Eritromicina: cum se administrează, precauţii, contraindicaţii, reacţii adverse posibile, administrarea în sarcină şi alăptare

Ce este Eritromicina?

Eritromicina face parte din grupul antibioticelor numite macrolide.

Eritromicina se utilizează în tratamentul multor tipuri de infecţii cauzate de bacterii, inclusiv, infecţii ale pielii (acnee persistentă), infecţii ale organelor genitale (chlamydia, micoplasma, ureaplasma ) şi ale altor infecţii.

Informaţii importante despre Eritromicină

Nu administraţi Eritromicina dacă sunteţi alergic la acest preparat sau concomitent cu medicamentele de tipul cisapridului sau pimozidului. Eritromicina poate interacţiona cu aceste medicamente şi poate cauza dereglări ale ritmului cardiac, periculoase pentru sănătate şi pentru viaţă. Înainte de administrarea Eritromicinei, comunicaţi-i medicului dacă suferiţi de maladii cronice ale ficatului sau dacă aveţi miastenia gravis.  S-ar putea ca, pentru securizarea tratamentului, medicul să renunţe total la acest preparat, să vă indice o altă doză decât cea obişnuită sau să vă recomande efectuarea unor teste diagnostice speciale înainte de administrarea Eritromicinei. Nu zdrobiţi, nu rugumaţi şi nu rupeţi comprimatele filmate sau cele cu efect retard de Eritromicină. Înghiţiţi comprimatul întreg. Comprimatele filmate sunt acoperite cu un strat care protejează stomacul de efetul iritant al medicamentului. Medicamentele cu acţiune retardă sunt făcute în aşa fel, încât să elibereze lent şi treptat substanţa activă în organism. Zdrobirea comprimatului poate duce la absorbţia prea rapidă în organism a unei doze mari de medicament. În unele cazuri, tratamentul cu antibiotice, inclusiv, cu Eritromicină, poate provoca dezvoltarea unei infecţii intestinale periculoase (colita pseudomembranoasă), care se manifestă prin diaree. În cazul în care Eritromicina vă provoacă o diaree apoasă sau o diaree cu sânge, stopaţi imediat administrarea medicamentului şi contactaţi medicul Dvs. Până nu aveţi alte indicaţii de la medic, conduceţi-vă de recomandările din articolele Diareea provocată de administrarea antibioticelor şi Tratamentul diareei. Administraţi Eritromicina pe toată durata indicată de medic, chiar dacă simptomele bolii se ameliorează rapid, după începutul tratamentului. Simptomele bolii pot să dispară înainte de eliminarea totală a infecţiei. Eritromicina nu este eficientă pentru tratamentul infecţiilor virale (precum gripa, răceala, varicela). Eritromicina poate afecta rezultatele anumitor analize medicale. Comunicaţi-i oricărui medic care vă consultă despre faptul că, în momentul de faţă, administraţi Eritromicină.

Cum se administrează Eritromicina?

Administraţi Eritromicina în strictă conformitate cu prescripţia medicului. Nu modificaţi doza sau perioada de tratament fără acordul medicului.

Administraţi fiecare doză împreună cu un pahar de apă plin (240 ml). Eritromicina poate fi administrată în timpul mesei sau pe nemâncate. Eritromicina poate fi administrată împreună cu lapte.

În cazul în care medicamentul este în formă de suspensie orală, înainte de a măsura doza necesară de suspensie orală (fluidă), agitaţi bine flaconul. Pentru a măsura corect doza de medicament lichid, utilizaţi o lingură specială de măsurare sau un pahar gradat medicinal. Dacă nu dispuneţi de un dispozitiv de măsurare (linguriţă sau pahar gradat), rugaţi-l pe farmacist să vi-l dea.

Păstraţi medicamentul la temperatura camerei, ferit de umezeală, lumină şi căldură.

Ce trebuie să fac dacă am uitat să iau o doză?

Administraţi doza scăpată de îndată ce vă amintiţi. Dacă se apropie timpul de administrare a următoarei doze, nu o mai administraţi pe cea scăpată. Nu se permite dublarea dozei medicamentului pentru a compensa doza scăpată.

Ce trebuie să fac dacă am administrat o doză prea mare de Eritromicină?

Apelaţi imediat la serviciul medical de urgenţă în caz de supradozaj.

Simptomele de supradozare pot include greaţă, vomă, diaree, senzaţie de disconfort abdominal, tulburări ale auzului.

Ce trebuie să evit în timpul tratamentului cu Eritromicină?

Evitaţi expunerea la razele directe ale soarelui sau la raze UV artificiale (solar). Eritromicina sporeşte sensibilitatea pielii faţă de razele solare şi poate provoca accelerarea apariţiei arsurilor cauzate de razele ultraviolete.

În timpul tratamentului cu Eritromicină purtaţi haine care asigură protecţie împotriva razelor ultraviolete şi ungeţi porţiunile de piele expuse la soare cu cremă cu factor de protecţie SPF nu mai puţin de 15-30.

Eritromicina şi alcoolul

Cu toate că nu există o interacţiune directă dintre alcool şi Eritromicină, totuşi, pe durata administrării preparatului se recomandă să evitaţi consumul de alcool.

Consumul alcoolului poate spori efectele adverse ale Eritromicinei (greaţă, dureri abdominale, ameţeli).

Efectele adverse ale Eritromicinei

Apelaţi la serviciul medical de urgenţă (chemaţi ambulanţa) dacă aveţi vreunul dintre următoarele semne ale reacţiei alergice la Eritromicină: mâncărime şi erupţii roşii pe piele, dificultatea respiraţiei, edemaţierea feţei, a buzelor, a limbii, sau a gâtului (faringelui). Contactaţi medicul Dvs. imediat, dacă aveţi unele dintre următoarele efecte adverse grave: Dispnee, durere în piept, bătăi neregulate ale cordului, leşin Greaţă, vomă, dureri abdominale, febră, urină întunecată, scaun decolorat (de culoarea argilei), icter (îngălbenirea pielii şi a albului ochilor) Diaree abundentă, apoasă sau sangvinolentă (Diareea provocată de administrarea antibioticelor)

 

Efectele adverse mai puţin grave pot include:

• greaţă uşoară, vomă, diaree uşoară, sau dureri abdominale
• Ameţeli, dureri de cap, anxietate
• Prurit sau eliminări vaginale
• Erupţii uşoare ale pielii

Aceasta nu este o listă completă a tuturor efectelor adverse ce ar putea apărea la administrarea Eritromicinei. Dacă apar unele efecte adverse sau manifestări neplăcute, contactaţi medicul.

Administrarea Eritromicinei în timpul sarcinii

Eritromicina, în timpul diferitelor perioade ale sarcinii, se utilizează destul de frecvent pentru tratamentul unor infecţii, cum ar fi chlamydia, micoplasma, streptococcul hemolitic din grupul B şi altele.

Cercetări multiple în cadrul cărora a fost investigată influenţa Eritromicinei asupra dezvoltării sarcinii la femei arată că medicamentul nu sporeşte riscul de dezvoltare anormală a fătului sau riscul de apariţie a complicaţiilor în evoluţia sarcinii. Mai mult decât atât, administrarea Eritromicinei în tratamentul micoplasmozei la femei gravide reduce riscul de avort spontan şi riscul de naştere a copilului cu greutate scăzută.

Unele cercetări au arătat că administrarea Eritromicinei în timpul sarcinii poată cauza defecte congenitale de cord la copil, însă, actualmente, aceste date se consideră nesigure şi necesită o verificară suplimentară.

Conform unor informaţii, administrarea estolatului de eritromicină în primul trimestru al sarcinii poate cauza, la femeile gravide, dereglări hepatice şi poate fi cauza modificării rezultatelor unor analize medicale. Din aceste considerente, nu se recomandă administrarea estolatului de eritromicină în timpul sarcinii.

Comunicaţi medicului Dvs., înainte de a începe administrarea Eritromicinei, faptul că sunteţi gravidă sau că planificaţi sarcina în timpul apropiat. Comunicaţi-i, dacă este cazul, din ce considerente aţi fost nevoită să administraţi Eritromicina în timpul sarcinii.

Descrierea detaliată a problemelor legate de influenţa posibilă a unor preparate medicale asupra dezvoltării normale a sarcinii; cum puteţi înţelege care medicamente pot fi şi care nu pot fi administrate în timpul sarcinii; ce să faceţi în cazul în care aţi rămas însărcinată în perioada administrării unor preparate medicale; cum poate verifica medicul dacă administrarea medicamentului nu a dăunat dezvoltării fătului… şi multe alte probleme importante sunt abordate în articolul Răspunsurile la cele mai importante întrebări referitor la administrarea medicamentelor în timpul sarcinii.

Administrarea Eritromicinei în timpul alăptării

Deoarece Eritromicina penetrează în laptele matern doar în cantităţi mici şi deoarece acest medicament se utilizează în tratamentul sugarilor, administrarea Eritromicinei la mamele care alăptează se consideră admisibilă şi nu este necesară întreruperea alăptării.

În cadrul unei investigaţii, a fost demonstrat faptul că utilizarea antibioticelor din grupul de macrolide (Eritromicina face parte din acest grup) în primele 3 luni ale vieţii copilului sporeşte riscul de îngustare a părţii pilorice a stomacului (locul de tranziţie a stomacului în intestinul subţire). Trebuie de menţionat că rezultatele respective nu s-au confirmat în cadrul altor investigaţii.

Administratea antibioticelor, inclusiv a Eritromicinei, în timpul alăptării, sporeşte riscul de dezvoltare la sugari a stomatitei (candidozei bucale), a dermatitei sugarilor şi a diareei. Unele recomandări detaliate referitor la tratamentul acestor boli la copii sunt prezentate în articolele: Stomatita, Diareea la bebeluşi, Dermatita sugarului.

Unele recomandări suplimentare referitor la securitatea de administrare a medicamentelor în timpul alăptării sunt prezentate în articolul Securitatea administrării medicamentelor în timpul alăptării.

În cazul în care Eritromicina se administrează în formă de unguent sau de cremă, în laptele matern pătrunde o cantitate insignifiantă de medicament şi nu prezintă pericol pentru sănătatea sugarilor.

Cu toate acestea, dacă crema sau unguentul se aplică pe pielea sânului sau pe mamelon, creşte riscul unor efecte negative asupra microflorei intestinale la copil.