Infecţia cu enterovirus la copii şi la adulţi: răspunsuri la cele mai importante întrebări

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 8 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți-ne părerea dvs.

Apreciere medie: 5.0. Pe baza a 3 voturi.
Se încarcă...

Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere:
Verificati aici.

Cuprins:

Ce urmări şi complicaţii poate provoca infecţia cu enterovirus la copii şi la adulţi?

La majoritatea absolută a adulţilor şi copiilor, care se contaminează cu enterovirus, boala respectivă decurge uşor şi se încheie cu vindecarea completă a bolnavului timp de 5-10 zile.

Cu toate acestea, la unele persoane, această infecţie poate determina unele complicaţii grave la inimă, sistemul nervos, plămâni şi alte organe interne şi chiar poate conduce la decesul bolnavului.

Evoluţia periculoasă a infecţiei cu enterovirus este mai probabilă la copii de vârstă mică (inclusiv la sugari) şi la oameni cu sistemul imunitar slăbitDin categoria persoanelor cu imunodeficiență (imunitate redusă) fac parte:
persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, persoanele bolnave de diabet zaharat, persoanele care fac tratament anticanceros (chimioterapie, radioterapie), persoanele care administrează corticosteroizi sau alte medicamente ce reduc activitatea sistemului imunitar (precum Metotrexat, Azatioprină, Mercaptopurină, etc.), persoanele care au suportat anterior un transplant de organe și administrează medicamente ce previn rejecția grefei, persoanele care suferă de boli cronice ale organelor interne: insuficiență renală cronică, insuficiență cardiacă, hepatită cronică, ciroză hepatică, etc.
.

Ce pot face pentru a preveni dezvoltarea unor complicaţii în cazul infecţiei cu enterovirus?

Dacă dvs. sau copilul dvs. v-aţi îmbolnăvit cu infecţie enterovirală, cel mai important lucru pe care trebuie să-l faceţi este să urmăriţi cu atenţie evoluţia stării sănătăţii dvs. pe toată perioada de boală şi încă vreo câteva săptămâni după însănătoşire şi să mergeţi la medic de îndată ce observaţi chiar şi cele mai neînsemnate simptome ale unei dezvoltări agresive a bolii.

Asupra dezvoltării agresive a infecţiei cu enterovirus pot indica următoarele simptome:

  • Dureri severe în cutia toracică sau în partea superioară a abdomenului, mai ales dacă aceste dureri se amplifică la tuse, dacă sunt resimţite în regiunea inimii sau dacă se atenuează când bolnavul se apleacă înainte. Durerile respective pot fi semnul unei inflamaţii a inimii şi a învelişului acesteia (pericardul), dar şi semnul pneumoniei sau pleuritei.
  • Slăbiciune pronunţată, care creşte treptat.
  • Persoana bolnavă spune că nu-i ajunge aer sau începe să respire des la cel mai mic şi obişnuit efort fizic, de exemplu, când se ridică din pat, merge sau vorbeşte (acesta poate fi semnul inflamaţiei ţesuturilor inimiii).
  • Dureri de cap puternice, în special dacă sunt însoţite de greţuri şi de o încordare puternică a muşchilor gâtului (acesta poate fi semnul meningitei).
  • Convulsii, tulburării în coordonarea mişcărilor sau leşinuri.
  • Înroşirea ochilor sau tulburarea vederii.
  • Când se îmbolnăveşte un copil în primul an de viaţă, care devine neliniştit/ agitat, plânge puternic, refuză mâncarea şi băutura sau devine apatic şi este greu de trezit.

Al doilea lucru important pe care trebuie să-l faceţi este să asiguraţi bolnavul cu o cantitate destul de mare de lichide pe toată durata infecţiei cu enterovirus. Aportul adecvat de lichide este desosebit de important pentru copil, care acuză simptome precum diareea şi voma. Mai jos, în răspunsurile pe care le dăm referitor la tratament, veţi găsi recomandări suplimentare în această privinţă.

Nu este necesar niciun fel de tratament special. În prezent, nu există medicamente care ar putea preveni înmulţirea enterovirusurilor şi dezvoltarea unor complicaţii serioase ale acestei infecţii.

Prin ce semne şi simptome se poate manifesta infecţia cu enterovirus la copii şi la adulţi?

La oameni diferiţi, infecţia cu enterovirus se dezvoltă în mod diferit şi se manifestă prin simptome diferite: la unii, poate trece neobservată sau provoca doar simptome asemănătoare cu cele determinate de o răceală obişnuită, pe când la alţii poate decurge foarte greu.

Mai jos, vom descrie simptomele principale care se observă în caz de infecţie cu enterovirus.

Primele şi singurele simptome ale infecţiei cu enterovirus ar putea fi:

  • febră de la 38,5 C la 40 C, care persistă timp de câteva zile;
  • slăbiciune pronunţată şi frisoane/ friguri;
  • dureri în muşchi şi în articulaţii;

Ceva mai târziu (deşi nu neapărat) pot apărea simptome precum:

  • durerile în gât (angina);
  • greaţa şi voma;
  • durerile abdominale;
  • diareea.

Infecţia cu enterovirus poate determina apariţia unor ulceraţii (stomatită) în gură sau în gât?

La unele persoane (mai ales la copii cu vârste de la 3 la 10 ani), infecţia cu enterovirus (mai ales subtipurile acesteia, numite coxsackievirus A şi enterovirus 71) determină deseori, odată cu febra şi cu durerile în gât, apariţia pe mucoasa gâtului şi pe amigdale (glande, tonsile) a unor băşicuţe numeroase.

Aceste băşicuţe se sparg rapid şi se transformă în ulceraţii albui mici, care se vindecă în decurs de 5-10 zile.

Cazurile respective de boală se numesc, în limbaj medical, herpangină.

Dacă acuzaţi simptome asemănătoare, parcurgeţi recomandările noastre din articolul Herpangina.

La unii copii, infecţia cu enterovirus provoacă încă o formă de boală, care, în limbaj medical, poartă denumirea de boala gură-mână-picior.

În cazul bolii gură-mână-picior, concomitent cu febra:

  • în gura copilului (pe limbă, pe partea interioară a buzelor şi obrajilor, pe gingii, pe cerul gurii) apar o mulţime de ulceraţii dureroase albe şi mici, cu diamterul de la 2 mm la 8 mm;
  • pot apărea, pe pielea mâinilor şi a picioarelor (pe degete, pe palme şi pe tălpi) băşicuţe cenuşii, mai mult sau mai puţin numeroase, cu diametrul până la 5 mm, care sunt înconjurate de un cerc de piele inflamată de culoare roşie;
  • starea copilului poate fi destul de gravă – din cauza ulceraţiilor dureroase, acesta poate refuza mâncarea şi băutura.
Dacă copilul dvs. acuză simptome asemănătoare, parcurgeţi recomandările noastre, inserate în articolul Boala gură-mână-picior.

Infecţia cu enterovirus poate provoca erupţii pe piele?

În afară de erupţiile descrise mai sus, în formă de băşicuţe gri pe mâini şi pe picioare, infecţia cu enterovirus poate determina apariţia unor erupţii mai mult sau mai puţin abundente, în formă de pete roşii, care pot semăna cu erupţiile provocate de rujeolă sau rubeolă.

Infecţia cu enterovirus poate provoca inflamaţia ochilor?

Da, acest lucru este posibil. La unele persoane, infecţia cu enterovirus determină dezvoltarea aşa-numitei conjunctivite hemoragice acute, ce se manifestă printr-o inflamaţie şi înroşire pronunţată a ochilor, însoţită de senzaţia de usturime puternică în ochi.

De regulă, starea ochilor se ameliorează a doua-a treia zi de boală, iar boala trece cu totul peste 7-10 zile.

În unele cazuri, inflamaţia ochilor, legată de infecţia cu enterovirus, poate afecta corneea şi tulbura mult văzul, de aceea, dacă observaţi că vi s-au înroşit ochii, după cum este descris mai sus, mergeţi urgent la medicul oftalmolog.

Infecţia cu enterovirus poate provoca inflamaţia testiculelor?

În unele cazuri rare, infecţia cu enterovirus poate provoca, la băieţi sau la bărbaţi, inflamaţia testiculelor (orhita), care se manifestă prin umflarea/ edemarea scrotului, însoţită de dureri. Aceste cazuri de boală pot semăna cu o altă infecţie, care se numeşte parotidita epidemică (oreionul).

În ce constă tratamentul în caz de infecţie cu enterovirus la copii şi la adulţi?

După cum spuneam mai sus, în momentul de faţă nu există medicamente care ar putea bloca înmulţirea enterovirusului în organismul uman.

Din acest motiv, medicii prescriu tuturor copiilor şi adulţilor care se contaminează cu această infecţie aşa-numitul tratament simptomatic (adică un tratament care îl ajută pe om să suporte mai uşor simptomele bolii, până ce organismul acestuia învinge infecţia).

Dacă, în cazul dvs. sau al copilului dvs., boala este însoţită de o diaree puternică, de vomă şi de febră, parcurgeţi recomandările noastre din articolele:

Trebuie să administrez antibiotice în caz de infecţie cu enterovirus?

Infecţia cu enterovirus nu poate fi tratată cu antibiotice. De aceea, în cazul în care boala decurge uşor, antibioticele nu se utilizează.

Cu toate acestea, în unele cazuri, odată cu enterovirusul, la om poate începe o infecţie bacteriană (de exemplu, pneumonia) şi, în acest caz, medicii pot prescrie antibiotice.

Ce dietă/ regim alimentar trebuie să urmez în caz de infecţie cu enterovirus?

În cazul infecţiei cu enterovirus, nu trebuie să urmaţi nicio dietă specială.

Cu toate acestea, este important să asiguraţi un aport abundent de apă persoanei bolnave pe toată durata bolii.

Cum şi de la cine se poate contamina omul sănătos cu enterovirus?

În prezent, se cunosc circa 90 de subtipuri de enterovirus. Pornind de la trăsăturile lor biologice, cercetătorii le clasifică în categorii diferite (de exemplu, enterovirus, coxsackievirus, ecovirus), atribuindu-le, totodată, nume din cifre sau din litere, care le disting unele de altele (de exemplu, coxsackievirus A sau enterovirus 71).

Copilul sau adultul sănătos se poate îmbolnăvi de infecţie cu enterovirus de la o altă persoană, care s-a contaminat şi suferit recent de aceeaşi maladie.

Virusul se conţine în particulele de salivă şi de mucus (din gât), dar şi în scaunul persoanei bolnave. Oamenii sănătoşi pot să se contamineze în urma comunicării directe cu persoanele bolnave, în urma utilizării de vesélă sau prosoape comune, în urma consumării unor băuturi sau produse alimentare în/ pe care ar fi putut nimeri particule din saliva şi scaunul omului infectat. Copiii se pot îmbolnăvi de la alţi copii în timp ce se joacă cu aceştia.

O altă sursă de contaminare cu enterovirus ar putea fi piscinele şi bazinele acvatice naturale, în care enterovirusurile pot supravieţui pentru o perioadă oarecare de timp.

În ce perioadă a anului ne putem contamina cu enterovirus?

Anual, în lume, cu enterovirus se contaminează sute de milioane de oameni.

Infecţia cu enterovirus poate fi contractată în orice anotimp, dar cele mai frecvente îmbolnăviri se înregistrează vara şi la începutul toamnei. În aceste perioade ale anului, sunt posibile epidemii de infecţie cu enterovirus.

Cât durează perioada de incubaţie în cazul infecţiei cu enterovirus?

Perioada de incubaţiePerioada de incubație este intervalul de timp care se scurge între momentul pătrunderii infecției în organismul omului și apariția primelor simptome de boală.
În cazul multor infecții virale ale căilor respiratorii, precum gripa, perioada de incubație constituie 1-3 zile (adică primele simptome ale bolii apar peste 1-3 zile după infectare).
În cazul altor infecții, perioada de incubare poate varia de la câteva zile (mai rar ore), până la mai multe săptămâni, luni sau chiar mai mulți ani.
în caz de infecţie cu enterovirus durează, în medie, 3-10 zile.

Când omul contaminat cu enterovirus devine contagios şi cât timp rămâne contagios?

Persoana care s-a contaminat cu enterovirus poate deveni contagioasă cu câteva zile înainte de apariţia primelor simptome de boală.

După debutul maladiei, virusul continuă să se elimine din organism: timp de 1-3 săptămâni – prin particule de salivă sau mucus din gât şi timp de 1-2 luni – prin scaun.

Cum pot preveni contaminarea celorlalţi membri ai familiei?

Dacă dvs. sau copilul dvs. v-aţi îmbolnăvit de infecţia cu enterovirus şi doriţi să-i protejaţi de infecţia respectivă pe ceilalţi membri ai familiei, străduiţi-vă să respectaţi următoarele reguli:

  • Pe întreaga durată a maladiei şi încă 3 săptămâni după însănătoşire, faceţi în aşa fel, încât copilul dvs. să utilizeze vesélă/ tacâmuri, prosoape şi albituri personalizate.
  • Străduiţi-vă să vă spălaţi cât mai des pe mâini (mai ales după contactul cu persoana bolnavă şi cu oricare dintre obiectele pe care ar fi putut nimeri particule din saliva sau scaunul acestuia) şi insistaţi ca şi persoana bolnavă să se spele cât mai frecvent pe mâini.
  • Nu sărutaţi persoana bolnavă.

Profilaxia: există vaccin împotriva infecţiei cu enterovirus?

În prezent, savanţii încearcă să creeze un vaccin împotriva celor mai agresive tipuri de enterovirus (în special, împotriva enterovirusului 71), de aceea nu veţi găsi, deocamdată, pe piaţă vaccinuri împotriva acestei boli.

Mă pot contamina a doua oară cu enterovirus?

După o infecţie cu enterovirus, în organismul omului se formează, de regulă, o imunitate puternică ce îl protejează pe acesta de infectarea repetată cu acelaşi microb.

Cu toate acestea, imunitatea respectivă poate să nu fie eficientă împotriva tuturor subtipurilor de enterovirus (spuneam, mai sus, că în prezent se cunosc zeci de varietăţi de enterovirusuri). Din acest motiv, dacă omul se infectează cu o altă varietate de enterovirus, poate acuza din nou simptomele bolii.

Diagnosticul: de ce analize şi investigaţii are nevoie medicul pentru a confirma diagnosticul de infecţie cu enterovirus?

Pentru a stabili diagnosticul de «infecţie cu enterovirus», medicii trebuie doar să examineze persoana bolnavă şi să evalueze circumstanţele în care s-a dezvoltat maladia.

Pentru a preciza diagnosticul, medicul poate indica unele teste speciale, inclusiv testul PCR sau analiza sângelui la anticorpi împotriva enterovirusului.

Infecţia cu enterovirus poate fi periculoasă în perioada de sarcină?

La femeile gravide, ca şi la ceilalţi adulţi, infecţia cu enterovirus, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, decurge fără agravări şi nu determină niciun fel de complicaţii.

Cât priveşte posibila influenţă a «enterovirusurilor» asupra sarcinii şi dezvoltării fătului, nu dispunem, deocamdată, de date precise.

Rezultatele unor cercetări arată că unele varietăţi (subtipuri) de enterovirusuri (de exemplu, coxsackievirus B2, B3, B4 şi A9) pot afecta dezvoltarea organelor interne ale fătului, pot provoca moartea fătului sau naşterea prematură, dar toate aceste date se cer reverificate.

Dacă aţi făcut herpangină în timpul sarcinii, informaţi-l neapărat pe ginecologul dvs. în legătură cu acest fapt. Este posibil că acesta o să vă indice o ecografie pentru a stabili dacă infecţia respectivă a influenţat cumva asupra dezvoltării fătului.

Cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol?

Apreciere medie: 5.0. Pe baza a 3 voturi.
Se încarcă...

Ce facem noi la moment?

(1) Actualmente suntem în proces de lucru asupra publicării unei serii de articole, dedicate posibilităților de protecție împotriva maladiilor oncologice (a diverselor tipuri de cancer).

În aceste materiale vom prezenta o analiză argumentată științific a opțiunilor disponibile de reducere a riscului de cancer cu utilitate practică pentru mulți adulți. Toți adulții, periodic, se confruntă cu necesitatea de a lua decizii care sunt, direct sau indirect, legate de prevenția maladiilor oncologice, chiar dacă o asemenea legătură nu este întotdeauna evidentă.

(2) Concomitent cu noua serie vom publica și câteva materiale suplimentare importante, care le vor permite cititorilor să-și dezvolte gândirea critică în rezolvarea problemelor medicale, din contul formulării întrebărilor corecte, al determinării propriilor scopuri și al aprecierii calității informațiilor găsite.

Puteți folosi opțiunea de abonare pentru a primi o notificare în momentul publicării noilor articole (publicarea este prognozată pentru luna iunie 2017).