai mult timp. Dacă durerea devine de nesuportat – adresaţi-vă medicului dumneavoastră, deoarece acest lucru poate fi un semn al complicaţiilor postoperatorii.

Balonarea, greaţa, slăbiciunea

Balonarea, adesea, se manifestă după diverse intervenţii chirurgicale, inclusiv, după laparoscopie. Pentru a elimina balonarea, în primele zile de după laparoscopie, se recomandă să administraţi medicamente pe bază de simeticonă.

De asemenea, după laparoscopie sunt posibile slăbiciunea, greaţa uşoară, lipsa poftei de mâncare, nevoia frecventă de a urina. De obicei, aceste simptome dispar rapid, în termen de 2-3 zile, şi nu necesită niciun tratament.

Suturile după laparoscopie

Inciziile realizate în timpul intervenţiei chirurgicale laparoscopice, se vindecă rapid şi, de obicei, fără complicaţii. Îndepărtarea suturilor este posibilă la a 10-a – a-14-a zi după intervenţia chirurgicală, sau chiar mai devreme.

În primele câteva luni, în locul inciziilor pot rămâne cicatrici mici, purpurii, care, în următoarele câteva luni, se estompează şi devin puţin vizibile.

Dieta după laparoscopie

În termen de câteva ore sau întreaga zi după laparoscopie se recomandă să vă abţineţi de la consumul alimentelor. Puteţi bea apă minerală plată (negazată).

În a 2-a şi a 3-a zi, puteţi începe alimentarea cu produse uşor digerabile: chefir degresat, iaurt, biscuiţi, supă, carne slabă, peşte, orez.

În următoarele zile, în funcţie de starea de sănătate, puteţi reveni la un regim alimentar normal.

Înainte de a vă întoarce acasă, discutaţi cu medicul Dvs. dieta postoperatorie.

Activitatea fizică după laparoscopie

În decurs de 2-3 săptămâni după laparoscopie ar trebui să vă abţineţi de la orice activităţi fizice şi sportive. Mai târziu este posibilă revenirea treptată la activitatea fizică normală.

Relaţii sexuale după laparoscopie

Reluarea relaţiilor sexuale după laparoscopie este posibilă în termen de 1-2 săptămâni după intervenţia chirurgicală. Cu toate acestea, discutaţi această problemă cu medicul dumneavoastră dacă aţi avut o intervenţie efectuată pe motivul bolilor ginecologice.

Restabilirea ciclului menstrual şi eliminările vaginale după laparoscopie

După laparoscopie, efectuată pentru tratamentul bolilor ginecologice, pot apărea eliminări sărace, sangvinolente sau mucoase, din vagin, care pot persista timp de 1-2 săptămâni. Asemenea eliminări vaginale nu trebuie să provoace îngrijorare.

Adresaţi-vă neapărat medicului dumneavoastră dacă, după laparoscopie, aveţi sângerări vaginale abundente. Astfel de eliminări pot fi un semn al sângerării interne.

După laparoscopie este posibilă întârzierea menstruaţiei – de la câteva zile până la câteva săptămâni. Acest lucru nu ar trebui să provoace îngrijorare. Recomandări suplimentare referitor la acest subiect sunt prezentate în articolul Întârzierea menstruaţiei.

Planificarea sarcinii după laparoscopie

Laparoscopia este adesea utilizată în ginecologie pentru diagnosticarea şi pentru tratamentul diferitelor boli, care sunt însoţite de infertilitate (endometrioză, miom, aderenţe în cavitatea abdominală, chisturi ovariene, sindromul ovarului polichistic, reconstrucţia trompelor uterine, etc.). Planificarea sarcinii este posibilă după doar câteva luni de la intervenţia reuşită.

Datorită faptului că, în cele mai multe cazuri, tratamentul nu se limitează doar la intervenţia chirurgicală, dar presupune şi administrarea diferitelor medicamente care pot afecta capacitatea femeii de a concepe, tactica planificării sarcinii o poate determina doar medicul curant, care cunoaşte istoricul bolii femeii.

Şansele de sarcină, după laparoscopie, depind de cauzele infertilităţii care au existat înainte de tratament, precum şi de eficacitatea tratamentului efectuat.

Hidrolaparoscopia transvaginală

Mai jos vom prezenta răspunsurile la întrebări de bază legate de hidrolaparoscopia transvaginală.

Ce este hidrolaparoscopia transvaginală?

Hidrolaparoscopia transvaginală (THL) este un test care permite medicilor să vizualizeze zona uterului, anexele uterine şi peretele pelvian.

Aşa cum se va prezenta detaliat mai jos, în timpul THL, medicul, printr-o mică incizie în peretele vaginului, introduce în cavitatea pelviană a femeii o sondă subţire, care permite vizualizarea tuturor organelor interne din această zonă şi realizarea micro-intervenţiilor chirurgicale, dacă este necesar.

În cazurile în care, odată cu hidrolaparoscopia transvaginală, se efectuează salpingoscopia şi histeroscopia, examinarea se numeşte fertiloscopie. Această denumire se datorează faptului că investigaţia le permite medicilor să determine cauzele posibile ale infertilităţii (adică, afectarea fertilităţii femeii), care pot fi asociate cu uterul, cu trompele uterine, cu ovarele şi cu zona pelviană.

O explicaţie detaliată a cauzelor infertilităţii şi răspunsurile la întrebările de bază legate de dificultatea de a concepe un copil, sunt prezentate în articolul Explicaţia infertilităţii.

Cum se efectuează hidrolaparoscopia transvaginală?

Hidrolaparoscopia transvaginală se efectuează, după cum urmează:

După introducerea în vagin a extensorului, medicul ginecolog injectează anestezic în zona colului uterin şi în partea finală a vaginului. Odată ce începe să acţioneze medicamentul, medicul face o incizie mică (4 mm) în peretele vaginului. Prin aceasta incizie, medicul introduce în zona pelviană a femeii o sondă subţire, pe capătul căreia este o cameră video şi o sursă de lumină. Sonda poate avea, de asemenea, canale suplimentare pentru introducerea instrumentelor de microchirurgie.

Pentru a obţine o mai bună vizualizare a uterului şi a anexelor uterine, medicul introduce în cavitatea bazinului (prin sondă), o cantitate mică de soluţie salină, care separă uterul şi anexele lui de la ansele intestinului şi de la peretele pelvian. Anume acesta este motivul pentru care procedura este numită hidrolaparoscopie – adică, examinarea abdomenului (laparoscopie), cu utilizarea lichidului (hidro).

În total, în timpul examinării, medicul poate introduce în cavitatea pelviană circa 400-600 ml de lichid. După finisarea testului, o parte a lichidului este pompată în afară, lichidul rămas treptat este resorbit.

În timpul examinării, medicul poate introduce sonda în zona trompelor uterine (aceasta se numeşte salpingoscopia) pentru a vizualiza structura lor.

De asemenea, în timpul examinării, medicul poate introduce o sondă specială în uter (această procedură se numeşte histeroscopia). În timpul histeroscopiei, medicul are posibilitatea de a examina uterul şi de a preleva fragmente ale endometrului pentru efectuarea analizei ulterioare (biopsia endometrială).

Adesea, în timpul histeroscopiei, medicii, utilizând o sondă, pompează în uter o mică cantitate de lichid colorat, pentru a vedea dacă acesta trece prin trompele uterine (această procedură se numeşte cromotubaţia). Dacă lichidul se scurge din uter în cavitatea pelviană – trompele uterine sunt permeabile.

După terminarea examinării, medicul scoate sonda din cavitatea pelviană. Tăietura efectuată pe peretele din spate al vaginului, de obicei, nu se suturează. Aceasta se vindecă de la sine, în termen de câteva zile după test.

Este oare hidrolaparoscopia transvaginală o procedură dureroasă? Acest test se efectuează sub anestezie generală?

Majoritatea femeilor evaluează durerea hidrolaparoscopiei transvaginale la 4,2 puncte pe o scară de 10 puncte. Peste 90% dintre femeile care au suferit THL, au spus că, dacă ar fi necesar, ele ar fi de acord să se supună din nou acestei investigaţii.

De regulă, pentru efectuarea THL se utilizează anestezia locală, ceea ce înseamnă că, înainte de examinare, medicul face injecţii de anestezic în zona colului uterin şi a peretelui vaginal, prin care va trece sonda.

Cu toate acestea, în unele clinici, odată cu anestezie locală, se utilizează şi o anestezie intravenoasă de scurtă durată, care elimină practic totalmente disconfortul şi amintirile despre tot ce s-a întâmplat în timpul investigaţiei.

Observaţiile clinice arată că, în cursul hidrolaparoscopiei transvaginale, femeile simt aproape aceeaşi durere ca şi în timpul histerosalpingografiei, dar durerea dispare mult mai rapid după THL decât după histerosalpingografie.

Care sunt avantajele hidrolaparoscopiei transvaginale în comparaţie cu alte examene ginecologice, concepute pentru a identifica posibilele cauze ale infertilităţii?

Pentru diagnosticul posibilelor cauze ale infertilităţii, medicii pot utiliza nu numai hidrolaparoscopia transvaginală, dar şi alte studii, cum ar fi histerosalpingografia, laparoscopia convenţională, histeroscopia.

Cercetările clinice, în cadrul cărora a fost realizată studierea eficacităţii şi a siguranţei hidrolaparoscopiei transvaginale (fertiloscopiei) au arătat că:

  • Acest test este aproape la fel de eficace, în ceea ce priveşte identificarea practicabilităţii trompelor uterine, ca şi histerosalpingografia, dar, spre deosebire de ea, permite medicilor să identifice unele cauze, destul de răspândite, ale infertilităţii, cum ar fi endometrioza şi aderenţele în zona pelviană, care sunt “invizibile” în cazul histerosalpingografiei;
  • În timpul THL, medicii au posibilitatea să efectueze salpingoscopia (adică, să vizualizeze direct partea interioară a trompelor uterine), ceea ce este foarte important pentru verificarea practicabilităţii trompelor uterine;
  • Rezultatele THL sunt aproape la fel de precise ca şi rezultatele laparoscopiei convenţionale. În plus, ca şi laparoscopia convenţională, THL permite efectuarea unor mini-intervenţii chirurgicale (îndepărtarea chisturilor ovariene, cauterizarea focalelor endometriozei, disecţia aderenţelor, etc.). În comparaţie cu laparoscopia convenţională, THL este asociată cu un risc mai mic al complicaţiilor şi nu necesită o anestezie obligatorie. THL se poate efectua ambulatoriu, adică, pentru realizarea acestei investigaţii, nu trebuie să vă internaţi la spital.

În legătură cu avantajele enumerate mai sus, în prezent, mulţi experţi recomandă femeilor să înceapă screening-ul pentru infertilitate nu cu efectuarea histerosalpingografiei, ci cu THL.

Care sunt complicaţiile şi consecinţele posibile în timpul şi după hidrolaparoscopia transvaginală?

De regulă, hidrolaparoscopia transvaginală este foarte bine tolerată şi nu provoacă nicio consecinţă gravă.

În prezent, sunt publicate rezultatele unor studii clinice semnificative, în care a fost monitorizată siguranţa THL. Aceste studii au arătat că, în 1,35-0,25% de cazuri, în timpul THL, medicii pot deteriora peretele intestinal, dar, de regulă, leziunile se vindecă de la sine şi necesită doar administrarea antibioticelor pentru a preveni infecţia.

Cât de exacte sunt rezultatele hidrolaparoscopiei transvaginale în identificarea cauzelor infertilităţii şi în determinarea probabilităţii de a concepe un copil?

Un studiu, în care 36 femei cu infertilitate au fost examinate cu hidrolaparoscopia transvaginală şi, pe baza rezultatelor, au primit consiliere cu privire la cea mai bună metodă de concepţie, a arătat că în grupul femeilor cărora li s-a recomandat să continue să încerce de a concepe în mod natural, incidenţa sarcinii a fost de 87, 5%, iar în rândul femeilor cărora li s-au recomandat metodele auxiliare, incidenţa sarcinii a fost de aproximativ 46%.

Rezultatele acestui studiu indică faptul că THL (fertiloscopia) poate oferi medicilor o bună oportunitate de a evalua capacitatea unei femei de a concepe şi de a da recomandări corecte referitor la rezolvarea acestei probleme.

Cum trebuie să vă pregătiţi pentru hidrolaparoscopie transvaginală? La ce lucruri trebuie să atrageţi atenţia după acest sondaj?

Recomandările cu privire la pregătirea pentru THL, la ceea ce se poate şi ce nu se poate face după această investigaţie, precum şi explicaţii referitor la cazurile în care trebuie să vă adresaţi medicului, sunt aceleaşi ca şi în cazul laparoscopiei, şi acestea au fost descrise în detaliu în punctele referitoare la laparoscopie.

data publicării: