Diareea, care apare în timpul sau după tratamentul cu antibiotice: răspunsuri la cele mai importante întrebări. Colita pseudomembranoasa (infecţia Clostridium difficile).

În urma administrării antibioticelor mi-a apărut diareea. Ce ar însemna aceasta?

Apariţia diareei, fie că în timpul, fie că după tratamentul cu antibiotice poate fi asociată cu trei fenomene:

  1. Efectul stimulator al antibioticelor asupra muşchilor stomacului şi intestinelor
  2. O tulburare temporară, dar nepericuloasă, a compoziţiei microflorei intestinale
  3. Dezvoltarea unei infecţii intestinale periculoase

Recomandările prezentate mai jos vă vor ajuta să înţelegeţi cauza diareei în cazul Dvs. şi ce trebuie să faceţi pentru a rezolva problema.

Diareea asociată cu efectul stimulator al antibioticelor asupra muşchilor stomacului şi intestinelor

Unele antibiotice sub formă de comprimate sau capsule pentru administrare orală pot provoca diareea prin accelerarea activităţii muşchilor stomacului şi intestinelor (efect laxativ).

Cel mai pronunţat efect stimulator asupra organelor tubului digestiv îl are Eritromicina. În urma administrării acestui antibiotic, diareea apare destul de des.

Diareea, asociată cu efectul, fie că iritant, fie că stimulator, al antibioticelor asupra organelor digestive:

  • de regulă, apare după administrarea primelor doze ale medicamentului;
  • diareea nu este prea severă (de 3-4 ori pe zi);
  • poate provoca balonare, dar, practic, nu provoacă dureri abdominale severe, febră, agravări ale stării generale la persoanele care urmează tratamentul;
  • fecalele sunt fără urme de sânge sau de puroi;
  • dispare îndată după finisarea tratamentului.

Diareea asociată cu tulburarea temporară, dar nepericuloasă, a compoziţiei microflorei intestinale

În majoritatea cazurilor, apariţia diareei la persoanele care administrează antibiotice, se asociază cu o tulburare temporară a compoziţiei microflorei intestinale.

Colonul omului este populat de o mulţime de bacterii „utile”, implicate în ultima etapă a procesului digerării alimentelor, care inhibă creşterea bacteriilor „nocive”.

Administrarea antibioticelor poate să conducă la moartea bacteriilor „utile”, ceea ce, prin urmare, le-ar putea crea bacteriilor patogene, rezistente la acţiunea medicamentului respectiv, condiţii pentru dezvoltare. Microbii patogeni, în condiţii de reproducere activă, perturbă funcţiile intestinelor şi procesul digestiv, ceea ce se manifestă prin apariţia diareei.

Tulburarea compoziţiei microflorei intestinale, în medicină, se mai numeşte disbacterioză.

Microflora intestinală normală are o capacitate pronunţată de auto-regenerare, şi, prin urmare, în cele mai multe cazuri, după încetarea administrării antibioticelor, compoziţia sa se recuperează rapid, fără nici un tratament.

Diareea, asociată cu disbacterioza intestinală:

  • de regulă, apare după câteva zile de administrare a antibioticelor şi se menţine după finisarea tratamentului, de-a lungul a câtorva zile sau chiar a câtorva săptămâni;
  • de regulă, nu este severă, nu are urme de sânge sau de puroi, nu provoacă, fie că febră, fie că dureri severe abdominale, fie că înrăutăţirea stării bolnavului.

Diareea, asociată cu dezvoltarea unei infecţii intestinale periculoase (colita pseudomembranoasă), provocată de administrarea antibioticelor

În circa 25% de cazuri ale diareei asociate cu administrarea antibioticelor, apariţia acesteia indică asupra unei infecţii intestinale, provocate de microbul Clostridium difficile.

Spre deosebire de cauzele diareei descrise mai sus, această infecţie este foarte periculoasă şi, în circa 2-6% de cazuri, conduce la moartea omului bolnav.

Această infecţie, în medicină, se numeşte colita pseudomembranoasă.

În continuare, vom descrie ce prezintă această infecţie, care este cauza dezvoltării acestei infecţii şi care simptome indică asupra apariţiei acestei infecţii. Vă recomandăm să studiaţi cu atenţie materialele prezentate în cazul în care administraţi antibiotice, deoarece, chiar dacă, iniţial, aceste medicamente vă provoacă diareea, asociată, fie că cu o disbacterioză uşoară, fie că datorită efectului său laxativ, în viitor, nu este exclusă posibilitatea dezvoltării colitei pseudomembranoase.

Ce este colita pseudomembranoasă?

Colita pseudomembranoasă este o inflamaţie severă a colonului, care se dezvoltă la unele persoane, fie că în timpul tratamentului cu antibiotice, fie că peste un timp de după finisarea administrării antibioticelor.

De ce administrarea antibioticelor poate provoca dezvoltarea colitei pseudomembranoase?

Colita pseudomembranoasă poate să se dezvolte din cauza microbului Clostridium difficile.

Aşa cum s-a spus mai sus, în intestinele persoanelor care nu administrează antibiotice, reproducţia bacteriilor patogene (inclusiv, Clostridium difficile) este inhibată de către bacteriile „utile”.

Majoritatea antibioticelor au un efect distrugător asupra microbilor „utili” şi, prin urmare, creează condiţii favorabile dezvoltării infecţiei Clostridium difficile, insensibile la multe antibiotice.

Produsele toxice ale activităţii vitale a microbului Clostridium difficile perturbă funcţiile mucoasei colonului şi provoacă inflamaţia acesteia.

Colita pseudomembranoasă poate să se dezvolte în urma administrării oricărui antibiotic.

Unele studii au arătat că, în dezvoltarea bolii, un rol important îl joacă durata administrării antibioticelor, precum şi combinarea, într-o singură cură de tratament, a câtorva antibiotice. Adică, riscului sporit al dezvoltării colitei pseudomembranoase sunt supuse persoanele care administrează antibiotice un timp îndelungat, dar şi acele persoane care sunt nevoite să administreze concomitent câteva preparate antimicrobiene. Totuşi, în unele cazuri, această infecţie poate apărea îndată după administrarea a 1-2 pastile de antibiotic.

Riscul dezvoltării colitei pseudomembranoase este mult mai mare în următoarele situaţii:

  • Tratamentul cu antibiotice se efectuează într-un spital. Se explică aceasta prin faptul că riscul infectării de Clostridium difficile în condiţiile de spital este mai mare decât la domiciliu;
  • Persoana, în tratamentul căreia se aplică antibiotice, are o vârstă de peste 65 ani (la copii, administrarea antibioticelor rar provoacă dezvoltarea acestei infecţii);
  • Persoana, în tratamentul căreia se aplică antibiotice, fie că suferă de unele boli cronice ale organelor interne (precum, insuficienţa cronică renală, insuficienţa cardiacă, boala Crohn), fie că starea sănătăţii acestei persoane este agravată din cauza altor boli.
  • Odată cu antibioticele, persoana, fie că administrează laxative, fie că preparate antidiareice, sau clisme.
  • Persoana administrează preparate din grupul inhibitorilor pompei de protoni (precum, Omeprazolul);
  • Persoana, odată cu antibioticele, administrează preparate anticanceroase;
  • Persoana se alimentează prin sondă gastrică;
  • Antibioticele le administrează femeia care este, fie că în ultima perioadă a sarcini, fie că în perioada de îndată după naştere;
  • Antibioticele le administrează persoana cu infecţia HIV/SIDA.

Simptomele şi semnele colitei pseudomembranoase

Simptomele principale ale colitei pseudomembranoase sunt:

  • Diareea care, treptat, se agravează şi frecvenţa episoadelor căreia este între 3 şi 20 ori pe zi. Fecalele, iniţial lichide, pot avea o culoare verzuie şi un miros neplăcut. Între timp, fecalele devin apoase şi conţin o cantitate mare de mucus. În unele cazuri, în fecale apar fulgi albicioşi (puroi).
  • Apariţia urmelor de sânge în masele fecale.
  • Creşterea temperaturii corpului (se manifestă, practic, la o jumătate dintre oamenii cu această infecţie).
  • Durerile abdominale severe, dar, în unele cazuri, slabe (se manifestă la o treime dintre oamenii cu această infecţie).
  • Pe măsura evoluţiei bolii pot apărea greaţa, voma, slăbiciunea.

Diagnosticul şi tratamentul colitei pseudomembranoase

În scopul confirmării diagnosticului infecţiei Clostridium difficile, medicii pot cere unele analize speciale, în urma cărora se depistează sau nu, în masele fecale, prezenţa bacteriei şi a toxinelor eliminate de aceasta.

În cazul în care infecţia este depistată, medicul poate să recomande, fie că întreruperea urgentă a tratamentului cu antibiotice, fie că substituirea unor antibiotice cu altele.

În cazul persoanelor care trec tratamentul sub supravegherea medicului şi care nu au semnele dezvoltării periculoase a infecţiei, stoparea administrării antibioticelor poate fi suficientă (în astfel de cazuri, colita pseudomembranoasă trece de la sine, în timp de 2-3 zile).

În cazurile în care este posibilă evoluţia periculoasă a bolii, medicii pot recomanda administrarea antibioticelor care conţin Metronidazol sau Vancomicină.

Microbul Clostridium difficile este sensibil la aceste antibiotice şi moare în urma contactului cu acestea. Durata curei poate fi de 10-14 zile şi mai mult.

Fiţi atenţi!

Microbul Clostridium difficile poate fi transmis de la o persoană la alta prin particule mici ale vomei şi ale fecalelor, care pot fi prezente pe mâinile bolnavului sau pe unele obiecte, de care s-a folosit acesta.

Din aceste considerente, în cazul în care îngrijiţi de o persoană care suferă de diaree pe fondul administrării antibioticelor (şi, în special, cu diagnosticul confirmat de colită pseudomembranoasă), de fiecare dată, după contactul cu bolnavul, spălaţi-vă bine pe mâini. Este de dorit să vă spălaţi pe mâini sub un jet de apă caldă, cu săpun lichid.

Hainele şi lenjeria de pat a bolnavului trebuie spălată aparte de celelalte lucruri, la temperatura de 60 C. Utilizarea soluţiilor dezinfectante nu este necesară.

Încăperea în care se află bolnavul necesită, o dată pe zi, o curăţare umedă (utilizând soluţii dezinfectante).

În cazul în care la persoana care se însănătoşeşte nu mai sunt episoade de diaree şi vomă timp de 2 zile la rând, aceasta poate reveni la activitatea sa de zi cu zi (serviciu, şcoală etc.).

Cât este de posibilă este repetarea colitei pseudomembranoase?

Se cunoaşte că la 25% din oamenii care s-au vindecat de colită pseudomembaranoasă, în primele săptămâni sau primele luni, această infecţie se repetă. Din această cauză, dacă peste un timp după ce aţi finisat tratamentul colitei membranoase, v-a reapărut diareea, adresaţi-vă medicului, cât de repede posibil.

Dacă urmează să administraţi antibiotice, informaţi medicul despre faptul că, în trecut, aţi suferit de colită pseudomembranoasă. Oamenii care au suferit o dată de această infecţie, sunt supuşi unui risc sporit de dezvoltare repetată a acesteia, în comparaţie cu oamenii care nu au avut-o niciodată.

Cazurile în care trebuie să vă adresaţi neapărat medicului

În condiţii casnice, deseori, nu este posibil să se determine cauza exactă a diareei. Din aceste considerente, se recomandă să vă adresaţi medicului, în cazul în care, îndată după începerea administrării antibioticelor, v-a apărut diareea (sau în cazul în care aceasta apare în primele 3 luni după ce tratamentul s-a finisat).

Trebuie să vă adresaţi medicului în cazul în care diareea, asociată cu administrarea antibioticelor, apare*:

  • La persoana care urmează un tratament cu antibiotice într-un spital.
  • La persoana cu vârsta de peste 65 ani, în special, dacă aceasta suferă de unele boli cronice ale organelor interne sau dacă starea ei de sănătate este înrăutăţită din cauza altei boli.
  • La persoana care, concomitent cu antibioticele, a administrat, fie că medicamente din grupul inhibitoarelor pompei de protoni (de exemplu, Omeprazolul), fie că preparate antidiareice, fie că medicamente anticanceroase, fie că a folosit clisme.
  • La femeia care este, fie că în ultima perioadă a sarcini, fie că în perioada de îndată după naştere;
  • La persoana cu infecţie HIV/SIDA sau în cazul în care persoanei i se aplică o cură care inhibă imunitatea.

*în aceste cazuri, riscul dezvoltării colitei pseudomemdranoase este sporit.

Trebuie să vă adresaţi, cât de repede posibil, medicului (să apelaţi la serviciul medical de urgenţă) dacă**:

  • Diareea, apărută în timpul administrării antibioticelor, treptat, se agravează;
  • Pe lângă diaree, mai aveţi şi alte simptome, precum: dureri abdominale, febră, slăbiciune severă;
  • Dacă în fecale aţi observat, fie că urme de sânge, fie că fulgi albicioşi;
  • Dacă aţi mai suferit, în trecut, de colită pseudomembranoasă.

**aceste simptome indică, cu un grad mare de probabilitate, asupra dezvoltării colitei pseudomembranoase.

Cum ar trebui să procedez: să întrerup tratamentul cu antibiotice sau să-l continui?

Decizia corectă referitor la posibilitatea continuării tratamentului cu antibiotice o poate lua doar medicul care a prescris tratamentul şi care l-a examinat pe bolnavul la care, în urma administrării preparatului prescris, a apărut diareea.

În cazul în care necesitatea administrării antibioticelor este cauzată de o infecţie periculoasă, tratamentul căreia nu poate fi amânat (de exemplu, pneumonia) şi, în plus la aceasta, nu există semne de colită pseudomembranoasă, cura cu antibiotice trebuie continuată.

Pe de altă parte, în cazul existenţei semnelor de colită pseudomembranoasă, medicul poate lua o decizie, fie că de întrerupere a administrării antibioticelor, fie că de înlocuire a acestor antibiotice prin altele, precum, Metronidazolul, Vancomicina etc., care sunt eficiente împotriva infecţiei Clostridium difficile.

Aşadar, pentru a înţelege dacă este necesară întreruperea administrării antibioticelor, adresaţi-vă medicului care v-a prescris tratamentul.

În cazul în care Dvs. aţi început administrarea antibioticelor din propria iniţiativă, încetaţi să le luaţi şi adresaţi-vă medicului.

Cum poate fi tratată diareea, asociată cu administrarea antibioticelor? Ce trebuie de făcut până a merge la medic?

În cazurile în care diareea este provocată, fie că de efectul iritant al antibioticelor asupra organelor tractului gastrointestinal, fie că de tulburarea structurii microflorei intestinale, se recomandă doar respectarea unei diete speciale şi asigurarea consumului adecvat de lichide. Recomandări detaliate referitor la aceasta le veţi găsi în articolele:

Tratamentul diareei la maturi

Tratamentul diareei la copii

În cazurile în care se manifestă unele semne ale infecţiei periculoase (vezi mai sus) trebuie să vă adresaţi imediat medicului. Schema tratamentului, în astfel de cazuri, va fi determinată de medicul Dvs.

În care cazuri este permisă administrarea medicamentelor împotriva diareei?

În cazul în care diareea, asociată cu administrarea antibioticelor, se manifestă prin simptomele specifice colitei pseudomembranoase (vezi mai sus), în niciun caz nu administraţi medicamentele antidiareice (precum, Loperamidul). Aceste medicamente încetinesc eliminarea din intestine a microbilor patogeni şi a toxinelor, produse de acestea.

Pe de altă parte, dacă trebuie să administraţi, un timp îndelungat, antibiotice care vă provoacă diareea, asociată cu efectul laxativ al acestora, cereţi, neapărat, sfatul medicului referitor la posibilitatea administrării, în scopul de a suporta cura mai uşor, a medicamentelor antidiareice.

În care cazuri, în timpul administrării antibioticelor, este necesară administrarea probioticelor şi prebioticelor?

Eficacitatea administrării medicamentelor din grupurile probioticelor şi prebioticelor în tratamentul diareei, asociate cu administrarea antibioticelor, este studiată insuficient.

Datele, existente la ziua de azi, permit să presupunem că probioticele, într-adevăr, sunt capabile să diminueze riscul apariţiei diareei, asociate cu tulburarea nepericuloasă a microflorei intestinale. Totuşi, după cum am menţionat anterior, microflora intestinală are capacitatea de a se autorestabili şi, din aceste considerente, utilizarea probioticelor (care, deseori, sunt relativ scumpe) nu de fiecare dată este justificată şi, cu adevărat, necesară.

Cele mai eficiente în prevenirea şi tratamentul diareei, asociate cu administrarea antibioticelor, sunt probioticele care conţin drojdia Saccharomyces boulardii, precum şi bacteriile Lactobacillus acidophilus şi Lactobacillus casei.

Deocamdată, nu există dovezi incontestabile referitor la diminuarea riscului dezvoltării colitei pseudomembranoase şi la eficacitatea tratamentului acestei infecţii prin administrarea probioticelor. Din aceste considerente, componenta principală a tratamentului acestei infecţii sunt antibioticele.

data publicării: