Explicaţia detaliată a dermatitei periorale (iritaţii, erupţii, coşuri pe bărbie şi în jurul gurii) la copii şi la adulţi: ce prezintă această boală, cauzele, tratamentul eficient

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 10 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți o recenzie

Apreciere medie: 4.6. Pe baza a 11 voturi.
Se încarcă...

Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere:
Verificati aici.

Ce este dermatita periorală?

În medicină, termenul “dermatita periorală” se referă la o boală relativ rară a pielii, care se caracterizează prin iritaţia şi inflamaţia pielii (dermatită) pe bărbie şi în jurul gurii (zona periorală). Cel mai frecvent, pe fondul roşeţii pielii, în regiunea bărbiei şi în jurul gurii apar mici coşuri (papule).

Unele surse numesc incorect dermatita periorală “dermatita perorală”. Acest termen este greşit, deoarece, în medicină, termenul “peroral” înseamnă, literal, “prin gură” şi se referă la medicamentele destinate administrării pe cale orală (de exemplu, medicamentele sub formă de comprimate, care trebuie înghiţite cu apă).

Mai jos sunt prezentate explicaţiile detaliate, referitor la simptomele care pot apărea în cazul dermatitei periorale şi la semnele prin care puteţi identifica boala.

Acest articol prezintă, de asemenea, informaţii referitor la cauzele dezvoltării dermatitei periorale, la ceea ce se poate face pentru a vindeca boala fără consultaţia medicului, când este nevoie să vă adresaţi medicului şi ce tratament vă poate prescrie medicul în cazul acestei boli.

 Cum pot să ştiu dacă problemele pielii pe care le am sunt asociate cu dermatita periorală? Care sunt simptomele şi semnele prin care ea se manifestă?

«…Am 25 de ani. Acum câteva luni, am observat că pe bărbia mea au apărut mai multe coşuri mici. Am început să mă spăl pe faţă mai des, cu apă şi cu săpun, şi să utilizez un remediu special antiacneic, dar acestea nu mă ajuta. Cu timpul, îmi apar tot mai multe coşuri, pielea de pe bărbie şi în jurul gurii este permanent roşie, cu pete întunecate care au rămân în urma coşurilor care se vindecă. Nu-mi dau seama ce este. Am avut coşuri în adolescenţă, dar acestea au dispărut repede şi demult nu-mi mai apar …

De regulă, anume în acest mod, oamenii care se confruntă cu dermatita periorală descriu problema.

Dermatita periorală apare mai des la femeile tinere şi este mai puţin frecventă la bărbaţi şi la copii.

Puteţi presupune că problemele Dvs. de piele sunt asociate cu dermatita periorală, dacă observaţi următoarele simptome:

  • Pe bărbie (sau chiar pe pielea din jurul gurii), aveţi o mulţime de coşuri mici;
  • Pielea din jurul coşurilor arată inflamată şi iritată (este de culoare roşie);
  • Analizând atent pielea din jurul gurii, observaţi că, deşi inflamaţia se extinde pe pielea din jurul gurii, nemijlocit în jurul buzelor (o fâşie îngustă de câţiva milimetri) pielea arată sănătoasă (are culoarea normală, nu are coşuri) şi că între pielea neinflamată şi pielea inflamată parcă trece o graniţă clară.

În cazul dermatitei periorale coşurile pot avea “vârfurile” umplute cu un lichid limpede, dar, pe măsura ce boala evoluează şi pielea inflamată se infectează cu microbi (bacterii, demodex), pot apărea şi coşuri cu puroi (cu vârfuri albe).

Coşurile pot apărea în grupuri, formând nişte conglomeraţii destul de mari.

În urma examinării atente a zonelor inflamate ale pielii, pot fi văzute cojiţe mici descuamate (pe suprafaţa pielii sunt vizibile numeroşi fulgi subţiri şi transparenţi).

Destul de des, persoanele care suferă de dermatita periorală, au senzaţia, fie că de ardere, fie că de mâncărime, fie că de durere în zonele afectate.

Probabilitatea că problemele cu pielea la Dvs. sunt asociate cu dermatita periorală, este deosebit de mare în cazul în care, cu excepţia semnelor şi simptomelor descrise mai sus, vă sunt caracteristice următoarele fenomene (unul sau mai multe):

  • Dvs. credeţi că aveţi pielea sensibilă şi, din timp în timp (sau destul de des), observaţi iritaţia, inflamaţia, roşeaţa, descuamarea, mâncărimea pielii (inclusiv, în alte regiuni ale corpului);
  • Dvs. suferiţi, fie că de eczemă, fie că de dermatita de contact, fie că de dermatita atopică;
  • La scurt timp înainte de apariţia coşurilor, pe pielea din jurul gurii, Dvs. aţi utilizat o cremă sau unguent cu hormoni corticosteroizi (glucocorticoizi);
  • Dvs. suferiţi de rinită alergică sau de astm bronşic şi, pentru a trata aceste boli, trebuie să utilizaţi preparate cu hormoni corticosteroizi (glucocorticoizi), sub formă de spray-uri sau de inhalatoare;
  • Dvs. utilizaţi concomitent mai multe produse cosmetice pe faţă (2-3 sau mai multe) şi / sau obişnuiţi să le utilizaţi în cantităţi mari (fond de ten, cremă hidratantă, cremă cu protecţie solară, pudră, etc.);

La unii oameni (în special, la copii), în cazul dermatitei periorale, coşurile pot apărea pe alte părţi ale feţei, inclusiv, din jurul nasului, din jurul ochilor, pe pielea pleoapelor.

Ce motive au provocat dermatita periorală în cazul meu?

Cauzele exacte ale dermatitei periorale nu sunt cunoscute în prezent. Cu toate acestea, numeroasele observaţii clinice arată că la baza dezvoltării acestei boli poate fi iritarea pielii în urma aplicării produselor cosmetice, precum:

  • diverse remedii pentru îngrijirea pielii (inclusiv, creme hidratante, creme anti-rid, creme nutritive, geluri, spume, tonice, săpun);
  • diferite tipuri de machiaj (inclusiv, fondul de ten, pudra);
  • diverse proceduri cosmetice (inclusiv, măşti, scruburi, etc).

A fost, de asemenea, remarcat faptul că riscul dermatitei periorale creşte semnificativ la persoanele care utilizează, în îngrijirea pielii, în paralel, mai multe produse cosmetice.

În special, în cadrul unui studiu realizat de savanţii australieni, a fost demonstrat faptul că utilizarea concomitentă a trei produse cosmetice (de exemplu, fond de ten, cremă hidratantă (de zi) şi cremă nutritivă (de noapte) ) creşte riscul dermatitei periorale de 13 ori, în timp ce utilizarea doar a cremei hidratante nu măreşte riscul dezvoltării acestei boli.

A fost, de asemenea, menţionat faptul că, în timpurile noastre, dermatita periorală tot mai des apare la bărbaţi (în trecut, această boală, practic, apărea doar la femei).

Cercetătorii explică acest lucru prin faptul că, actualmente, bărbaţii tot mai mult utilizează diferite produse cosmetice de îngrijire a pielii.

O altă cauză a dermatitei periorale poate fi contactul pielii cu hormonii corticosteroizi (glucocorticoizi), care pot fi prezenţi în creme, în spray-uri şi în inhalatoarele utilizate în tratamentul bolilor respiratorii alergice (astm, rinita alergică).

Utilizarea spray-uri şi inhalatoarelor cu hormoni glucocorticoizi este cauza principală a dermatitei periorale la copii.

Referitor la relaţia dintre dermatita periorală şi cremele cu hormoni glucocorticoizi ar trebui făcută o observaţie importantă:

Simptomele dermatitei periorale apar nu în timpul tratamentului cu hormoni glucocorticoizi, ci după încetarea utilizării acestora.

Hormonii glucocorticoizi au un efect pronunţat anti-inflamator, astfel încât chiar şi la persoanele cu dermatita periorală, după aplicarea pe piele, acestea conduc la o diminuare semnificativă a simptomelor bolii (pielea capătă o culoare normală, petele devin mai mici, dispare mâncărimea). În a doua sau în a treia zi după aplicarea cremei cu hormonii glucocorticoizi, starea pielii se îmbunătăţeşte semnificativ, dar, la câteva zile după ce încetaţi să utilizaţi aceste preparate, simptomele dermatitei periorale apar din nou, şi într-o formă mult mai pronunţată decât înainte de tratament.

Mulţi oameni, care consideră alinarea simptomelor dermatitei periorale în urma utilizării cremei cu hormonii glucocorticoizi, drept semnul că “aceste preparate ajută”. Ei utilizează aceste preparate un timp îndelungat, dar, de fiecare dată, după întreruperea tratamentului, observă o înrăutăţire semnificativă a pielii şi încep să le re-utilizeze, sprijinind astfel dezvoltarea bolii.

Cazurile în care trebuie să vă adresaţi neapărat medicului

Simptomele dermatitei periorale pot fi foarte asemănătoare cu simptomele unor boli ale pielii care sunt total diferite de dermatita periorală, din punctul de vedere al cauzelor şi al tratamentului necesar pentru a le elimina.

În special, apariţia coşurilor pe bărbie poate fi cauzată de Acnee (coşuri obişnuite) sau Rozacee; înroşirea şi inflamaţia pielii în urma utilizării diferitelor produse cosmetice poate fi semnul dermatitei de contact.

De aceea, adresaţi-vă neapărat medicului dermatolog în cazul în care, niciodată, nu aţi consultat un specialist pe motivul problemelor de piele pe care le aveţi.

De regulă, medicului dermatolog, pentru a stabili cauza bolii, este suficient să vă examineze pielea şi să vă pună câteva întrebări referitor la modul dezvoltării bolii.

În alte cazuri, în scopul de a stabili diagnosticul, medicul poate să vă prescrie unele teste.

Alte situaţii în care trebuie să vă adresaţi la medic, sunt descrise mai jos, în secţiunea cu răspunsuri la întrebările cu privire la tratamentul dermatitei periorale.

În unele cazuri, apariţia dermatitei periorale poate fi legată de prezenţa pe piele a acarienilor demodex care se depistează şi la multe persoane cu pielea sănătoasă. De aceea, dacă tratamentul obişnuit contra dermatitei periorale nu vă ajută, discutaţi cu dermatologul despre posibilitatea de a da analiza la demodex. În cazul în care paraziţii demodex vor fi depistaţi pe pielea Dvs. în număr sporit, veţi putea efectua un tratament special, descris în articolul Demodex.

Răspunsuri la întrebările referitor la tratamentul dermatitei periorale

În cele mai multe cazuri, problema dermatitei periorale poate fi rezolvată fără ajutorul medicului. Cu toate acestea, în unele cazuri, prezentate mai jos, pentru a planifica un tratament sigur şi eficient, totuşi, este necesară consilierea specialistului.

Mai jos sunt prezentate recomandările detaliate cu privire la ceea ce se poate face pentru a rezolva, fără ajutorul medicului, problema dermatitei periorale. De asemenea, sunt specificate cazurile în care ajutorul medicului este cu adevărat necesar şi ce tratament poate să vă prescrie medicul.

Ce se poate face, în condiţii casnice şi fără o vizită la medic, pentru a scăpa de coşuri şi de inflamaţia pielii cauzate de dermatita periorală?  

Potrivit multor experţi dermatologi, în cele mai multe cazuri, pentru a rezolva problema dermatitei periorale este suficient să respectaţi următoarele recomandări:

  • Întrerupeţi totalmente utilizarea oricăror produse pentru îngrijirea feţei (în special, fond de ten, pudră, creme grase (pe bază de ulei), măşti, geluri sau săpunuri). Este important să înţelegeţi faptul că apariţia dermatitei periorale nu este asociată cu “pielea murdară”, ci, mai degrabă, de faptul că pielea se află în contact cu prea multe remedii de curăţire şi îngrijire.
  • Dacă utilizaţi o pastă de dinţi fluorurată, încercaţi s-o înlocuiţi cu o pastă de dinţi simplă.
  • Opriţi totalmente utilizarea cremelor cu hormoni glucocorticoizi. Dacă utilizaţi inhalatori sau spray-uri cu hormoni glucocorticoizi, consultaţi specialistul care vi le-a prescris, referitor la posibilitatea schimbării sau întreruperii, pentru un timp, a tratamentului.

Recomandările de mai sus sunt adesea numite “zero-terapie.” După cum puteţi vedea, acestea doar sugerează limitarea utilizării remediilor care pot irita pielea şi nu implică utilizarea medicamentelor speciale.

Zero-terapia nu necesită cheltuieli materiale şi este absolut sigură.

Vă rugăm să reţineţi faptul că imediat după zero-terapie (în special, imediat după renunţarea la cremele cu hormoni glucocorticoizi) starea pielii Dvs. poate să se agraveze, dar, peste un timp (câteva săptămâni), starea pielii va începe să îmbunătăţească.

O îmbunătăţire semnificativă a pielii, de regulă, apare peste 2-3 săptămâni de la începerea zero-terapiei.

Am spus deja mai sus că zero-terapia ajută, în cele mai multe cazuri, să eliminaţi coşurile şi iritarea pielii, asociate cu dermatita periorală. Acest lucru înseamnă că, în anumite cazuri, acest tratament, fie că nu funcţionează, fie că nu este eficient.

Principalul motiv al ineficienţii zero-terapiei este faptul că, după renunţarea la o parte de remedii, oamenii, totuşi, continuă să utilizeze anumite mijloace, pe care le consideră “inofensive” sau “necesare”.

Fiţi atenţi! 

Chiar dacă aţi observat că, după aplicarea cremei cu hormonii glucocorticoizi, starea pielii Dvs. se îmbunătăţeşte, nu utilizaţi acest remediu în scopul tratamentului dermatitei periorale. După întreruperea tratamentului, simptomele bolii vor reveni într-o formă mult mai severă.

Dacă aveţi nevoie să îmbunătăţiţi rapid starea pielii, cereţi sfatul medicului Dvs. referitor la posibilitatea utilizării Pimecrolimusului (Elidel) – 1% (vezi mai jos).

Dacă până acum aţi utilizat o cremă cu concentraţie mare de hormoni glucocorticoizi, renunţarea totală la acest medicament poate provoca o înrăutăţirea semnificativă a stării pielii. Din aceste considerente, unii experţi recomandă ca, iniţial, cremele cu concentraţii mari de glucocorticoizi să se înlocuiască cu cremele cu o concentraţie mai mică a acestor substanţe (de exemplu, hidrocortizon, 0.1-0.5%), şi, doar treptat să se treacă la zero-terapie.

Când şi cum poate fi reluată utilizarea produselor cosmetice?

În cazul în care, în urma renunţării absolute la cosmetice şi la alte produse de îngrijire a feţei, aţi observat că starea pielii Dvs. s-a îmbunătăţit, puteţi considera că acest lucru este cel mai bun tratament pentru cazul dumneavoastră.

Cu toate acestea, în cazul în care renunţarea completă la produse cosmetice, în cazul dumneavoastră, nu este posibilă şi doriţi să reluaţi utilizarea unor produse, puteţi încerca să le re-introduceţi, după un timp (de regulă, după 4-5 săptămâni, atunci când starea pielii s-a îmbunătăţit), respectând următoarele reguli:

  1. Introduceţi produsele cosmetice, unul câte unul, aşteptând 2 săptămâni înainte de a începe aplicarea următorului produs. Acest lucru este necesar în scopul de a observa modul în care pielea reacţionează la fiecare dintre produsele pe care vreţi să le folosiţi. Dacă observaţi că, după introducerea unui anumit produs, starea pielii se înrăutăţeşte şi că din nou apar coşurile, renunţaţi la el, aşteptaţi până pielea se reface şi încercaţi să introduceţi un alt produs.
  2. Încercaţi să utilizaţi cosmetice în cantităţi minime.

În care cazuri este necesar să vă adresaţi medicului?

Adresaţi-vă neapărat medicului (pentru a clarifica cauzele bolii şi pentru a revizui tactica tratamentului) în cazul în care:

  1. După 3 săptămâni, timp în care aţi refuzat să utilizaţi orice produse cosmetice şi alte produse pentru îngrijirea pielii, nu se observă nicio îmbunătăţire a stării pielii;
  2. Dacă o renunţare totală la mijloacele cosmetice şi la alte produse pentru îngrijirea pielii în cazul Dvs. nu este posibilă;
  3. Dacă aveţi nevoie să obţineţi îmbunătăţirea stării pielii (cel puţin parţial) într-un timp mai scurt decât 3 săptămâni;
  4. Dacă aveţi o inflamaţie şi o descuamare foarte severă a pielii, precum şi o mulţime de coşuri purulente.

Ce tratament al dermatitei periorale vă poate recomanda medicul?

Pentru a rezolva problema dermatitei periorale, medicul vă poate recomanda tratamentul cu antibiotice sau cu preparate anti-inflamatorii.

Antibioticele topice (sub formă de creme sau de unguente)

De regulă, în scopul eliminării coşurilor şi a inflamaţiei pielii asociate cu dermatita periorală, medicii dermatologi recomandă tratamentul cu antibiotice topice (de exemplu, antibiotice sub formă de geluri, de creme sau de unguente).

Cel mai bine studiate şi testate (în termeni de eficacitate şi de siguranţă) sunt preparatele topice de Metronidazol (1%) şi de Eritromicină (2%). Cu toate acestea, este posibilă şi utilizarea altor antibiotice.

Imediat după începerea tratamentului cu antibiotice topice, starea pielii poate să se agraveze, dar, în termen de 3-4 săptămâni de tratament continuu, starea pielii, de regulă, se îmbunătăţeşte.

Antibioticele destinate pentru administrarea orală (sub formă de pastile) 

Tratamentul cu antibiotice sub formă de pastile ar putea fi necesar în cazul în care zero-terapia şi tratamentul cu antibiotice topice (vezi mai sus), care au fost efectuate timp de 3-4 săptămâni, nu au condus la rezultatul dorit.

Dintre toate antibioticele, disponibile în prezent, cele mai eficiente, în ceea ce priveşte tratamentul dermatitei periorale, sunt considerate antibioticele din grupul tetraciclinei (Tetraciclina, Minociclina, Doxiciclina) şi macrolidele (Eritromicina, Claritromicina).

Potrivit cercetătorilor, eficacitatea antibioticelor (în special, a Tetraciclinei), în tratamentul coşurilor şi inflamaţiei pielii asociate cu dermatita periorală, nu se datorează faptului că antibioticele ucid microbii care au cauzat boala (la moment nu se cunoaşte dacă dermatita periorală este asociată cu o anumită infecţie), ci cu efectul suplimentar anti-inflamator, pe care îl posedă antibioticele respective.

Tratamentul dermatitei periorale cu antibiotice (în special, cu Tetraciclină) se efectuează timp de câteva săptămâni (durata totală a tratamentului poate ajunge la 8 săptămâni). După primele 3-4 săptămâni de tratament, medicul, de regulă, recomandată ca să se reducă doza medicamentului în jumătate. Dacă tratamentul doar cu Tetraciclină în pastile nu este eficace, în plus la aceasta, medicul dermatolog poate să vă prescrie un antibiotic topic (Metronidazolul sau Eritromicina).

Datorită faptului că antibioticele din grupul tetraciclinei sunt contraindicate copiilor, pentru tratamentul dermatitei periorale, în cazul copiilor, sunt utilizate, de regulă, macrolidele.

Este important!

Administrarea antibioticelor sub formă de comprimate ar trebui să fie realizată doar cu prescripţia medicului şi sub supravegherea medicală. Nu începeţi tratamentul fără consultaţia medicul Dvs.!

În unele cazuri, administrarea îndelungată a antibioticelor poate provoca o infecţie intestinală periculoasă. Din aceste considerente, dacă în timpul utilizării antibioticelor sau peste 3 luni de la finalizarea tratamentului vi se începe o diaree severă şi aveţi dureri în abdomen , citiţi recomandările noastre în articolul Diareea provocată de administrarea antibioticelor)

Pimecrolimus

Pimecrolimusul este un medicament cu efect anti-inflamator pronunţat, care se dezvoltă rapid, dar nu durează mult timp.

Un studiu, în cadrul căruia s-a studiat efectul pimecrolimusului asupra pielii a 40 pacienţi cu dermatită periorală, a arătat că utilizarea acestui medicament, de 2 ori pe zi, conduce la o îmbunătăţire semnificativă a pielii. Cu toate acestea, în termen de 4 săptămâni după încetarea tratamentului, simptomele, de regulă, reapar. De aceea, pentru a rezolva problema pe deplin, concomitent cu administrarea Pimecrolimusului, se recomandă zero-terapia şi/sau tratamentul cu antibiotice (vezi mai sus).

De regulă, medicii dermatologi prescriu Pimecrolimusul (sub formă de cremă 1%) pacienţilor care au nevoie de o îmbunătăţire rapidă a stării pielii, precum şi în cazul în care este necesară ameliorarea parţială a simptomelor bolii la persoanele care au dermatita periorală asociată cu utilizarea hormonilor glucocorticoizi.

Vă rugăm să reţineţi!

Pimecrolimusul inhibă activitatea sistemului imun şi efectele pe termen lung ale utilizării acestui medicament sunt, deocamdată, necunoscute.

Din aceste considerente, utilizarea Pimecrolimusului este recomandată doar în cazul în care alte mijloace nu au fost eficace şi doar sub supravegherea medicală.


Dieta în cazul dermatitei periorale

În scopul tratamentului dermatitei periorale, unii specialişti recomandă să renunţaţi la consumul băuturilor alcoolice şi la alimente picante şi condimentate. Cu toate acestea, în prezent, nu se ştie dacă, într-adevăr, respectarea acestei diete sporeşte eficacitatea tratamentului dermatitei periorale.

Deschideți surse
  • Abbas, S., Goldberg, J.W. & Massaro, M., 2004. Personal cleanser technology and clinical performance. Dermatologic therapy, 17 Suppl 1, pp.35–42.
  • Allemann, I. & Baumann, L., 2009. Botanicals in skin care products. International Journal of Dermatology, 48(9), pp.923–934. Epstein, H. a, 2005.
  • Anatomy of a skin cleanser. Skinmed, 4(3), pp.183–185.
  • Wollenberg, A. et al., 2011. Perioral dermatitis. Journal der Deutschen Dermatologischen Gesellschaft = Journal of the German Society of Dermatology : JDDG, 9(5), pp.422–427.


Obiectivul principal al organizației noastre în prezent este elaborarea Ghidului Consumatorului Inteligent de Informații și Servicii Medicale. O sursă de informație medicală de generație nouă, axată pe prezentarea datelor detaliate, transparente, echidistante și cu valoare practică înaltă cu privire la beneficiile, daunele și limitele serviciilor medicale disponibile în prezent.
Scopul nostru este:

să-i ajutăm pe pacienți și medici să ia decizii medicale argumentate și chibzuite

să-i ajutăm pe pacienți și medici să construiască între ei relații eficiente și moral justificate: colaborare bazată pe înțelegerea din ambele părți a rolurilor unice pe care îl joacă fiecare și pe împărțirea justă a resposabilității, cel mai important scop al colaborării fiind formularea și atingerea obiectivelor medicale ale pacientului.

Ghidul Consumatorului Inteligent de Informaţii şi Servicii Medicale este alcătuit din 3 părți:

PARTEA I: LUAREA DECIZIILOR MEDICALE
ALĂTURAȚI-VĂ GRUPULUI NOSTRU PE FACEBOOK ȘI ABONAȚI-VĂ LA NOUTĂȚI PE EMAIL
Vă invităm să vă alăturați consumatorilor inteligenți de informații și servicii medicale pe rețele sociale

Abonați-vă la noutăți, ca să primiți un email o dată în câteva luni prin care să aflați despre publicarea materialelor noi și despre actualizări importante, introduse pe măsura procesării de noi date.