Hipertrofia amigdalelor - amigdale ("glande") permanent mărite la copii: răspunsuri la cele mai importante întrebări

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 7 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți o recenzie

Apreciere medie: 4.8. Pe baza a 8 voturi.
Se încarcă...

Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere:
Verificati aici.

Copilul meu are amigdalele (glandele) mărite. Ce semnifică aceasta? Ce trebuie să fac ca să soluţionez această problemă?

“Bună ziua! Vă rog foarte mult să-l ajutaţi pe băiatul meu să scape de o problemă care îl chinuie de mult timp!
Un an în urmă, mi-am înscris copilul la grădiniţă. De atunci e mereu bolnav. Nu e lună să nu tuşească, să nu aibă febră, vomă. De când se îmbolnăveşte mai des, obişnuiesc să-i examinez gâtul cu regularitate şi vreau să vă spun că amigdalele sunt permanent mărite, deşi nu puroiază niciodată.
Mi se pare că băiatul meu se îmbolnăveşte atât de frecvent din cauza amigdalelor mărite. Sunt atât de mari, încât între acestea e un spaţiu de numai 1 cm!
Copilul tuşeşte necontenit. Tusea e foarte puternică mai ales dimineaţa. Noaptea, respiră mai mult pe gură şi sforăie.
Mai mult, de fiecare dată când răceşte, iar câteodată, aparent fără niciun motiv, vomitează.
Spuneţi-mi, vă rog, ce trebuie să fac pentru ca amigdalele să i se micşoreze? Pot să rezolv această problemă fără intervenţie chirurgicală?

Încă ceva. E adevărat că dacă amigdalele nu sunt îndepărtate chirurgical copilul poate face complicaţii la rinichi sau la inimă?
Muţumesc anticipat, O.”
 
Autorii articolului:

Dragă O., pentru a răspunde la întrebările formulate de dvs. privind amigdalele mărite la copii, am consultat datele şi studiile ştiinţifice publicate în mai multe reviste de specialitate din lume. Informaţiile pe care le-am cules din aceste surse ne permit să facem următoarele concluzii:

Când amigdalele (glandele) trebuie considerate drept hipertrofice (mărite) şi când dimensiunile acestora sunt normale?

Pentru a evalua dimensiunile amigdalelor, mai exact, pentru a stabili dacă acestea sunt mărite sau nu, medicii se folosesc de o scară comparativă, prezentată în tabelul de mai jos:

Dimensiunea amigdalelor

Descrierea amigdalelor

0 Amigdalele se ascund în fosele tonsilare (adâncituri situate între cavitatea bucală şi faringe) şi nu sunt proeminente.
1+ Amigdalele sunt ceva mai accentuate, dar nu închid decât pe un sfert intrare în faringe.
2+ Amigdalele devin şi mai accentuate, dar nu astupă decât pe jumătate intrare în faringe.
3+ Amigdalele devin destul de proeminente, dar închid intrare în faringe doar în proporţie de 75%.
4+ Amigdalele sunt foarte proeminente, astupând peste 75% din intrare în faringe.

Medicii cred că dimensiunea normală a amigdalelor este 0. Amigdalele (glandele) cu dimensiunile 1+ şi 2+ se consideră moderat hipertrofice.

Când amigdalele ating dimensiunile 3+ sau 4+, acestea sunt considerate hipertrofice. Hipertrofia amigdalelor, în limbaj medical, înseamnă creşterea sau dezvoltarea excesivă şi constantă în volum a glandelor (tonsilelor).

Cât de periculoasă este hipertrofia amigdalelor? Ce urmări şi complicaţii poate provoca aceasta?

În urma observaţiilor clinice efectuate pe copii cu hipertrofie constantă şi îndelungată a amigdalelor, s-a stabilit că această condiţie medicală poate provoca următoarele complicaţii:

Tulburarea respiraţiei în timpul somnului şi probleme de ordin psihologic

Dat fiind că umflarea/ creşterea în volum a tonsilelor (amigdalelor) ocluzionează/ astupă mai mult sau mai puţin intrare în faringe şi deci blochează parţial accesul aerului în faringe, unii copii pot acuza tulburări respiratorii în timpul somnului (fenomenul este posibil chiar şi la hipertrofia moderată a glandelor, de 1+ sau 2+).

Astfel, respiraţia copilului se poate bloca pentru câteva clipe, copilul poate să respire mai mult pe gură şi sforăind uşor. Condiţia nu prezintă nicio primejdie pentru viaţa copilului, dar poate influenţa, cu timpul, asupra comportamentului şi dezvoltării acestuia.

În clipa în care copilul nu mai poate respira, acesta se trezeşte. Dacă aceasta se întâmplă de mai multe ori într-o noapte, copilul nu reuşeşte să ajungă în faza de somn adânc, de care are nevoie creierul şi întregul său organism pentru recuperare. Din acest motiv, copiii cu amigdalele constant mărite pot deveni irascibili, distraţi, obosesc rapid şi încep să aibă rezultate proaste la şcoală.

Unii copii cu amigdalele hipertrofice cresc mai încet decât congenerii lor.

Dificultăţi în înghiţire (disfagia)

În cadrul unui studiu s-a constatat că amigdalele (glandele) mărite pot obstrucţiona trecerea alimentelor prin faringe. Ca şi tulburările respiratorii din timpul somnului, această condiţie nu este periculoasă, dar poate provca o serie de simptome neplăcute. Puteţi presupune că hipertrofia amigdalelor la copilul dvs. determină dificultăţi în înghiţire, dacă observaţi că:

  • se îneacă des atunci când mănâncă sau bea apă;
  • are salivă multă şi densă în cavitatea bucală;
  • vomită, deseori, fără motiv;
  • expectorează frecvent (elimină des mucozităţile şi flegma din cavitatea bucală);
  • elimină o parte din apa înghiţită pe nas (cazuri foarte rare!).

Tusea constantă (cronică)

Căutând informaţiile ştiinţifice necesare pentru elaborarea articolului de faţă, am găsit, în revistele de specialitate, descrierea unor cazuri de copii la care hipertrofia amigdalelor provoca o tuse cronică, ce dura câteva luni la rând şi nu putea fi tratată în niciun fel. În aceste materiale se menţiona, totodată, că tusea dispărea odată cu înlăturarea chirurgicală a glandelor (tonsilelor).

Analizând aceste cazuri, descrise în revistele de specialitate, putem spune că tusea constantă, determinată de amigdalele mărite, nu se dezvoltă totuşi chiar atât de frecvent, dar apariţia acestui simptom este totuşi probabilă.

De asemenea, am găsit o serie de studii în care se vorbeşte despre faptul că hipertrofia amigdalelor poate provoca (iarăşi, în cazuri extrem de rare!) aşa-numita respiraţie şuierătoare (sau, în termeni mai recenţi, wheezing), similară întrucâtva respiraţiei copiilor bolnavi de astm bronşic.

Aidoma altor simptome descrise mai sus şi determinate de hipertrofia amigdalelor, tusea constantă nu este o condiţie periculoasă, dar tocmai din cauza acestei tuse copii sunt supuşi permanent unor examene medicale şi unor tratamente numeroase, cu repercusiuni asupra stării psihologice a părinţilor şi a copiilor înşişi.

Atenţie!

Cauzele tusei constante (cronice) la copii pot fi nu numai amigdalele (glandele) mărite, dar şi o serie de alte maladii (inclusiv astmul bronşic, tuberculoza, infestarea cu unii paraziţi, infecţia cu Chlamydia trachomatis ş.a.).

Dacă aţi observat o tuse mai mult sau mai puţin constantă la copilul dvs., efectuaţi un consult medical la pulmonolog. După câteva examene medicale simple, acesta va putea exclude maladiile grave ale plămânilor sau ale căilor respiratorii.

Răcelile frecvente

Căutând date şi informaţii dovedite ştiinţific despre hipertrofia amigdalelor, am dat şi de unele statistici, potrivit cărora copiii cu amigdalele (glandele) mărite se îmbolnăvesc mai des de angină şi acuză mai des simptome precum febra şi durerile în gât.

Complicaţiile la rinichi, inimă şi articulaţii

Repercusiunile pe care le poate avea hipertrofia amigdalelor asupra rinichilor, inimii sau articulaţiilor şi de care se tem atât de mult părinţii, nu au nicio legătură directă cu dimensiunile tonsilelor (glandelor) şi nici cu frecvenţa îmbolnăvirilor de angină.

După cum spuneam şi în articolul nostru Infecţiile streptococice ale faringelui, complicaţiile date pot apărea numai la copiii infectaţi cu anumite tipuri de microbi (streptococul beta-hemolitic de tip A).

Bineînţeles că, în caz de hipertrofie a glandelor (tonsilelor), copiii care se infectează cu acest microb periculos pot face complicaţiile pomenite mai sus, dar trebuie şă ştim că probleme la rinichi, inimă şi articulaţii pot să apară şi la copiii cu amigdalele neinflamate sau care se îmbolnăvesc foarte rar ori chiar niciodată de angină.

Diagnosticul de infecţie cu streptococul beta-hemolitic de tip A nu poate fi stabilit doar în baza amigdalelor mărite, prin urmare, nu se poate stabili nici riscul de eventuale complicaţii la rinichi, inimă sau articulaţii.

Pentru a stabili cu exactitate acest lucru, trebuie efectuat frotiul faringian. Este o analiză foarte simplă care îi ajută pe medici să determine dacă copilul este sau nu infectat cu streptococul beta-hemolitic de tip A.

 Mai multe detalii privind frotiul faringian, interpretarea rezultatelor testului şi pregătirea pentru această analiză de laborator – în articolul Frotiul faringian şi nazal.

Cum să-mi dau seama dacă trebuie să tratez hipertrofia amigdalelor la copil sau nu?

După părerea specialiştilor din toată lumea, TRATAMENTUL NU ESTE NECESAR în caz de amigdale mărite, dacă copilul se simte bine, se dezvoltă normal şi nu acuză alte simptome.

În acelaşi timp, TRATAMENTUL ESTE NECESAR dacă amigdalele constant hipertrofice perturbă dezvoltarea copilului, tulbură respiraţia, provoacă simptome neplăcute şi dacă copilul se îmbolnăveşte des de angină.

Cum se tratează amigdalele mărite?

În prezent, singura modalitate eficientă de rezovare a problemei în cauză la copii este îndepărtarea chirurgicală a tonsilelor (glandelor).

Potrivit datelor cercetărilor ştiinţifice, după îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor hipetrofice, la 60-70% de copii dispar problemele legate de somn, se normalizează comportamentul şi dezvoltarea psihologică.

Pentru mai multe detalii privind operaţia de extirpare a tonsilelor (numită şi amigdalectomie), siguranţa acestei intervenţii chirurgicale şi îngrijirea copilului după operaţie deschideţi articolul nostru Extirparea amigdalelor.

Amigdalele mărite pot să se micşoreze treptat şi fără tratament?

În urma unei cercetări ştiinţifice, realizate timp de 2 ani de zile, s-a constatat că, la majoritatea copiilor cu amigdalele mărite, dimensiunile tonsilelor şi adenoizilor se reduc treptat, iar starea sănătăţii se ameliorează.

Cu toate acestea, s-a mai observat şi că, la fiecare al treilea copil, hipertrofia amigdalelor continuă o perioadă îndelungată de timp, agravând şi mai mult problemele cu respiraţia şi cu înghiţirea (hipertrofia amigdalelor este mai caracteristică băieţilor decât fetelor).

 Astfel, în cazurile în care mărirea glandelor nu-l deranjează prea mult pe copil, nu îi tulbură dezvoltarea psihologică şi respiraţia nocturnă, medicii nu recomandă niciun fel de tratament şi se limitează la ţinerea acestuia sub observaţie. Dacă starea copilului se va înrăutăţi, amigdalele vor trebui extirpate chirurgical, iar dacă se va îmbunătăţi, este foarte posibil că acesta se va vindeca independent, fără intervenţie chirurgicală.

Există şi alte metode de tratament în caz de amigdale mărite, dincolo de intervenţia chirurgicală?

În prezent, nu există alte metode cu adevărat eficiente de tratament pentru hipertrofia amigdalelor, care ar soluţiona problema dată fără intervenţie chirurgicală.

Pornind de la presupunerea că hipertrofia amigdalelor ar putea fi cauzată de anumiţi microbi sau alergeni, unii specialişti au propus scheme de tratament care includ diete speciale, precum şi cure prelungite cu antibiotice.

Cu toate acestea, până în momentul de faţă, eficacitatea acestor tratamente nu a fost dovedită ştiinţific.

Care sunt cauzele măririi constante a glandelor (amigdalelor)?

Cauzele exacte ale hipertrofiei constante a tonsilelor (glandelor) nu sunt cunoscute în prezent.

Pregătind răspunsurile la întrebările pe care ni le-aţi adresat dvs. la acest subiect, am găsit un şir de publicaţii, semnate de specialişti din Germania, Polonia şi Iran, potrivit cărora inflamarea amigdalelor ar putea fi cauzată de anumiţi microbi (inclusiv stafilococul auriu, unele bacterii din genul Haemophilus sau actinomicetele). Aceşti microbi ar pătrunde în interiorul celulelor din ţesuturile tonsilare şi ar provoca, astfel, hipertrofia acestora din urmă (adică mărirea în dimensiuni a amigdalelor).

O altă cauză a creşterii amigdalelor ar putea fi, conform altor specialişti, alergia la unele produse alimentare.

Deschideți surse
  • Baugh, R.F. et al., 2011. Clinical Practice Guideline: Tonsillectomy in Children. Otolaryngology — Head and Neck Surgery, 144(1 Suppl), pp.S1–S30. Available at: http://oto.sagepub.com/lookup/doi/10.1177/0194599810389949.
  • Behnoud F. Evaluation of children with chronic rhinosinusitis after adenotonsillectomy. Iran J Otorhinolaryngol. 2012;24(67):69-74.
  • Burton, M.J., Isaacson, G. & Rosenfeld, R.M., 2009. Extracts from The Cochrane Library: Tonsillectomy for chronic/recurrent acute tonsillitis. Otolaryngology – Head and Neck Surgery, 140(1), pp.15–18. Available at: http://dx.doi.org/10.1016/j.otohns.2008.10.043.
  • Burton, M.J., Towler, B. & Glasziou, P., 2000. Tonsillectomy versus non-surgical treatment for chronic / recurrent acute tonsillitis. Cochrane database of systematic reviews (Online), (2), p.CD001802.
  • Isaacson G. Tonsillectomy care for the pediatrician. Pediatrics. 2012;130(2):324-34.
  • Lock C, Baker R, Brittain K. ‘I’ve just taken you to see the man with the CD on his head’: the experience and management of recurrent sore throat in children. J Child Health Care. 2010;14(1):95-110.
  • Management of sore throat and indications for tonsillectomy (SIGN guideline 117), Quick Reference Guide, 2010
  • Murray RC, Chennupati SK. Chronic streptococcal and non-streptococcal pharyngitis. Infect Disord Drug Targets. 2012;12(4):281-5.


Obiectivul principal al organizației noastre în prezent este elaborarea Ghidului Consumatorului Inteligent de Informații și Servicii Medicale. O sursă de informație medicală de generație nouă, axată pe prezentarea datelor detaliate, transparente, echidistante și cu valoare practică înaltă cu privire la beneficiile, daunele și limitele serviciilor medicale disponibile în prezent.
Scopul nostru este:

să-i ajutăm pe pacienți și medici să ia decizii medicale argumentate și chibzuite

să-i ajutăm pe pacienți și medici să construiască între ei relații eficiente și moral justificate: colaborare bazată pe înțelegerea din ambele părți a rolurilor unice pe care îl joacă fiecare și pe împărțirea justă a resposabilității, cel mai important scop al colaborării fiind formularea și atingerea obiectivelor medicale ale pacientului.

Ghidul Consumatorului Inteligent de Informaţii şi Servicii Medicale este alcătuit din 3 părți:

PARTEA I: LUAREA DECIZIILOR MEDICALE
ALĂTURAȚI-VĂ GRUPULUI NOSTRU PE FACEBOOK ȘI ABONAȚI-VĂ LA NOUTĂȚI PE EMAIL
Vă invităm să vă alăturați consumatorilor inteligenți de informații și servicii medicale pe rețele sociale

Abonați-vă la noutăți, ca să primiți un email o dată în câteva luni prin care să aflați despre publicarea materialelor noi și despre actualizări importante, introduse pe măsura procesării de noi date.