În ce cazuri este argumentată efectuarea frotiului din vagin? Ce beneficii prezintă această analiză pentru o femeie?

Frotiul vaginal este o analiză simplă, care presupune prelevarea uneia sau a mai multor probe de secreții din cavitatea vaginului. Acesta este unul dintre cele mai frecvent efectuate teste ginecologice și noi credem că femeile, cărora li s-a recomandat acest test, sau care l-au făcut deja, vor găsi utilă informația prezentată în acest articol, cu privire la problemele ce pot fi rezolvate cu ajutorul lui.

În materialele pe care le-am utilizat pentru a scrie acest articol (vedeți Surse) nu am găsit date cu privire la raționalitatea efectuării frotiului vaginal în vreo altă situație sau cu vreun alt scop.

Atragem atenția cititorilor asupra faptului că frotiul bacteriologic din vagin diferă de frotiul citologic (testul Papanicolau, testul Pap). Informații detaliate cu privire la acest test sunt prezentate în articolul Ghid argumentat științific pentru femei cu privire la protecția împotriva cancerului de col uterin. Testul Papanicolau, frotiul citologic. Analiza HPV. Colposcopia și biopsia colului uterin. Diagnosticul și tratamentul displaziei cervicale.

În multe cazuri, prelevarea secreției vaginale pe frotiu se face, de asemenea, pentru diagnosticarea infecției cu papilomavirus uman (HPV). Valoarea pentru o femeie a depistării infecției cu HPV este explicată în articolul dedicat prevenției cancerului de col uterin, la care ne-am referit mai sus.

***

În funcție de scopul practic al investigației, probele prelevate pe tampon vaginal pot fi utilizate pentru efectuarea uneia sau a mai multor dintre următoarele analize:

1. Determinarea pH-ului secrețiilor;
2. Testul cu KOH;
3. Examinarea probei de secreții la microscop cu sau fără colorare;
4. Cultura (examenul microbiologic) pentru detectarea anumitor tipuri de agenți patogeni:
   • Fungi de tip Candida glabrata, Candida tropicalis și Candida albicans rezistenți la tratamentul standard contra candidozei;
   • Streptococcus agalactiae (streptococ din grupul B);
   • Streptococcus pyogenes (streptococ din grupul A);
   • Tricomonade sau gonoci dacă se suspectă că infecția este rezistentă la tratamentul standard;
5. Analiza PCR pentru diagnosticul infecțiilor cu transmitere sexuală.

Ce ar putea însemna rezultatele examenului microscopic al secrețiilor vaginale?

În continuare vom arăta ce pot însemna rezultatele acestor analize, și ce decizii pot fi făcute pe baza lor.

Determinarea acidității (pH) secrețiilor vaginale

Nivelul normal de aciditate (pH) în vagin este de la 3,8 până la 4,5.

Determinarea pH-ului se face cu ajutorul unei benzi de hârtie indicatoare. În cazul femeilor deranjate de eliminări vaginale neobișnuite, pH-ul mai mare de 5 poate fi un semn de vaginoză bacteriană, tricomonază, vaginită aerobă, vaginită atrofică sau vaginită asociată cu Streptococcus pyogenes.

Pe de altă parte, un pH mai mic de 5 vorbește în favoarea diagnosticului de candidoză.

Pentru femeile care nu au secreții vaginale neobișnuite determinarea pH-ului nu are nicio valoare practică.

Testul cu hidroxid de potasiu (KOH)

Testul cu KOH se efectuează doar în cazul femeilor deranjate de scurgeri vaginale neobișnuite, sau al femeilor pentru care poate fi importantă determinarea prezenței vaginozei bacteriene.

Esența acestui test constă în următoarele: la o cantitate mică de secreții vaginale se adaugă o picătură de soluție de 10% de hidroxid de potasiu (KOH).

Apariția unui miros caracteristic „de pește” se consideră rezultat pozitiv și este încă unul dintre semnele posibile ale vaginozei bacteriene.

Examenul microscopic al secrețiilor vaginale

Analiza bacteriologică presupune examinarea la microscop a probei de secreții din vagin. Înainte de a fi examinate, probele pot fi colorate cu coloranți speciali sau tratate cu soluție salină sau cu KOH.

Scopul examenului microscopic constă în determinarea următorilor indicatori:

(1) Aspectul exterior al tipului dominant de bacterii prezente în secreții

Cavitatea vaginului nu este sterilă, fiind colonizată de o varietate mare de microorganisme (bacterii și fungi), care, în totalitate, sunt numite microflora vaginală.

Examinarea la microscop a secrețiilor vaginale permite doar o apreciere generală a compoziției microflorei vaginale și se utilizează în diagnosticul unor asemenea stări, precum vaginoza bacteriană, candidoza și vaginita aerobă.

La aproximativ jumătate dintre toate femeile de vârstă reproductivă, forma de bază a bacteriilor ce populează vaginul sunt diferite tipuri de lactobacili (bacilii Doderlein, L. crispatus. L. jensenii, și altele).

Conform rezultatelor studiilor, comparativ cu femeile la care microflora vaginală este compusă preponderent din lactobacili, la femeile la care în vagin se găsește o cantitate mai mică de lactobacili sau la care aceștia lipsesc, mai frecvent se dezvoltă diverse probleme ginecologice, și anume:

• mai frecvent se observă secreții vaginale neobișnuite,
• mai frecvent are loc nașterea prematură,
• mai frecvent, după naștere sau după avort se dezvoltă endometrita.

În legătură cu aceste date, microflora vaginală constituită predominant din lactobacili se consideră a fi „normală”.

Reducerea cantității de lactobacili și creșterea cantității altor microorganisme (în special, Gardnerella vaginalis, Mobiluncus, microorganisme caracteristice florei intestinale, etc.) se consideră a fi unul dintre semnele vaginozei bacteriene sau a vaginitei aerobe. Diagnosticul acestor stări cu ajutorul examenului microscopic prezintă valoare doar pentru femeile deranjate de eliminări neobișnuite din vagin și pentru femeile însărcinate care în trecut au născut prematur.

În prezent, pentru interpretarea rezultatelor examenului bacteriologic mulți experți folosesc criteriile clinice Nugent sau criteriile Hay-Ison.

Criteriile Nugent

Acest sistem presupune că la examinarea la microscop se determină (1) cantitatea de bacterii cu aspectul similar cu cel al lactobacililor, (2) cantitatea de bacterii cu aspectul similar cu cel al bacteriilor de tip Gardnerella și al bacteroizilor și (3) cantitatea de bacterii cu forma curbată. În funcție de cantitatea fiecăreia dintre categoriile de bacterii menționate se calculează punctajul total:

Interpretarea rezultatelor:

Criteriile Hay-Ison

Sistemul de estimare Hay-Ison presupune clasificarea rezultatelor analizei bacteriologice în următoarele clase:

• Clasa 0 înseamnă că în frotiu nu sunt prezente bacterii. O asemenea stare se poate observa la femeile care fac tratament cu antibiotice.
• Clasa 1 înseamnă că bacteriile predominante în secrețiile din vagin sunt lactobacilii. Un asemenea indicator se consideră un semn al „microflorei normale”.
• Clasa 2 înseamnă că flora vaginală este mixtă: în ea se conțin lactobacili, dar sunt prezente și Gardnerella și/sau Mobiluncus în cantități semnificative.
• Clasa 3 înseamnă că forma dominantă de bacterii în microfloră este Gardnerella și/sau Mobiluncus, în timp ce lactobacilii sunt prezenți într-o cantitate mică sau lipsesc. Un asemenea indicator sugerează că poate fi justificată efectuarea tratamentului împotriva vaginozei bacteriene.
• Clasa 4 înseamnă că microflora vaginală este dominată de bacterii caracteristice pentru vaginita aerobă.

După cum vom arăta în continuare, femeile deranjate de secreții vaginale neobișnuite pot beneficia de tratamentul vaginitei bacteriene sau al vaginitei aerobe. Vedeți mai jos Informații suplimentare pentru femeile deranjate de secreții vaginale neobișnuite, mâncărime și/sau iritație în regiunea organelor genitale.

Unele femei însărcinate la care rezultatele frotiului bacteriologic indică asupra prezenței vaginozei bacteriene pot beneficia de tratamentul acestei stări înainte de săptămâna a 20-a de sarcină, vedeți Secreții vaginale. Ghid pentru femei.

Pentru alte femei diagnosticul acestor stări nu prezintă nicio valoare.

Gradul de puritate a secrețiilor vaginale

„Gradul de puritate vaginală” este un sistem învechit de interpretare a rezultatelor examenului microscopic, care nu se mai folosește în literatura medicală actuală.

Prezența protozoarelor de tip Trichomonas vaginalis și a gonococilor

În mod normal, în secrețiile vaginale nu ar trebui să se conțină tricomonaze (T. vaginalis) sau gonococi (N. gonorrhoeae, diplococci). Prezența acestor microorganisme este un semn evident de infecție (tricomonază și, respectiv, gonoree), și justifică efectuarea tratamentului.

Vedeți

• Gonoreea. Ghid argumentat ştiinţific pentru pacienţi
• Tricomonaza. Ghid argumentat ştiinţific pentru pacienţi

Absența tricomonadelor sau a gonococilor în frotiu nu permite excluderea completă a acestor infecții. Din acest motiv, în cazurile în care femeia are un risc mărit de infectare cu infecțiile respective (vedeți mai sus), pentru excluderea lor se recomandă efectuarea analizei PCR.

Prezența leucocitelor

În mod normal, în secrețiile vaginale ar trebui să nu se conțină sau să se conțină doar o cantitate mică de leucocite. Acestea sunt celule ale sistemului imunitar care participă la protecția împotriva infecțiilor.

Creșterea numărului de leucocite în secrețiile vaginale

• mai mult de 1 leucocit în câmpul vizual la o mărire de 1000 de ori,
• mai mult de 10 leucocite în câmpul vizual la o mărire de 400 de ori,
• sau mai mult de 1 leucocit per celulă epitelială,

este un semn de inflamație a pereților vaginali (vaginită) sau a canalului colului uterin (cervicită).

Determinarea acestui parametru prezintă valoare doar în cazul femeilor deranjate de scurgeri vaginale neobișnuite.

Prezența fungilor

În mod normal, în secrețiile vaginale pot să nu să conțină fungi sau se pot conține fungi în diverse cantități. Prezența fungilor (în formă de celule de drojdie sau hife) la o femeie cu simptome caracteristice pentru o infecție fungică, susține diagnosticul de candidoza vaginală.

Pe de altă parte, în cazul femeilor la care la analiză se identifică prezența fungilor (în orice cantitate), dar care nu au simptome, tratamentul cu medicamente antifungice nu prezintă nicio utilitate. Actualmente nu există niciun tratament care ar permite eliminarea pe termen lung a fungilor din vagin, iar tratamentul cu remedii antifungice nu are nicio altă utilitate decât ameliorarea simptomelor asociate, pentru o perioadă mai mult sau mai puțin îndelungată de timp.

Singurele excepții sunt femeile aflate în ultimele săptămâni de sarcină. La ele tratamentul cu remedii antifungice cu puțin timp înainte de naștere permite reducerea probabilității apariției stomatitei și/sau a dermatitei de scutec la copilul nou-născut.

Prezența celulelor epiteliale vaginale

Suprafața interioară a vaginului este căptușită cu câteva straturi de celule plate (epiteliu scuamos). În mod normal, în secrețiile vaginale ar trebui să se conțină o cantitate mică de aceste celule. Prezența unei cantități mari de mucus și a unui număr mare de celule epiteliale scuamoase și, mai ales, a unui număr mare de așa-numitele celule parabazale este un semn de inflamație a pereților vaginali (celulele parabazale sunt celule epiteliale tinere) și poate fi semn al uneia dintre afecțiunile ce pot provoca inflamația vaginală (vaginită, colpită).

Prezența „celulelor cheie”

„Celulele cheie” reprezintă celule normale ale epiteliului scuamos vaginal, care s-au separat de la suprafața vaginului, și au fost acoperite cu un număr mare de bacterii.

În mod normal, în secrețiile vaginale nu ar trebui să se conțină celule cheie sau pot fi prezente doar cantități mici de asemenea celule. O cantitate semnificativ mărită a celulelor cheie (peste 20% din cantitatea totală a celulelor epiteliale) este un posibil semn al vaginozei bacteriene.

Prezența cocilor

Prezența unei cantități mari de coci gram-negativi în absența lactobacililor, la o femeie cu semne de inflamație a pereților vaginali, indică asupra faptului că inflamația ar putea fi provocată de streptococul beta-hemolitic din grupul A (Streptococcus pyogenes). Pentru confirmarea acestui diagnostic este nevoie de efectuarea culturii bacteriologice.

Cultura secrețiilor vaginale (examenul microbiologic)

Pentru efectuarea culturii, o mică parte din secrețiile prelevate cu ajutorul tamponului vaginal se transferă pe un mediu special de creștere, ce stimulează înmulțirea anumitor microorganisme, inhibând, totodată, creșterea altor microbi.

Valoarea examenului microbiologic constă în următoarele:

1. această analiză permite determinarea prezenței anumitor tipuri de microorganisme, chiar și atunci când acestea sunt prezente în materialul prelevat într-o cantitate mai mică decât alți microbi;
2. ea permite determinarea exactă a sensibilității microorganismelor respective la diferite medicamente.

În cadrul mai multor studii științifice cu utilizarea culturii bacteriologice și/sau a analizei PCR, în compoziția florii vaginale au fost identificate o mulțime de diferite tipuri de microbi, inclusiv Gardnerella vaginalis, Mobiluncus, Mycopasma hominis, Ureaplasma urealyticum, Escherichia coli, Pseudomonas, Klebsiella, Corynebacterium, Prevotella, difteroizi, Peptostreptococcus, Enterococcus, Eubacterium, Proteus, Staphylococcus aureus, Fusobacterium, Sneathia, Morganella, etc. Însă, deocamdată, nu a fost determinată vreo valoare practică pentru femei a detectării prezenței acestor microorganisme cu ajutorul culturii.

Astfel, dacă femeia nu participă într-o cercetare științifică, efectuarea culturii se consideră argumentată doar în următoarele situații:

(1) Dacă femeia este deranjată de secreții vaginale neobișnuite și de alte simptome caracteristice pentru candidoză (mâncărime și iritație în regiunea organelor genitale externe) sau dacă frotiul bacteriologic indică asupra prezenței fungilor, iar femeia a încercat deja una dintre schemele standard de tratament cu preparate antifungice și tratamentul nu a rezolvat problema, se recomandă însămânțarea secrețiilor vaginale pentru determinarea exactă a tipului de fungi.

În 10-20% dintre cazuri de candidoză, agentul cauzal al infecției este Candida glabrata și Candida tropicalis, care sunt rezistente la tratamentul convențional contra candidozei. Femeile la care, în rezultatul culturii, se va determina prezența formelor rezistente de fungi pot beneficia de un tratament antifungic special, descris în secțiunea corespunzătoare a articolului Secreții vaginale. Ghid pentru femei..

(2) Dacă femeia este deranjată de simptome caracteristice pentru infecția provocată de streptococul beta-hemolitic din grupul A (Streptococcus pyogenes), iar în timpul examinării frotiului bacteriologic la microscop au fost depistați streptococi, se recomandă efectuarea culturii bacteriologice, pentru confirmarea prezenței S. pyogenes. Femeilor la care, în rezultatul culturii, se va determina prezența acestei infecții li se recomandă efectuarea unui tratament, descris în secțiunea corespunzătoare a articolului Secreții vaginale. Ghid pentru femei.

(3) În cazul femeilor aflate în ultimele săptămâni ale sarcinii poate fi argumentată efectuarea culturii pentru determinarea prezenței în vagin și în rect a streptococilor din grupul B (Streptococcus agalactiae). Femeilor la care, în rezultatul culturii, se determină prezența acestor microbi, li se recomandă efectuarea unui tratament special cu antibiotice în timpul nașterii, pentru reducerea riscului de dezvoltare a unor infecții grave la nou-născut. Informații detaliate cu privire la acest subiect sunt prezentate mai jos.

Analiza PCR a secrețiilor vaginale

Analiza PCR permite detectarea materialului genetic (ADN) a anumitor microorganisme și oferă posibilitatea de a determina prezența diverselor infecții, chiar și în cazurile în care acestea nu se manifestă prin niciun simptom și nu pot fi diagnosticate cu ajutorul altor teste. Vedeți și Analiza PCR.

În prezent, analiza PCR în baza materialului prelevat cu ajutorul tamponului vaginal se utilizează în diagnosticul următoarelor infecții cu transmitere sexuală: tricomoniaza, chlamydia, gonoreea, infecția cu virusul papiloma uman (HPV), și infecția cu virusul herpes.

În cadrul unor cercetări epidemiologice mari s-a stabilit că următoarele categorii de femei sunt supuse unui risc mărit de infectare cu tricomonază, chlamydia și cu alte infecții cu transmitere sexuală:

• toate femeile care, pe parcursul anului precedent, au avut mai mult de un partener sexual;
• toate femeile care, pe parcursul anului precedent, a avut un nou partener sexual;
• toate femeile partenerul cărora are și alți parteneri sexuali;
• toate femeile la care în decursul anului precedent a fost depistată o infecție cu transmitere sexuală.

Efectuarea analizei PCR a secrețiilor vaginale se consideră argumentată:

(1) În cazul femeilor cu risc crescut de infecții cu transmitere sexuală, care urmează să efectueze asemenea investigații și proceduri ginecologice, precum:

• histeroscopie;
• histerosalpingografie;
• instalarea unui dispozitiv intrauterin;
• fertilizare in vitro (FIV);
• avort.

(2) În cazul tuturor femeilor cu risc crescut de infecție cu transmitere sexuală, care ar vrea să-și reducă riscul personal de dezvoltare a complicațiilor tricomoniazei, gonoreei sau a infecției cu Chlamydia.

Aceste infecții pot avea manifestări subtile, iar în multe cazuri ele nu provoacă niciun fel de simptome, sau se manifestă doar prin secreții nesemnificative, în baza cărora nu se poate determina nici tipul infecției, și nici tratamentul adecvat.

Totodată, chiar și în cazurile în care aceste infecții nu cauzează simptome, ele:

• pot fi transmise partenerilor sexuali,
• pot provoca o serie de complicații severe (mai exact, netratarea gonoreei, chlamydiei și a tricomoniazei mărește semnificativ riscul inflamației organelor pelviene, al infertilității, al durerilor cronice în regiunea pelviană, și al sarcinii ectopice);
• pot crește riscul de complicații în timpul sarcinii (în special, crește probabilitatea nașterii premature și a greutății mici a copilului la naștere);
• pot provoca complicații la copilul nou-născut (se pot dezvolta infecții ale ochilor, plămânilor sau ale organelor genitale).

În unele țări, femeilor cu risc crescut de contractare a infecțiilor sexual transmisibile li se recomandă efectuarea regulată (o dată pe an) a analizei PCR la aceste infecții.

(3) În cazul tuturor femeilor cu risc mărit de maladii sexual transmisibile, care sunt deranjate de secreții vaginale neobișnuite.

În asemenea situații, detectarea uneia sau a câtorva dintre infecțiile cu transmitere sexuală poate modifica planul de tratament.

Rezultatele pozitive ale analizei PCR indică cu o precizie înaltă prezența trihomoniazei, chlamydiei sau gonoreei, și, respectiv necesitatea tratării, în primul rând, a acestor acestor infecții.

Recomandări detaliate cu privire la opțiunile de tratament cu eficacitate dovedită sunt prezentate în articolele:

• Gonoreea. Ghid argumentat ştiinţific pentru pacienţi
• Tricomonaza. Ghid argumentat ştiinţific pentru pacienţi
• Recomandări detaliate privind protecția împotriva infecțiilor cu transmitere sexuală.

(4) Efectuarea regulată a analizei PCR la infecția cu HPV se recomandă tuturor femeilor ce participă într-un program de screening cu scopul reducerii riscului de dezvoltare a cancerului de col uterin.

Recomandări detaliate în acest sens sunt prezentate în articolul Ghid argumentat științific pentru femei cu privire la protecția împotriva cancerului de col uterin. Testul Papanicolau, frotiul citologic. Analiza HPV. Colposcopia și biopsia colului uterin. Diagnosticul și tratamentul displaziei cervicale.

Informații suplimentare pentru femeile deranjate de secreții vaginale neobișnuite, mâncărime și/sau iritație în regiunea organelor genitale

Femeile deranjate de scurgeri vaginale neobișnuite, prurit și iritație în zona genitală vor găsi recomandări detaliate de rezolvare a acestei probleme în Ghidul detaliat pentru femei cu privire la rezolvarea secrețiilor vaginale..

Informații suplimentare pentru femeile însărcinate

După cum am menționat la începutul acestui articol, în cazul femeilor ce nu au simptome vaginale, și nu au un risc crescut de infecții cu transmitere sexuală, efectuarea frotiului bacteriologic din vagin poate fi argumentată pentru diagnosticul următoarelor stări:

1. vaginoza bacteriană,
2. colonizarea vaginului sau a intestinului cu streptococ din grupul B (Streptococcus agalactiae),
3. colonizarea vaginului cu drojdii de tip Candida.

În continuare, vom prezenta recomandări mai detaliate în acest sens.

Diagnosticul vaginozei bacteriene în timpul sarcinii

Vaginoza bacteriană este o stare în care în microflora vaginală se reduce cantitatea de lactobacili (sau se observă dispariția completă a acestor bacterii), și crește cantitatea altor bacterii, inclusiv Gardnerella vaginalis, Mobiluncus, etc.

În cadrul câtorva studii mari s-a stabilit că semnele clinice și de laborator ale vaginozei bacteriene sunt prezente la aproape 30% dintre femeile de vârstă reproductivă. 50% dintre femeile cu semne de laborator de vaginită bacteriană nu au niciun simptom. La celelalte femei se pot observa asemenea simptome, precum secreții vaginale mai mult sau mai puțin abundente, gri-albicioase, cu miros neplăcut „de pește”.

La toate femeile gravide deranjate de scurgeri vaginale, la care în cadrul investigațiilor s-a determinat prezența vaginozei bacteriene, aceste simptome pot fi eliminate, pentru o perioadă mai mult sau mai puțin îndelungată de timp, din contul tratamentului cu antibiotice topice. Recomandări detaliate în acest sens sunt prezentate în articolul Ghid detaliat pentru femei cu privire la rezolvarea secrețiilor vaginale.

Pe de altă parte, raționalitatea diagnosticului și tratamentului vaginitei bacteriene la femeile însărcinate care nu au simptome nu a fost studiată suficient.

În cadrul câtorva cercetări s-a determinat că la femeile la care, la începutul sarcinii, sunt prezente semne bacteriologice ale vaginozei bacteriene, nașterea prematură a avut loc, în medie, de 1,85 de ori mai frecvent, decât la femeile la care, la examenul microscopic al secrețiilor vaginale, s-a depistat microfloră vaginală „normală”.

În același timp, nu există dovezi convingătoare în favoarea faptului că efectuarea diagnosticului și a tratamentului vaginitei bacteriene la femeile însărcinate reduce, într-adevăr, riscul nașterii premature, a rupturii premature a membranelor, sau a nașterii unui copil cu greutate mică.

Potrivit rezultatelor a două studii mici, doar femeile care anterior au născut prematur pot obține un beneficiu din tratamentul vaginitei bacteriene asimptomatice. În cazul acestor femei, tratamentul vaginitei bacteriene înainte de săptămâna a 20-a de graviditate reduce probabilitatea rupturii premature a membranelor.

În baza acestor date, multe organizații (vedeți Surse) consideră că efectuarea examenului microscopic al secrețiilor vaginale pentru diagnosticul vaginozei bacteriene și tratamentul acestei stări sunt argumentate doar înainte de săptămâna a 20-a de sarcină, și doar la femeile gravide care anterior au născut prematur.

Pentru toate celelalte femei însărcinate, diagnosticul și tratamentul vaginitei bacteriene asimptomatice pot fi inutile, și pot prezenta mai multă daună decât beneficiu.

Diagnosticul colonizării vaginului cu streptococ din grupul B (Streptococcus agalactiae)

Streptococul din grupul B (Streptococcus agalactiae) este prezent în vaginul și/sau în rectul multor femei gravide și negravide. Aceste microorganisme nu afectează în mod negativ starea de sănătate a femeii însărcinate, evoluția sarcinii, sau dezvoltarea intrauterină a fătului, dar pot provoca infecții severe la copilul nou-născut.

Dintre toți copiii la care în primele 7 zile după naștere se dezvoltă infecția (pneumonie, meningită, septicemie), de la 5 până la 20% decedează.

În cadrul cercetărilor s-a constatat că, dacă, în timpul travaliului, femeii i se administrează antibiotice, probabilitatea infectării nou-născutului cu Streptococcus agalactiae și, respectiv, riscul dezvoltării ulterioare a infecției se reduce în mod semnificativ.

În baza acestor date, în prezent, în multe țări, femeilor li se recomandă să facă analiza frotiului vaginal și rectal în perioada dintre săptămânile 35 și 37 de sarcină, pentru depistarea prezenței bacteriilor de tip Streptococcus agalactiae. Femeilor la care, în rezultatul testului, se depistează prezența acestora bacterii, li se recomandă efectuarea unui tratament cu antibiotice în timpul nașterii. În Canada și în SUA o asemenea strategie a permis reducerea frecvenței infecțiilor neonatale asociate cu Streptococul din grupul B de la 1-3 cazuri la 1000 de copii până la 0,35-0,5 cazuri la 1000 de copii. În Statele Unite diagnosticul și tratamentul contra Streptococcus agalactiae permite prevenirea decesului a 200 de copii nou-născuți în fiecare an.

***

Răspunsuri la întrebări frecvente cu privire la examenul microscopic al secrețiilor vaginale

Cum să vă pregătiți pentru prelevarea secrețiilor vaginale?

De regulă, prelevarea secreției vaginale se face în primele zile după finisarea ultimei menstruații sau înainte de începerea următoarei menstruații.

1. Dacă prelevarea secrețiilor vaginale a fost planificată dinainte, cu o săptămână înainte de test se recomandă întreruperea utilizării oricărui medicament în formă de supozitoare, comprimate sau spray-uri vaginale, dacă utilizarea lor nu au fost convenită în prealabil cu medicul.
2. Cu 1-2 zile înainte de analiză, evitați contactele sexuale, nu introduceți în vagin niciun fel de remedii, și nu faceți spălături vaginale (vedeți și prin ce sunt periculoase spălăturile vaginale?)
3. În seara dinaintea analizei spălați organele genitale externe doar cu apă caldă. În dimineața zilei în care veți efectua testul nu e nevoie să vă spălați.

Cum se prelevă secrețiile vaginale?

Prelevarea secrețiilor vaginale este o procedură absolut inofensivă. Procedura de colectare a probelor este similară cu un examen ginecologic obișnuit.

Inițial medicului examinează suprafața externă a organelor genitale. Apoi el/ea introduce în vaginul pacientei un specul (dilatator) pentru a putea vizualiza pereții vaginali și colul uterin.

După asta, cu o periuță sau cu un tampon special, medicul prelevă probe de secreții de pe pereții laterali ai treimii superioare a vaginului, și le trimite la laborator pentru analiza biochimică, bacteriologică, și/sau analiza PCR.

În prezența semnelor de inflamație sau în caz de probabilitate înaltă a infecției cu trichomonas, gonoree sau chlamydia, medicul poate preleva și o probă din canalul cervical sau din uretră.

La femeile care fac testul cu scopul detectării colonizării cu Streptococcus agalactiae, materialul se prelevă cu ajutorul unui tampon, care se introduce mai întâi în vagin, iar apoi în rect.

Vedeți și Examenul ginecologic.