Versiunea arhivată

Explicaţia detaliată a esofagitei: cauzele, simptomele, diagnosticul, tratamentul eficient, dieta

Dragi cititori,
Recent am publicat pe site un ghid detaliat, bazat pe cele mai recente cercetări ştiinţifice, cu privire la diagnosticul și tratamentul esofagitei.

Pentru a citi noul ghid, faceţi click pe Diagnosticul și tratamentul esofagitei de reflux.

Unele recomandări de mai jos pot fi incomplete sau învechite. Pentru a beneficia de cele mai actuale şi argumentate recomandări, vă invităm să treceţi pe linkul de mai sus.

***

Ce este esofagita?

Esofagita este o boală care se caracterizează prin inflamaţia esofagului.

Vizitând medicul sau citind literatura medicală, puteţi întâlni diferite noţiuni referitoare la esofagită. Unele dintre aceste noţiuni caracterizează modul de dezvoltare a esofagitei (cronică, acută), altele caracterizează severitatea bolii (catarală, erozivă), al treilea tip de noţiuni se referă la porţiunile mucoasei esofagului care sunt afectate.

În continuare vom descrie unii termeni, asociaţi cu esofagită, ceea ce vă va permite să vă creaţi o imagine exactă referitor la forma bolii de care suferiţi Dvs.

Esofagita acută  este una dintre cele mai răspândite forme ale esofagitei, care se caracterizează prin inflamaţia superficială sau profundă a mucoasei esofagului. Termenul „acută” reflectă rapiditatea şi timpul de dezvoltare a maladiei. Această formă de esofagită poate să se dezvolte în câteva zile sau chiar în câteva ore. În cazul în care tratamentul este realizat la timp şi este adecvat, boala se tratează în câteva săptămâni sau chiar în câteva zile şi, de regulă, trece fără complicaţii şi fără de consecinţe grave.

Esofagita cronică este o formă destul de frecventă a esofagitei, care se caracterizează prin inflamaţia de lungă durată a pereţilor esofagului. Termenul „cronică” se referă la faptul că această formă de esofagită se dezvoltă timp de mai mulţi ani şi provoacă dereglări ireversibile ale structurii şi ale funcţiei esofagului.

Esofagita de reflux indică asupra faptului că inflamaţia esofagului s-a dezvoltat în urma refluxului gastro-esofagian.

Esofagita peptică indică asupra faptului că inflamaţia s-a dezvoltat sub influenţa sucului gastric acid. Deoarece sucul gastric apare în esofag doar în timpul refluxului (cu alte cuvinte, în cazul în care sucul gastric regurgitează din stomac înapoi în esofag), termenul esofagita peptică este sinonim cu termenul esofagita de reflux, descris mai sus.

Esofagita catarală se caracterizează prin inflamaţia superficială a mucoasei esofagului şi gradul deteriorării ţesuturilor ale acestuia este insignifiant.

Esofagita erozivă (ulceroasă) se caracterizează printr-o inflamaţie care a pătruns în adâncul ţesutului mucoasei esofagului, prin urmare, pe suprafaţa mucoasei au apărut ulceraţii mai profunde.

Esofagita distală indică asupra faptului că inflamaţia s-a dezvoltat în capătul de jos al esofagului, în care acesta se uneşte cu stomacul (distal – înseamnă îndepărtat).

Cauzele esofagitei

Una dintre cauzele principale ale apariţiei esofagitei este refluxul gastro-esofagian. De regulă, cauza principală a refluxului este, fie că supraalimentarea, fie că relaxarea sfincterului care închide orificiul dintre esofag şi stomac.

Spre deosebire de mucoasa stomacului, care este bine protejată de acţiunea iritantă a acidului gastric, mucoasa esofagului nu are nicio protecţie şi se irită uşor în urma contactului cu acidul sucului gastric.

Esofagită cauzată de reflux gastro-esofagian

Descrierea detaliată a cauzelor de reflux gastro-esofagian, precum şi a metodelor de tratament ale acestei boli este prezentată în articolul Explicaţia detaliată a refluxului gastroesofagian.

În unele cazuri rare, esofagita apare, fie în urma abuzului cronic de alcool, fie în urma încercării de a bea o soluţie chimică caustică.

Extrem de rar, esofagita se dezvoltă în urma infecţiei. De regulă, această formă a bolii este specifică oamenilor cu o imunitate slăbită.

Esofagita fungică (candidozică) este cauzată de suprapopularea fungică a esofagului. Descrierea simptomelor şi a principiilor tratamentului esofagitei candidozice este prezentată în articolul Candidoza.

Care este pericolul în cazul esofagitei?

Una dintre cele mai grave complicaţii ale esofagitei cronice este îngustarea (strictura, stenoza) esofagului, care, treptat, conduce la apariţia dificultăţilor de înghiţire şi necesită o intervenţie chirurgicală reconstructivă.

Aproximativ în 10% de cazuri, esofagita conduce la apariţia sindromului Barrett. În acest caz, celulele normale ale epiteliului mucoasei esofagului degenerează, prin urmare, creşte riscul apariţiei cancerului esofagian.

Simptomele şi semnele esofagitei 

Simptomele şi semnele esofagitei sunt:

  1. Fie pirozisul puternic (arsuri la stomac), fie durerile în zona sternului care apar imediat după mâncare, deseori, în stare culcată;
  2. Dureri în partea de sus a abdomenului, durere la înghiţire;
  3. Greaţă (deseori, imediat după mâncare), vomă (uneori, cu urme de sânge);
  4. Tuse uscată în timpul nopţii, răguşeală.

Cazurile în care trebuie neapărat să vă adresaţi medicului

Simptomele esofagitei sunt caracteristice şi pentru alte boli ale organelor interne, care necesită un tratament cu totul deosebit de acela al pirozisului şi se efectuează sub un control riguros al medicului.

Pentru a înţelege mai bine, dacă suferiţi de pirozis sau simptomele pe care le aveţi sunt cauzate de altă problemă, atrageţi atenţia asupra următoarelor aspecte:

  1. De regulă, senzaţiile de arsură, în cazul esofagitei, apar în zona sternului, şi nu în abdomen. Dacă senzaţiile de arsură apar în abdomen, înseamnă că acestea, cel mai probabil, nu sunt semne ale pirozisului şi nici ale esofagitei.
  2. De regulă, în cazul esofagitei, arsurile în zona sternului sunt cel mai pronunţat simptom. Dacă, concomitent cu durerile sau cu arsurile în zona sternului, vă apar şi alte semne (precum slăbiciune, dispne, ameţeli), există o mare probabilitate ca Dvs. să suferiţi de o altă boală decât esofagita.
  3. De regulă, pirozisul apare, fie imediat după masă, fie după ce vă culcaţi. Dacă durerile şi arsurile în zona sternului vă apar în urma unui efort fizic, acestea pot fi cauzate de stenocardie. Durerile şi arsurile în zona sternului, în cazul esofagitei, pot fi, practic, identice cu manifestările stenocardiei.

Apelaţi neapărat la medic, pentru a cere o consultaţie, în cazul în care aveţi unele dintre caracteristicile enumerate mai sus.

Cereţi neapărat consultaţia medicului dacă:

  • Din iniţiativa proprie, v-aţi tratat acasă, dar simptomele bolii nu au dispărut şi chiar s-au agravat;
  • Simţiţi dificultăţi în înghiţirea alimentelor;
  • Brusc şi inexplicabil, fie v-a scăzut greutatea corpului, fie vi s-a schimbat vocea;
  • Periodic, accesele de pirozis se repetă, dar Dvs. nu ştiţi cauzele care le provoacă;
  • Aveţi vărsături, fie de culoare neagră, fie cu urme de sânge;
  • Temperatura corpului s-a ridicat peste 38 C, aveţi frisoane şi slăbiciuni;
  • Aveţi un sughiţ persistent;
  • Aveţi scaun lichid de culoare neagră (Vezi Ce pot însemna masele fecale de culoare neagră?);

Esofagita la copii

Cauza principală a esofagitei la copii, ca şi în cazul maturilor, este refluxul gastro-esofagian. La copiii de vârstă mică, care, încă nu pot explica clar ce anume îi deranjează, esofagita poate să se manifeste printr-o stare agitată (adesea, în timpul alăptatului sau hrănirii), prin refuzul de a mânca, plâns puternic şi, la prima vedere, inexplicabil, prin tuse în timpul somnului. Având în vedere faptul că la copii refluxul gastroesofagian poate să se manifeste prin simptome mai puţin specifice (tuse în timpul somnului, dispnee etc.), propunem părinţilor să studieze recomandările expuse în articolele Regurgitaţii la copii, precum şi Refluxul gastro-esofagian.

Esofagita în timpul sarcinii

Esofagita şi pirozisul, asociat cu ea, se manifestă deseori la femeile însărcinate. Cauza principală a esofagitei la femeile gravide este relaxarea sfincterului esofagian sub acţiunea hormonilor, precum şi creşterea semnificativă a presiunii intra-abdominale. Aceste fenomene, împreună, contribuie la reflux gastro-esofagian.

Deoarece, funcţiile normale ale sfincterului esofagian se restabilesc imediat după naştere, tratamentul esofagitei la femei gravide se reduce, în mare parte, la uşurarea pirozisului. Recomandări referitor la remediile împotriva pirozisului în timpul sarcinii veţi găsi în articolul Arsuri la stomac.

Tratamentul esofagitei

Episoadele de scurtă durată ale esofagitei, asociate cu refluxulul gastroesofagian, necesită un tratament minimal. De regulă, după normalizarea regimului de alimentare şi după înlăturarea factorilor iritanţi (alimentele grase, alcoolul etc.) mucoasa esofagului se regenerează rapid.

Dacă episoadele de esofagită şi de pirozis vi se repetă des, atunci:

Vă atragem atenţia asupra faptului că medicamentele enumerate mai sus nu înlătură cauza esofagitei, ci doar uşurează simptomele acesteia. Din aceste considerente, le puteţi administra numai temporar, până vă pregătiţi să vizitaţi medicul.

Nu încercaţi să vă trataţi de esofagită şi de pirozis, în cazul în care episoadele acestora sunt frecvente, din proprie iniţiativă. Dozele optimale şi durata tratamentului cu medicamentele descrise mai sus le poate determina numai medicul. Respectaţi cu stricteţe toate recomandările medicului şi administraţi toate medicamentele indicate de acesta. Dacă administraţi medicamentele pe rând sau uitaţi să le luaţi la timp, tratamentul poate fi ineficient.

În caz de esofagită cronică sau esofagită infecţioasă, tratamentul acestor boli se stabileşte în funcţie de cauzele exacte, care au provocat dezvoltarea bolii, şi constă în eliminarea factorilor respectivi (de exemplu, tratamentul candidozei).

Dieta în cazul refluxului gastro-esofagian

În majoritatea cazurilor, puteţi scăpa de episoadele rare ale refluxului şi ale pirozisului, asociat cu acesta, doar prin schimbarea regimului de alimentaţie şi a produselor alimentare consumate.

  1. Regula cea mai importantă: Străduiţi-vă să mâncaţi mai puţin dintr-o singură dată, dar mâncaţi mai des. Cantităţile mari de alimente, consumate dintr-o dată, provoacă secreţia sporită a sucului gastric, care irită, în cazul refluxului, pereţii esofagului şi conduce la dezvoltarea esofagitei. În niciun caz nu mâncaţi prea mult!
  2. Încercaţi să mâncaţi cât mai puţin înainte de somn. Este suficient să mâncaţi o tartină mică.
  3. Străduiţi-vă să nu consumaţi lapte sau consumaţi, în cantităţi foarte mici, numai laptele degresat. Consumul laptelui poate conduce la o uşurare momentană a pirozisului (jigului) şi altor simptome ale esofagitei, dar laptele provoacă secreţia sporită a sucului gastric, care face ca simptomele enumerate să reapară în câteva ore. Se explică acest fapt prin aceea că laptele conţine calciu şi proteine, care sporesc secreţia acidului în stomac. Atrageţi atenţia asupra faptului că laptele consumat în cantităţi mari concomitent cu administrarea antacidelor poate conduce la dezvoltarea aşa-numitului sindrom lapte-alcaline.

Compoziţia alimentaţiei:

  1. Dacă observaţi că unele produse alimentare vă provoacă reflux, arsuri la stomac sau dureri abdominale, încercaţi să evitaţi consumul acestora.
  2. Nu excludeţi din lista alimentelor admisibile citrice şi alte fructe, condimente, ciocolată, cafea etc. (cu condiţia că anume aceste alimente nu vă provoacă pirozisul), dar este de dorit să nu exageraţi în consumul acestora.
  3. Încercaţi să introduceţi în dieta Dvs. mai multe produse pe bază de cereale integrale. Aceste produse neutralizează aciditatea în exces, bine se digeră şi sunt foarte nutritive. (Vezi şi Dieta bogată în fibre).
  4. Încercaţi să evitaţi complet, sau să limitaţi la maximum, consumul băuturilor alcoolice şi fumatul, deoarece acestea sporesc refluxul şi pirozisul.
Lista completă a recomandărilor poate fi găsită în articolul Principii de alimentaţie, bazate pe dovezi ştiinţifice

Dacă arsurile la stomac (jigul, pirozisul) vă deranjează în timpul somnului

  • Nu vă culcaţi, cel puţin, timp de 45 minute după masă;
  • Ridicaţi căpătâiul patului cu 10-15 cm.

Medicamentele care neutralizează acidul şi care formează un strat protector pe mucoasa gastrică (antacidele)

Fiind administrate oral, aceste medicamente neutralizează aciditatea mărită a sucului gastric şi diminuează acţiunea iritantă a acidului asupra porţiunilor afectate ale esofagului.

Unele medicamente ale grupului de antacide conţin săruri de magneziu, de aluminiu, de calciu, de sodiu sau de bismut.

Ele acoperă mucoasa esofagului şi formează un strat care protejează zonele afectate ale mucoasei esofagului de acţiunea distrugătoare a acidului şi, prin urmare, favorizează tămăduirea acestora.

Recomandări referitor la corectitudinea administrării acestor medicamente în scopul reducerii acidităţii gastrice le veţi găsi în articolul Antacidele.

Medicamentele care reduc cantitatea de acid produsă de stomac (medicamente anti-secretorii)

Din această categorie fac parte medicamentele din grupul inhibitorilor pompei de protoni (de exemplu, Omeprazolul) şi blocantele receptorilor de histamină H2 (de exemplu, Ranitidina).

Aceste medicamente reduc cantitatea de acid produsă de stomac, ceea ce facilitează tămăduirea leziunilor părţii inferioare a esofagului.

Esofagita şi armata

Esofagita acută nu poate servi drept temei pentru scutirea de serviciul militar, deoarece tratamentul adecvat al bolii conduce la o însănătoşire rapidă şi completă. Esofagita cronică care, teoretic, ar putea constitui un motiv serios pentru scutirea de serviciul militar, se întâlneşte, de fapt, foarte rar în cazul tinerilor de vârstă militară.

data publicării:





Dragi cititori,

Avem plăcerea să vă anunțăm că informația cu privire la esofagita a fost actualizată și completată cu date noi.

Cu respect,

redacția Ghidului Consumatorului Inteligent
de Servicii și Informații Medicale.