Hipertensiunea arterială. Ghid pentru pacienți

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 14 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

Orice concluzii cu privire la alegerea tratamentului sau a investigațiilor prezentate în articol sunt făcute în baza surselor.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți-ne părerea dvs.

Apreciere medie: 5.0. Pe baza a 2 voturi.
Se încarcă...

Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere:
Verificati aici.

Cui îi este destinat acest articol și ce veți afla din el?

Acest articol este adresat cititorilor Sitemedical care au citit deja capitolul dedicat prevenției maladiilor cardiovasculare, din Ghidul consumatorului inteligent de servicii şi informaţii medicale, partea Cum să ai grijă de tine, plan bazat pe dovezi științifice.

După cum ați putut să aflați din capitolul respectiv, controlul nivelului de tensiune arterială permite reducerea riscului de apariție a complicațiilor cardiovasculare. În acest articol vom răspunde detaliat la întrebările care au valoare practică nemijlocită în acest sens:

  1. În ce cazuri este necesară verificarea tensiunii arteriale și cum corect se fac măsurările?
  2. Cum, în baza parametrilor dvs., împreună cu medicul, puteți să determinați dacă aveți nevoie de tratament medicamentos?
  3. Ce fel de tratament poate să vă propună medicul, dacă acest lucru se va dovedi necesar?

Cât de frecvent trebuie măsurată tensiunea arterială?

Verificarea periodică a nivelului tensiunii arteriale se recomandă tuturor oamenilor. Înainte de 40 ani este suficientă o măsurare la câțiva ani. Dacă nu aveți un tonometru acasă, puteți să măsurați tensiunea la farmacie, la medicul de familie, la punctul medical de la serviciu, în club sportiv, etc.

După vârsta de 40 ani tensiunea trebuie verificată nu mai rar de o dată pe an.

Tensiunea mea este mai mică de 140/90

Dacă nivelul tensiunii arteriale sistolice este mai mic de  140 mmHg și nivelul tensiunii diastolice este mai mic de 90 mmHg, pentru reducerea riscului cardiovascular vă recomandăm:

  1. Să implementați toate celelalte măsuri prezentate în capitolul de prevenție a bolilor cardiovasculare.
  2. Să continuați să verificați periodic tensiunea arterială, cel puțin o dată la câțiva ani (sau anual, dacă indicii dvs. se apropie de 140/90).

Tensiunea mea este mai mare de 140/90. Recomandări de tratament al hipertensiunii arteriale.

Dacă cel puțin o măsurare va arăta că tensiunea dvs. sistolică este mai mare de 140 mm, și/sau tensiunea diastolică este mai mare de 90 mm, trebuie să mai efectuați câteva măsurări suplimentare în diferite zile. Pentru a acumula date mai exacte puteți să efectuați măsurări sistematice, în decursul unei săptămâni, conform schemei descrise mai jos (vezi Cum corect se măsoară tensiunea arterială acasă?).

Dacă măsurările repetate vor arăta că tensiunea arterială întotdeauna sau periodic depășește cifrele de 140/90, trebuie să știți că menținerea tensiunii la un asemenea nivel crește riscul de apariție a bolilor cardiovasculare.

În cadrul cercetărilor științifice s-a determinat că creșterea tensiunii sistolice cu fiecare 20 mm și a tensiunii diastolice cu fiecare 10 mm (începând cu nivelul de 115/75) dublează riscul de apariție a infarctului sau a accidentului cerebral.

Pentru a reduce acest risc, trebuie:

  1. Să îndepliniți toate recomandările prezentate în capitolul dedicat prevenției maladiilor cardiovasculare și, concomitent, să începeți tratamentul cu medicamente anti-hipertensive.
  2. După ce veți începe administrarea medicamentelor alese împreună cu medicul, va trebui, periodic, să verificați nivelul tensiunii arteriale, pentru a monitoriza cât de bine se controlează tensiunea. Dacă veți determina că controlul nu este optim, medicul vă va ajuta să corectați schema de tratament.
Dacă deja administrați medicamente anti-hipertensive și tensiunea dvs. medie (media aritmetică) este mai mare de 140/90, neapărat întrebați medicul ce puteți face pentru a reduce tensiunea sub nivelul de 140/90.

Reieșind din opțiunile de tratament pe care le-ați încercat anterior, medicul vă va explica ce altceva mai puteți face pentru a îmbunătăți controlul tensiunii.

Nivelul tensiunii arteriale mai mare de 140/90 se consideră acceptabil doar în cazul persoanelor care au încercat toate opțiunile disponibile de tratament, dar nu au reușit să obțină un control mai bun al tensiunii, din cauza anumitor probleme medicale sau din cauza efectelor adverse ale medicamentelor.

Indiferent de vârstă, dacă suferiți de diabet zaharat sau dacă analizele au arătat că aveți un nivel mărit de glucoză în sânge, tratamentul trebuie organizat în așa mod, încât tensiunea diastolică să se mențină sub nivelul de 85 mmHg.

Recomandări referitor la alimentație,  activitate fizică și greutate corporală care trebuie implementate indiferent de nivelul tensiunii arteriale

Indiferent de nivelul actual al tensiunii arteriale și de medicamentele pe care le administrați, trebuie să îndepliniți toate celelalte recomandări enumerate în capitolul de prevenție a bolilor cardiovasculare, și anume:

  1. Să corectați alimentația
  2. Să începeți efectuarea regulată a activităților fizice
  3. Să țineți sub control greutatea corporală
  4. Să nu fumați
  5. Să țineți sub control nivelul colesterolului
  6. Să țineți sub control nivelul glucozei

Îndeplinirea primelor patru recomandări poate duce la scăderea tensiunii arteriale. La moment, nu există careva alte măsuri mai eficiente și mai bine studiate de tratament al hipertensiunii fără medicamente.

Totodată, valoarea principală a acestor recomandări constă nu în îmbunătățirea controlului tensiunii arteriale, ci în faptul că implementarea fiecăreia dintre ele, în mod independent, reduce probabilitatea de apariție a afecțiunilor cardiovasculare. Din acest motiv, trebuie să le îndepliniți cât mai exact, pe toate împreună.

***

Mai jos vom explica ce medicamente se utilizează actualmente pentru reducerea tensiunii arteriale și cum se stabileşte schema de tratament.

Medicamentele utilizate în tratamentul hipertensiunii

Scopul de bază al tratamentului antihipertensiv constă în prevenția apariției complicațiilor cardiovasculare severe.

În cadrul studiilor s-a determinat că tratamentul adecvat care menține nivelul tensiunii arteriale în mod constant sub 140/90,  reduce riscul de apariție a accidentului cerebral cu 35-40%, riscul de infarct miocardic cu 20-25% și riscul de insuficiență cardiacă cu peste 50%.

La majoritatea persoanelor cu hipertensiune arterială menținerea unui asemenea nivel al tensiunii poate fi asigurată cu ajutorul unuia sau mai multor medicamente.

În momentul de față, pentru controlul tensiunii arteriale se utilizează următoarele medicamente (preparate anti-hipertensive):

Medicamentele anti-hipertensive
Medicamente ce acționează asupra sistemului renină-angiotensină

Din acest grup fac parte două subgrupuri de medicamente:

  1. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA)
  2. Blocanții receptorilor de angiotensină II (BRA)

Medicamentele de bază din grupul IECA includ

  • Benazepril
  • Captopril
  • Enalapril
  • Fosinopril
  • Lisinopril
  • Perindopril
  • Quinapril
  • Ramipril
  • Trandolapril

Medicamentele principale din grupul BRA includ:

  • Azilsartan
  • Candesartan
  • Eprosartan
  • Irbesartan
  • Losartan
  • Olmesartan
  • Telmisartan
  • Valsartan

 

Medicamentele anti-hipertensive
Diureticele din grupul tiazidelor

  • Clortalidonă
  • Indapamidă
  • Hidroclortiazidă

Blocanții canalelor de calciu

Din grupul blocanților canalelor de calciu fac parte două subgrupuri de medicamente:

Dihidropiridine

  • Amlodipină
  • Nifedipină
  • Felodipină

Nedihidropiridine

  • Diltiazem
  • Verapamil

Beta-blocanți

Medicamentele din acest grup includ:

  • Acebutalol
  • Atenolol
  • Bisoprolol
  • Carvedilol
  • Labetalol
  • Metaprolol
  • Nadolol
  • Nevibolol
  • Propranolol

 

Cum se aleg medicamentele și se stabilește schema de tratament antihipertensiv?

Pentru a alege un tratament antihipertensiv optim va trebui să vă adresați la medic (cardiolog sau terapeut). Medicul vă va explica ce medicamente pot fi cele mai potrivite în cazul dvs.

De exemplu,

  • Pentru persoanele cu diabet sau nivel crescut de glucoză în sânge, cea mai bună alegere pot fi medicamentele din grupurile IECA/BRA și blocanții canalelor de calciu. Pe de altă parte, beta-blocanții și diureticele tiazide se consideră mai puțin potrivite în calitate de primul medicament (aceste preparate pot spori insulino-rezistența).
  • Pentru persoanele la care este mărită doar tensiunea sistolică (hipertensiune sistolică izolată), cele mai potrivite medicamente pot fi diureticele și blocanții canalelor de calciu.
  • Pentru persoanele care în trecut au avut un infarct miocardic, cele mai potrivite medicamente pot fi beta-blocanții.
  • Pentru persoanele care au accese de stenocardie (angină pectorală), pentru controlul tensiunii cele mai potrivite medicamente sunt beta-blocanții și blocanții canalelor de calciu, pentru că, pe lângă reducerea tensiunii, aceste preparate ameliorează și simptomele de stenocardie.
  • Pentru persoanele cu insuficiență cardiacă se potrivesc, practic, toate medicamentele, cu excepția Diltiazemului și Verapamilului.
  • În cazul persoanelor cu anumite forme de aritmii (de exemplu, fibrilație atrială), cea mai bună alegere pot fi medicamentele din grupurile IECA și BRA, beta-blocanții, Diltiazem și Verapamil.
  • În cazul persoanelor care suferă de afecțiuni cronice ale rinichilor cele mai potrivite medicamente sunt cele din grupurile IECA și BRA, în combinație cu un alt medicament dintr-un alt grup.
  • Femeilor de vârstă fertilă nu li se recomandă medicamentele care acționează asupra sistemului renină-angiotensină (IECA și BRA), care sunt contraindicate în timpul sarcinii.

După ce veți alege o schemă de tratament, medicul vă va explica următoarele reguli:

  1. Medicamentul (sau medicamentele) trebuie administrate regulat, fără a scăpa pastile;
  2. Trebuie să reveniți la medic pentru a determina eficiența tratamentul (de regulă, vizita repetată se programează peste 2-4 săptămâni);
  3. Pentru un control mai eficient puteți să efectuați măsurări regulate ale tensiunii arteriale acasă, cu tonometrul dvs. personal.

Dacă în timpul consultației repetate medicul va determina (inclusiv cu ajutorul însemnărilor făcute de dvs.) că tratamentul asigură menținerea constantă a tensiunii arteriale sub nivelul de 140/90, el vă va recomanda să continuați acest tratament, fără schimbări, și să reveniți la un control repetat peste 6-12 luni.

Dacă veți determina că media aritmetică a indicilor tensiunii sistolice se menține peste 140 și/sau a celei diastolice peste 90, medicul vă va propune una dintre următoarele opțiuni: (1) să măriți doza medicamentului, (2) să înlocuiți medicamentul sau (3) să adăugați un alt medicament pe lângă primul.

Aproximativ la 80% dintre persoane, controlul optim al tensiunii se obține cu ajutorul a două medicamente. Dacă două medicamente nu vor fi suficiente pentru reducerea tensiunii mai jos de nivelul țintă, medicul poate să vă propună să adaugați în schema de tratament al treilea medicament.

În multe cazuri este nevoie de mai multe ajustări ale tratamentului pentru stabilirea unui plan optim de control al tensiunii arteriale.

În cadrul cercetărilor s-a determinat eficiența multor combinații posibile de medicamente antihipertensive. Rezultatele acestor studii au arătat că toate combinațiile analizate sunt eficiente din perspectiva reducerii riscului complicațiilor cardiovasculare ale hipertensiunii și că, în acest sens, diferența dintre diverse combinații este nesemnificativă. Ca și în cazul unui singur medicament antihipertensiv, contează nu atât medicamentul sau combinația în sine, ci doar cât de bine se controlează nivelul tensiunii arteriale și cât de bine este suportat tratamentul.

Nu se poate de combinat:

  1. Medicamentele din grupul BRA cu cele din grupul IECA.
  2. Beta-blocanții cu blocanții canalelor de calciu din grupul nedihidropiridinelor (Diltiazem și Verapamil).

Nu se recomandă combinarea beta-blocanților cu diureticele.

Cum corect se măsoară tensiunea arterială acasă?

Pentru a măsura tensiunea arterială acasă puteți utiliza un tonometru electronic cu manșetă care se îmbracă pe braț. Dacă abia planificați să procurați un tonometru, vă recomandăm cele pentru braț, pentru că măsurările efectuate cu tonometre care se îmbracă pe încheietura mâinii mai frecvent sunt inexacte.

Dacă deja aveți un tonometru cu manșetă pentru braț, citiți cu atenție instrucțiunea, în care trebuie să fie descrisă pe pași utilizarea lui corectă. Mai jos vom enumera principalele reguli:

  1. Se recomandă ca măsurările să se facă în poziție șezând, pe scaun sau în fotoliu.
  2. În timpul măsurării nu țineți picior peste picior.
  3. Nu se recomandă măsurarea tensiunii arteriale imediat după mâncare. După masă așteptați 1,5-2 ore înainte de a efectua măsurări.
  4. Înainte de a începe măsurarea, stați liniștit pe scaun cel puțin 5 minute.
  5. Brațul pe care veți face măsurarea trebuie să fie relaxat. Pentru asta, în timpul măsurării puteți să țineți mâna pe mânerul fotoliului sau pe masă, în fața dvs.
  6. Dezgoliți brațul și îmbrăcați manșeta direct pe piele. Cel mai bine este să scoateți complet brațul din mânecă. Dacă veți decide să suflecați mâneca, asigurați-vă că aceasta nu este strâmtă. Înainte de a porni tonometrul, verificați ca tubul şi manșeta să nu se răsucească.
  7. Marginea de jos a manșetei trebuie să fie cu 2-3 cm mai sus de încheietura cotului.
  8. De la pornirea tonometrului și până la oprirea lui, nu vă ridicați și nu vorbiți.
  9. Pentru început se recomandă efectuarea măsurărilor pe ambele brațe, pentru că la unele persoane există o diferență între tensiunea măsurată la brațul stâng și cel drept. Dacă veți determina că la un braț tensiunea este mai înaltă, ulterior măsurați tensiunea întotdeauna anume la acest braț.
  10. Pentru a acumula date mai exacte despre tensiunea dvs. (acestea pot fi utile în determinarea eficienței tratamentului) trebuie să măsurați tensiunea în fiecare dimineață și seară, în decursul a cel puțin o săptămână. Colectând date pentru o săptămână, va trebuie să calculați media aritmetică a rezultatelor. Pentru asta, tăiați datele obținute în prima zi (ele sunt deseori inexacte), iar apoi adunați toate valorile tensiunii sistolice și împărțiți la numărul de măsurări. Faceți același lucru pentru tensiunea diastolică. Dacă media aritmetică a tensiunii sistolice va fi mai mică de 140, iar a celei diastolice mai mică de 90 (sau alte valori țintă stabilite de medicul dvs.), veți ști că tratamentul controlează tensiunea adecvat și că puteți continua tratamentul fără ajustări suplimentare.
    Pe de altă parte, dacă media aritmetică a tensiunii va depăși valorile recomandate, va însemna că trebuie să reveniți la medic pentru a ajusta schema de tratament.

Ce trebuie să fac dacă am crize hipertensive (accese de tensiune foarte ridicată)?

Dacă aveți crize hipertensive, adică dacă se întâmplă ca tensiunea sistolică să se ridice brusc peste 180 sau cea diastolică să se ridice peste 120, trebuie cât mai repede să începeți un tratament medicamentos adecvat sau să ajustați tratamentul dvs. (în cazul în care deja administrați medicamente).

Administrarea medicamentelor antihipertensive doar în perioada crizelor este o tactică greșită, pentru că tratamentul periodic nu oferă absolut nicio protecție împotriva complicațiilor pe termen lung ale hipertensiunii arteriale.

Ce să fac dacă tensiunea nu se controlează bine nici cu 3 medicamente (hipertensiune rezistentă)?

Pentru a rezolva această problemă, medicul poate să vă propună:

  1. Să începeți o monitorizare mai strictă a tensiunii (să măsurați tensiunea mai des sau să purtați pentru un timp un aparat de monitorizare permanentă a tensiunii), pentru a vă asigura că aveți, într-adevăr, tensiunea prea înaltă.
  2. Să vă indice un șir de investigații suplimentare, pentru a exclude unele afecțiuni mai rare care pot să ducă la o creștere persistentă a tensiunii arteriale.
  3. Să limitați strict consumul de sare la mai puțin de 5-6 grame pe zi.
  4. Să adăugați în schema de tratament încă un medicament din grupurile care, de regulă, nu intră în schemele inițiale de tratament (de exemplu, Doxazosin, Prazosin, Terazosin, Triamteren, Spironolactonă, Eplerenonă, Amilorid).
  5. Medicul poate, de asemenea, să vă sugereze efectuarea unor tratamente mai noi, precum denervarea arterelor renale sau implantarea unui stimulator al baroreceptorilor arterei carotide.

Răspunsuri la întrebări legate de tensiune arterială mărită (hipertensiune) în perioada sarcinii

Creșterea tensiunii arteriale în trimestrul al treilea de sarcină se observă la aproximativ 15% dintre toate femeile însărcinate și, în majoritatea cazurilor, nu provoacă niciun fel de probleme, nici la mamă, nici la copil.

Însă, în cazuri rare, creșterea tensiunii arteriale în timpul sarcinii poate indica începutul pre-eclampsiei sau a eclampsiei.

Pre-eclampsia este un termen medical care se utilizează pentru a descrie starea femeilor la care, după săptămâna 20 de sarcină se depistează hipertensiune arterială și prezența proteinelor în urină – albuminurie. Aceste modificări indică afectarea funcției rinichilor și risc sporit de dezvoltare a eclampsiei. În mediu, pre-eclampsia apare la aproximativ 5% dintre toate femeile însărcinate și, în mediu, la 20-25% dintre femeile care au avut hipertensiune arterială și înainte de sarcină.

Eclampsia (apare la aproximativ 0,1% dintre femeile însărcinate) este o stare foarte gravă, care se poate manifesta prin apariția convulsiilor, dereglarea coagulării sângelui, afectarea severă a funcției rinichilor, creierului și a altor organe interne. În unele cazuri, femeile care suferă de eclampsie decedează.

Dacă medicul va determina că tensiunea dvs. arterială este mărită, pentru a stabili dacă nu aveți și alte semne de debut al unei pre-eclampsii, el vă va putea recomanda internarea în spital pentru câteva zile cu scopul efectuării un șir de investigații. Dacă aceste semne nu se vor depista, veți putea să vă întoarceți acasă și, cel mai probabil, nu veți avea nevoie de careva tratament special.

În toată perioada înainte de naștere va trebui să urmăriți cu atenție starea dvs. și să vă adresați la medic în cazul în care veți suspecta apariția unor semne posibile de pre-eclampsie. Aceste simptome includ:

  • O adăugare rapidă și inexplicabilă în greutate (în decurs de câteva zile);
  • Apariția unor edeme neobișnuite (de exemplu, pe față);
  • Respirație dificilă;
  • Dereglarea vederii (pete întunecate, scântei luminoase).

În cazuri rare, hipertensiunea arterială poate să afecteze evoluția sarcinii (poate să ducă la dezlipire de placentă, naștere prematură, retard de dezvoltare la făt) sau poate să provoace complicații severe cardiovasculare la femeia însărcinată (accident cerebral, trombo-embolie). Pentru a reduce riscul de apariție a acestor complicații, medicul vă poate recomanda un tratament cu medicamente anti-hipertensive.

La momentul actual nu există careva strategii general acceptate de tratament al hipertensiunii în timpul sarcinii și toate recomandările existente se bazează doar pe observații clinice limitate și pe opinia experților. Mai jos vom prezenta principalele recomandări emise de diverse organizații în acest sens:

Dacă tensiunea arterială sistolică se ridică până la 140-150, iar cea diastolică până la 90-99, mulți medici le recomandă pacientelor doar:

Dacă tensiunea sistolică se ridică mai sus de 150 și/sau tensiunea diastolică se ridică mai sus de 95, mulți experți recomandă începerea unui tratament cu medicamente anti-hipertensive (alfametildopa, labetalol, nifedipină).

Dacă tensiunea sistolică se ridică mai sus de 170 și/sau tensiunea diastolică se ridică mai sus de 110, s-ar putea să fie nevoie de spitalizare urgentă.

În toate cazurile de hipertensiune în sarcină femeilor NU li se recomandă să limiteze în mod intenționat consumul de sare.

Pentru reducerea riscului de apariție a hipertensiunii, pre-eclampsiei și eclampsiei, se recomandă consumul unei cantități suficiente de calciu. Explicații detaliate în acest sens sunt prezentate în ghidul nostru: Recomandări în privințaconsumului de calciu.

În cadrul cercetărilor s-a determinat că femeile care au avut tensiune arterială mărită sau pre-eclampsie în timpul sarcinii, ulterior, pe tot parcursul vieții, sunt supuse unui risc mai mare de a suferi de hipertensiune arterială și de boli cardiovasculare grave, precum infarctul sau accidentul cerebro-vascular.

Din acest motiv, în decurs de 3 săptămâni de la naștere, va trebui să măsurați de câteva ori tensiunea arterială. Dacă tensiunea se va normaliza, va trebui să implementați modificările corespunzătoare în alimentație, nivelul de efort fizic și masa corporală și să continuați să verificați periodic tensiunea arterială pe parcursul întregii vieți.

Dacă, în schimb, după naștere tensiunea va rămâne ridicată (se va menține în mod persistent peste 140/90), pe lângă modificările în stilul de viață va trebui să începeți și un tratament cu medicamente antihipertensive, conform principiilor prezentate mai sus.

Vedeți sursele
  • Mancia, G. et al., 2013. 2013 ESH/ESC guidelines for the management of arterial hypertension: the Task Force for the Management of Arterial Hypertension of the European Society of Hypertension (ESH) and of the European Society of Cardiology (ESC). European heart journal, 34(28), pp.2159–219.
    Versiunea tradusă în limba română a ghidului poate fi găsită pe http://www.cardioportal.ro/wp-content/uploads/2015/01/HTA.pdf
  • Weber, M. a et al., 2014. Clinical practice guidelines for the management of hypertension in the community: a statement by the American Society of Hypertension and the International Society of Hypertension. Journal of clinical hypertension (Greenwich, Conn.), 16(1), pp.14–26.
  • Perk, J. et al., 2012. European Guidelines on cardiovascular disease prevention in clinical practice (version 2012). European Heart Journal, 33(13), pp.1635–1701.
  • James, P.A. et al., 2014. 2014 evidence-based guideline for the management of high blood pressure in adults: report from the panel members appointed to the Eighth Joint National Committee (JNC 8). JAMA: the journal of the American Medical Association, 311(5), pp.507–20.
  • Denolle, T. et al., 2014. Prise en charge de l’hypertension artérielle résistante. Consensus d’experts de la Société française d’hypertension artérielle, filiale de la Société française de cardiologie. La Presse Médicale, 43(12), pp.1325–1331.
  • Frisoli, T.M. et al., 2011. Beyond salt: Lifestyle modifications and blood pressure. European Heart Journal, 32(24), pp.3081–3087.
  • 2006. Lowering Your Blood Pressure With DASH. National Institute of Health, National Heart, Lung, and Blood Institute,
  • Regitz-Zagrosek, V. et al., 2011. ESC Guidelines on the management of cardiovascular diseases during pregnancy. European Heart Journal, 32(24), pp.3147–3197.
  • Pescatello, L.S. et al., 2004. American College of Sports Medicine position stand. Exercise and hypertension. Medicine and science in sports and exercise, 36(3), pp.533–553.

Cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol?

Apreciere medie: 5.0. Pe baza a 2 voturi.
Se încarcă...

Ce facem noi la moment?

(1) Actualmente suntem în proces de lucru asupra publicării unei serii de articole, dedicate posibilităților de protecție împotriva maladiilor oncologice (a diverselor tipuri de cancer).

În aceste materiale vom prezenta o analiză argumentată științific a opțiunilor disponibile de reducere a riscului de cancer cu utilitate practică pentru mulți adulți. Toți adulții, periodic, se confruntă cu necesitatea de a lua decizii care sunt, direct sau indirect, legate de prevenția maladiilor oncologice, chiar dacă o asemenea legătură nu este întotdeauna evidentă.

(2) Concomitent cu noua serie vom publica și câteva materiale suplimentare importante, care le vor permite cititorilor să-și dezvolte gândirea critică în rezolvarea problemelor medicale, din contul formulării întrebărilor corecte, al determinării propriilor scopuri și al aprecierii calității informațiilor găsite.

Puteți folosi opțiunea de abonare pentru a primi o notificare în momentul publicării noilor articole (publicarea este prognozată pentru luna iunie 2017).