Explicaţia detaliată a herpesului genital la bărbaţi şi la femei, ce prezintă această infecţie, cât de periculoasă este, cum se produce infectarea, simptomele şi semnele, tratament eficient

Ce este herpesul genital?

Herpesul genital este un tip de infecţie herpetică care se manifestă prin leziunea pielii şi a membranelor mucoase ale organelor genitale atât la bărbaţi, cât şi la femei. Mai jos, în secţiunea despre Simptome şi semne, vom explica exact ce înseamnă aceasta.

Herpesul genital este, de asemenea, numit şi Herpes simplex. 

Cauza dezvoltării herpesului genital sunt două tipuri de virus herpes:

  • virusul herpes simplex (HSV) de tip 1 (cauza a aproximativ 20% dintre cazuri);
  • virusul herpes simplex (HSV) de tip 2 (cauza a aproximativ 80% dintre cazuri);
Ar trebui de remarcat că aceşti viruşi pot declanşa şi herpes pe faţă (vezi Herpes labial (spuză de la răceală), herpes pe faţă, herpes pe nas). Dar în acest caz, situaţia este inversă: cauza a 80% dintre cazurile de boală este HSV de tipul 1, iar 20% dintre cazuri sunt cauzate de HSV de tipul 2.

Cum se poate determina ce tip de virus herpes îmi cauzează boala?

Pentru a determina tipul de virus herpes care provoacă herpesul genital, se utilizează testele speciale, descrise detaliat mai jos.

Luând în consideraţie numai aspectul erupţiei cutanate (vezicule, ulcere) pe organele genitale, este imposibil de a determina ce tip de virus herpes (1 sau 2) a provocat-o.

Determinarea tipului de virus herpes nu contează prea mult în ceea ce ţine de tratamentul bolii în general, dar poate fi important pentru femeile însărcinate, sau pentru a stabili când şi cum aţi putut să vă infectaţi.

Cum are loc infectarea cu herpesul genital?

Infecţia cu virusul herpes simplex de tipul 1 apare, de regulă, în copilărie. Principala cale de infecţie este contactul fizic cu o persoană infectată (de exemplu, sărutul părintelui). De asemenea, infecţia se transmite prin intermediul obiectelor care conţin picături de salivă ale unei persoane infectate (de exemplu, vesela comună). În picăturile uscate de salivă, virusul moare repede.

Infecţia cu virusul herpes simplex de tipul 2 apare, de regulă, după debutul activităţii sexuale, în timpul contactului fizic apropiat (inclusiv, sex) cu o persoană infectată.

Ar trebui de remarcat că, destul de des, persoanele de la care cineva se poate contamina cu herpes, nu au absolut niciun simptom şi nu sunt conştienţi de faptul că pot infecta alte persoane.

Cât timp este contagioasă o persoană cu herpes genital?

Persoana devine contagioasă pentru alte persoane peste câteva zile după ce a contractat infecţia.

Oamenii la care herpesul genital provoacă erupţii cutanate pe organele genitale, devin contagioşi în scurt timp după primele semne ale bolii. Virusul continuă să se elimine din corpul lor (acesta se conţine în mucusul secretat din organele genitale, în lichidul şi în sângele care se conţin în vezicule), timp de aproximativ 8-9 zile de la începutul bolii.

La oamenii care au suferit de herpes genital în trecut, dar nu au niciun simptom de boală, ocazional, se produce eliminarea asimptomatică a virusului, care durează timp de 24-48 ore. Aceste episoade de vărsări virale asimptomatice pot persista de-a lungul vieţii.

Care ar putea fi semnele şi simptomele herpesului genital?

Aproximativ în 75-80% dintre cazuri, după intrarea în organism, virusul herpes nu manifestă prin niciun simptom. În asemenea cazuri, acesta poate fi detectat doar cu un test de sânge special la anticorpi împotriva acestui virus.

Acesta este motivul pentru care multe persoane, la care testele de sânge arată “urme” de herpes, nu-şi amintesc să fi suferit vreodată de această boală.

În celelalte cazuri, pătrunzând în organismul uman, virusul herpes începe să se multiplice rapid şi provoacă o erupţie caracteristică dureroasă pe piele şi mucoase.

Perioada de incubaţiePerioada de incubație este intervalul de timp care se scurge între momentul pătrunderii infecției în organismul omului și apariția primelor simptome de boală.
În cazul multor infecții virale ale căilor respiratorii, precum gripa, perioada de incubație constituie 1-3 zile (adică primele simptome ale bolii apar peste 1-3 zile după infectare).
În cazul altor infecții, perioada de incubare poate varia de la câteva zile (mai rar ore), până la mai multe săptămâni, luni sau chiar mai mulți ani.
a herpesului genital este, în medie, de 4 zile, dar poate varia de la 1 până la 26 zile.

Simptomele şi semnele de herpes genital la femei

  • Primele simptome ale bolii pot fi: apariţia unor “pete roşii” mici, însoţite de mâncărime sau durere, pe labiile mari sau mici, pe pielea din jurul organelor genitale sau din jurul anusului.
  • În timp de câteva ore, odată cu intensificarea senzaţiei de mâncărime şi de durere, “petele” se transformă în vezicule umplute cu un lichid limpede. Destul de des, veziculele apar pe pereţii vaginului şi ai colului uterin, dar observarea lor în aceste locuri este dificilă. Veziculele pot fi plasate aproape una de alta, formând nişte aglomeraţii foarte pruriginoase.
  • În timpul următoarelor câteva zile veziculele se sparg. În locul veziculelor sparte se formează mici leziuni superficiale, foarte dureroase.
  • Vindecarea deplină a leziunilor poate dura câteva săptămâni.
  • Simptomele suplimentare includ scurgerile vaginale (destul de abundente, clare sau albicioase), durerile severe şi senzaţia de usturime în timpul urinării.

Simptomele şi semnele herpesului genital la bărbaţi

La bărbaţi, veziculele şi rănile rămase în urma lor, specifice herpesului genital, se formează, în principal, pe penis (pe capul, pe prepuţul sau pe trunchiul penisului), precum şi pe scrot sau pe pielea din jurul anusului sau a penisului.

Simptome comune

Atât la bărbaţi, cât şi la femei, odată cu erupţiile cutanate genitale descrise mai sus, pot să se manifeste:

  • creşterea în volum şi sensibilitatea ganglionilor limfatici din regiunea inghinală;
  • durerile abdominale (asociate cu creşterea în volum a ganglionilor limfatici din abdomen);
  • febra, frisoanele, slăbiciunea, durerile în muşchi şi în articulaţii.

Din ce cauză apar recidivele (acutizarea) herpesului genital?

Peste un anumit timp (de obicei 3-4 săptămâni), după infecţia cu virusul herpes (de tip 1 sau 2), organismul uman generează imunitate, care protejează împotriva recurenţei episoadelor severe de infecţie în viitor.

Cu toate acestea, imunitatea dezvoltată nu poate elimina totalmente infecţia din organism. În stare de “somn” virusul persistă în unele celule ale corpului uman pe parcursul întregii vieţi.

Periodic, virusul trece de la “forma de somn” la o formă activă şi începe să se multiplice din nou – în acest caz, apare recidiva (agravarea) bolii.

De regulă, recidivele herpesului genital trec mult mai repede şi, în general, sunt mai uşoare decât primul episod al bolii.

Potrivit unor studii, recurenţele de herpes genital apar, cel mai adesea, în decursul primului an după infectare şi se întâmplă la peste 90% dintre persoanele infectate.

La persoanele infectate cu virusul herpes simplex de tipul 2, recidivele apar mult mai frecvent (de până la 6-10 ori pe an) decât la persoanele infectate cu virusul herpes simplex de tipul 1.

De regulă, la o persoană, în timp, agravarea herpesului genital apare tot mai rar şi mai rar.

Observaţiile clinice arată că reapariţia herpesului genital poate fi susţinută de condiţiile în care scade imunitatea, în special, oboseala intelectuală şi fizică, stresul, expunerea prelungită la soare (sau la solar), menstruaţia (la femei).

Cât de periculos este herpesul genital? Posibile complicaţii şi consecinţe

În marea majoritate a cazurilor, sistemul imun al omului poate inhiba replicarea viruşilor herpetici de tipuri 1 şi 2 care cauzează herpesul genital. Din acest motiv, la majoritatea oamenilor, această infecţie se produce fără de complicaţii grave şi fără de efecte adverse asupra sănătăţii.

În unele cazuri, infecţia cu herpes din zona genitală se poate răspândi la degete (apariţia de inflamaţie severă a pielii din jurul unghiilor) sau la ochi (apariţia unei leziuni pe cornee care creşte treptat, cu senzaţia că în ochi “a nimerit ceva”).

Dacă aveţi astfel de simptome, adresaţi-vă imediat medicului! Infecţia cu herpes a ochilor poate conduce la orbire! Recomandările suplimentare le puteţi citi în articolul Herpes pe faţă şi Keratita herpetică.

În cazuri rare, herpesul genital poate provoca dificultăţi la urinare, scăderea sensibilităţii în zona genitală sau, dimpotrivă, durerea severă la nivelul pielii de pe fese şi de pe organele genitale.

În cazuri foarte rare (mai ales la persoanele cu sistemul imun slăbit), infecţia cu herpes (predominant, HSV1) poate provoca distrugerea masivă a ţesutului creierului şi a altor organe interne (inclusiv, plămânii, ficatul, articulaţiile), precum şi poate cauza tulburări severe hemoragice legate de coagulare. Aceste complicaţii, de multe ori, conduc la moarte.

Când ar trebui să vă adresaţi imediat medicului?

Cât mai curând posibil, adresaţi-vă medicului (chemaţi o ambulanţă), în cazul în care, în acelaşi timp cu simptomele de herpes genital sau la câteva zile după debutul bolii aveţi:

  • O cefalee severă;
  • Vomă;
  • Tensiune musculară la ceafă (observaţi că este dificil şi dureros să vă aplecaţi capul spre piept);
  • Slăbiciune severă, febră, frisoane;
  • Leşin;
  • Convulsii;
  • Senzaţie de gusturi şi de mirosuri ciudate sau inexistente;
  • Pierderea mirosului;
  • Slăbiciune musculară severă în braţ şi în picior, de pe una şi aceiaşi parte;
  • Stare de anxietate, de confuzie;
  • Dureri în articulaţii.

Herpesul genital în timpul sarcinii

În timpul sarcinii, herpesul genital poate provoca o serie de complicaţii grave, inclusiv pierderea sarcinii la termen mic, malformaţii congenitale la copil, infectarea copilului şi dezvoltarea complicaţiilor grave după naştere.

Mai multe detalii sunt descrise în articolul Herpes la femeile gravide.

Ce teste sunt necesare pentru a identifica herpesul genital?

Diagnosticul herpesului genital se realizează prin următoarele metode:

Un test de sânge pentru depistarea anticorpilor împotriva virusului herpetic

Această analiză permite determinarea tipului de anticorpi IgG, pe care le produce sistemul imunitar pentru a suprima replicarea virală de herpes.

Din păcate, această analiză, de multe ori, nu poate identifica exact cu ce tip de virus herpes simplex (1 sau 2) este infectată persoana şi când s-a produs infecţia.

Variaţiile de titru al anticorpilor IgG în sânge nu sunt importante în determinarea activităţii infecţiei, deoarece, de multe ori, în timpul agravării următoare, titrul rămâne redus.

Anticorpii de tipul IgM în diagnosticul infecţiei cu herpes nu au o valoare practică.

Testul PCR

Rezultate mult mai precise pot fi obţinute cu ajutorul PCR şi prin metode de însămânţare pe medii de cultură pentru creşterea virusului. Aceste teste, destul de complicate şi costisitoare, sunt utilizate de medici în cazurile în care este necesară stabilirea exactă a tipului de infecţie.

În sângele meu s-au găsit “urme” ale virusului herpes. Ce ar însemna aceasta?

Dacă medicul v-a spus că aveţi în sânge “urme ale virusului herpes” , acest lucru indică faptul că în sângele Dvs. circulă nu însuşi virusul herpes, ci anticorpii (IgG), pe care sistemul imunitar le produce împotriva lui.

Anticorpii împotriva virusului herpes (în principal, IgG) apar în sângele omului peste câteva săptămâni de la primul contact cu infecţia şi rămân pentru toată viaţa. Circulând în sânge, aceştia protejează omul de răspândirea infecţiei.

Potrivit mai multor studii, anticorpii împotriva virusului herpes simplex de tipul 1 pot fi găsiţi la peste 80% dintre adulţi, iar anticorpii împotriva virusului herpes de tipul 2 – la aproximativ 13-40%.

Este oare curabil herpesul genital?

Dacă vorbim despre vindecare ca eliminarea deplină a infecţiei din organism, arunci herpesul genital este incurabil. Acest lucru înseamnă că, la moment, nu există niciun medicament sau alt tratament care ar putea elimina totalmente virusul din organism. Aşa cum deja s-a menţionat mai sus, într-o formă “de somn”, virusul rămâne pentru totdeauna în celulele omului infectat.

Cu toate acestea, medicamentele antivirale, disponibile în prezent, pot inhiba rapid replicarea activă a virusului, ceea ce, în mare măsură, uşurează evoluţia bolii şi reduce riscul de complicaţii. Recomandări detaliate pentru tratamentul herpesului genital sunt prezentate mai jos.

Tratamentul herpesului genital la bărbaţi şi la femei

În scopul de a înţelege ce tratament pentru herpesul genital este necesar în cazul dumneavoastră, luaţi în considerare următoarele întrebări:

Sunteţi sigur/sigură că aceasta este herpes?

În unele cazuri, veziculele similare cu cele care se formează în cazul herpesului genital, se formează pe fondul altor boli, mult mai periculoase.

În special, după infectarea cu sifilis, pe organele genitale poate să se formeze o leziune destul de mare (dar, de regulă, nedureroasă). Spre deosebire de herpes, sifilisul nu trece de la sine şi, în lipsa tratamentului, cauzează complicaţii grave.

Din aceste considerente, în cazul în care, pe organele genitale v-a apărut pentru prima dată o erupţie (vezicule, ulceraţii) şi nu sunteţi sigur că acest lucru este herpes genital, adresaţi-vă medicului pentru a clarifica cauza bolii şi pentru a efectua un tratament adecvat.

Acesta este primul caz de boală?

Aşa cum deja s-a menţionat mai sus, principala cale de infecţie cu herpesul genital este contactul sexual neprotejat cu un purtător de infecţie.

În conformitate cu observaţiile clinice, pe lângă herpesul genital, una şi aceeaşi persoană poate avea şi alte infecţii sexuale. Se ştie, de asemenea, că persoanele infectate cu virusul herpes simplex, sunt supuse unui risc mai mare de infectare cu HIV.

În consecinţă, în cazul în care herpesul genital a apărut la Dvs. pentru prima dată, şi dacă presupuneţi că v-aţi contaminat după un act sexual neprotejat cu un partener puţin cunoscut, adresaţi-vă medicului (ginecolog, dermatolog, de boli infecţioase). Acest lucru este necesar pentru ca să vă asiguraţi că, în plus la herpes, nu v-aţi infectat cu alte infecţii, mai periculoase.

Recomandările detaliate în legătură cu această situaţie sunt prezentate în articolul Protecţia împotriva infecţiilor genitale.

Cine este bolnav?

Deoarece, la unele persoane, herpesul genital poate provoca complicaţii, pentru tratamentul adecvat al bolii trebuie să consultaţi medicul, în cazul în care simptomele de herpes genital au apărut:

  • La o persoană care are cancer sau urmează un tratament anticancer (chimioterapie, radioterapie);
  • La o persoană care este tratată cu hormoni glucocorticoizi sau cu alte medicamente care suprimă sistemul imunitar;
  • Un om care a suferit în trecut un transplant de organe şi administrează medicamentele care suprimă imunitatea;
  • La o persoană contaminată de HIV/SIDA;
  • La o persoană care suferă de diabet zaharat;
  • La o femeie gravidă.

Tratamentul herpesului genital la persoanele care aparţin acestor grupuri ar trebui să fie efectuat sub supraveghere medicală. De regulă, pentru tratament în asemenea cazuri, se utilizează medicamentele antivirale sub formă de pastile sau de injecţii intravenoase. Dozele şi durata tratamentului le determină medicul.

Cât de des aveţi recidive de herpes genital?

Dacă în trecut aţi avut recidive de herpes genital (diagnosticat de medic), sunteţi sigur că nu aveţi alte infecţii cu transmitere sexuală, şi nu faceţi parte din categoria de persoane la care herpesul poate provoca complicaţii grave (vezi mai sus) şi recidivele de herpes nu vi se întâmplă mai des de 6 ori pe an, cea mai bună soluţie ar fi să utilizaţi unguente şi creme cu medicamentele antivirale. Mai jos este descris cum anume să le utilizaţi.

Dacă, în aceleaşi condiţii, agravarea herpesului genital vi se întâmplă mai des de 6 ori pe an, adresaţi-vă medicului pentru a discuta despre posibilitatea unui tratament mai eficient. În această situaţie, medicul vă poate recomanda să utilizaţi medicamente antivirale sub formă de pastile, în perioada de boală şi în perioadele în care pe organele genitale nu există erupţii genitale. Acest tratament va ajuta la reducerea frecvenţei recidivelor bolii.

Tratamentul herpesului genital cu unguente (creme) care conţin substanţe antivirale

Tratamentul optim pentru episoadele rare de herpes genital atât la bărbaţi, cât şi la femei sunt unguentele (cremele) cu medicamente antivirale. În prezent, pe piaţă, pot fi găsite preparate pe baza următoarelor ingrediente active:

  • Aciclovir
  • Penciclovir
  • Valaciclovir
  • Famciclovir

Principiile generale ale tratamentului:

Tratamentul cu medicamente antivirale trebuie de început cât mai curând posibil, astfel încât, dacă în trecut aţi avut recidive de herpes genital şi ştiţi cum anume se manifestă boala la Dvs., utilizaţi crema de îndată cum apare mâncărimea sau durerea.

Înainte de a aplica crema, spălaţi bine cu săpun şi cu apă caldă porţiunile de piele afectate de herpes, apoi uscaţi-le cu un prosop moale.

De regulă, un strat subţire de cremă se aplică pe leziunile herpetice şi pe pielea din jur, o dată la 3 ore (aproximativ, de 6 ori pe zi), timp de 3-5 zile.

În primele zile de tratament cu cremele antivirale, persoana contaminată continuă să fie contagioasă şi poate răspândi infecţia în alte porţiuni ale corpului său sau să contamineze alte persoane. Din aceste considerente, pe toată durata tratamentului, se recomandă:

  • Pentru aplicarea unguentului, folosiţi beţişoare de vată sau mănuşi de unică folosinţă (le puteţi procura la farmacie).
  • Spălaţi-vă frecvent mâinile, în special, după ce aţi aplicat crema sau aţi atins regiunile afectate de herpes.

Nu aplicaţi unguentul în regiunea din apropierea ochilor. Dacă crema nimereşte, totuşi, în ochi, clătiţi ochii cu apă curgătoare.

Recomandările suplimentare şi măsurile de siguranţă sunt prezentate în Instrucţiunile referitor la utilizarea Aciclovirului

Ce trebuie de făcut dacă tratamentul nu este eficace?

De regulă, efectele pozitive ale tratamentului se manifestă a doua zi după începerea utilizării medicamentelor antivirale: durerea şi mâncărimea în zonele afectate ale pielii se ameliorează, veziculele devin mai mici, bule noi nu mai apar.

Dacă, după 7 zile de tratament, nu observaţi niciun semn de ameliorare, adresaţi-vă neapărat medicului Dvs.

Remediile populare pentru tratamentul herpesului genital

Utilizarea eficientă a plantelor medicinale în tratamentul herpesului genital, la ziua de azi, a fost testată numai în laborator. Unele studii au arătat că uleiul de mentă şi extractul de melisă blochează replicarea virusului herpes. Cu toate acestea, până în prezent, nu au fost realizate studiile care să arate că aceste plante sunt eficiente în tratamentul leziunilor herpetice pe buzele oamenilor.

Prin urmare, precum şi din cauza lipsei datelor concrete referitor la modul preparării medicamentelor din plantele enumerate mai sus, utilizarea remediilor populare pe baza de plante medicinale, în tratamentul leziunilor herpetice pe buze, nu se recomandă.

Unele remedii populare pentru tratamentul herpesului genital la femei presupun aplicarea spălăturilor vaginale (inclusiv, cu infuzii şi cu decocturi de plante). Dacă aveţi intenţia să aplicaţi sau deja aţi aplicat spălături vaginale, neapărat citiţi articolul nostru Spălăturile vaginale, în care sunt descrise efectele potenţial negative ale acestor proceduri asupra sănătăţii femeii.

Un studiu a arătat că utilizarea îndelungată a preparatelor de Echinacee în calitate de agenţi imunostimulatori nu reduce frecvenţa recidivelor de herpes genital.

Mai multe studii au arătat că utilizarea unguentului de propolis 3% (de 4 ori pe zi) a ameliorat, în mare măsură, mâncărimea şi durerea care însoţesc herpesul, dar nu a sporit rapiditatea vindecării veziculelor.

Două studii au arătat că utilizarea gelului cu extract de Aloe Vera 0,5% în tratamentul herpesului genital la bărbaţi accelerează vindecarea leziunilor.

 

Contactele sexuale în cazul herpesului genital. Cum poate fi prevenită infecţia cu herpesul genital?

Virusul herpes simplex de tipul 2, care cauzează 80% din toate cazurile de herpes genital, se transmite, în principal, prin actul sexual neprotejat.

În ziua de azi, o protecţie suficient de mare împotriva infecţiei cu herpesul genital ar putea fi asigurată doar cu prezervative (pentru bărbaţi).

Prezervativele masculine îl protejează pe bărbat, în cazul în care femeia este infectată cu herpes, şi o protejează pe femeie, în cazul în care bărbatul este infectat cu herpes.

Protecţia cu prezervativ poate fi foarte nesigură, dacă la persoana infectată există leziuni herpetice în afara zonei acoperite de prezervativ. Din aceste considerente, dacă la unul dintre parteneri există leziuni genitale active, acestuia i se recomandă să se abţină de la contactele sexuale până la momentul vindecării depline ale acestora.

Nerespectarea acestei reguli, în primul rând, ar putea conduce la infectarea partenerului sexual, şi, în al doilea rând, poate conduce la infectarea leziunilor cu bacterii şi la supuraţia acestora.

Datorită faptului că infecţia cu herpes genital este posibilă şi de la o persoană care nu are simptome ale bolii, prezervativele trebuie să fie utilizate în toate cazurile în care există posibilitatea prezenţei herpesului (sau a altor infecţii cu transmitere sexuală) la unul dintre partenerii sexuali.

Recomandările detaliate referitor la utilizarea corectă a prezervativelor sunt prezentate în articolul Utilizarea prezervativelor.

Datorită faptului că herpesul genital poate fi provocat şi de virusul herpes simplex de tipul 1, care, de regulă, cauzează leziunile herpetice pe buze, apariţia herpesului genital este posibilă şi după sexul oral.

Vaccinarea împotriva viruşilor herpes simplex, la ziua de azi, este în curs de dezvoltare şi de testare de laborator.

data publicării: