Dop de cerumen în ureche („dop de ceară”), ghid pentru pacienţi

De ce se formează dopurile de cerumen în urechi?

«Ceara» din urechi (cerumenul) este secretată de niște glande speciale, amplasate în grosimea pielii canalului auditiv extern.

Secreția cerumenului reprezintă un mecanism protector important. Cerumenul are pH-ul jos (acid), fiind nociv pentru microbi și are funcția de hidratare și curățire a canalului auditiv extern de celulele descuamate ale pielii și de praf.

În cadrul observațiilor clinice s-a determinat că îndepărtarea minuțioasă a cerumenului din urechi mărește riscul de apariție a infecțiilor bacteriene a canalului auditiv extern (otită externă).

În mod normal, cerumenul, treptat, este împins afară din ureche, fără careva intervenții speciale. La curățirea canalului auditiv de cerumen contribuie mișcările ritmice de închidere și deschidere a gurii (din timpul mâncării și al vorbirii). La ieșire din canal, fragmentele de cerumen se usucă și cad din ureche.

Dacă procesul de eliminare a cerumenului din ureche este dereglat, acesta se poate acumula în profunzimea canalului auditiv, în formă de „dop” compactat.

La un anumit moment, formarea dopurilor de cerumen se observă la aproximativ 10% dintre copii, 5% dintre adulții de vârstă tânără sau medie și la peste 25% dintre adulții de vârstă înaintată.

În majoritatea cazurilor, nu se poate stabili vreo cauză evidentă. Se presupune că la formarea dopului de cerumen la unele persoane contribuie încercările de a curăța canalului auditiv cu ajutorul bețișoarelor de vată sau cu alte obiecte. Chiar dacă înlăturarea cerumenului poate părea o măsură argumentată și chiar necesară, în realitate aceasta împiedică procesul normal de eliminare a cerumenului din urechi și contribuie la împingerea lui în profunzimea canalului (acolo unde cerumenul nu se secretă în mod natural).

Cauzele mai rare care contribuie la formarea dopurilor de cerumen includ: îngustarea congenitală a canalului auditiv extern, purtarea unui dispozitiv auditiv, etc.

Prin ce simptome se poate manifesta dopul de cerumen în ureche?

Simptomele tipice ale dopului de cerumen în ureche pot include:

• Reducerea mai mult sau mai puțin pronunțată a auzului (într-o ureche);
• Zgomot în urechi (ciocănire, pocnet, foșnet) care se poate intensifica la mișcarea capului;
• Senzație de ureche înfundată;
• Prurit în canalul urechii;
• Durere ușoară, care persistă timp îndelungat (săptămâni) și se intensifică la apăsare pe canalul urechii;
• Eliminări abundente de culoare maronie din canalul auditiv;
• În unele cazuri, prezența dopului de cerumen în ureche poate provoca tuse uscată persistentă.

Trebuie să menționăm că reducerea auzului, durerile în urechi și eliminările din canalul auditiv pot fi asociate nu doar cu dopul de cerumen, ci și cu alte probleme, precum otita externă. Recomandări detaliate în privința acestei maladii și a altor boli care pot cauza simptome similare sunt prezentate în articolul Recomandări argumentate ştiinţific pentru pacienţi cu privire la dureri în ureche şi diverse forme de otită.

Cum poate fi înlăturat dopul de cerumen din ureche, la un copil sau adult?

În multe cazuri, dopul de cerumen poate fi extras cu ușurință și în siguranță, la domiciliu, fără adresare la medic. În continuare vom explica cum se poate face acest lucru și ce precauții sunt necesare în acest sens.

Pentru a extrage un dop de cerumen din ureche, în canalul auditiv se poate picura apă sterilă, soluție fiziologică sau ulei vegetal sterilizat.

De asemenea, în vânzare pot fi găsite diverse remedii pentru „diluarea” și „înlăturarea” dopului de ceară din ureche. În tabelul de mai jos sunt prezentate principalele tipuri de asemenea remedii.

Cercetările clinice în cadrul cărora s-a studiat mecanismul de acțiune al diverselor substanțe au arătat că remediile pe bază de apă, într-adevăr, diluează (adică, fragmentează) dopul de cerumen, pe când cele pe bază de ulei doar lubrifiază canalul auricular și înmoaie dopul. Independent de compoziție, remediile de înlăturare a dopului de cerumen au o eficiență similară, și niciunul dintre ele nu este mai eficient decât apa obișnuită sterilă sau soluția fiziologică. Astfel, se recomandă ca în calitate de remediu pentru înlăturarea dopului de cerumen din ureche să se aleagă cele mai inofensive substanțe, cu cel mai mic potențial de a leza canalul auricular sau structurile urechii interne (vedeți mai jos).

Cum și când nu se recomandă înlăturarea dopului de cerumen fără ajutorul medicului?

Nu se recomandă încercarea de înlăturare a dopului de cerumen prin metode mecanice. De exemplu, nu se recomandă încercarea de a extrage dopul cu ajutorul unui bețișor de vată sau cu un obiect similar. În multe cazuri, asemenea încercări doar agravează problema, iar uneori duc la perforarea timpanului.

Nu se recomandă încercarea de înlăturare a dopului de cerumen cu orice metodă, fără ajutorul medicului, în cazul persoanelor care suferă de diabet zaharat sau alte stări asociate cu imunodeficiențăDin categoria persoanelor cu imunodeficiență (imunitate redusă) fac parte:
persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, persoanele bolnave de diabet zaharat, persoanele care fac tratament anticanceros (chimioterapie, radioterapie), persoanele care administrează corticosteroizi sau alte medicamente ce reduc activitatea sistemului imunitar (precum Metotrexat, Azatioprină, Mercaptopurină, etc.), persoanele care au suportat anterior un transplant de organe și administrează medicamente ce previn rejecția grefei, persoanele care suferă de boli cronice ale organelor interne: insuficiență renală cronică, insuficiență cardiacă, hepatită cronică, ciroză hepatică, etc.. Înlăturarea dopului de cerumen la aceste persoane trebuie făcută doar de către medicul ORL, deoarece, în cazul lor, chiar și o lezare nesemnificativă a pielii canalului auditiv sau instilarea apei obișnuite de la robinet poate duce la dezvoltarea unei infecții periculoase.

Nu se recomandă încercarea înlăturării dopului de cerumen la domiciliu în cazul persoanelor (copii sau adulți) care au membrana timpanului perforată sau au tuburi de ventilație în timpane. În asemenea cazuri se recomandă adresarea la medicul ORL. Dacă medicul nu va reuși să determine dacă timpanul este intact (atunci când timpanul este complet astupat de dop), pentru diluarea dopului medicul va trebui să folosească  un remediu inofensiv pentru structurile urechii interne (de exemplu, soluție fiziologică). Multe alte remedii, inclusiv soluțiile diluate de acid acetic sau care conțin alcool pot fi toxice pentru urechea internă și pot duce la afectarea auzului.

Nu se recomandă încercarea de înlăturare a dopului de cerumen cu ajutorul aparatelor destinate igienei dentare (irigatoare). S-a determinat că la utilizarea acestor aparate poate avea loc perforarea membranei timpanice și fracturarea oscioarelor auditive (ceea ce poate afecta grav auzul).

Nu se recomandă încercarea de înlăturare a dopului de cerumen cu ajutorul lumânărilor pentru urechi. Lumânările „terapeutice” pentru urechi reprezintă niște tuburi conice sau cilindrice din țesătură subțire înmuiată în parafină sau ceară de albini. Capătul de jos al tubului se introduce în ureche, iar cel de sus se aprinde. Producătorii și vânzătorii acestor remedii susțin că în timpul arderii se formează presiune negativă, care „trage ceara din ureche în tub”. În calitate de dovadă a eficienței metodei, la sfârșitul procedurii se demonstrează acumulări dense de ceară în partea de jos a lumânării. Însă ceara acumulată provine nu din ureche, ci de la ceara scursă în jos în timpul arderii.

La momentul de față nu există niciun fel de dovezi în privința eficienței lumânărilor de urechi în extragerea dopului de cerumen. În plus, experimentele de laborator au arătat că, în realitate, în interiorul tubul nu se formează presiune negativă și nicio altă forță motrice, care ar putea extrage dopul de cerumen din ureche. În final, au fost înregistrate multe cazuri de complicații, mai mult sau mai puțin grave, în urma utilizării lumânărilor pentru urechi: arsuri ale canalului auditiv, perforarea membranei timpanice, obstrucția canalului auditiv cu parafină.

Cum poate extrage dopul de cerumen medicul ORL?

Inițial, medicul va trebui să examineze urechea, pentru a determina structura canalului auditiv, pentru a depista eventuale semne de inflamație, și pentru a verifica dacă membrana timpanului este intactă.

Apoi, dacă este posibil (adică, dacă canalul auditiv nu este îngustat și dacă nu există riscul de lezare a timpanului), medicul poate înlătura dopul în mod mecanic, cu ajutorul unor instrumente ORL speciale.

În multe situații medicul decide să extragă dopul cu ajutorul instilării unui preparat în ureche (inclusiv, soluție fiziologică obișnuită), care înmoaie sau dizolvă cerumenul. În asemenea caz, procedura este similară cu cea recomandată pentru înlăturarea dopului de cerumen acasă, descrisă mai sus. Dacă după procedura de instilare dopul nu va ieși de la sine, medicul va putea să îl înlăture mecanic (cu ajutorul instrumentelor), sau prin irigarea canalului auditiv cu un jet de apă sterilă dintr-o seringă sau irigator special.

Complicații în urma eliminării dopului de cerumen de către medicul ORL se înregistrează foarte rar. Potrivit datelor studiilor, riscul de perforare a timpanului sau de apariție a infecției în canalul auditiv constituie aproximativ 0,1-0,2%. Pentru rezolvarea acestor complicații poate fi nevoie de un tratament suplimentar.

După înlăturarea dopului de cerumen și cu condiția integrității timpanului, medicul poate picura în ureche picături cu pH acid, pentru a reduce riscul de apariție a unei infecții.

Cum poate fi prevenită formarea repetată a dopului de cerumen în ureche?

În cazul în care dopul de cerumen s-a format de mai multe ori, riscul de formare repetată poate fi redus cu ajutorul următoarelor măsuri:

• Întrebați medicul ce remedii puteți utiliza pentru instilare în ureche cu scop profilactic. Remediul ales va trebui picurat în ureche o dată pe săptămână.
• Renunțați la curățarea canalului auditiv cu ajutorul bețișoarelor de vată sau cu alte obiecte similare.

Dacă purtați un aparat auditiv, întrebați medicul cum trebuie să îngrijiți canalul auditiv și partea aparatului care se introduce în ureche.