Îndepărtarea amigdalelor (amigdalectomia, "extirparea glandelor") la copii şi la adulţi. Răspunsuri la cele mai importante întrebări.

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 16 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți-ne părerea dvs.

Apreciere medie: 4.5. Pe baza a 2 voturi.
Se încarcă...

Cuprins:

Amigdalele („glandele”) trebuie îndepărtate obligatoriu? Cum pot evalua argumentele „pro” şi „contra” acestei intervenţii chirurgicale?

Dragi cititori, în acest articol am încercat să vă oferim răspunsuri la întrebările principale privind îndepărtarea amigdalelor palatine (a glandelor), la copii şi la adulţi.

Deoarece această operaţie este indicată, cel mai frecvent, copiilor, cele mai multe răspunsuri în acest articol privesc întrebările care pot să-i intereseze pe părinţi, ai căror copii urmează să fie operați la recomandarea medicilor.

Cum să-mi dau seama dacă amigdalele trebuie îndepărtate?

«Bună ziua! Fiul meu are 4 ani. În ultimul an, a suferit de mai multe ori de amigdalită. De câteva ori am consultat medicul ORL-ist şi de fiecare dată acesta spunea că amigdalele sunt foarte mărite şi că acestea ar trebui extirpate.

Mă îngrozește doar ideea că copilul meu trebuie să suporte o intervenţie chirurgicală. Am auzit că e foarte dureroasă şi nu-mi pot imagina cum ar putea-o suporta.

Pe de altă parte, medicul spune că, dacă nu îndepărtăm amigdalele, copilul se va îmbolnăvi, în viitorul apropiat, tot mai des şi mai des şi că ar putea avea, din această cauză, probleme cardiace sau renale.

Spuneţi-mi, dacă trebuie, într-adevăr, să înlăturăm amigdalele, în cazul în care copilul, deseori, suferă de angină şi are amigdalele mărite? Dacă, într-adevăr, există riscul de complicaţii, ce se va întâmpla în cazul în care vom renunţa la intervenție?

Mulţumesc anticipat, Natalia.

Pentru a formula răspunsurile la întrebările de mai sus, am cercetat studiile ştiinţifice publicate în ultimii ani în revistele medicale din străinătate destinate profesioniştilor.

În baza acestor date, se poate concluziona că amigdalectomia (altfel spus, îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor) nu este singura opţiune în cazul în care persoana suferă deseori de angină sau de dureri în gât şi că intervenţia chirurgicală nu este întotdeauna necesară.

Mai mult, am găsit date care indică asupra faptului că amigdalectomia nu garantează recuperarea integrală a persoanei bolnave, iar, în unele situaţii, poate prezenta un risc chiar mai mare decât problema însăși, care urmează să fie soluționată prin intervenție chirurgicală.

Evaluând necesitatea amigdalectomiei, medicii, de obicei, iau în considerare următoarele lucruri:

  1. Cât de grav evoluează un episod de amigdalită la persoana bolnavă? Ce simptome însoţesc amigdalita (febră, înroşirea gâtului, amigdalele mărite, prezenţa puroiului pe amigdale, mărirea ganglionilor limfatici la nivelul gâtului)?
  2. Cât de des, în ultimii ani, amigdalita a prezentat agravări?
  3. Care sunt rezultatele de laborator obținute în urma frotiului faringian? Este sau nu depistat streptococul hemolitic de grup A?
  4. Are bolnavul rude care suferă de boli reumatice ale inimii sau de glomerulonefrită?

Dacă aveţi de gând să consultaţi medicul ORL pentru a discuta despre nevoia intervenţiei chirurgicale, adunaţi cât de multe informaţii relevante. Cu cât mai exacte şi mai complete vor fi informaţiile pe care le veţi oferi medicului dvs., cu atât mai exactă va fi decizia acestuia privind necesitatea efectuării intervenţiei chirurgicale.

Mai jos vom arăta modul în care specialiştii recomandă, în funcţie de răspunsurile pe care le obțin la aceste întrebări, îndepărtarea sau păstrarea amigdalelor.

Cazurile când aveţi nevoie de intervenţie chirurgicală pentru a îndepărta amigdalele şi când nu ar trebui să amânaţi decizia

În cadrul cercetărilor ştiinţifice s-a constatat că efectuarea amigdalectomiei este cu adevărat necesară:

  • Dacă la persoana bolnavă, în timpul unui episod de amigdalită ordinar, s-a dezvoltat tromboza venei jugulare sau s-a produs septicemia (intoxicarea sângelui);
  • Dacă persoana bolnavă are rude care au avut complicaţii cardiace sau renale legate de streptococul betahemolitic de grup A;
  • Dacă amigdalita evoluează, de fiecare dată, foarte greu (fiind însoțită de febră înaltă, de supuraţia severă a amigdalelor, de dureri severe în gât);
  • Dacă episoadele de amigdalită evoluează greu, iar persoana bolnavă este alergică la antibiotice, ceea ce face periculoasă utilizarea acestor medicamente;
  • Dacă, în timpul amigdalitei, la persoana bolnavă s-a format un abces în gât (detaliile cu privire la ceea ce sunt abcesele în gât, le puteţi găsi în articolul Abcesele peritonzilare).

De asemenea, îndepărtarea amigdalelor poate fi soluţia potrivită:

  • În cazul în care, la copil (sau la adult), s-au înregistrat peste 7 episoade de amigdalită pe parcursul anului trecut;
  • În cazul în care, în ultimii 2 ani, la copil (sau la adult), s-au înregistrat peste 5 episoade de amigdalită pe parcursul fiecărui an;
  • În cazul în care, în ultimii 3 ani, la copil (sau la adult), s-au înregistrat peste 3 episoade de amigdalită pe parcursul fiecărui an;

şi dacă fiecare episod de amigdalită este însoţit de cel puţin unul dintre următoarele simptome:

  • creşterea temperaturii corporale peste 38,3ºC;
  • umflare puternică a ganglionilor limfatici cervicali;
  • apariţia depunerilor de puroi pe amigdale;
  • se detectează streptococul betahemolitic de grup A.

Se consideră că, în toate situaţiile descrise, riscul asociat operaţiei de îndepărtare a amigdalelor (riscurile asociate amigdalectomiei vor fi discutate mai jos) este mult mai mic decât riscul de complicaţii ale bolii.

Efectuarea amigdalectomiei poate fi, de asemenea, recomandată și ca soluţie optimă în cazul aşa-numitului sindrom PFAPA. Sindromul PFAPA apare predominant la copiii sub 5 ani şi este o caracteristică a evoluției amigdalitei. În cazul acestui sindrom, episoadele de amigdalită se repetă foarte des, cu un interval de 3-6 săptămâni, şi sunt însoţite de o creştere a temperaturii corpului, de dureri în gât, de umflarea ganglionilor limfatici cervicali şi de stomatită aftoasă.

Sindromul PFAPA se tratează medicamentos cu preparate antihistaminice (de exemplu, suprastin) şi cu hormoni corticosteroizi; totuşi, pe fundalul acestui tratament, episoadele amigdalitei pot deveni mai frecvente.

Două studii mai mici au dovedit eficacitatea amigdalectomiei în cazul sindromul PFAPA, dar îmbunătăţirea stării sănătății a avut loc, peste un timp, şi la o parte din copiii din grupul de control, la care amigdalele nu au fost îndepărtate.

Experţii adesea recomandă efectuarea amigdalectomiei şi în cazul tulburărilor neuropsihiatrice autoimune la copii (PANDAS), care sunt asociate  infecţiilor streptococice, dar, în cazul acestor afecţiuni, eficienţa procedurii respective nu a fost deocamdată dovedită.

Îndepărtarea amigdalelor poate să amelioreze durerile în gât și să le facă mai rare? Angina poate reapărea după amigdalectomie?

Observaţiile clinice asupra copiilor care au suferit o intervenţie chirurgicală de îndepărtare a amigdalelor au arătat că majoritatea copiilor, în urma amigdalectomiei, încep să se simtă mult mai bine: amigdalita (altfel spus, episoadele de inflamaţie a amigdalelor) nu mai apare, iar episoadele de dureri în gât se produc mult mai rar.

Amigdalectomia nu poate rezolva totalmente problema durerilor în gât. După cum ştiţi, durerea în gât poate fi cauzată nu doar de amigdalită, ci şi de faringită (inflamaţia mucoasei faringelui din apropierea amigdalelor). Probabilitatea de a dezvolta faringită după îndepărtarea amigdalelor nu se reduce, astfel încât, în ​​timpul următoarei răceli durerile în gât pot apărea din nou.

În cadrul unor studii, s-a constatat că, în cazul în care, înainte de amigdalectomie, copiii acuzau dureri în gât, în medie, 21 de zile pe an, după operaţie, numărul total de zile s-a redus până la 10-12 (cu excepţia celor 5-7 zile de dureri severe în gât apărute în urma intervenţiei chirurgicale).

Datele unui studiu ceva mai mic sugerează că amigdalectomia este o soluţie bună pentru problema anginelor frecvente şi a durerilor în gât la adulţi. S-a constatat că, în primele 5-6 luni după amigdalectomie, frecvenţa şi durata durerilor în gât se reduce considerabil. Cu toate acestea, efectul amigdalectomiei asupra sănătăţii adulţilor nu este studiat pentru intervale mai lungi de timp.

Cazurile în care puteţi să nu vă grăbiţi să îndepărtaţi amigdalele. Poate copilul să se vindece fără intervenţie chirurgicală?

Experţii recomandă amânarea amigdalectomiei pentru 12 luni şi monitorizarea stării sănătății copilului în acest răstimp, dacă:

  • De-a lungul ultimelor 12 luni, copilul a avut mai puţin de 7 episoade de amigdalită;
  • În ultimii 2 ani, copilul a avut mai puţin de 5 episoade de amigdalită pe an.
  • În ultimii 3 ani, copilul a avut mai puţin de 3 episoade de amigdalită pe an.

Aceste recomandări se bazează pe datele unor studii mari care au arătat că, în condiţiile de mai sus, șansele de vindecare spontană a copilului, timp de un an, fără intervenţii chirurgicale, este foarte mare.

În special, s-a constatat că, printre copiii care sunt pe lista de aşteptare a intervenţiei chirurgicale de îndepărtare a amigdalelor, de multe ori, se atestă cazuri de recuperare fără tratament (cu alte cuvinte, durerile în gât şi episoadele de angină devin mai puţin frecvente). După o aşteptare de 9 -11 luni, de la 20% până la 50% din copii, conform datelor unor studii diferite, nu mai au nevoie de intervenție chirurgicală.

Observarea stării sănătății copilului (tactica expectativă) nu înseamnă că următorul episod de angină nu ar trebui tratat. Dimpotrivă, în cazul fiecărui episod de faringită sau de amigdalită, copilului i se prescrie tratament medicamentos, descris în detaliu în articolul Tratamentul amigdalitei.

Dacă, în cazul dumneavoastră, medicul v-a indicat să monitorizaţi starea copilului, încercaţi să documentaţi cu atenţie toate episoadele de amigdalită şi de dureri în gât de-a lungul întregii perioade de observaţie. Documentarea este mult mai de încredere decât amintirile şi vă ajută să întocmiți un plan de tratament după încheierea perioadei de observație.

Este adevărat că, dacă nu îndepărtăm amigdalele, la copil se pot dezvolta complicaţii la inimă, rinichi sau articulaţii?

În cadrul cercetărilor ştiinţifice, savanţii nu au reuşit să confirme că îndepărtarea amigdalelor, într-adevăr, reduce riscul dezvoltării la copii a complicaţiilor cardiace, renale sau articulare, asociate infecţiilor streptococice faringiene.

Descrierea detaliată a tratamentului care ajută, cu adevărat, la reducerea probabilităţii acestor complicaţii este prezentată în articolul Infecţiile streptococice ale gâtului.

Îndepărtarea amigdalelor contribuie la remedierea problemei mirosului neplăcut din gură?

După cum ştiţi, amigdalele sunt compuse din ţesut lax, în pliurile căruia se pot dezvolta colonii de bacterii ce descompun resturile alimentare,  eliminând gaze cu miros neplăcut.

Din acest motiv, amigdalele pot fi, într-adevăr, asociate respiraţiei urât mirositoare.

Dat fiind că, în afară de amigdale, respiraţia urât mirositoare poate fi provocată și de alte cauze, experţii recomandă să încercaţi toate celelalte modalități de soluționare a acestei probleme şi numai în cazul în care niciuna dintre acestea nu ajută, să îndepărtați amigdalele.

Recomandări detaliate privind remedierea problemei mirosului neplăcut al gurii sunt prezentate în articolul Respiraţia urât mirositoare.

Este necesar să îndepărtez amigdalele dacă acestea sunt constant mărite?

Amigdalectomia poate fi o soluţie bună pentru copiii pe care amigdalele mărite îi împiedică să respire.

Recomandări detaliate referitor la această problemă sunt prezentate în articolul Descrierea problemei amigdalelor constant mărite.

La ce vârstă este mai indicată intervenţia chirurgicală de înlăturare a amigdalelor?

Nu există recomandări exacte cu privire la vârsta optimă pentru efectuarea amigdalectomiei.

În acest sens, dacă trebuie să luaţi o decizie referitor la efectuarea intervenţiei chirurgicale, trebuie să ţineţi cont nu atât de vârsta copilului, cât de existenţa unei nevoi reale a amigdalectomiei.

În cazul în care, la copilul dumneavoastră, boala se dezvoltă agresiv şi există alţi factori care sporesc riscul de complicaţii (vezi mai sus Cazurile când aveți nevoie de intervenție chirurgicală pentru a îndepărta amigdalele și când nu ar trebui să amânați decizia), este mai bine să efectuați amigdalectomia la prima posibilitate.

Pe de altă parte, dacă efectuarea amigdalectomiei poate fi amânată (vezi mai sus Cazurile în care puteți să nu vă grăbiți să îndepărtați amigdalele. Poate copilul să se vindece fără intervenție chirurgicală?), este mai bine ca operaţia să aibă loc abia peste cel puţin un an. Dacă, în această perioadă, copilul nu se va recupera, atunci, devenind mai matur, cel puțin va suporta mai uşor perioada postoperatorie, iar dvs. vă va fi mai uşor să-l îngrijiți.

Ar trebui efectuată intervenţia chirurgicală în cazul în care a fost depistat streptococul hemolitic de grup A?

În momentul de faţă, nu se ştie dacă îndepărtarea amigdalelor ajută la remedierea problemei determinate de colonizarea gâtului cu streptococul betahemolitic. Din acest motiv, în loc de amigdalectomie, medicii recomandă tratamentul cu antibiotice, aşa cum este descris în articolul despre infecţiile streptococice faringiene.

Îndepărtarea amigdalelor este periculoasă? Care sunt complicaţiile şi consecinţele posibile în timpul şi după amigdalectomie?

Ce se poate întâmpla în timpul sau după intervenţia chirurgicală?

Deși majoritatea amigdalectomiilor decurg fără probleme şi conduc la recuperare deplină, în unele cazuri, în timpul intervenţiei chirurgicale sau după aceasta, pot apărea unele complicaţii serioase.

În special, în timpul intervenţiei şi la scurt timp după aceasta, sunt posibile:

  • Dezvoltarea edemului laringelui cu apariţia riscului de sufocare;
  • Hemoragia masivă;
  • Aspiraţia sucului gastric şi dezvoltarea ulterioară a pneumoniei;
  • Tromboza venei jugulare;
  • Stop cardiac.

Aceste complicaţii sunt foarte rare, dar, în cazurile în care apar, amenință cu adevărat viaţa pacientului supus intervenţiei chirurgicale.

Potrivit unui studiu statistic, realizat recent în Marea Britanie, intervenţiile chirurgicale de îndepărtare a amigdalelor pot conduce la deces în 1 caz din 34000.

Hemoragia de după amigdalectomie apare la aproximativ 1-5% din oamenii operați de amigdalectomie. Sângerarea poate fi destul de severă şi poate conduce la o pierdere mare de sânge. De obicei, în asemenea cazuri, persoana necesită o intervenţie chirurgicală repetată sub anestezie generală, precum şi o transfuzie de sânge de la un donator.

Totodată, extrem de rar, în timpul intervenției, pot avea loc:

  • Deteriorarea dinţilor;
  • Arsuri la nivelul buzelor, ochilor;
  • Leziuni la nivelul gâtului, laringelor, palatului moale;
  • Fractură a maxilarului inferior;

După operaţie se poate dezvolta:

  • Alterarea simțului gustativ;
  • Dureri persistente în gât.

Este adevărat că, după îndepărtarea amigdalelor, oamenii răcesc mai uşor şi se îmbolnăvesc mai des de bronşită?

Mulţi dintre părinţii copiilor programaţi pentru amigdalectomie sunt îngrijoraţi că, după operaţie, copilul lor va fi lipsit de funcţia de protecţie a amigdalelor şi, prin urmare, se va îmbolnăvi mai des de bronşită şi de alte infecţii ce se vor transmite mai uşor de la gât la nivelul tractului respirator inferior.

Căutând date ştiinţifice referitoare la amigdalectomie, nu am reuşit să găsim niciun argument care ar susţine acest punct de vedere.

În acest sens, putem conchide că afirmaţia potrivit căreia, după îndepărtarea amigdalelor, omul s-ar îmbolnăvi mai des de bronşită şi de alte infecţii ale căilor respiratorii, este neîntemeiată.

Cum trebuie să vă pregătiţi pentru amigdalectomie?

Pregătirea pentru amigdalectomie constă în următoarele: cu câteva zile înainte de operaţie, medicul vă va indica analiza generală a sângelui, testul de coagulare (pentru a se asigura că sângele conţine suficiente trombocite şi proteine ​​implicate în oprirea hemoragiilor) şi cardiograma.

Va trebui să veniţi la spital cu o zi înainte de intervenţia chirurgicală.

Seara, înainte de operaţie, nu veți avea voie să mâncaţi, dar veți putea bea apă.

În dimineața dinaintea operaţiei nu aveți voie nici să mâncaţi și nici să beţi apă.

Cum anume efectuează chirurgul amigdalectomia? Prin ce diferă între ele metodele şi tehnicile de amigdalectomie?

Amigdalectomia este o intervenţie chirurgicală majoră, prin urmare, se efectuează în conformitate cu regulile chirurgiei moderne, într-o sală de operaţii utilată cu echipamente speciale.

Înainte de operaţie, pacientul este îmbrăcat în haine sterile de unică folosinţă.

În funcţie de metoda de extirpare a amigdalelor, se disting amigdalectomia sau ablația „la rece” şi ablația amigdalelor prin ardere/ cauterizare.

În cazul ablației „la rece”, amigdalele sunt îndepărtate cu ajutorul instrumentelor chirurgicale (un bisturiu sau cu un fel de cârlig) care permit separarea amigdalelor de ţesuturile adiacente. În timpul intervenţiei chirurgicale, vasele de sânge sunt tăiate. Acest lucru conduce la o uşoară sângerare care se oprește fie cu ajutorul unui burete hemostatic special, fie prin legarea manuală a vaselor sangvine.

Șansele de a face o hemoragie peste câteva zile după intervenţia chirurgicală, în cazul amigdalectomiei „la rece”, este mai mică decât în cazul îndepărtării amigdalelor prin „ardere”.

În cazul ablației amigdalelor prin cauterizare se folosesc instrumentele speciale care creează un flux de căldură ce taie şi cauterizează ţesutul amigdalelor.

Principalul avantaj al acestor, ultime, metode de îndepărtare a amigdalelor constă în faptul că, în timpul intervenţiei, vasele deteriorate sunt cauterizate și, prin urmare, hemoragia este mai redusă decât în cazul amigdalectomiei „la rece”.

Totuşi, procesul de vindecare a rănilor după amigdalectomia prin „ardere” este mai lent, deoarece, în timpul operaţiei, se deteriorează ţesutul adiacent, ceea ce nu se întâmplă în cazul ablației la rece. Mai mult, în cazul amigdalectomiei prin cauterizare, riscul de sângerare, la câteva zile după operaţie, este ceva mai mare.

Metodele de îndepărtare a amigdalelor prin cauterizare includ:

  • Ablația cu laser a amigdalelor (amigdalectomia laser), în care, în calitate de instrument chirurgical, este utilizat un tub ce emite raze laser.
  • Amigdalectomia cu radiofrecvenţă, în care, pentru a îndepărta ţesuturile amigdalelor, se utilizează un emiţător de unde scurte.
  • Amigdalectomia cu plasmă (coblaţie), în care, pentru a îndepărta amigdalele, se utilizează un fascicul de gaz ionizat.
  • Amigdalectomia cu ultrasunete, în care, pentru a îndepărta amigdalele, se utilizează emiţătoarele puternice de ultrasunete.

Fiecare dintre aceste tehnici are avantajele şi dezavantajele sale, dar, în general, cam aceeaşi eficacitate şi siguranţă.

În unele clinici, în timpul amigdalectomiei, pacienţilor (inclusiv copiilor) li se introduce intravenos o injecţie cu dexametazon. Dexametazonul este un hormon glucocorticoid. Aceasta contribuie la reducerea riscului de greaţă şi de vărsături în urma intervenţiei chirurgicale şi reduce intensitatea durerilor în gât în primele zile de după amigdalectomie.

Cu toate că dexametazonul este un medicament din grupul hormonilor steroizi, utilizarea cărora se asociază unor efecte secundare grave, o singură injecţie a medicamentului nu provoacă complicaţii şi nu există nicio relatare cu privire la efectele negative ale tratamentului de acest tip.

Amigdalectomia este dureroasă? Intervenţia chirurgicală decurge sub anestezie generală?

Fără anestezie, amigdalectomia este foarte dureroasă; din aceste considerente, în timpul acestei operaţii, se utilizează obligatoriu anestezie.

De obicei, medicii efectuează o anestezie combinată: mai multe injecţii cu medicamente anestezice în ţesutul amigdalelor + injectarea intravenoasă a medicamentelor care induc o stare de somn superficial (anestezie pe termen scurt).

În această stare, oamenii aproape că nu simt durere, dar pot reacţiona la cuvintele medicilor (de exemplu, în cazul în care trebuie să întoarcă capul sau să scuipe sânge). După anestezie, persoana nu-şi aduce aminte aproape nimic din ceea ce s-a întâmplat în timpul intervenţiei chirurgicale.

Dacă este necesar, intervenţia chirurgicală poate fi realizată sub anestezie generală.

De îndată ce medicamentele anestezice nu mai acţionează (aceasta se întâmplă în primele ore de după operaţie), durerile devin foarte severe. Detaliile referitoare la acest aspect sunt discutate ceva mai jos.

Perioada de după amigdalectomie: primele ore (în spital)

Cum mă voi simţi?

În primele momente de după operaţie, acţiunea anestezicilor se păstrează şi persoana operată se simte somnoroasă. Pe măsură ce anestezicul îşi pierde efectul, pacientul îşi recapătă starea normală de conştiinţă.

În primele ore de după îndepărtarea amigdalelor, bolnavul poate simţi în gât un „corp străin” de formă rotundă. Acest lucru se datorează umflării limbii, palatului moale, a pereţilor faringieni şi a rădăcinii limbii. De obicei, timp de o zi după intervenţia chirurgicală, umflătura dispare complet, după cum dispare și senzaţia „de blocaj/ nod în gât”.

De asemenea, în primele ore de după intervenţia chirurgicală, la unii oameni apare senzația de greaţă. Dacă greaţa este foarte intensă şi induce voma, medicii vă pot injecta medicamente antiemetice.

Cum trebuie să vă comportaţi?

De obicei, în primele ore de după operaţie, medicii recomandă pacientului să stea culcat pe o parte şi să scuipe într-un vas special sângele care se elimină.

La câteva ore după operaţie, eliminarea sângelui se opreşte. Pacientul poate începe să se întoarcă de pe o parte pe alta şi să se ridice puţin. Puteţi să vă sculaţi din pat peste câteva ore după operaţie.

Cum arată gâtul?

În urma amigdalectomiei, în locul în care erau anterior amigdalele, se formează leziuni destul de mari, de culoare roşu-închis, care se populează rapid cu diverse microorganisme şi se inflamează (aceasta este o etapă normală a procesului de vindecare).

Studiile pe animale şi monitorizarea persoanelor care au suferit de amigdalectomie au arătat că vindecarea rănilor începe de la margini, pe contul extinderii membranelor mucoase sănătoase ale faringelui din jurul rănii. Procesul de vindecare durează, în medie, între 10-14 zile.

Febra

În primele câteva ore de după operaţie, temperatura corporală poate creşte până la 38°C şi mai mult. Acest lucru este normal şi nu necesită tratament special.

Este necesar să administraţi antibiotice?

Experţii din mai multe țări ale lumii consideră că, înainte de intervenţia chirurgicală de îndepărtare a amigdalelor sau după aceasta, de obicei, nu este nevoie de niciun tratament cu antibiotice.

Numeroase studii au arătat că administrarea profilactică a antibioticelor nu reduce riscul dezvoltării complicaţiilor infecţioase după operaţie şi nici durerea în gât.

Cu toate acestea, în unele situaţii, administrarea antibioticelor este rezonabilă. De exemplu, medicul poate prescrie un tratament antibacterian chiar înainte de intervenţia chirurgicală şi pentru o perioadă de câteva zile după intervenţia chirurgicală, în cazul în care:

  • bolnavul prezintă un risc crescut de endocardită bacteriană (de exemplu, în cazul bolilor valvelor cardiace);
  • tonsilectomia se efectuează din cauza dezvoltării abcesului paratonzilar.

Durerile în gât

În primele ore de după operaţie, pe măsură ce efectele anesteziei se atenuează, durerile în gât vor deveni tot mai severe.

Pentru a reduce durerile în gât, medicii ar trebui să vă prescrie injecţii cu medicamente analgezice.

Dacă analgezice nu se administrează, durerea poate deveni extrem de severă, acută şi să se amplifice la cea mai mică încercare de a înghiţi saliva.

Nu încercaţi să înduraţi durerea, apelați la medicul dumneavoastră (sau la asistenta medicală) ca să vă pună o injecţie, dacă durerea devine prea severă. În următoarele zile, ar trebui să administraţi în mod regulat medicamente analgezice. Acest lucru este firesc. Treptat, durerea va deveni mai slabă.

Vocea

Din cauza umflării mucoasei gâtului, a efectelor reziduale ale medicamentelor analgezice şi durerii severe, în primele ore de după operaţie vocea persoanei care a suportat intervenţia chirurgicală poate fi răguşită, nazală şi de aceea persoanele operate preferă să tacă.

Dacă trebuie să îngrijiți un om care a suferit o intervenţie chirurgicală, luaţi un caiet şi un pix pentru ca acesta să poată nota lucrurile de care are nevoie.

Alimentarea

De obicei, în primele ore de după operaţie, reflexul de înghiţire nu se recuperează în totalitate din cauza anesteziei. Din aceste considerente, medicii vă interzic să beţi şi să mâncaţi.

După cum ştiţi, copiii îndură foamea şi deshidratarea mult mai greu decât adulţii, de aceea, dacă îngrijiți un copil ce a suportat o intervenţie chirurgicală, nu uitaţi să-l întrebaţi pe medicul dumneavoastră când puteţi începe să-i oferiţi mâncare și băutură.

Unii experţi străini recomandă să începeţi alimentarea unui copil la aproximativ 4 ore după intervenţia chirurgicală. S-a constatat că alimentarea, începută la câteva ore după operaţie, contribuie la reducerea durerii în gât. În cazul în care copilul nu vrea să mănânce, puteţi să-i oferiţi îngheţată. Îngheţata este inofensivă, ameliorează durerea şi îi permite copilului să mănânce măcar ceva.

Încercaţi să hrăniţi copilul după aproximativ 30 de minute de la administrarea următoarei doze de medicament analgezic. În acest moment, durerea se atenuează puțin, chiar dacă nu dispare în totalitate.

Oferiţi-i copilului alimentele care îi plac. Este de dorit ca produsele alimentare să fie moi, să nu fie zgrunțuroase, să fie reci sau abia călduţe.

Nu propuneţi persoanei operate sucuri din fructe sau alte băuturi cu gust acrișor. Acestea pot cauza dureri severe, nimerind pe rană.

Perioada de după amigdalectomie: primele câteva zile (la spital)

Cum mă voi simţi?

De obicei, după îndepărtarea amigdalelor, medicii recomandă să staţi la spital timp de 2-3 zile.

Greaţa şi senzaţia de nod în gât dispar treptat, vocea se recuperează parţial.

Timp de câteva săptămâni după operaţie se poate atesta mirosul neplăcut din gură şi dureri provocate de încercarea de a mişca gâtul.

Ce aspect va avea leziunea din gât?

În primele zile de după operaţie, suprafaţa leziunii capătă culoarea gri-maro. Acest lucru este firesc.

Durerile în gât

În primele zile de după operaţie, durerile în gât va fi foarte severe, mai ales în timpul înghiţirii şi în perioada dintre administrarea dozelor de medicamente analgezice.

Discutaţi neapărat cu medicul dumneavoastră despre medicaţia analgezică şi dozele acesteia pe care ar trebui să le administraţi.

Este posibil ca medicul să vă prescrie un medicament care trebuie administrat la intervale regulate. Acest lucru va elimina durerea înainte ca aceasta să atingă intensitatea maximă.

Pentru a elimina durerea, medicul poate recomanda diferite medicamente analgezice, inclusiv paracetamol şi alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

Medicamentele ce conţin o combinaţie de paracetamol + codeină nu sunt recomandate ca analgezice la copii. Această combinaţie nu are o eficacitate mai mare în eliminarea durerii decât paracetamolul singur (fără codeină). Mai mult, există probe că, în organismul copilului, codeina poate să se transforme în morfină şi să conducă la efecte secundare grave, inclusiv la inhibarea respiraţiei în timpul somnului şi chiar la deces. Din acest motiv, nu se recomandă utilizarea codeinei în cazul copiilor.

Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt eficiente şi sigure pentru tratamentul durerii după o intervenţie chirurgicală şi nu provoacă dependenţă. Singurul medicament al acestei familii, care ar trebui evitat în primele săptămâni de după operaţie, este ketorolacul. Studiile au arătat că administrarea ketorolacului după amigdalectomie sporeşte riscul de sângerare în perioada postoperatorie.

În primele 2-5 zile de după amigdalectomie, copiii pot suferi dureri foarte severe în gât, astfel încât trebuie să conveniţi cu medicul dumneavoastră cât de des şi în ce doză pot fi administrate copilului medicamentele analgezice.

Dacă copilul nu poate înghiţi o pastilă, se poate utiliza un supozitor rectal cu componente anestezice (de exemplu, diclofenac).

Perioada de după amigdalectomie: recuperarea deplină (la domiciliu)

Cum mă voi simţi? Când mă voi recupera deplin?

Recuperarea deplină de după amigdalectomie se produce, aproximativ, în a doua săptămână de după operaţie, când rana se cicatrizează complet. Recuperarea poate dura mai mult dacă a avut loc amigdalectomia prin cauterizare, în timpul căreia se formează o rană cu suprafaţă mai mare, ce se vindecă mai lent.

Treptat, durerea se va atenua. Către a zecea zi, durerile vor deveni mai suportabile şi aceasta va permite să întrerupeți, treptat, administrarea analgezicelor.

În primele câteva săptămâni de după intervenţia chirurgicală, nu se poate să mergeţi departe de spital (de exemplu, în excursii la țară sau în călătorii). Acest lucru este imperativ pentru ca, în caz de urgenţă (în special, în cazul în care începe hemoragia), să puteţi apela rapid la ajutor medical.

Ce aspect va avea gâtul?

Aproximativ în ziua a cincea de după operaţie, în locul în care s-au aflat amigdalele, apare un strat alb-gălbui care, în limbaj medical, poartă denumirea de cheaguri de fibrină.

Cheagurile de fibrină sunt compuse din proteine ​​specifice ce se infiltrează în regiunea leziunii prin sânge. Datorită acestor proteine, rana se vindecă mai rapid şi mai puţin sângerează.

La aproximativ 1-2 săptămâni după operaţie, când leziunea se acoperă în întregime cu o mucoasă nouă, cheagurile de fibrină dispar.

Consultaţi cât mai curând posibil un medic în cazul în care, peste câteva zile sau săptămâni după amigdalectomie, observaţi hemoragie în gură!

Durerile în gât

La 4-5 zile după amigdalectomie, durerea în gât poate fi extrem de severă. Acest lucru se datorează faptului că inflamaţia în regiunea leziunii atinge, în această perioadă, intensitatea maximă. Pe lângă durerile în gât, pot apărea dureri acute în urechi. Acesta este un fenomen firesc, asociat  procesului de vindecare a rănilor. Nici apariţia stratului alb-gălbui pe leziuni, nici amplificarea durerii în gât, nici apariţia durerii în urechi în aceste zile nu indică înrăutățirea stării sănătății persoanei operate şi nici necesitatea tratamentului cu antibiotice.

Pentru a controla durerea ar trebui să continuaţi administrarea analgezicelor.

Persoanele care au suportat intervenţii chirurgicale de îndepărtare a amigdalelor, de multe ori observă că durerea în gât este deosebit de severă în orele matinale. Există mai mulți factori care contribuie la creşterea durerii lîn momentul deșteptării din somn: deshidratarea în timpul nopţii, umflarea gâtului, la care contribuie o lungă şedere în poziţie culcat, încetarea efectului pe care îl au analgezicele administrate înainte de culcare.

Pentru a ameliora durerea, puteţi bea câteva înghiţituri de apă caldă (se poate bea apa odată cu următoarea doză de analgezice). După 30-40 de minute, durerea se va atenua şi veţi putea lua micul dejun.

Alimentarea şi plimbările

Chiar dacă, în primele zile de după operaţie, copilul mănâncă rău, urmăriţi ca acesta să bea suficiente lichide (cel puţin 1-1,5 de litri pe zi). Deshidratarea este periculoasă pentru copii şi amplifică durerile în gât.

Puteţi oferi copilului să bea apă călduţă sau rece, printr-un pai, cu înghiţituri mici.

După îndepărtarea amigdalelor puteţi să ieşiţi cu copilul la plimbare, dar ar trebui să limitaţi activitățile fizice (de exemplu, nu este permisă antrenarea acestuia în jocuri active), deoarece, teoretic, aceasta ar putea cauza hemarogie.

Vizita repetată la medic

De obicei, medicii recomandă reexaminarea pacientului la 7-10 zile după operaţie, pentru a se asigura că vindecarea merge bine. Întrebaţi-l neapărat pe medicul dumneavoastră când ar trebui să veniţi la control şi nu rataţi această vizită, chiar dacă vă simţiţi bine.

Deschideți surse
  • Baugh, R.F. et al., 2011. Clinical Practice Guideline: Tonsillectomy in Children. Otolaryngology — Head and Neck Surgery, 144(1 Suppl), pp.S1–S30. Available at: http://oto.sagepub.com/lookup/doi/10.1177/0194599810389949.
  • Behnoud F. Evaluation of children with chronic rhinosinusitis after adenotonsillectomy. Iran J Otorhinolaryngol. 2012;24(67):69-74.
  • Burton, M.J., Isaacson, G. & Rosenfeld, R.M., 2009. Extracts from The Cochrane Library: Tonsillectomy for chronic/recurrent acute tonsillitis. Otolaryngology – Head and Neck Surgery, 140(1), pp.15–18. Available at: http://dx.doi.org/10.1016/j.otohns.2008.10.043.
  • Burton, M.J., Towler, B. & Glasziou, P., 2000. Tonsillectomy versus non-surgical treatment for chronic / recurrent acute tonsillitis. Cochrane database of systematic reviews (Online), (2), p.CD001802.
  • Isaacson G. Tonsillectomy care for the pediatrician. Pediatrics. 2012;130(2):324-34.
  • Lock C, Baker R, Brittain K. ‘I’ve just taken you to see the man with the CD on his head’: the experience and management of recurrent sore throat in children. J Child Health Care. 2010;14(1):95-110.
  • Management of sore throat and indications for tonsillectomy (SIGN guideline 117), Quick Reference Guide, 2010
  • Murray RC, Chennupati SK. Chronic streptococcal and non-streptococcal pharyngitis. Infect Disord Drug Targets. 2012;12(4):281-5.

Cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol?

Apreciere medie: 4.5. Pe baza a 2 voturi.
Se încarcă...

Vă invităm să vă expuneți părerea referitor la articol și site.