Hydradenitis purulente (hidrosadenita supurativă), umflături dureroase (sub braţ, pe piept sau în zona inghinală): răspunsuri la cele mai importante întrebări şi recomandări detaliate referitor la tratament

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 13 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți o recenzie

Apreciere medie: 4.9. Pe baza a 10 voturi.
Se încarcă...

Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere:
Verificati aici.

Cuprins:

Ce ar putea însemna apariţia unor noduri (umflături) dureroase subsuoară, pe piept sau în zona inghinală?

«… Acum câteva zile mi-a apărut subsuoară o umflătură roşie, dură şi foarte dureroasă. Durerea puternică apare chiar şi cele mai mici mişcări ale braţului. Iniţial am crezut că este un coş şi am încercat să-l strivesc, dar nu mi-a reuşit. Apoi am uns de câteva ori locul inflamat cu iod, dar nici aceasta nu ajută, durerile şi inflamaţia rămân neschimbate …

Ce ar putea fi? Trebuie să mă adresez medicului? Cum poate fi tratată această umflătură?
Sergiu, 24 ani

De cele mai dese ori, simptomele descrise mai sus (formaţiuni rotunde sub piele, foarte dure şi dureroase, în zona axilară, pe piept sau în zona inghinală) sunt legate de hidrosadenită sau de furuncul.

Caracteristicile specifice hidrosadenitei:

  • În cazul hidrosadenitei sub piele se formează noduli dureroşi de formă rotundă sau neregulată;
  • Concomitent pot să se formeze câţiva noduli.
  • De regulă, puroiul din inflamaţie răzbate la suprafaţa pielii în 7-10 zile, dar se întâmplă şi cazuri în care puroiul nu erupe şi inflamaţiile nu trec un timp destul de lung (chiar câteva săptămâni).

Caracteristicile specifice furunculului:

  • Furunculul se aseamănă cu un coş alb, cu vârf ascuţit şi plin cu puroi;
  • De regulă, furunculul să dezvoltă rapid, erupe de la sine şi se curăţă de puroi în timp de câteva zile;
Deoarece şi hidrosadenita şi furunculul pot provoca urmări foarte grave şi periculoase (de exemplu, infecţia sângelui), în cazul în care aţi observat apariţia unei umflături mari şi dureroase sub piele – cât mai repede cereţi consultaţia chirurgului.Adresaţi-vă neapărat medicului şi în cazurile în care apar următoarele simptome ale infecţiei:

  • Apare febră (mai ales dacă aceasta depăşeşte 38С) şi frisoane;
  • Durerea în zona inflamaţiei devine tot mai puternică;
  • Zona de inflamaţie în jurul abcesului supurat devine tot mai mare.

În dependenţă de caracteristicile umflăturii apărute la Dvs., treceţi la articolul nostru dedicat Furunculozei (în cazul în care vi s-a format o umflătură dură, asemănătoare cu un furuncul), sau la următorul alineat al acestui articol (dacă vi s-a format o formaţiune, care se aseamănă cu hidrosadenită).

Ce trebuie de făcut în cazul în care umflătura, fie că nu provoacă, fie că provoacă dureri neînsemnate, dar nu trece un timp îndelungat?

În foarte rare cazuri, apariţia unor umflături în zonele de subsuoară sau în zona inghinală, care nu provoacă, sau provoacă dureri neînsemnate, poate fi unul din simptomele tuberculozei sau ale inflamaţiei nodulilor limfatici.

Dacă aţi observat apariţia unor astfel de inflamaţii, care nu trec deja 4-5 săptămâni, adresaţi-vă neapărat medicului.

În continuare, în acest articol, vor fi prezentate:

  • o descriere (explicaţie) detaliată a hidrosadenitei,
  • recomandări referitor la aceea, ce trebuie să faceţi în cazul, în care pentru prima dată v-aţi confruntat cu această problemă,
  • şi ce trebuie să faceţi în cazul în care hidrosadenita vă reapare din nou şi din nou.

Ce este hidrosadenita?

Termenul hidrosadenita, în medicină, este utilizat pentru denumirea unui proces inflamator cronic al pielii care se caracterizează prin formări periodice ale nodulilor cu puroi ce apar sub piele, de regulă, în zonele axilară, inghinală şi între cutele dedesubt de glandele mamare (mai des la femei).

Aceste formaţiuni uneori amintesc glandele mamare ale câinelui şi, popular, în limba rusă sunt numite “ugerul căţelei”.

Mulţi oameni descriu hidrosadenita ca „umflături roşii dureroase”, „inflamaţii dure şi dureroase” sau ca „bube cu puroi sub piele”.

Mai des, hidrosadenita să dezvoltă la tinerii de vârstă 20-30 ani.

Recomandările prezentate în acest articol au fost elaborate în baza datelor din studiile ştiinţifice recente, efectuate şi publicate în ultimii câţiva ani.

Vom arăta, în cele ce urmează, că viziunile actuale asupra hidrosadenitei, reflectate în cercetările moderne, deseori contrazic viziunile care au fost formate şi acceptate în medicina de până acum, dar şi se descoperă laturile noi ale acestei maladii.

Cu toate că multe aspecte ale hidrosadenitei rămân, deocamdată, neclare sau puţin studiate, descoperirile ştiinţifice importante în domeniul dat ne dau speranţa că, în timpurile apropiate, vor fi găsite metodele eficiente de tratament al acesteia.

Oamenii car suferă de această boală de mai mult timp, citind articolul, vor putea înţelege care este cauza că tratamentele, deja aplicate, nu au fost eficiente şi ce tratament merită să fie încercat pentru a rezolva, în sfârşit, problema.

Care sunt cauzele ce pot provoca hidrosadenita supurativă?

Cauzele exacte ale apariţiei hidrosadenitei, deocamdată, nu sunt cunoscute şi nici una dintre ipotezele propuse la moment, referitor la mecanismele dezvoltării acestei maladii nu au găsit o confirmare deplină în practică.

Cercetările ştiinţifice arată că părerea învechită, precum că hidrosadenita începe cu o simplă inflamaţie şi supuraţie a glandelor sudoripare din stratul de piele (termenul Hidrosadenitis suppurativa înseamnă „inflamaţia glandelor sudoripare”), descrie inexact esenţa acestei maladii.

În special, cercetările clinice au arătat că dezvoltarea hidrosadenitei începe nu cu inflamaţia glandelor sudoripare, dar cu astuparea (blocarea) porilor pielii. Acest blocaj, la rândul său, conduce la congestie în pori (în apropiere de rădăcinile firelor de păr), a unei cantităţi mari de sebum, de celulele moarte ale pielii şi de bacterii, care provoacă inflamaţia.

Ţinând cont de cele spuse, putem explica, de ce mulţi specialişti consideră însăşi denumirea bolii „hydradenitis” eronată şi învechită, şi tot mai des utilizează termenul acne inversа, care indică mai exact asemănările dintre mecanismele dezvoltării hidrosadenitei şi a coşurilor simple (acneea).

Cauzele apariţiei coşurilor sunt descrise, în detalii, în articolul Explicaţii referitor la problemele, legate de coşuri şi puncte negre.

Specialiştii consideră că o posibilă cauză a dezvoltării hidrosadenitei poate fi dereglarea procesului de interacţiuni complexe dintre celulele sistemului imunitar şi ţesuturile pielii, care provoacă schimbarea sensibilităţii ţesutului pielii la anumite substanţe (inclusiv, la hormoni), şi la microbi.

Această trăsătură a hidrosadenitei o distinge esenţial de furuncul sau de abcesul simplu, determină caracterul cronic al bolii (umflăturile tot apar şi apar) şi explică tendinţa la evoluţie foarte gravă, în unele cazuri.

Procesele imune care au loc în pielea oamenilor bolnavi de hidrosadenită sunt foarte complexe. Pentru ca articolul dat să poată fi înţeles de un cititor nespecialist, vom renunţa la descrierea acestora. Cu toate acestea, trebuie să menţionăm că datele care se acumulează în domeniu ne dau speranţa că în viitorul foarte apropiat va fi găsit tratamentul eficient chiar şi în cazurile cele mai grave de hidrosadenită.

Ce poate să provoace, în cazul meu, dezvoltarea maladiei?

Cum a fost deja menţionat, cauzele exacte de apariţie a hidrosadenitei, deocamdată, nu se cunosc. Totuşi, în cercetările clinice au fost depistate anumite fenomene (factori) din viaţa cotidiană, care favorizează dezvoltarea acestei boli.

Hidrosadenita şi fumatul  

Observaţiile clinice arată că aproape 90% dintre toţi bolnavii de hidrosadenită sunt fumători.

Specialiştii consideră că fumatul favorizează dezvoltarea bolii în felul următor:

  • Nicotina, care se conţine în fumul de tutun, stimulează funcţia glandelor sudoripare şi măreşte transpiraţia, iar aceasta, la rândul său, conduce la iritarea pielii subsuoară, în cutele de piele din zona inghinală;
  • Nicotina măreşte activitatea unor tipuri de celule ale pielii care participă în reacţiile inflamatoare;
  • Se cunoaşte că nicotina stimulează creşterea bacteriilor de tip Staphylococcus aureus care provoacă procesele de supuraţie ale ţesuturilor în cazul hidrosadenitei;
  • În cadrul unei cercetări, s-a demonstrat că contactul pielii sănătoase cu nicotina conduce la îngroşarea stratului extern al acesteia, ceea ce, la rândul său, poate să provoace obstruarea (astuparea) porilor pielii;
  • Observaţiile clinice ale bolnavilor de hidrosadenită arată că lăsatul fumatului conduce la uşurarea stării acestora (umflăturile li se formează mai rar şi se tratează mai rapid), în acelaşi timp, reluarea fumatului poate să conducă la agravarea stării bolnavilor.

Hidrosadenita şi suprapoderabilitatea

Observaţiile clinice arată că oameni supraponderali suferă de hidrosadenită mai des decât oamenii cu greutatea normală şi sunt predispuşi la dezvoltarea formelor mai grave ale acestei maladii.

Conform părerilor specialiştilor, legătura dintre supraponderabilitate şi hidrosadenită se explică prin următorii factori:

  • Suprafaţa pielii, unde, de regulă, se formează hidrosadenita, la oamenii obezi este relativ mai mare;
  • Oamenilor obezi le este caracteristică formarea cutelor în care pielea este supusă iritaţiei;
  • În pielea oamenilor obezi se conţin mai multe substanţe biologic active, implicate în dezvoltarea reacţiilor inflamatorii. Se explică acest lucru prin faptul că o parte dintre aceste substanţe să produce în ţesutul adipos.

Vezi Slăbitul și controlul greutății, recomandări bazate pe dovezi științifice

Hidrosadenita şi predispoziţia ereditară  

Există date conform cărora, 40% de oameni care s-au ciocnit de problema hidrosadenitei au rude apropiate (părinţi, fraţi, surori) care, de asemenea, suferă de această maladie. Aceasta ar însemna că în dezvoltarea hidrosadenitei predispoziţia ereditară (genetică) poate avea un rol important.

Totuşi, nu se cunoaşte, deocamdată, care anume gene sau care modificări genetice determină predispoziţia la dezvoltarea acestei maladii.

Hidrosadenita şi hormonii

Datele existente la ziua de azi permit să se presupună că un anumit rol în apariţia hidrosadenitei îl joacă hormonii sexuali, în special, androgenii (hormonii sexuali masculini).

Însă trebuie menţionat faptul că la dezvoltarea hidrosadenitei contribuie nu atât concentrarea mărită sau scăzută a hormonilor sexuali în sânge, cât o sensibilitate sporită a celulelor pielii (mai ales, a celulelor glandelor sebacee) faţă de androgeni.

Rezultatele unor cercetări au arătat că medicamentele care blochează acţiunea androgenilor, pot fi eficiente şi în tratamentul hidrosadenitei la femei.

La domnişoarele tinere şi la femei cauza principală de mărire a concentraţiei de androgeni în sânge şi creşterea sensibilităţii ţesuturilor organismului la aceşti hormoni este sindromul ovarelor polichistice (SOP). Pe lângă predispoziţia faţă de dezvoltarea acneei şi hidrosadenitei, simptomele SOP includ şi dereglări ale ciclului menstrual (reţineri îndelungate până la dispariţia totală a acestuia, eliminări sângeroase din vagin), dar şi dificultăţi în conceperea unui copil.

Dacă aţi observat la Dvs. unele simptome, asemănătoare cu sindromul ovarelor polichistice, adresaţi-vă neapărat ginecologului sau endocrinologului pentru o consultaţie. Există o probabilitate mare că tratamentul prescris de ginecolog pentru soluţionarea problemei neregularităţii în ciclul menstrual vă va ajută să scăpaţi şi de inflamaţiile supurative.

Detalii despre problema ovarului polichistic şi posibilităţile de soluţionare ale acesteia sunt prezentate în articolul Sindromul ovarelor polichistice.

Hidrosadenita, rasul, epilarea şi utilizarea deodorantelor

Unii specialişti consideră că dezvoltarea hidrosadenitei poate fi provocată de rasul subsuoară şi în zona inghinală, dar şi de purtatul unor haine (lengerie) strâmte, care irită pielea.

Cu toate că utilizarea deodorantelor (antipersperantilor) a fost, până nu de mult, considerată una dintre cele mai importante cauze ale dezvoltării hidrosadenitei, date care ar demonstra acest punct de vedere, la moment, nu există.

Hidrosadenita este infecţioasă?

Hidrosadenita nu este infecţioasă şi nu se transmite de la o persoană la alta.

Deseori, în cazul hidrosadenitei, în puroi se depistează microbii grupelor stafilococice şi streptococice, dar acestea pot fi găsite şi pe pielea oamenilor sănătoşi, fără ca să le provoace vreo boală. Din aceste considerente, mulţi specialişti consideră că hidrosadenita nu este legată de vreo infecţie, dar, mai degrabă, de o reacţie puternică inflamatoare, care apare pe pielea unor oameni, în cazurile de contact cu bacteriile banale.

Cum poate să evolueze hidrosadenita? Ce efecte şi complicaţii poate provoca această maladie?

Dezvoltarea hidrosadenitei, de la caz la caz, este diferită şi cauzele evoluţiei diferite nu se cunosc. La unele persoane, nodulii purulenţi reapar foarte rar (o dată la câţiva ani) sau chiar deloc nu mai apar, iar la alte persoane astfel de inflamaţii apar tot mai des şi în număr mare (devin cronice). În cazul formelor grave de hidrosadenită, frecvenţa de apariţie a noilor formaţiuni poate ajunge chiar la 2 pe lună.

De regulă, bube noi apar în locul celor vechi sau prin apropiere.

Deseori acestea se formează concomitent şi simetric în diferite zone ale corpului, de exemplu, subsuoară sub ambele braţe, sau în partea din stânga şi din dreapta ale zonei inghinale.

În câteva zile (de obicei 7-10) după ce se formează umflătura, puroiul răzbate la suprafaţă pielii şi erupe. În acest caz, din el se elimină o cantitate mare de puroi şi de sânge şi, treptat, locul respectiv se vindecă.

Dacă abcesul nu erupe, el poate să se păstreze timp de câteva săptămâni şi chiar câteva luni.

Să poate întâmpla că mai multe umflături, situate aproape una de cealaltă, să se unească într-o singură umflătură mare şi foarte dureroasă. Între umflături separate se pot forma nişte canale (fistule), prin care circulă puroiul.

Ca şi în cazul furunculului, hidrosadenita prezintă un factor de risc de răspândire a infecţiei în organism şi de dezvoltare a sepsisului.

Acest fapt determină necesitatea de a vă adresa neapărat chirurgului în cazurile în care formarea umflăturilor mari este însoţită de creşterea temperaturii corpului, slăbiciuni, frisoane.

O altă urmare foarte neplăcută a hidrosadenitei sunt cicatricile evidente, care rămân pe piele după tămăduirea bubelor.

Recomandările detaliate cu privire la modul de eliminare a petelor roşii şi a cicatricelor care rămân în urma hidrosadenitei pot fi găsite în articolul Cum să scapi de cicatrici.

Ce să fac dacă am hidrosadenită? Recomandările actuale de tratament

Ne vom opri numai la acele metode de tratament al hidrosadenitei supurative, eficienţa cărora (înaltă sau parţială) a fost demonstrată în baza cercetărilor clinice.

Pentru a înţelege ce fel de tratament poate fi aplicat în cazul Dvs., alegeţi situaţia care vă descrie problema cel mai exact.

Mi s-au format, pentru prima dată (sau peste câţiva ani după un caz asemănător), una (sau mai multe) umflături cu puroi.

Dacă vi s-a format hidrosadenita pentru prima dată, sau, dacă frecvenţa de reapariţie a acesteia este foarte mică (primul stadiu de dezvoltare a hidrosadenitei, conform clasificării Hurley), o decizie optimă ar fi tratamentul cu preparatele topice de Clindamicină (unguente, creme) cu concentraţie de 1%. Zona inflamată se unge cu Clindamicină odată pe zi.

Observaţiile clinice arată că aplicarea topică a Clindamicinei diminuează esenţial durerile şi sporeşte vindecarea umflăturilor supurate. Tratamentul cu preparatele Clindamicinei este mai eficient decât tratamentul cu alte antibiotice.

Majoritatea specialiştilor consideră că tratamentul trebuie să dureze nu mai puţin de 3 luni. Perioadă atât de lungă este necesară pentru a preveni reapariţia noilor formaţiuni de hidrosadenită pe locul tămăduit.

În mai multe cercetări s-a demonstrat că, în cazul umflăturii supurate unice sau a apariţiei foarte rare de astfel de umflături, poate fi eficient tratamentul cu laser Nd:YAG, care să efectuează cu o frecvenţă de 1 sesiune pe lună.

Alte tratamente ale umflăturilor supurate unice sau a celor care apar rar (Izotretinoin în comprimate pentru uz oral, Dapsone, Finasteride), actualmente cunoscute, sunt puţin studiate sau puţin eficiente şi nu pot fi recomandate în calitate de tratament de bază.

Din când în când (de câteva ori pe an sau odată la un an sau la mai mulţi ani) îmi apar unul sau câţiva noduli cu puroi sub piele, între aceşti noduli se formează fistule şi în urma lor rămân cicatrici.

Dacă problemele legate de hidrosadenită, vă deranjează odată pe an sau mai rar, umflăturile supurate se leagă între ele prin fistule şi, în urma lor, rămân cicatrici evidente (al doilea stadiu de dezvoltare a hidrosadenitei, conform clasificării Hurley) adresaţi-vă neapărat medicului dermatolog.

Tratamentul cu antibiotice, recomandat de medic, poate fi unul mai complex.

Actualmente, cea mai eficientă se consideră combinarea Clindamicinei cu Rifampicină conform schemei:

Clindamicina (300 mg) + Rifampicina (300 mg) de 2 ori pe zi timp de 10 săptămâni.

Fiţi atenţi!

În niciun caz nu începeţi tratamentul cu antibiotice din iniţiativă proprie, chiar dacă aveţi posibilitatea de a procura medicamentele fără prescripţia medicului. Adresaţi-vă medicului dermatolog pentru a planifica tratamentul.

Tratamentul cu antibiotice, în unele cazuri, poate provoca o infecţie intestinală gravă (Colita pseudomembranoasă), simptomele principale ale căreia sunt diareea şi durerile abdominale.

Dacă, după ce aţi început tratamentul cu antibiotice, sau în timp de 3 luni după finisarea acestuia, vă apare o diaree puternică – citiţi neapărat recomandările noastre în articolul Diareea provocată de administrarea antibioticelor.

Dacă, în urma tratamentului cu antibiotice, umflăturile se tămăduiesc greu sau reapar destul de des, medicul poate să vă recomande analiza microbiologică a puroiului din abces şi analiza microbilor din nas. Aceste analize sunt necesare pentru a determina ce fel de bacterii sunt implicate în dezvoltarea bolii şi care antibiotice pot suprima creşterea lor.

Ca şi în cazul furunculozei, în cazul hidrosadenitei, cavitatea nazală poate fi sursa unor specii de Staphylococcus aureus (MSRA S.aureus) care sunt rezistente la majoritatea antibioticelor cunoscute şi necesită un tratament special (detalii despre acest lucru puteţi să le găsiţi în articolul despre Furunculoză.

Tratamentul cu laser Nd: YAG, în etapa a doua a hidrosadenitei, poate fi, de asemenea, eficient. Frecvenţa sesiunilor, în acest caz, creşte până la 3-4 pe lună.

Ineficienţa antibioticelor sau a laserului (sau în cazul în care este imposibilă efectuarea unui astfel de tratament), discutaţi cu medicul dumneavoastră posibilitatea unui tratament cu Infliximab.

Infliximabul conţine anticorpi, capabili să inhibe unele substanţe care participă la dezvoltarea reacţiilor autoimune.

Propunerea de a utiliza Infliximabul în tratamentul hidrosadenitei a apărut în urma identificării unui număr de asemănări ale acestei boli cu boala Crohn. În special, s-a observat faptul că oamenii care suferă de boala Crohn, suferă de hidrosadenită mai des decât alţi oameni. În plus la aceasta, s-a constatat faptul că ambele aceste boli pot ataca ţesuturile pielii şi pot provoca în ele modificările patologice similare.

O serie de studii clinice au arătat că tratamentul hidrosadenitei cu Infliximab diminuează abcesele şi durerile provocate de acestea.

În acelaşi timp, Infliximabul rămâne un preparat puţin cercetat şi efectele de lungă durată ale utilizării lui nu sunt cunoscute în prezent. De aceea, tratamentul cu Infliximab poate fi efectuat doar sub supravegherea unui medic şi doar în cazul în care alte tratamente nu ajută.

Alte preparate din grupul Infliximabului (Etanercept, Adalimumab, Efalizumab), fie că nu au fost încă studiate în calitate de tratament al hidrosadenitei, fie că au fost ineficiente şi, la moment, nu pot fi recomandate.

Recomandările detaliate cu privire la modul de eliminare a petelor roşii şi a cicatricilor care rămân în urma hidrosadenitei pot fi găsite în articolul Cum să scapi de cicatrici.

Mi s-au format o mulţime de umflături supurate, situate în apropiere una de cealaltă, care s-au unit între ele prin fistule. Abcesele ocupă suprafeţe mari ale pielii sau au apărut, concomitent, în mai multe zone ale corpului

În medicină, o stare asemănătoare se consideră al treilea stadiu al dezvoltării hidrosadenitei, conform clasificării Hurley.

De regulă, tratamentul acestei forme a hidrosadenitei începe cu antibiotice şi cu utilizarea laserului, în conformitate cu schemele deja descrise mai sus. În cazul în care acest tratament nu este eficient, ar putea să fie necesară o intervenţie chirurgicală, în care porţiunile pielii afectate vor fi eliminate.

Ce se poate face pentru a preveni formarea abceselor noi sau, cel puţin, pentru a reduce frecvenţa formării acestora?

În scopul de a preveni apariţia abceselor noi sau, cel puţin, de a reduce frecvenţa lor, trebuie eliminate toate motivele care susţin dezvoltarea bolii (vezi mai sus Ce poate să provoace, în cazul meu, dezvoltarea maladiei?).

În special:

  • dacă fumaţi, renunţaţi neapărat la acest obicei;
  • dacă sunteţi obez, străduiţi-vă să slăbiţi;
  • dacă sunteţi femeie şi aveţi probleme legate de ciclu menstrual (menstruaţii rare şi neregulate, probleme legate cu conceperea copilului), adresaţi-vă neapărat medicului pentru un examen şi pentru un tratament adecvat. Dacă medicul stabileşte că aveţi SOP, el poate să vă prescrie un tratament care ar putea ajuta şi la rezolvarea problemei, asociate cu hidrosadenită.

Tratamentul hidrosagenitei printr-o intervenţie chirurgicală

În cazul tratamentului chirurgical al hidrosadenitei purulente, problema constă în faptul că, abcesele, în această boală, nu pot fi tratate ca abcese obişnuite (adică, nu este suficient doar a deschide abcesul, a drena – a curăţi puroiul, a prelucra rana cu antiseptice şi a o bandaja).

Cu toate că un asemenea tratament poate fi eficient în scopul îndepărtării unui abces, acesta poate fi absolut ineficient din perspectiva de lungă durată.

Observaţiile clinice arată că, în acele cazurile în care în timpul intervenţiei chirurgicale medicul doar deschide abcesul şi îl curăţă de puroi, probabilitatea formării repetate a unui abces purulent, în acelaşi loc, în câteva luni sau câţiva ani, este de aproape 100%.

De aceea, în datele clinice publicate în ultimii ani, mai mulţi experţi subliniază faptul că, în cazul unei intervenţii chirurgicale, efectuate în scopul eliminării abcesului asociat cu hidrosadenită, trebuie nu doar să se creeze condiţiile pentru eliminarea puroiului, ci este necesar să se elimine o cât mai mare porţiune a pielii şi a ţesuturilor subcutanate din zona, în care s-a format abcesul. O astfel de abordare a tratamentului hidrosadenitei scade esenţial probabilitatea că un abces se va mai forma vreodată în această zonă.

Tratamentul hidrosadenitei în timpul sarcinii

Tratamentul hidrosadenitei în timpul sarcinii se efectuează doar cu antibiotice topice (în special, cu preparate de Clindamicină). În caz de urgenţă, abcesul poate fi îndepărtat chirurgical.

Deschideți surse
  • Jemec, G. B. (2011). The Concept of ‘Smokers’ Boils’ Is Suggestive of a New Hypothesis on the Pathogenesis of Hidradenitis Suppurativa. Dermatology222(3), 196-197. doi:10.1159/000327928
  • Lim, H.W., 2012. A Systematic Review of Treatments for Hidradenitis Suppurativa. Archives of Dermatology, 148(4), p.439. Available at: http://archderm.jamanetwork.com/article.aspx?doi=10.1001/archdermatol.2011.1950.
  • Nazary, M., Van der Zee, H., Prens, E., Folkerts, G., & Boer, J. (2011). Pathogenesis and pharmacotherapy of Hidradenitis suppurativa. European Journal of Pharmacology672(1-3), 1-8. doi:10.1016/j.ejphar.2011.08.047
  • Scheinfeld, N. S. (2004). Obesity and dermatology. Clinics in Dermatology22(4), 303-309. doi:10.1016/j.clindermatol.2004.01.001
  • Sellheyer, K. & Krahf, D.J., 2008. Erratum: What causes acne inversa (or hidradenitis suppurativa)?-The debate continues (Cutan Pathol (2008) 35 (701)). Journal of Cutaneous Pathology, 35(8), pp.795–797.


Obiectivul principal al organizației noastre în prezent este elaborarea Ghidului Consumatorului Inteligent de Informații și Servicii Medicale. O sursă de informație medicală de generație nouă, axată pe prezentarea datelor detaliate, transparente, echidistante și cu valoare practică înaltă cu privire la beneficiile, daunele și limitele serviciilor medicale disponibile în prezent.
Scopul nostru este:

să-i ajutăm pe pacienți și medici să ia decizii medicale argumentate și chibzuite

să-i ajutăm pe pacienți și medici să construiască între ei relații eficiente și moral justificate: colaborare bazată pe înțelegerea din ambele părți a rolurilor unice pe care îl joacă fiecare și pe împărțirea justă a resposabilității, cel mai important scop al colaborării fiind formularea și atingerea obiectivelor medicale ale pacientului.

Ghidul Consumatorului Inteligent de Informaţii şi Servicii Medicale este alcătuit din 3 părți:

PARTEA I: LUAREA DECIZIILOR MEDICALE
ALĂTURAȚI-VĂ GRUPULUI NOSTRU PE FACEBOOK ȘI ABONAȚI-VĂ LA NOUTĂȚI PE EMAIL
Vă invităm să vă alăturați consumatorilor inteligenți de informații și servicii medicale pe rețele sociale

Abonați-vă la noutăți, ca să primiți un email o dată în câteva luni prin care să aflați despre publicarea materialelor noi și despre actualizări importante, introduse pe măsura procesării de noi date.