Furuncul (buboi), furunculoza cronică şi carbuncul pe piele: recomandări detaliate referitor la tratament şi răspunsuri la cele mai importante întrebări

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 21 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți o recenzie

Apreciere medie: 4.3. From 21 votes.
Se încarcă...

Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere:
Verificati aici.

Cuprins:

Mi-a apărut un furuncul (buboi). Ce să fac? Ce tratament este necesar?

“Acum câteva zile am observat pe piele o mică umflătură roşie şi dureroasă. M-am gândit că este un coş simplu şi am încercat să-l storc. Am reuşit să storc doar un pic de lichid limpede amestecat cu sânge. A doua zi, după această încercare, coşul a devenit mult mai mare şi a început să doară mai tare. Pielea din jurul lui s-a umflat. Acum cred că e un furuncul. Am auzit că furunculele pot fi periculose şi că nu se permite să le storci. Îmi este frică să nu se înceapă nişte complicaţii din cauza că am încercat să-l storc şi nu ştiu ce să fac …
Vitalie, 23 de ani “

Furunculele, într-adevăr, pot conduce la unele complicaţii foarte periculoase. Complicaţiile sunt mai probabile în cazul în care, în tratamentul furunculelor, se comit unele greşeli, care conduc la răspândirea infecţiei.

Mai jos vom prezenta o explicaţie detaliată a cauzelor apariţiei furunculelor şi vom da sfaturi detaliate cu privire la ceea ce trebuie să faceţi pentru a le trata în mod eficient şi în condiţii de siguranţă, ce nu se poate face în niciun caz şi căror aspecte trebuie să le acordaţi o atenţie deosebită, în cazul în care vă confruntaţi cu această problemă.

Ce cauze ar putea provoca apariţia furunculelor în cazul meu? Este posibil să mă fi contaminat de furuncul de la altcineva?

În cele mai multe cazuri, cauza apariţiei furunculelor este dezvoltarea agresivă în ţesuturile pielii a bacteriilor din grupul de Staphylococcus aureus (S. aureus).

Stafilococul auriu poate fi găsit pe pielea şi pe mucoasa multor oameni sănătoşi, dar cauzează inflamaţia doar în cazurile rare, în care se creează condiţiile favorabile pentru dezvoltarea lor.

Deoarece Staphylococcus aureus poate fi transmis de la o persoană la alta, furunculoza se consideră o boală contagioasă.

Există multe cazuri în care, datorită răspândirii stafilococilor de la o persoană la alte persoane, furunculele apăreau simultan (sau cu un interval mic) la mai mulţi membri ai familiei sau la câţiva oameni care sunt în contact apropiat (de exemplu, membrii unei echipe sportive).

În cazurile în care, fie că furunculul a apărut o singură dată, fie că acestea apar foarte rar, determinarea cauzei bolii are o importanţă minoră. În situaţii de acest gen este mult mai important să ştiţi ce să faceţi pentru a vindeca furunculul şi cum puteţi evita complicaţiile.

Pe de altă parte, în cazurile în care furunculele apar frecvent, determinarea motivelor, care sprijină dezvoltarea bolii, este foarte importantă, deoarece eficacitatea tratamentului necesită eliminarea acestor cauze.

Din aceste considerente, mai jos, în capitolul Ce pot face dacă furunculele îmi apar iar şi iar? vom reveni la problema cauzelor posibile ale furunculozei cronice.

Fiţi atenţi!

În unele cazuri, umflăturile dureroase ale pielii care se aseamănă foarte mult cu furunculele, pot fi un simptom al altor boli.

  1. Dacă aveţi un abces format, fie că subsuoară, fie că în zona inghinală, fie că sub sâni, şi acesta mai mult se aseamănă cu un nodul dureros sub piele, fără puroi şi fără un vârf ascuţit, vedeţi recomandările noastre în articolul Hidrosadenita supurativă.
  2. Dacă aveţi un abces format pe pielea din regiunea anusului şi acesta persistă, în ciuda tratamentului efectuat, vedeţi recomandările noastre în articolul Fistulele anale.
  3. Dacă aveţi un abces format pe gingii sau pe limbă, adresaţi-vă neapărat medicului stomatolog.
  4. În cazul în care un abces s-a format în gât, adresaţi-vă neapărat medicului ORL.

Cel mai important: Cazurile în care trebuie să vă adresaţi neapărat medicului. Cărui medic ar trebui să vă adresaţi?

Aşa cum deja s-a menţionat mai sus, furunculul poate provoca o serie de complicaţii grave.

În special, furunculele, situate pe faţă (mai ales, pe buza superioară, pe obraz, pe frunte, pe nas, pe rădăcina nasului, pe tâmple), în ureche, în spatele urechii sau pe scalp, pot provoca răspândirea infecţiei în interiorul craniului, care va conduce la dezvoltarea unei inflamaţii extrem de severe şi, de multe ori, fatale a creierului şi a membranelor lui.

Furunculele în orice parte a corpului pot provoca supuraţii grave a ţesutul subcutanat adipos (furuncul cu abces), răspândirea infecţiei de-a lungul muşchilor, a tendoanelor, a vaselor sangvine şi formarea unor focare inflamatorii masive, precum şi pătrunderea infecţiei în sânge cu dezvoltarea sepsisului.

De aceea, dacă aveţi un furuncul, indiferent de localizarea acestuia, de dimensiunea şi de simptomele prin care el se manifestă, adresaţi-vă neapărat medicului chirurg (sau medicului de familie, care vă va referi la un chirurg).

Examinând furunculul şi ţesutul înconjurător, medicul poate stabili cât de probabilă este răspândirea infecţiei, dacă este posibilă auto-curăţirea furunculului şi ce tratament ar fi cel mai eficient în această situaţie.

Contactaţi imediat un medic în cazul în care furunculul se află:

  • În zona buzei superioare sau inferioare
  • În nas sau pe nările nasului
  • Pe obraz
  • Pe tâmplă
  • Pe pleoape sau în jurul ochiului (pe sprâncene sau pe rădăcina nasului)
  • După ureche
  • În interiorul urechii (în canalul urechii)
  • Pe frunte
  • Pe scalp
  • Pe gât

şi / sau dacă faceţi parte din categoria de persoane cu “imunitate slăbită”:

  • Dacă sunteţi contaminat de HIV sau suferiţi de SIDA;
  • Dacă suferiţi de diabet;
  • Dacă suferiţi de cancer şi vă trataţi de cancer (chimioterapia, radioterapia);
  • Dacă administraţi hormonii glucocorticoizi sau alte medicamente care reduc activitatea sistemului imunitar (de exemplu, Metotrexat, Azatioprină, Mercaptopurină, etc.);
  • Dacă în trecut aţi suportat un transplant de organe şi în prezent administraţi medicamente care deprimă respingerea grefei;
  • Dacă suferiţi de una dintre următoarele boli cronice ale organelor interne: insuficienţă renală cronică, hepatită cronică, ciroză, insuficienţă cardiacă, tuberculoză;

şi/sau dacă

  • Furuncul a apărut la un copil (mai ales, sugar);
  • Furunculul a apărut la o persoană în vârstă.

În cazurile, enumerate mai sus, există o probabilitate sporită a dezvoltării complicaţiilor periculoase.

Solicitaţi, de asemenea, asistenţă medicală imediat dacă (indiferent de localizarea şi dimensiunea furunculului), observaţi următoarele simptome:

  • Temperatura corpului creşte peste 38 C, sau dimpotrivă, temperatura scade sub 36 C;
  • Aveţi frisoane, slăbiciune;
  • Brusc se intensifică durerea în zona furunculului sau durerea se răpândeşte în zonele apropiate de furuncul;
  • Zona de roşeaţă din jurul furunculului se măreşte rapid (mai ales în cazul în care, apăsând în această zonă, simţiţi o durere puternică);
  • Apar, fie că dureri de cap severe, fie că greaţă, fie că vărsături (dacă furunculul este situat pe faţă sau pe cap).

Simptomele de mai sus pot fi semne ale unei infecţii periculoase.

Mi-e teamă să mă adresez chirurgului!

Frica de adresare la medic este destul de firească, mai ales dacă aveţi nevoie de consultaţia unui chirurg. Cu toate acestea, în cazurile în care necesitatea de a vedea un medic este asociată cu furunculul, trebuie să depăşiţi teama.

Mulţi oameni se tem să meargă la medic din cauza că ei sunt convinşi că intervenţia chirurgicală, în acest caz, este inevitabilă şi că aceasta este foarte dureroasă.

De fapt, după cum se va arăta mai jos, tratamentul furunculului nu întotdeauna necesită o intervenţie chirurgicală, iar în cazurile în care acesta, totuşi, se efectuează, ea este mai puţin dureroasă decât vă imaginaţi.

Ce puteţi face până a vă adresa la medic?

  • Aplicaţi pe zona furunculului comprese cu apă caldă (38-39 C), de 3-4 ori pe zi. Acest lucru un pic vă va uşura durerea şi va accelera maturarea şi curăţirea furunculului de puroi. După aplicarea compresei, furunculul trebuie să fie bandajat cu tifon curat, dar bandajul să nu fie prea strâns.
  • În niciun caz nu trebuie să încercaţi să stoarceţi (să striviţi) furunculul.
  • Nu utilizaţi unguente cu antibiotice şi nu aplicaţi pe furuncul alte remedii.

Ce trebuie de făcut după ce furunculul a erupt? Tratamentul rănilor, care rămân în urma auto-purificării furunculului

De regulă, în timp ce furunculul se coace, se formează un cap alb, umflat, plin cu puroi. Eruperea spontană a furunculului (capul se rupe şi puroiul iese) se produce, aproximativ, la a 5-a – a 7-a zi de la formarea acestuia.

Aplicarea regulată a compreselor calde umede ajută la înmuierea stratului superior al pielii şi la eruperea mai uşoară a furunculului.

Imediat după eruperea furunculului poate să se elimine o cantitate mare de puroi amestecat cu sânge.

După ce furunculul se sparge, cu o mare atenţie, ştergeţi puroiul cu o bucată curată de tifon sau cu un şerveţel de bumbac şi acoperiţi rana cu un bandaj de tifon curat. După aceea, spălaţi-vă bine pe mâini cu săpun (vezi mai jos, măsurile necesare în scopul prevenirii răspândirii infecţiei).

Cum poate fi extras puroiul? Ce trebuie să fac dacă puroiul nu iese?

Nu este nevoie să forţaţi cumva eliminarea puroiului sau să întreprindeţi careva măsuri speciale pentru a extrage miezul purulent (rădăcina furunculului). În cazul în care furunculul pare deja copt dar puroiul nu iese, mai aşteptaţi un timp. În câteva ore sau a doua zi, furunculul se va auto-curăţi.

În urma ruperii furunculului, inflamaţia ţesuturilor încep să se reducă rapid, ceea ce conduce la micşorarea adâncimii canalului central al furunculului. Aceste procese naturale contribuie la auto-curăţarea furunculului de puroi.

Nu trebuie să aplicaţi nimic pe furuncul sau să-l bandajaţi cu un pansament ermetic, acest lucru doar va încetini eliminarea puroiului.

Rana care rămâne în locul furunculului, nu are nevoie de niciun tratament special. Aceasta ar trebui să fie ţinută uscată, de preferinţă, acoperită cu un bandaj de tifon curat.

De regulă, rana se vindecă totalmente în decurs de 2-3 săptămâni.

Nu e nevoie să ungeţi cu ceva rana, deoarece acest lucru poate contribui la formarea unei cicatrici.

Aş putea stoarce furunculul în cazul în care acesta este copt? Ce se întâmplă dacă am stors furunculul?

Deoarece, în timpul evoluţiei naturale a furunculului, presiunea din el este îndreptată din interior spre exterior, puroiul şi infecţia se răspândesc tot în această direcţie (adică, puroiul este împins din profunzimea ţesuturilor spre suprafaţa pielii).

De regulă, auto-purificarea şi coacerea furunculului durează între 7 şi 10 zile.

În timpul stoarcerii furunculului, direcţia presiunii în el poate fi inversată. În acest caz, infecţia poate începe să se răspândească în adâncul ţesuturilor.

Din aceste considerente, se interzice stoarcerea furunculului.

Dacă, totuşi, aţi stors furunculul:

  • Acoperiţi-l cu un bandaj de tifon curat. Bandajul ar trebui să fie liber ca să nu împiedice la ieşirea din furuncul a rămăşiţelor de puroi;
  • Nu este nevoie să utilizaţi unguente, comprese, sau alte mijloace;
  • Urmăriţi cu atenţie dezvoltarea furunculului şi starea de sănătate a Dvs. În cazul în care vă apar cele mai mici semne de infecţie periculoasă (vezi mai sus), adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.

Unele reguli simple, dar stricte, care sunt importante în cazul în care un furuncul a apărut la Dvs. sau la apropiaţii Dvs.

Una dintre caracteristicile cele mai importante ale furunculelor, care este de multe ori ignorată în tratamentul lor la domiciliu, este asocierea acestora cu o infecţie transmisibilă.

Am spus deja, că apariţia furunculelor se produce din cauza creşterii agresive în piele a bacteriei Staphylococcus aureus. Din zona inflamată Staphylococcus aureus poate trece în zonele sănătoase ale pielii sau pe pielea altor oameni şi poate provoca apariţia noilor furuncule.

De asemenea, este cunoscut faptul că anumite tipuri de Staphylococcus aureus pot supravieţui în mediul înconjurător timp de mai multe zile sau chiar mai multe săptămâni şi, nimerind pe pielea oamenilor sănătoşi, să le provoace apariţia furunculelor sau a altor afecţiuni ale pielii.

Din aceste considerente, în cazul în care furunculul a apărut la Dvs. sau la cineva dintre apropiaţii Dvs., trebuie să întreprindeţi următoarele măsuri de prevenire a răspândirii infecţiei:

  1. De fiecare dată, după ce vă atingeţi de furunculul sau de pielea din jurul lui, spălaţi-vă bine mâinile cu apă caldă şi cu săpun antibacterian, sau trataţi-le cu un dezinfectant;
  2. Aproape tot timpul, furunculul trebuie să fie acoperit cu un bandaj de tifon curat, de sub care microbii se vor răspândi mai dificil în alte zone ale pielii. Pansamentele folosite pot fi aruncate împreună cu resturile menajere.
  3. Persoana la care a apărut un furuncul trebuie să aibă un prosop separat, lenjerie de pat şi lucruri individuale separate. După recuperare, lucrurile lui pot fi decontaminate printr-o simplă spălare cu apă la temperatura maximă admisibilă pentru tipul respectiv de ţesătură.
  4. Încercaţi să atingeţi, cât mai puţin posibil, furunculul sau bandajul care îl acoperă la o altă persoană. După ce aţi atins furunculul sau bandajul, spălaţi-vă întotdeauna pe mâini cu apă caldă şi cu săpun.
  5. În camera în care se află persoana cu furuncul, este necesar, în mod regulat, să se facă curăţenie umedă cu utilizarea unui dezinfectant.

Ce poate face medicul în scopul eliminării furunculului?

În funcţie de situaţie, medicul poate alege una dintre cele trei opţiuni pentru a trata furuncul:

  1. Să nu intervină în dezvoltarea lui şi să-i dea posibilitatea să se coacă şi să se auto-purifice;
  2. Să prescrie un tratament cu antibiotice (administrate oral sau injectabile);
  3. Să realizeze o intervenţie chirurgicală în scopul de a deschide furunculul şi de a-l curăţi de puroi.

Coacerea şi purificarea furunculului fără intervenţii externe

Această opţiune de tratament este posibilă în cazul în care:

  • Furunculul este situat nu pe faţă, nu în ureche, nu pe cap şi are o dimensiune relativ mică (până la 5 cm);
  • Nu aveţi semne de răspândire a infecţiei, şi nu faceţi parte din categoria persoanelor cu un sistem imunitar slăbit (vezi mai sus, Cazurile în care trebuie să vă adresaţi neapărat medicului);

În acest caz, medicul dumneavoastră poate să considere că tratamentul poate fi limitat doar la comprese cu apă caldă (le puteţi face de 3-4 ori pe zi), şi la bandajarea furunculului cu tifon curat.

Maturarea şi auto-curăţarea furunculului poate dura 7-10 zile.

Pentru a calma durerea, medicul Dvs. vă poate recomanda să administraţi Acetaminofen (Paracetamol) sau Ibuprofen.

În cazul în care vă trataţi de furuncul la domiciliu, trebuie să urmăriţi atent dezvoltarea acestuia şi starea de sănătate a Dvs. În caz de semne de pericol ale răspândirii infecţiei care au fost descrise mai sus, consultaţi medicul din nou.

Tratamentul furunculelor cu antibiotice

Unii specialişti consideră că antibioticele ar trebui să fie utilizate în toate cazurile tratamentului furunculelor.

Cu toate acestea, mulţi medici (luând în consideraţie posibilele efecte adverse ale antibioticelor) consideră că aceste medicamente ar trebui să fie utilizate doar în următoarele situaţii:

  • Dimensiunile furunculului depăşesc 5 cm în diametru;
  • Bolnavul are febră şi semne de răspândire a infecţiei în ţesutul adipos subcutanat (umflarea şi durerea severă a furunculului, lărgirea treptată a zonei de inflamaţie);
  • Furunculul este situat pe faţă (în special, deasupra buzei superioare), în ureche, în nas sau pe cap;
  • Persoana bolnavă face parte din categoria pacienţilor cu imunitate scăzută (vezi mai sus);
  • Bolnavul este un copil (în special, sugar) sau o persoană vârstnică.

În cazul tratamentului furunculului, este extrem de important să fie alese corect antibioticul, doza şi durata tratamentului. Din aceste considerente, în niciun caz nu administraţi antibioticele din propria iniţiativă, fără prescripţia medicului.

Tratamentul cu antibiotice, în unele cazuri, poate provoca o infecţie intestinală gravă (Colita pseudomembranoasă), simptomele principale ale căreia sunt diareea şi durerile abdominale.

Dacă după ce aţi început tratamentul cu antibiotice, sau în timp de 3 luni după finisarea acestuia, vă apare o diaree puternică – citiţi neapărat recomandările noastre în articolul Diareea provocată de administrarea antibioticelor.

Ce e de făcut dacă antibioticele nu ajută?

Despre faptul că antibioticele sunt ineficiente putem spune în următoarele situaţii:

  • Dacă după 2 zile de la începerea tratamentului starea dumneavoastră se înrăutăţeşte (apare sau creşte febra, se amplifică durerile sau creşte inflamaţia);
  • Dacă după 5-7 zile de tratament nu veţi avea niciun semn de vindecare (curăţirea furunculului, dispariţia durerii şi a inflamaţiei);

În scopul de a determina cauza ineficienţei antibioticelor prescrise şi pentru a găsi un medicament eficient, medicul poate să vă prescrie să efectuaţi o analiză specială bacteriologică a puroiului din furuncul. Această analiză va determina ce fel de microbi au provocat apariţia furunculului şi care antibiotice pot suprima dezvoltarea acestora.

În baza rezultatelor analizei (de regulă, aceste sunt gate în termen de 1-3 zile), medicul poate schimba schema tratamentului.

Îndepărtarea chirurgicală a furunculului

Tratamentul chirurgical al furunculului constă în următoarele: cu ajutorul unor instrumente chirurgicale speciale sterilizate, medicul face o mică incizie, prin care poate fi extras tot puroiul (inclusiv, rădăcina purulentă a furunculului). În continuare, medicul tratează cu o soluţie dezinfectantă rana şi aplică un pansament steril.

În unele cazuri, în urma intervenţiei chirurgicale, medicii prescriu antibiotice, ceea ce ajută la prevenirea răspândirii infecţiei.

Potrivit multor experţi, tratamentul furunculelor cu diametrul mai mic de 5 cm şi fără semne de răspândire a infecţiei se poate face doar printr-o intervenţie chirurgicală, fără a administra antibiotice.

Mulţi oameni care vin la chirurg pentru a efectua intervenţia chirurgicală, confirmă faptul că operaţia, practic, trece fără durere şi, cel mai important, durerile, pe care le provoca furunculul, dispar rapid.

Tratarea rănii care rămâne în urma intervenţiei chirurgicale

De regulă, după o deschidere chirurgicală a furunculului, pe piele rămâne o rană longitudinală (2-3 cm sau mai mult, în funcţie de mărimea furunculului) şi destul de adâncă. În timpul primelor zile după operaţie, pe măsură ce scade inflamaţia, adâncimea rănii se micşorează rapid până la câţiva milimetri.

De regulă, medicii chirurgi limitează tratamentul la prelucrarea rănii cu antiseptice şi la aplicarea unui bandaj de tifon steril. Un asemenea tratament permite crearea condiţiilor optime pentru o bună vindecare a rănilor.

În scopul de a se asigura că rana se vindecă în mod corespunzător, medicul poate să vă prescrie o vizită repetată, în termen de 2-3 zile după operaţie.

Vindecarea deplină a rănii poate dura 2-3 săptămâni. Până la vindecarea deplină a rănii aceasta nu poate fi udată. Cojiţa care se formează pe rană nu trebuie ruptă. Acest lucru poate contribui la prinderea neuniformă a marginilor rănii şi la formarea cicatricilor.

De regulă, după vindecarea rănilor, pe piele rămân cicatrici roz, care se decolorează în scurt timp şi devenit aproape invizibile. Cu toate acestea, în unele cazuri, este posibilă formarea unor cicatrici evidente.

Recomandările detaliate cu privire la modul eliminării cicatricilor care pot rămâne în urma furunculelor, le puteţi găsi în articolul Cum să scap de cicatrici.

La ce ar trebui să atrageţi atenţia?

Cât mai curând posibil, adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă, după câteva ore sau după câteva zile după operaţie, observaţi:

  • O creştere bruscă a durerii în zona rănii sau în zonele din jurul locului în care a fost furunculul;
  • Creşterea zonei de inflamaţie;
  • Creşterea temperaturii corpului peste 38 C;
  • Sângerare severă din rană;
  • Eliminarea abundentă a puroiului din rană.

Răspunsuri la unele întrebări frecvente referitoare la tratamentul furunculului

Poate fi udat furunculul sau se poate să faci duş?

În cazul în care apare furunculul, se poate să faceţi duş. Nu se recomandă să faceţi baie sau să vizitaţi sauna.

Simt că îmi coace un furuncul. Se poate face ceva pentru a opri dezvoltarea acestuia chiar de la început?

În prezent, nu sunt cunoscute metode care pot opri dezvoltarea furunculului.

Unii oameni încearcă să suprime dezvoltarea furunculului prin aplicarea unguentelor cu antibiotice sau cu componente anti-inflamatorii, dar un astfel de tratament ajută rar.

Nu ajută nici stoarcerea furunculului înainte de termen.

Astfel, dacă simţiţi că vă apare un furuncul, în scopul asigurării vindecării rapide şi sigure, încercaţi să limitaţi intervenţia Dvs. doar la comprese cu apă caldă şi bandaje cu tifon curat (vezi mai sus Ce puteţi face până a vă adresa la medic?).

Mâine am un eveniment important. Există o modalitate de a scăpa rapid de furuncul?

Modalităţi de vindecare rapidă a furunculului, din păcate, nu există. Dimpotrivă, orice încercare de a forţa maturizarea sau purificarea lui (de exemplu, încălzirea excesivă sau stoarcerea) poate doar să agraveze evoluţia acestuia şi poate conduce la complicaţii.

În cazul în care furunculul nu se află pe faţă, puteţi să-l acoperi cu un bandaj de tifon curat şi să participaţi la acest eveniment care este important pentru Dvs.

În cazul în care furunculul este situat pe faţă, pe nas sau în ureche, ar trebui să renunţaţi la participarea la orice eveniment şi imediat să vă adresaţi medicului pentru a efectua tratamentul necesar.

Tratamentul furunculului în timpul sarcinii

Tratamentul furunculului în timpul sarcinii se efectuează, de cele mai dese ori, prin deschiderea chirurgicală a acestuia şi eliminarea puroiului.

Dacă este necesar, medicul dumneavoastră vă poate prescrie antibiotice care au un impact minim asupra fătului (derivatele penicilinei).

Dacă medicul dumneavoastră v-a prescris antibiotice şi sunteţi îngrijorată cu privire la impactul potenţial al acestora asupra copilului, vedeţi recomandările noastre în articolul Administrarea medicamentelor în timpul sarcinii.

Ce ar trebui să fac dacă furunculele îmi apar din nou şi din nou?

“Pentru prima dată mi-a apărut un furuncul câţiva ani în urmă, pe picior. Atunci am aplicat doar o compresă şi el a dispărut de la sine. Cu toate acestea, din acel moment furunculele au început să-mi apară tot mai des. Uneori se întâmplă că un furuncul nou îmi apare în fiecare lună sau că apar concomitent mai multe furuncule.
Am încercat o varietate de remedii şi de metode de tratament, dar nimic nu mă ajuta. Am auzit că apariţia frecventă a furunculelor poate fi asociată cu imunitatea scăzută sau cu sângele răcit. Acest lucru este adevărat? Ce pot face pentru a scăpa de furuncule?
Natalia, 18 ani.”

În medicină, apariţia frecventă (mai mult de 3 ori pe an) a furunculelor se numeşte furunculoză recidivantă (cronică).

Am spus deja că apariţia furunculelor se asociază cu dezvoltarea agresivă, în ţesuturile pielii, a bacteriilor Staphylococcus aureus. Acest lucru este valabil şi pentru cazurile în care furunculele apar des.

Observaţiile clinice arată că în apariţia frecventă a furunculelor, de multe ori, “vinovată” este o tulpină de Staphylococcus aureus, rezistentă la acţiunea unui şir întreg de antibiotice.

În literatura medicală străină, acest tip de Staphylococcus aureus este numit MRSA, ceea ce, tradus în română, înseamnă Staphylococcus Aureus Rezistent la Meticilină. Stafilococul auriu de acest tip nu este sensibil la antibioticele din grupul de peniciline şi de cefalosporine (inclusiv Penicilina, Amoxicilina, Oxacilina). Din acest motiv, tratamentul cu aceste antibiotice nu poate opri dezvoltarea acestuia.

Mai jos vom arăta, care sunt sursele de infecţie cu acest tip de stafilococi, ce tratament poate elimina această infecţie şi poate rezolva problema furunculelor frecvente. De asemenea, mai jos vă vom oferi răspunsuri la unele întrebări comune care apar la persoane ce se confruntă cu apariţia frecventă a furunculelor.

Unele dintre cauzele mai rare ale apariţiei frecvente a furunculelor 

Am spus deja că principalul motiv de apariţie frecventă a furunculelor este Staphylococcus aureus. Cu toate acestea, în unele cazuri, în dezvoltarea acestei boli pot fi implicate alte tipuri de microbi.

Studiind rezultatele cercetărilor ştiinţifice, am găsit date referitor la apariţia frecventă a furunculelor la femei, în zona gambelor, provocate de microbul Mycobacterium fortuitum. O anchetă epidemiologică a acestor cazuri a arătat că toate femeile, istoricul medical al cărora a fost studiat, au fost infectate cu acest microb în timpul efectuării pedichiurii, în saloane de frumuseţe.

Prin urmare, în cazurile în care, fie că analiza eliminărilor purulente arată că acestea nu conţin Staphylococcus aureus, fie că tratamentul cu antibiotice eficiente împotriva stafilococilor nu ajută, medicul dumneavoastră vă poate prescrie efectuarea unei noi analize, în care puroiul din furuncul va fi testat la prezenţa în el a altor microbi.

Este adevărat că apariţia frecventă a furunculelor este asociată cu imunitatea redusă şi că la rezolvarea acestei probleme pot ajuta medicamente care sporesc imunitatea?

În cadrul unor articole ştiinţifice ale experţilor ruşi, cu privire la tratamentul furunculozei cronice, am găsit date referitor la faptul că, în dezvoltarea furunculelor la “oameni obişnuiţi“, poate juca un anumit rol imunitatea scăzută, şi prin urmare, este recomandabil să se includă în schema tratamentului acestei boli preparatele imunomodulatoare care sporesc activitatea sistemului imunitar.

Expresia oameni obişnuiţi, în acest caz, ar trebui să fie înţeleasă ca oameni la care nu există niciun semn evident al activităţii reduse a sistemului imunitar şi nu există alte simptome ale imunodeficienţei.

Am mai spus deja mai sus, că imunosupresia prelungită este posibilă din următoarele motive:

  • În cazul în care persoana este infectată cu HIV sau este bolnavă de SIDA;
  • în cazul persoanelor care suferă de diabet;
  • În cazul persoanelor care suferă de cancer sau care se tratează de cancer (chimioterapia, radioterapia);
  • În cazul administrării hormonilor glucocorticoizi sau a altor medicamente care reduc activitatea sistemului imun (de exemplu, Metotrexat, Azatioprină, Mercaptopurină, etc.);
  • În cazul oamenilor care au avut, în trecut, intervenţii chirurgicale de transplant al organelor şi iau medicamente care suprimă respingerea grefei;
  • În cazul persoanelor care suferă de unele boli cronice ale organelor interne (insuficienţa renală cronică, hepatita cronică, ciroza hepatică, boli cardiace, tuberculoza).

În cercetările efectuate în Europa de Vest şi în Statele Unite, există date referitor la faptul că furunculoza cronică se poate dezvolta la persoanele cu un sistem imunitar slăbit de unul dintre motivele, menţionate mai sus, dar nu se menţionează despre impactul “imunităţii slăbite” la persoane, de altfel, sănătoase  sau despre eficienţa unui tratament imunostimulator.

În cazul furunculozei, experţii străini îşi concentrează atenţia asupra necesităţii eliminării infecţiei cu Staphylococcus aureus şi la organizarea unor măsuri speciale de prevenire a răspândirii infecţiei. Ar trebui menţionat faptul că, în sursele în limba rusă cu care am lucrat, aceste măsuri, dintr-un motiv neclar, nu au fost descrise sau acestora li se acordă puţină atenţie.

În plus la materialele cu recomandările referitor la tratamentul furunculozei, am examinat datele studiilor privind eficacitatea unor medicamente imunomodulatoare (în special, polioxidoniu) recomandate de sursele în limba rusă pentru tratamentul furunculozei cronice. Am ajuns la concluzia că calitatea joasă a acestor studii nu ne permite să vorbim despre eficacitatea acestor medicamente şi despre posibilitatea utilizării lor în practică.

Aşadar, nu am găsit niciun argument serios în favoarea necesităţii efectuării testelor speciale pentru verificarea stării sistemului imunitar sau pentru tratamentul bolii cu preparate imunomodulatoare la persoanele care nu au niciun motiv evident care ar putea conduce la perturbarea sistemului imunitar.

În cazul în care nu aveţi niciun motiv dintre cele menţionate mai sus, în listă, se poate spune că pentru eliminarea furunculelor, în cazul Dvs., tratamentul ar trebui să fie îndreptat împotriva Staphylococcus aureus şi prevenirea răspândirii acestui microb.

Pe de altă parte, dacă faceţi parte din categoria persoanelor cu imunitate redusă şi aveţi unul sau mai multe dintre semnele din lista de mai sus, înainte de a întreprinde ceva ce v-ar putea afecta starea sistemului imunitar, adresaţi-vă neapărat medicului Dvs. pentru a stabili cu el un plan de tratament.

Soluţia, în acest caz, va depinde de cauzele concrete ale imunităţii scăzute. De exemplu, dacă suferiţi de diabet zaharat, medicul poate ajusta tratamentul în scopul controlului nivelului de glucoză din sânge şi să vă prescrie un tratament special cu antibiotice pentru a preveni răspândirea infecţiei.

Este adevărat că furunculele frecvente apar din cauza “sângelui răcit”?

Sistematizând întrebările oamenilor care se confruntă cu problema apariţiei frecvente a furunculelor, autorii acestui articol au constatat că mulţi dintre ei cred că boala lor este asociată cu “sângele răcit”.

Vorbind de “sânge răcit” oamenii, de regulă, au în vedere faptul că din diferite motive (oboseala, stresul, răcelile, infecţiile) s-au schimbat proprietăţile sângelui lor. Din această cauză, în sângele lor circulă permanent microbii care cauzează apariţia periodică a furunculelor.

Pentru a răspunde la întrebarea despre legătura dintre furuncule şi “sânge răcit” trebuie să menţionăm că în literatura medicală modernă nu există aşa noţiune ca “sânge recit.”

Unicul termen medical care se apropie în acest sens de termenul popular este “sepsis“, care indică o afecţiune în care în sângele omului circulă şi se multiplică microbii patogeni.

Cu toate acestea, spre deosebire de starea de “sânge răcit”, care, în conformitate cu ceea ce cred despre această noţiune mai mulţi oameni, poate “dura” de ani de zile, sepsisul este o afecţiune gravă, care, în lipsa unui tratament adecvat, conduce la moarte în câteva ore sau în câteva zile.

În studiile clinice, în cadrul cărora s-au investigat cauzele furunculelor, s-a constatat faptul că singura schimbare în sânge, care poate contribui la dezvoltarea bolii poate fi reducerea nivelului de hemoglobină din sânge (adică, anemia). Cu toate acestea, mecanismul exact prin care anemia poate contribui la apariţia furunculelor, deocamdată, nu este stabilit.

Sepsisul (cu alte cuvinte, prezenţa agenţilor patogeni în sânge) nu poate fi cauza apariţiei frecvente a furunculelor.

Aşadar, putem spune că teoria despre legătura furunculelor cu “sânge răcit” nu are nicio bază ştiinţifică.

După cum se va arăta mai jos, sursa infecţiei în furunculoza cronică nu este sângele, ci unele părţi ale pielii, cavitatea nazală, secţiunea finală a rectului, uretra sau vaginul.

Ce pot face pentru a scăpa totalmente de furuncule?

Pentru a aborda în mod eficient problema apariţiei frecvente a furunculelor trebuie să vindecaţi toate furunculele, pe care le aveţi la moment, şi să luaţi toate măsurile necesare care vor exclude posibilitatea re-infectării pielii cu Staphylococcus aureus.

Tratamentul furunculelor existente implică, de regulă, intervenţia chirurgicală în scopul curăţirii acestora + cura cu antibiotice.

Pentru planificarea corectă a tratamentului, medicii ar trebui să determine ce fel de bacterii sunt implicate în apariţia furunculelor şi la ce antibiotice sunt sensibile aceste bacterii. Acest lucru implică analiza bacteriologică a puroiului şi antibiograma.

În cazul în care analiza eliminărilor purulente din furuncul arată că acestea conţin MRSA, medicul poate prescrie un tratament cu unul dintre următoarele antibiotice care sunt eficiente împotriva acestei infecţii:

  1. Trimetoprim / sulfametoxazol (Biseptol) sub formă de comprimate
  2. Comprimate de Doxiciclină
  3. Vancomicina injectabilă
  4. Linezolid sub ​​formă de tablete sau de injecţii
  5. Daptomicină, Tigeciclină

Decolonizarea (eliminarea surselor de Staphylococcus aureus pe piele şi pe mucoase)

O serie de studii moderne au arătat că la oamenii care se confruntă cu problema apariţiei frecvente a furunculelor, sursa de infecţie pot fi coloniile de Staphylococcus aureus pe următoarele zone ale corpului: în nas, în gât, în pliurile pielii din zona rectală, în uretră şi în vagin.

Prin urmare, în scopul prevenirii re-apariţiei furunculelor, împreună cu intervenţii chirurgicale şi cu tratamentul cu antibiotice care se întreprind în scopul eliminării furunculelor existente, trebuie să fie luate măsurile speciale pentru eliminarea Staphylococcus aureus din zonele organismului din care acesta se poate răspândi pe piele.

Anterior, pentru a identifica zonele corpului infectate cu Staphylococcus aureus, se recomanda analiza bacteriologică a frotiului din cavitatea nazală, dar verificarea eficacităţii acestei investigaţii a arătat că ea dă posibilitatea identificării doar a jumătăţii dintre zonele unde se poate ascunde infecţia.

Prin urmare, în prezent, specialiştii recomandă, în afară frotiului din cavitate nazală, efectuarea frotiului din cutele pielii, din faringe, din vagin, din uretră şi din anus, după următorul algoritm:

Iniţial se ia frotiul din cavitatea nazală, apoi din gât şi din cutele pielii (sub glandele mamare, în zona inghinală, între fese). Dacă MRSA se găseşte în aceste zone, în scopul eliminării infecţiei, se recomandă:

  1. Ungeţi nasul, fie cu unguent de mupirocină de 2 ori pe zi timp de 5 zile, fie cu soluţie de violet de genţiană, 0,3%, de 2 ori pe zi, timp de 2-3 săptămâni;
  2. În fiecare zi, timp de 5 zile consecutive, faceţi duş folosind săpun cu clorhexidină 4%;
  3. Timp de 5 zile consecutive, de trei ori pe zi, faceţi gargară (clătitţi gâtul) cu o soluţie de clorhexidină 0,2%.

Conform studiilor, măsurile menţionate mai sus pot reduce colonizarea cu MRSA a pielii şi a mucoaselor cu 70%.

După tratamentul descris mai sus, se efectuează frotiul bacteriologic din zonele enumerate. În cazul în care, din nou se depistează MRSA (de regulă, motivul, din care infecţia persistă, este îndeplinirea inexactă a recomandărilor de mai sus), medicul dumneavoastră vă poate prescrie tratamentul cu clindamicină sub formă de injecţii.

Un astfel de tratament poate fi deosebit de eficient în eliminarea S. aureus din cavitatea nazală, deoarece acest antibiotic are proprietatea de a se acumula în concentraţii mari în mucusul produs în nas.

În loc de clorhexidină poate fi utilizat ulei de arbore de ceai (tea tree oil). În cadrul unui studiu, s-a arătat faptul că utilizarea regulată a gelului de duş, care conţine 5% de ulei de arbore de ceai, sau aplicarea pe furuncul a cremei cu 10% de ulei de arbore de ceai este la fel de eficace în eliminarea MRSA ca şi utilizarea de clorhexidină.

Dacă, după aplicarea măsurilor de decolonizare, frotiurile repetate din piele şi din nări nu detectează MRSA, dar, cu toate acestea, furunculele continuă să apară, este necesar să se efectueze un frotiu din anus.

A fost constatat faptul că din zona anusului Staphylococcus aureus se poate răspândi din nou în zona nărilor şi pe piele.

În cazul depistării MRSA într-un frotiu din zona anusului, medicul poate prescrie un tratament cu vancomicină conform schemei de 1 g, de 2 ori pe zi, timp de 5 zile.

În cazul în care MRSA nu este detectat în frotiul din zona anusului, dar furunculele continuă să apară, trebuie să fie efectuate frotiurile din uretră şi din vagin (la femei). Acest lucru este deosebit de necesar în cazul femeilor la care furunculele au tendinţa să apară în zona inghinală, pe organele genitale, pe fesele sau pe interiorul coapselor.

O descriere detaliată a modului în care se efectuează frotiu din vagin şi din uretră este prezentată în articolele Frotiul bacteriologic din vagin şi Frotiul bacteriologic din uretră la bărbaţi.

În cazul depistării MRSA în vagin, medicul poate să vă prescrie tratamentul cu supozitoare cu Betadină (povidon-iodin), utilizând schema: 1 supozitor, o dată pe zi, timp de 5 zile.

În cazul depistării MRSA în canalul urinar (uretra) poate fi efectuat tratamentul cu Cotrimoxazol (acest medicament are proprietatea de a se acumula în concentraţii mari în urină), conform schemei: 800/160 mg de 2 ori pe zi, timp de 5 zile.

Este nevoie ca decolonizarea să fie efectuată la alţi membrii ai familiei?

«” Fiul meu are 6 ani. Şase luni în urmă la el a apărut, pentru prima dată, un furuncul. Ne-am adresat medicului. Furunculul a fost deschis prin intervenţie chirurgicală … Cu câteva zile în urmă, i-a apărut din nou un furuncul.
Ştiu că apariţia furunculului este cauzată de infecţia pielii cu Staphylococcus aureus. Acum vrem să ne adresăm medicului în scopul de a efectua teste şi, dacă este necesar, tratamentul pentru a elimina această bacterie din organismul copilului.

Spuneţi-mi, vă rog, dacă există probabilitatea de existenţă a acestui microb în organismul altor membri ai familiei (eu, tatăl copilului şi sora lui mai mare, în vârsta de 11 ani), deoarece, în caz afirmativ, după tratament băiatul poate să se contamineze din nou. Trebuie oare alţi membri ai familiei să efectueze testele necesare şi să urmeze un tratament? Nimeni altcineva în familia noastră nu au avut furuncule de mult timp.

Ecaterina

Pentru a răspunde la această întrebare, vom prezenta datele unui studiu clinic, efectuat de o echipă a experţilor americani. Rezultatele acestui studiu au fost publicate în iunie 2012.

În cadrul acestui studiu au fost efectuate analizele bacteriologice (frotiu) din nas, din subsuoară şi din zona inghinală la 183 copii (cu vârsta între 6 luni şi 20 de ani), care sufereau de furuncule sau de alte tipuri de infecţii piogenice ale pielii şi ale ţesutului subcutanat, cauzate de stafilococi.

În scopul de a determina răspândirea acestui microb în rândul apropiaţilor, cu care copiii bolnavi contactau, s-au efectuat examenele bacteriologice la 609 membri de familie.

Rezultatele acestor examene au fundamentat următoarele concluzii:

  • În majoritatea cazurilor, cauza furunculelor şi a altor infecţii purulente ale pielii este infecţia MRSA sau combinaţia dintre MRSA şi Staphylococcus aureus, sensibil la antibiotice din grupul penicilinei.
  • Coloniile de Staphylococcus aureus au fost detectate la mai mult de 50% din rude şi prieteni, care au fost implicaţi în experiment, ceea ce este semnificativ mai mult decât prevalenţa Staphylococcus aureus, în populaţie, în general.
  • Adesea, coloniile de Staphylococcus aureus sunt situate în nări, ceva mai rar, în zona inghinală şi, cel mai rar, în subsuoară.

Rezultatele acestui studiu indică faptul că rudele apropiate ale persoanelor care suferă de furuncule, adesea, pot fi purtători de S. aureus şi, având în vedere rezistenţa ridicată a acestei bacterii în mediul înconjurător (adică, capacitatea ei de a supravieţui pe obiectele de uz casnic), poate fi o sursă de re-infectare cu acest microb.

Cu toate că testarea obligatorie şi decolonizarea tuturor membrilor familiei, deocamdată, nu sunt incluse în schemele standard ale tratamentului furunculozei (actualmente, examinarea şi tratamentul sunt recomandate doar la persoana care are furuncul), specialiştii, care au realizat acest studiu, consideră că examinarea şi decolonizarea tuturor membrilor familiei sunt necesare, în cazurile în care, peste un timp după decolonizare, Staphylococcus aureus din nou se detectează pe pielea omului, care a urmat tratamentul sau dacă la el reapare furunculul.

Decontaminarea mediului

Concomitent cu tratamentul care vizează eliminarea furunculelor şi a coloniilor Staphylococcus aureus în diferite zone ale corpului, trebuie să se efectueze măsurile speciale pentru a elimina Staphylococcus aureus din mediul înconjurător.

În acest scop:

  1. De fiecare dată, după ce vă atingeţi de furunculul sau de pielea din jurul lui, spălaţi-vă bine mâinile cu apă caldă şi cu săpun antibacterian, sau trataţi-le cu un dezinfectant;
  2. Aproape tot timpul furunculul trebuie să fie acoperit cu un bandaj de tifon curat, de sub care microbii se vor răspândi mai dificil în alte zone ale pielii. Pansamentele folosite pot fi aruncate împreună cu resturile menajere.
  3. Persoana, la care a apărut un furuncul, trebuie să aibă un prosop separat, lenjerie de pat şi lucruri individuale separate. După recuperare, lucrurile pot fi decontaminate printr-o simplă spălare cu apă la temperatura maximă admisibilă pentru tipul respectiv de ţesătură.
  4. Încercaţi să atingeţi, cât mai puţin posibil, furunculul sau bandajul la o altă persoană. După ce aţi atins furunculul sau bandajul, spălaţi-vă întotdeauna pe mâini cu apă caldă şi cu săpun.
  5. În camera în care se află persoana cu furuncul, este necesar, în mod regulat, să se facă curăţarea umedă cu utilizarea unui dezinfectant.

Tratamentul suplimentar

Aşa cum deja s-a spus mai sus, în cadrul unor studii a fost menţionat faptul că furunculoza cronică, de cele mai dese ori, se dezvoltă la persoanele cu anemie, fiind cauzată de deficitul de fier şi că eliminarea anemiei (prin tratamentul cu fier) ​​previne apariţia furunculelor noi.

Din considerentul că cercetările în domeniul asocierii furunculelor cu anemie au avut loc recent şi a că mecanismele care leagă aceste boli nu sunt încă stabilite, suplimentele de fier, deocamdată, nu sunt incluse în tratamentul standard al furunculozei cronice.

Cu toate acestea, în cazul în care vă confruntaţi cu apariţia frecventă a furunculelor, rugaţi ca medicul Dvs. să vă prescrie o analiză generală a sângelui, iar în cazul în care vi se depistează nivelul scăzut al hemoglobinei, să vă prescrie un tratament cu suplimente de fier.

Ce poate însemna apariţia furunculelor sub piele, fără cap purulent, sau a furunculelor din care nu se elimină puroiul?
O notă importantă pentru persoanele la care furunculele apar subsuoară, în zona inghinală sau sub sâni.

În unele cazuri, apariţia frecventă a umflăturilor, care sunt foarte asemănătoare cu furuncule, pot fi asociate nu cu furunculoza cronică, ci cu hidrosadenita supurativă.

Cu toate că abcesele în cazul hidrosadenitei pot fi foarte asemănătoare cu abcesele în cazul furunculozei, aceste două boli sunt totalmente diferite şi necesită tratamente diferite.

Probabilitatea că umflăturile pe care le aveţi sunt legate nu de furunculoză şi de hidrosadenită este mai mare în cazul în care:

  • Umflăturile apar, de cele mai deseori, subsuoară, în zona inghinală, sau în pliurile pielii sub glandele mamare;
  • Umflăturile se formează “sub piele” şi seamănă mai mult cu noduli dureroşi rotunzi decât cu conuri, caracteristice pentru furuncule;
  • Se întâmplă că abcesele persistă timp de câteva săptămâni, fără de formarea capului de puroi şi fără de eliminarea puroiului;
  • Abcesele tind să apară întotdeauna în acelaşi loc;
Dacă aţi observat că boala, în cazul Dvs., are una sau mai multe caracteristici, enumerate mai sus, vedeţi articolul nostru Hidrosadenita supurativă.

Tratamentul carbunculelor

Situaţia în care apar concomitent mai multe furuncule, aflate la distanţe mici unul de celălalt în medicină se numeşte carbuncul. Tratamentul carbunculului pielii se efectuează în conformitate cu aceleaşi reguli ca şi tratamentul furunculului şi include efectuarea intervenţiei chirurgicale + tratament cu antibiotice, care previne răspândirea infecţiei.

Deschideți surse
  • Ammerlaan, H.S.M. et al., 2009. Eradication of Methicillin‐Resistant Staphylococcus aureus Carriage: A Systematic Review. Clinical Infectious Diseases, 48(7), pp.922–930. Available at: http://cid.oxfordjournals.org/lookup/doi/10.1086/597291.
  • Atanaskova, N. & Tomecki, K.J., 2010. Innovative management of recurrent furunculosis. Dermatologic Clinics, 28(3), pp.479–487. Available at: http://dx.doi.org/10.1016/j.det.2010.03.013.
  • Christie, L., 2006. Lower extremity furunculosis in a female adolescent. The Pediatric infectious disease journal, 25(5), pp.469, 473–474.
  • Stevens DL, Bisno AL, Chambers HF, et al. Practice guidelines for the diagnosis and management of skin and soft tissue infections: 2014 update by the Infectious Diseases Society of America. Clin Infect Dis. 2014;59(2):e10-52.


Obiectivul principal al organizației noastre în prezent este elaborarea Ghidului Consumatorului Inteligent de Informații și Servicii Medicale. O sursă de informație medicală de generație nouă, axată pe prezentarea datelor detaliate, transparente, echidistante și cu valoare practică înaltă cu privire la beneficiile, daunele și limitele serviciilor medicale disponibile în prezent.
Scopul nostru este:

să-i ajutăm pe pacienți și medici să ia decizii medicale argumentate și chibzuite

să-i ajutăm pe pacienți și medici să construiască între ei relații eficiente și moral justificate: colaborare bazată pe înțelegerea din ambele părți a rolurilor unice pe care îl joacă fiecare și pe împărțirea justă a resposabilității, cel mai important scop al colaborării fiind formularea și atingerea obiectivelor medicale ale pacientului.

Ghidul Consumatorului Inteligent de Informaţii şi Servicii Medicale este alcătuit din 3 părți:

PARTEA I: LUAREA DECIZIILOR MEDICALE
ALĂTURAȚI-VĂ GRUPULUI NOSTRU PE FACEBOOK ȘI ABONAȚI-VĂ LA NOUTĂȚI PE EMAIL
Vă invităm să vă alăturați consumatorilor inteligenți de informații și servicii medicale pe rețele sociale

Abonați-vă la noutăți, ca să primiți un email o dată în câteva luni prin care să aflați despre publicarea materialelor noi și despre actualizări importante, introduse pe măsura procesării de noi date.