Explicaţia detaliată a infecţiei Helicobacter pylori (helicobacteriozei): sursele de infectare, simptomele, analizele, tratamentul eficient

Dragi cititori,
Recent am publicat pe site un ghid detaliat, bazat pe cele mai recente cercetări ştiinţifice, cu privire la diagnosticul și tratamentul infecției cu Helicobacter pylori.

Pentru a citi noul ghid, faceţi click pe Diagnosticul și tratamentul infecției cu Helicobacter pylori.

Unele recomandări de mai jos pot fi incomplete sau învechite. Pentru a beneficia de cele mai actuale şi argumentate recomandări, vă invităm să treceţi pe linkul de mai sus.

***

Ce este Helicobacterioza?

Helicobacterioza (sinonime: Helicobacter pylori, H. pylori) este o infecţie destul de răspândită. Actualmente, infecţia Helicobacter pylori se depistează aproximativ la 10% de copii cu vârsta de până la 12 ani, 20% de persoane cu vârsta de până la 40 ani şi 50% de persoane cu vârsta peste 60 ani.
Microbul H.pylori poate să provoace inflamaţia îndelungată a mucoasei stomacului şi a duodenului şi să conducă la apariţia gastritei (acute sau cronice), ulcerului gastric sau duodenal, precum şi a cancerului gastric.

Cum are loc infectarea cu Helicobacter pylori?

Mecanismul exact de infectare cu Helicobacter pylori, deocamdată, nu se cunoaşte. Se presupune că sursa principală de infectare este apa murdară, produsele alimentare, dar şi contactul cu persoanele infectate cu acest microb.

La unele persoane, Helicobacterioza nu se manifestă prin niciun semn şi dispare de la sine, peste un timp, fără aplicarea vreunui tratament (vindecarea spontană).

Transmiterea infecţiei Helicobacter pylori printre membrii unei familii este posibilă prin utilizarea în comun a veselei sau printr-un contact fizic foarte apropiat (de exemplu, prin sărut). Cercetările efectuate în SUA au arătat că la 50% de persoane infectate cu heliobacterioză, soţii/soţiile sau copiii acestora erau, de asemenea, infectaţi. Cu toate acestea, tratamentul de heliobacterioză a tuturor membrilor familiei se efectuează doar în cazul în care, la persoana cu semne de infecţie, peste un timp după tratamentul efectuat, simptomele bolii reapar (cu alte cuvinte, numai în cazul în care se presupune probabilitatea infectării de la unul dintre membrii familiei).

Animalele casnice pot fi şi ele purtători ai infecţiei Helicobacter pylori, dar transmiterea acestei infecţii de la animale la oameni se întâlneşte foarte rar.

Prin ce este periculoasă infecţia cu Helicobacter pylori?

Microbul Helicobacter pylori are proprietatea de a supravieţui în stomacul omului un timp îndelungat, datorită capacităţii sale de a neutraliza aciditatea sucului gastric (se cunoaşte faptul că majoritatea microbilor mor sub influenţa acidului din sucul stomacal).

Parazitând în mucoasa stomacului, Helicobacter pylori o distruge treptat. Iniţial, infecţia provoacă gastrită şi duodenită erozivă (mici eroziuni pe mucoasa stomacului şi a duodenului), apoi eroziunile se transformă în ulcer (distrugerea profundă a pereţilor stomacului) sau în gastrită cronică. În câţiva ani, în lipsa tratamentului adecvat, helicobacterioza poate conduce la degenerarea ulcerului în cancer gastric sau poate să provoace evoluţia gastritei cronice într-o gastrită atrofică.

Descrierea detaliată a simptomelor şi a principiilor tratamentului gastritei şi al ulcerului o puteţi găsi în articolele Gastrita şi Ulcerul gastric şi ulcerul duodenal.

Un ulcer gastric şi un ulcer duodenal, provocate de infecţia Helicobacter pylori

Simptomele şi semnele infectării cu Helicobacter pylori

Unele dintre semnele prin care se manifestă infecţia cu Helicobacter pylori, sunt:

  • Durerile şi disconfortul abdominale care, fie dispar, fie se amplifică după masă;
  • Pirozisul (arsurile la stomac);
  • Eructaţiile (râgâiala) frecvente;
  • Balonarea;
  • Senzaţia, fie de saţietate precoce, fie de foame persistentă, chiar şi după masă.

Nu există niciun simptom specific al infecţiei cu Helicobacter pylori. Cu alte cuvinte, infecţia cu Helicobacter pylori nu poate fi diagnosticată doar în baza unor simptome. În plus la aceasta, lipsa unora dintre simptomele enumerate mai sus nu garantează şi lipsa infecţiei. Stabilirea absenţei helibacteriozei necesită efectuarea unor investigaţii şi analize, descrise mai jos, în compartimentul Analizele de laborator care permit determinarea infectării cu Helicobacter pylori.

Helicobacter pylori  la copii

A fost deja spus mai sus că Helicobacter pylori se depistează la 10% de copii.

Infectarea copilului cu Helicobacter pylori este posibilă de la colegi, sau chiar de la părinţi – purtători ai acestei infecţii.

Diagnosticul şi tratamentul heliobacteriozei în cazul copiilor se realizează în conformitate cu aceleaşi principii ca şi în cazul maturilor.

Schemele moderne de tratament al Helicobacterului pylori sunt eficiente şi infectarea repetată cu acest microb se întâlneşte foarte rar. Din aceste considerente, în urma tratamentului reuşit, nu aveţi temeiuri pentru a vă face griji în privinţa posibilelor consecinţe grave ale bolii asupra sănătăţii copilului.

Analizele la Helicobacter pylori

Pentru depistarea (diagnosticul) infecţiei cu Helicobacterul pylori se utilizează următoarele analize şi investigaţii:

Analiza maselor fecale la antigenul H. pylori (HpSA)

Această analiză oferă posibilitatea determinării rapide şi eficiente a infecţiei Helicobacter pylori în stomacul omului prin depistarea prezenţei microbului respectiv în masele fecale ale acestuia.

Pentru efectuarea analizei este suficientă doar o mică porţiune de mase fecale ale pacientului. Această analiză se practică, fie pentru diagnosticarea cauzelor apariţiei gastritei sau a bolii ulceroase, fie pentru verificarea eficienţei tratamentului aplicat (confirmarea eradicării complete a infecţiei).

Testul respirator la Helicobacter pylori

Această investigaţie constă în determinarea produselor metabolice ale Helicobacterului pylori în aerul expirat de pacient. Înainte de efectuarea probei, pacientului i se administrează o cantitate mică de uree radioactivă. Doza radiaţiei la care se expune, în urma acestui test, pacientul este insignifiantă şi n-ar trebui să provoace niciun efect advers. Omul acumulează zilnic din sol o doză similară de radiaţie.

Ca şi analiza materiei fecale la HpSA descrisă mai sus, testul respirator este un instrument sigur şi poate fi utilizat pentru determinarea H. Pylori şi pentru confirmarea eficienţei tratamentului efectuat.

Analiza sângelui la anticorpi IgG  împotriva H. pylori

Lacuna acestei metode constă în faptul că anticorpii împotriva heliobacteriozei au proprietatea de a se păstra în sângele omului timp de câţiva ani de după tratamentul reuşit al bolii (după eradicarea infecţiei). Din aceste considerente, analiza sângelui la anticorpi IgG nu poate fi utilizată în scopul determinării eficienţei tratamentului, deoarece testul va arăta un rezultat pozitiv chiar şi în cazul eradicării complete a infecţiei.

Rezultatele analizei la lgG pot fi interpretate doar de către medicul care a solicitat această investigaţie. Valorile normale şi valorile mărite ale titrului anticorpilor lgG se determină în funcţie de echipamentul şi de metodele prin care se efectuează, în laboratorul respectiv, această analiză. Prin aceasta se explică faptul că în extrasul cu rezultatele analizei, de obicei, se indică şi valoarea normală a nivelului lgG, stabilită pentru laboratorul în care s-a efectuat analiza. A fost deja specificat mai sus că rezultatul pozitiv al analizei sângelui la lgG poate să persiste timp de mai mulţi ani după finisarea unui tratament eficient. Din această cauză, în baza rezultatelor acestei analize, nu poate fi diagnosticată infectarea repetată şi nu poate fi luată decizia asupra necesităţii tratamentului repetat.

Analiza negativă a sângelui la lgG, de asemenea, nu exclude Helicobacterioza. Pentru a exclude orice tip de eroare, se recomandă efectuarea analizei repetate într-un alt laborator, sau efectuarea şi a altui tip de investigaţie (de exemplu, testul respirator).

În unele cazuri, fie pentru diagnosticare, fie pentru excluderea heliobacteriozei, se utilizează gastroscopia şi analiza PCR, care permit determinarea materialului genetic al microbului din sucul gastric sau din fragmentul mucoasei gastrice a pacientului.

Descrierea modului de efectuare a gastroscopiei şi a modului de pregătire pentru această investigaţie o găsiţi în articolul Gastroscopia (endoscopia digestivă superioară).

Tratamentul helicobacteriozei

Infecţia H. pylori poate fi eradicată doar printr-un tratament îndelungat şi complex, cu utilizarea antibioticelor.

Cercetările din domeniu au arătat că cele mai eficiente împotriva infecţiei cu H. Pylori sunt antibioticele de tipul claritromicinei, amoxicilinei, metronidazolului, furazolidonului, tetraciclinei.

Din cauză că tratamentul cu doar un singur antibiotic, de regulă, este ineficient, schemele moderne de tratament al gastritei, asociate cu helicobacterioză, includ 2 antibiotice, care se administrează concomitent.

Pentru eradicarea completă a infecţiei Helicobacter pylori şi pentru tratamentul efectiv al gastritei, actualmente, se recomandă cure combinate, în care concomitent se administrează 3 sau 4 medicamente.

Schema tratamentului cu 3 medicamente include: un medicament din grupul inhibitorilor pompei de protoni (de exemplu, Omeprazolul) + Claritromicina + Metronidazolul sau Amoxicilina . Durata curei poate fi de 10-14 zile.

Schema tratamentului cu 4 medicamente include: un medicament care micşorează secreţia sucului gastric (Omeprazolul, Ranitidina etc.) + 2 antibiotice (de exemplu, claritromicina+metronidazolul)+ un preparat de bismut. Această schemă se aplică în cazurile în care tratamentul cu 3 medicamente nu a fost eficient.

Actualmente, pentru tratamentul heliobacteriozei şi pentru tratamentul bolilor asociate cu această infecţie, precum sunt gastrita şi ulcerul gastric, se produc medicamente speciale, care conţin într-o singură capsulă toate componentele necesare.

În niciun caz nu încercaţi să vă trataţi de gastrită din proprie iniţiativă. Dozele optimale şi durata tratamentului cu medicamentele descrise mai sus le poate determina numai medicul.
Respectaţi cu stricteţe toate recomandările medicului şi administraţi toate medicamentele indicate de acesta. Dacă administraţi medicamentele pe rând sau scăpaţi dozele, tratamentul poate fi ineficient.

 

Care este eficienţa tratamentului heliobacteriozei?

Eficacitatea tratamentului infecţiei Helicobacter pylori depinde de sensibilitatea la antibiotice a tulpinii de microb cu care este infectat omul, de forma bolii (gastrită, ulcer), de corectitudinea schemei tratamentului aplicat şi de modul în care acesta a fost efectuat.

De regulă, tratamentul adecvat al gastritei acute sau al ulcerului conduce la recuperarea completă şi, în majoritatea cazurilor, nu provoacă efecte grave asupra sănătăţii omului.

Gastrita cronică şi gastrita atrofică se tratează mai greu. Cercetările au arătat că, chiar şi în cazul eradicării complete a Helicobacterului pylori, zonele atrofice din stomac nu se restabilesc, dar, se stopează degenerarea acestora, şi, prin urmare, scade riscul de dezvoltare a cancerului gastric.

Peste 4-6 săptămâni după finisarea tratamentului, medicul vă poate invita pentru efectuarea investigaţiilor repetate, cu scopul de a determina eficienţa tratamentului gastritei şi pentru a se convinge că infecţia Helicobacter pylori a fost eradicată complet.

De regulă, pentru a determina dacă infecţia a fost eradicată, se efectuează testul respirator sau analiza maselor fecale. Repetarea analizei sângelui la anticorpi IgG împotriva Helicobacterului pylori, după cum a fost deja specificat mai sus, nu are sens.

Remedii populare de tratament

Eficacitatea majorităţii metodelor şi reţetelor naturiste, deocamdată, nu este verificată. Vom prezenta, în continuare, datele referitoare la utilizarea propolisului în tratamentul heliobacteriozei.

Utilizarea propolisului în tratamentul heliobacteriozei

Unele cercetări efectuate de savanţii bulgari în anul 2005, au arătat că preparatele cu propolis acţionează distrugător asupra diferitelor tulpini ale microbilor Helicobacter pylori, în condiţii de laborator (fiind plasate în eprubeta cu microbi).

În 2007 cercetări asemănătoare au efectuat savanţii brazilieni. În cadrul acestor cercetări, au fost efectuate observările asupra 18 persoane infectate cu Helicobacterul pylori. Acestor persoane li se administra tinctura de propolis, a câte 20 picături, de 3 ori pe zi, timp de 7 zile.

Investigaţiile, repetate imediat în urma tratamentului aplicat şi apoi efectuate peste 40 de zile după tratament, au arătat că, practic, la toate aceste persoane, evoluţia infecţiei nu s-a modificat. La 2 persoane dintre cele 18, infecţia a încetinit să evolueze, dar peste 40 de zile s-a dezvoltat din nou.

Aşadar, actualmente, tratamentul heliobacteriozei cu preparatele de propolis se consideră ineficient.

data publicării: