Ghid pentru femei şi bărbaţi: cum să vă protejaţi de infecţii cu transmitere sexuală

Cum pot să ştiu dacă în cazul meu există riscul de infectare cu boli sexual transmisibile?

Una din principalele probleme legate de relaţiile sexuale în lumea modernă este riscul de infectare cu diverse boli cu transmitere sexuală. În prezent se cunosc numeroase infecţii care pot fi transmise în timpul sexului vaginal, oral sau anal. Unele dintre aceste infecţii prezintă o ameninţare serioasă pentru sănătate, nu pot fi tratate şi chiar pot duce la deces.

Multe infecţii genitale nu au manifestări externe, adică, ele pot fi prezente la persoane care arată absolut normal şi par să fie complet sănătoase. Mai mult decât atât, multe persoane infectate cu boli cu transmitere sexuală nici nu bănuiesc că poartă infecţia şi că o pot transmite partenerilor lor sexuali.

Infecţii, cum ar fi chlamydia, gonoreea, sifilisul, tricomonaza, infecţia cu papilomavirus uman, herpes genital, ureaplasmoza şi micoplasmoza etc., sunt extrem de frecvente la adulţi. Unele dintre aceste infecţii pot fi detectate la fiecare al 3-lea sau fiecare al 4-lea adult!

Probabilitatea de infectare există în orice formă de contact sexual.

Se consideră că sunteţi supus unui risc foarte mare de a contracta boli cu transmitere sexuală în cazul în care: Aţi putea accepta contacte sexuale cu persoane care vă sunt puţin cunoscute; Vă schimbaţi frecvent partenerii sexuali; Aveţi câţiva parteneri sexuali.

Dimpotrivă, riscul de infectare cu o maladie cu transmitere sexuală este scăzut în cazul Dvs, dacă aveţi relaţii stabile, fidele şi de lungă durată cu un singur partener sexual.

Cele mai răspândite infecţii cu transmitere sexuală

HIV / SIDA – este o infecţie extrem de periculoasă şi, pentru moment, incurabilă, care poate duce la suprimarea sistemului imunitar şi, peste câţiva ani de la infectare, la deces.

Herpes – este o infecţie extrem de răspândită, care, de regulă, nu prezintă pericol pentru viaţă, dar poate cauza o serie întreagă de neplăceri. La femeile gravide, herpesul genital poate cauza anomalii grave de dezvoltare a fătului. Herpesul este dificil de tratat şi după infectare rămâne în organism pentru toată viaţa. Vedeţi articolele Herpes genital la femei şi bărbaţi, Herpes în timpul sarcinii.

Gonoreea – este una dintre cele mai răpândile boli sexual transmisibile din lume. La femei gonoreea poate provoca inflamaţia cronică a trompelor uterine, ceea ce sporeşte riscul de infertilitate sau sarcină extrauterină. La bărbaţi gonoreea poate provoca îngustarea pronunţată a uretrei şi inflamaţia prostatei (prostatită). În cazuri rare infecţia gonoreică poate duce la meningită, artrită, inflamaţia ochilor. Gonoreea se supune bine tratamentului cu antibiotice. Vedeţi Gonoreea.

Tricomonaza – este o infecţie sexual transmisibilă foarte frecventă. Anual în lume sunt înregistrate peste 100 de milioane de cazuri noi de boală. Atât la femei, cât şi la bărbaţi, trichomoniaza poate provoca inflamaţia cronică a organelor genitale şi poate duce la infertilitate. Trihomoniaza se tratează bine cu antibiotice. Vedeţi Tricomonaza.

Sifilisul este o infecţie sexuală foarte periculoasă, care evoluează o lungă perioadă de timp şi poate cauza afectarea gravă a organelor interne după câţiva ani de la infectare. La femeile gravide, sifilisul poate provoca anomalii grave de dezvoltare a fătului. Sifilisul se supune bine tratamentului cu antibiotice.  

Hepatitele virale B şi C reprezintă infecţii foarte contagioase şi extrem de periculoase, care duc la inflamaţia de lungă durată a ţesuturilor ficatului şi sporesc riscul de apariţie a cancerului la ficat. Hepatita B şi C nu sunt întotdeauna curabile.

Chlamydia, Ureaplasmoza, micoplasmoza sunt un grup de infecţii cu transmitere sexuală extrem de răspândite, care pot provoca inflamaţia de lungă durată a organelor genitale atât la bărbaţi, cât şi la femei, şi pot duce la infertilitate sau complicaţii în timpul sarcinii. Aceste infecţii răspund bine la tratamentul cu antibiotice. Vedeţi Infecţia chlamidiană, Ureaplasmoza şi micoplasmoza.

Virusul papiloma uman (HPV, infectia cu papilomavirus uman) este o infecţie foarte răspândită, care poate fi detectată în organismul multor persoane tinere care sunt active sexual. Unele tipuri de HPV pot cauza cancer de col uterin sau cancer al laringelui. Vedeţi Virusul papiloma uman.

Cât este de mare riscul de infectare?

Calcularea riscului exact de infectare cu o infecţie anumită este practic imposibilă. Acest lucru se datorează faptului că, în procesul de infectare este importantă nu numai prezenţa infecţiei în organismul purtătorului, dar, de asemenea, susceptibilitatea partenerului faţă de infecţia respectivă, precum şi mulţi alţi factori, care vor fi discutaţi mai jos.

Pentru unele infecţii riscul de infectare a fost calculat din punct de vedere statistic.

De exemplu, probabilitatea de infectare cu HPV în timpul unui contact sexual neprotejat cu un purtător al infecţiei este de aproximativ 75%.

Probabilitatea de infectare a unui bărbat de la o femeie bolnavă de gonoree este de aproximativ 20%, în cazul unui singur contact sexual şi de peste 80% în cazul a patru sau mai multe acte sexuale. În acelaşi timp, probabilitatea de infectare a unei femei de la un bărbat bolnav de gonoree este de aproximativ 70% în cazul unui singur contact sexual.

Având în vedere faptul că toate infecţiile cu transmitere sexuală prezintă pericol pentru sănătate, se consideră că puteţi (aţi putut) să vă infectaţi în cazul în care veţi face (sau aţi făcut) sex fără prezervativ.

 Factorii care sporesc riscul de infectare în timpul actului sexual

În cazul unui contact sexual vaginal sau anal neprotejat riscul de transmitere a unei infecţii creşte în mod semnificativ în cazul în care:

• Unul sau ambii parteneri sexuali suferă de o altă infecţie genitală, care provoacă inflamaţia organelor genitale şi face ca organismul să fie mai puţin rezistent faţă de noua infecţie. De exemplu, persoanele care suferă de trihomoniază sunt supuse unui risc cu mult mai mare de infectare cu HIV, în comparaţie cu persoanele sănătoase.
• În timpul actului sexului au fost traumatizate mucoasa vaginală, a colului uterin, sau a rectului, penisul (de obicei în asemenea cazuri pot fi observate eliminări sangvinolente după sex).

În cazul sexului oral neprotejat riscul de transmitere a infecţiei creşte în mod semnificativ în cazul în care:

• Partenerul care efectuează sex oral are în gură muşcături, răni sau ulceraţii;
• Ejacularea are loc în gură.

Există probabilitatea infectării cu boli cu transmitere sexuală fără a face sex?

Da, infectarea cu multe dintre infecţiile sexuale descrise anterior este posibilă fără a face sex, de aceea identificarea unei infecţii sexuale la partenerul Dvs. nu poate fi considerată ca o dovadă incontestabilă a infidelităţii.

• Sifilisul şi gonoreea, în cele mai multe cazuri se transmit doar pe cale sexuală. Contractarea acestor infecţii prin contact uzual este foarte puţin probabilă.
• Tricomonaza poate fi contractată în timpul unei vizite la o piscină publică.
• Chlamydia, micoplasmoza şi ureaplasmoza pot pătrunde în organismul omului încă de la naştere, din organismul mamei.
• Infectarea cu herpes şi HPV poate avea loc în timpul contactului menajer obişnuit.
• Hepatita B si HIV pot fi introduse în organism în timpul transfuziilor de sânge, precum şi prin diverse proceduri chirurgicale (injecţii, extracţii dentare, intervenţii chirurgicale pe organele interne).
  

Cum pot să mă protejez de infecţii cu transmitere sexuală?

Există mai multe căi de protecţie împotriva infecţiilor cu transmitere sexuală:

Utilizarea măsurilor de protecţie

Una dintre metodele cele mai accesibile şi eficiente de protecţie împotriva infecţiilor cu transmitere sexuală în timpul sexului vaginal, oral sau anal este de a folosi prezervative.

Dacă în cazul Dvs. există posibilitatea să acceptaţi raporturi sexuale cu persoane care vă sunt puţin cunoscute, asiguraţi-vă că aveţi întotdeauna la îndemână un prezervativ. Folosirea prezervativelor ar trebui să fie o practică obligatorie şi în niciun caz nu poate fi considerată ca fiind o măsură de precauţie inutilă sau prostească. Dacă aveţi posibilitatea de a face sex, dar nu puteţi face rost de un prezervativ – cel mai bine este să renunţaţi la sex. Toţi cei care au aflat ulterior că s-au infectat în timpul unui contact sexual neprotejat regretă faptul că au acceptat sexul neprotejat. O descriere detaliată a modului de utilizare corectă a unui prezervativ şi o listă de răspunsuri la întrebări frecvente legate de utilizarea prezervativelor este prezentată în articolul Cum se utilizează corect un prezervativ?.

Spermicidele au doar un efect limitat asupra agenţilor patogeni ai infecţiilor cu transmitere sexuală, şi, prin urmare, nu pot fi folosite ca un mijloc sigur de protecţie.

Utilizarea contraceptivelor orale protejează eficient împotriva unei sarcini nedorite, dar nu protejează deloc împotriva infecţiilor cu transmitere sexuală. Astfel, pentru o protecţie sigură, odată cu contraceptivele utilizaţi numaidecât şi prezervative.

Ce trebuie să fac în cazul în care prezervativul a alunecat sau s-a rupt în timpul sexului?

Riscul de rupere a prezervativului este de aproximativ 3-14% în cazul sexului vaginal, şi puţin mai mare în cazul sexului anal.

Dacă în timpul sexului prezervativul s-a rupt sau a alunecat – se consideră că protecţia împotriva sarcinii nedorite şi a infecţiilor este egală cu zero.

De îndată ce observaţi că prezervativul s-a rupt sau a alunecat de pe penis – procedaţi în felul următor:

Pentru bărbaţi:

• Spălaţi bine organele genitale cu apă caldă şi săpun.
• Atrageţi o atenţie deosebită felului în care vă simţiţi şi cum arată penisul în decursul a câteva săptămâni de după accident. În cazul în care observaţi careva eliminări neobişnuite din penis, mâncărime sau senzaţie de arsură în timpul urinării, roşeaţă sau ulceraţii în regiunea penisului – mergeţi la medic.
• Dacă bănuiţi că partenerul Dvs. ar putea fi purtătorul unei infecţii genitale – mergeţi la medic.
• Pentru a afla dacă v-aţi infectat, medicul vă va indica efectuarea unor teste speciale. Detectarea precoce a infecţiei poate fi critică pentru un tratament de succes şi prevenirea răspândirii ulterioare a acesteia.

Pentru femei:

• Spălaţi bine organele genitale cu apă caldă şi săpun.
• Dacă aveţi un spermicid – puteţi să-l introduceţi în vagin, însă aceasta nu garantează protecţia împotriva sarcinii sau a infecţiilor.
• Atrageţi o atenţie deosebită felului în care vă simţiţi şi cum arată organele genitale în decursul a câteva săptămâni de după accident. În caz de apariţie a unor eliminări vaginale neobişnuite, a mâncărimii sau a senzaţiei de arsură în timpul urinarii, ulceraţii sau roşeaţă în regiunea labiilor sau a intrării în vagin – mergeţi la medic (vedeţi, de asemenea, Ce pot să însemne eliminările vaginale cu miros neplăcut?).
• Dacă bănuiţi că partenerul Dvs. ar putea fi purtătorul unei infecţii genitale – mergeţi la medic. Pentru a afla dacă v-aţi infectat medicul vă va indica efectuarea unor teste speciale. Detectarea precoce a infecţiei poate fi critică pentru un tratament de succes şi prevenirea răspândirii ulterioare a acesteia.

Vaccinarea

Există câteva vaccinuri care pot asigura o protecţie sigură împotriva anumitor boli cu transmitere sexuală.

În prezent sunt disponibile vaccinuri împotriva hepatitei B şi a papilomavirusului uman.

Dacă nu ştiţi dacă aţi primit aceste vaccinuri, numaidecât întrebaţi despre asta medicul Dvs. şi în cazul în care nu le aveţi, vaccinaţi-vă.

Limitarea cercului de parteneri sexuali şi excluderea rapoartelor sexuale întâmplătoare

Limitarea numărului de parteneri sexuali şi atitudinea responsabilă faţă de sex este cea mai importantă măsură de prevenire a infecţiilor cu transmitere sexuală. Dacă aveţi mai mulţi parteneri sexuali, şi deseori vă aventuraţi în rapoarte sexuale ocazionale – trebuie să fiţi conştient de faptul că vă supuneţi unui risc sporit de a contracta infecţii cu transmitere sexuală, cu toate consecinţele care decurg de aici.