Explicaţia detaliată a constipaţiei la nou-născuţi şi copii mai mici de 1 an: cauze posibile, tratament eficient şi inofensiv

Introducere

Având în vedere particularitățile funcţionării organismului nou-născuţilor şi al copiilor mai mici de un an, am dedicat un articol separat rezolvării constipației la această vârstă.

Descrierea detaliată a cauzelor şi a metodelor de tratament al constipaţiei la copiii cu vârsta de peste un an, precum şi la adulţi, este prezentată în articolele Constipaţia la copii mai mari de un an şi Constipaţia la adulţi.

Atenție!

În cazul în care copilul nu poate elimina mase fecale solide (compactate) şi voluminoase, înainte de a căuta cauzele posibile ale constipaţiei şi înainte de a alege un tratament preventiv potrivit, este important să ajutați copilul să elimine materiile fecale acumulate. Pentru a rezolva această problemă, vă recomandăm să treceţi la secțiunea Tratamentul constipației. Primul ajutor şi să studiaţi recomandările prezentate acolo.

În ce caz constipaţia poate fi semnul unei probleme grave?

În unele cazuri, absența scaunului timp de 1-3 zile poate fi semnul obstrucţiei intestinale sau al invaginaţiei intestinale, stări în care este nevoie de intervenţie chirurgicală de urgenţă. Adresați-vă medicului cât mai curând posibil, dacă:

  • Copilul nu a avut scaun timp de 1-2 zile şi nu a eliminat deloc gaze sau împreună cu materiile fecale a ieșit un cheag de sânge
  • Copilul pare agitat, refuză să mănânce şi plânge mult
  • Odată cu constipaţia au apărut vărsături sau febră

Primul pas în rezolvarea constipaţiei la un copil cu vârsta de până la un an

În primul rând trebuie de determinat faptul dacă copilul are într-adevăr constipație.

Pe de o parte, unii părinți percep scaunul normal pentru vârsta respectivă drept “constipaţie” și întreprind măsuri intensive, inutile în cazul lor.

Pe de altă parte, alți părinți cred că scaunul solid şi rar este firesc un fenomen firesc, moştenit prin ereditate, şi nu întreprind nimic atunci când intervenția este, de fapt, necesară.

În continuare vom arăta cum ar trebui să fie un scaun normal pentru un copil mai mic de 1 an.

Cum puteţi înţelege dacă copilul suferă, într-adevăr, de constipaţie? La ce trebuie să atrageţi atenţia?

De regulă, îngrijorarea părinților este legată de următoarele proprietăți ale scaunului:

  • Consistenţa scaunului – materii fecale dense (dure)
  • Frecvenţa scaunului – defecații rare
  • Starea copilului în timpul defecării – copilul se agită, plânge, geme şi „se screme”, adică întâmpină dificultăţi la defecare.

Dintre toate aceste caracteristici, doar prima (materii fecale dense şi uscate) este un semn incontestabil al constipației, indiferent de frecvența scaunului sau comportamentul copilului în timpul defecării.

Copilul poate să nu întâmpine dificultăți la eliminarea maselor fecale dure (acestea pot fi mici, în formă de biluțe dure), și scaunul poate fi regulat, însă cosistența dură a scaunului oricum indică asupra constipației.

Mase fecale normale şi mase fecale caracteristice pentru constipaţie la copii mai mici de 1 an

Celelalte două caracteristici (scaun rar şi agitație şi încordare vizibilă a copilului în timpul defecării) pot fi semne ale constipaţiei doar în situaţiile în care acestea sunt însoțite de scaun dens sau dacă mai sunt prezente și alte semne care ar indica faptul că copilul este bolnav.

Dacă copilul arată perfect sănătos, are poftă de mâncare, iar materiile fecale sunt moi, scaunul rar sau agitația din timpul defecării nu sunt considerate drept semne ale constipației și nu cer vreo intervenție specială.

În continuare vom prezenta recomandări de rezolvare a constipației la sugari.

Cele mai importante aspecte în rezolvarea constipaţiei la copiii sub un an

1. Evaluați, cât de des apare constipaţia la copilul Dvs. şi care este tendinţa de evoluție a acestei probleme?

Copilul se constipă rar (episoadele de scaun normal sunt mult mai frecvente decât episoadele de scaun dur):

  • Apariția ocazională, rară a constipației este un fenomen destul de firesc şi se poate întâmpla la toţi copiii sănătoşi
  • De regulă, episoadele rare de constipaţie nu sunt asociate cu maladii intestinale grave
  • Episoadele rare de constipaţie, de obicei, nu necesită tratament special şi pot fi rezolvate doar prin măsuri de prim ajutor, descrise mai jos, în secţiunea Tratamentul costipației.

Copilul are constipaţii frecvente (copilul mai des are scaun dur, decât scaun moale, sau deseori apar episoade prelungite de constipație):

  • Constipaţiile frecvente pot fi semnul unei boli grave
  • Constipaţiile frecvente pot provoca modificări în structura intestinului copilului (megacolon dobândit) şi pot duce la incontinenţa maselor fecale (encoprezis)
  • În cazul în care copilul suferă de episoade frecvente de constipație, se recomandă consultarea medicului.

2. Apreciați starea generală de sănătate a copilului

Independent de frecvența constipației, apreciați starea generală de sănătate a copilului, luând în consideraţie următoarele criterii:

  • Cum se comportă, în general, copilul? Puteţi spune că este agitat, iritabil, fără niciun interes față de ceea ce se întâmplă în jurul său, că e prea somnoros, sau că se joacă prea puţin?
  • Cum se dezvoltă copilul? Există probleme de retenţie în dezvoltare, înălțime sau greutate mică?
  • Aţi observat semne de retard în dezvoltarea mentală a copilului?
  • Cum arată copilul la exterior? Copilul are piele uscată, păr lipsit de luciu, erupții cutanate?

Copiii cu episoade rare de constipaţie, care nu sunt asociate cu maladii severe, de regulă, arată sănătoşi şi se dezvoltă bine.

Copiii cu episoade frecvente de constipaţie pot suferi de unele boli grave care se manifestă nu doar prin constipaţie, dar şi prin alte simptome, inclusiv apatie și retenție în dezvoltare.

Dacă un copil cu constipaţii frecvente pare bolnăvicios, prezintă simptome neobișnuite (erupţii cutanate, letargie sau altceva ce vă face să credeţi că acesta este bolnav), precum şi dacă aţi observat că copilul rămâne în urmă în dezvoltare, în comparaţie cu semenii lui, adresaţi-vă neapărat medicului.

Constipaţiile cronice la copii pot fi cauzate de următoarele maladii:

  • Insuficienţă de lactază
  • boala Hirschsprung
  • dolicocolon
  • dolicosigmoid
  • colon dublu
  • hipokaliemie
  • hipocalcemie
  • hipotiroidism
  • hiperparatiroidism
  • boala celiacă
  • diabet zaharat
  • insuficienţă suprarenală
  • rahitism
  • miastenie
  • sclerodermie
  • boli ale coloanei vertebrale
  • afecțiuni ale sistemului nervos.

În cazul unora dintre bolile menţionate mai sus scaunul poate fi moale, dar copilul se poate confrunta cu dificultăţi semnificative în timpul excreţiei. De regulă, în asemenea cazuri, pe lângă constipaţie, sunt prezente şi alte simptome de boală.

3. Amintiţi-vă când copilul a avut primul scaun după naştere?

De obicei, primele materii fecale (meconiu) se elimină în primele 24 de ore după naştere. Apariţia mai târzie a scaunului (peste 36 sau chiar peste 48 ore după naştere) poate fi un semn al megacolonului congenital.

Din acest motiv, în caz de constipaţie prelungită, apărută pentru prima dată la un copil cu vârsta de 3-7 luni, la care meconiul s-a eliminat destul de târziu, este nevoie de consultație medicală.

4. Vârsta şi alimentaţia copilului

Alegeți în care dintre situațiile de mai jos se descrie cel mai bine problema Dvs.:

Constipaţia (sau absenţa fecalelor) la un copil nou-născut, în primele zile după naştere

După cum am menţionat mai sus, primele fecale (meconiu) apar, de obicei, în primele câteva ore, sau cel târziu în primele 2-3 zile după naştere. Meconiul arată ca o masă neagră-verde grăsoasă, care se elimină de mai multe ori.

De obicei, examinând copilul în maternitate, medicii o întreabă pe mamă dacă s-a eliminat sau nu scaun negru-verde.

Dacă observaţi că meconiul nu se elimină timp de mai mult de 3-4 zile după naşterea copilului, comunicaţi-i medicului. Acest lucru poate fi un semn al unor malformaţii congenitale intestinale (de exemplu, contracţia sau anusul neperforat), care necesită intervenție medicală.

Constipaţie (scaunul întârziat) la copii cu vârsta de 2-6 luni

La majoritatea copiilor alăptaţi, mai ales în primele săptămâni/luni după naştere, scaunul este lichid și frecvent, și, adesea, îi îngrijorează pe părinți, aceștia considerând că copilul are “diaree”. Însă asemenea scaune lichide şi frecvente nu sunt diaree, ci sunt un fenomen absolut firesc. Vedeți Scaunul normal şi diareea la copiii cu vârsta sub un an.

Pe măsura ce creşte, pe la vârsta de 2-5 luni, copilul care este în continuare alăptat în mod exclusiv sau predominant continuă să aibă scaun moale sau chiar lichid, dar cu frecvență mai redusă, ceea ce, din nou, îi îngrijorează pe părinți:

“… iniţial, copilul nostru a avut diaree constantă … am încercat mult timp să-l vindecăm de disbacterioză. După mai multe luni de tratament, diareea, în sfârșit, s-a oprit, dar copilul a început să sufere de constipații …”

Majoritatea părinţilor, bazându-se pe experienţa proprie, cred că copilul ar trebui să elimine materii fecale cel puţin o dată pe zi şi că lipsa scaunului timp de 2-3 zile sau mai mult este un semn clar de constipaţie, iar copilul are nevoie de ajutor imediat. Convingerea lor că copilul suferă de constipaţie este susţinută şi de faptul că “anterior (adică, la vârsta de 1-2 luni) copilul avea scaune foarte frecvente”.

Aprecierea funcției de defecare a unui sugaci pe baza experienţei adultului este foarte inexactă, deoarece produsele alimentare, precum şi fiziologia intestinului la adulţi şi la copii mai mici de un an diferă în mod semnificativ. Odată cu vârsta funcționarea intestinului se schimbă, iar ceea ce a fost normal pentru un sugar nu mai este normal pentru un copil mai mare.

Principala cauză a scaunului rar la majoritatea copiilor cu vârsta de 2-6 luni este digestia şi absorbţia aproape deplină a laptelui matern în intestin. La această vârstă copilul poate, practic, să nu aibă materii fecale de evacuat şi, prin urmare, nu este surprinzător ca scaunul să apară rar. Datorită asimilării depline a laptelui, copilul poate avea scaun o dată la 2-3 zile sau chiar mai rar, dar este important ca scaunul să fie moale, iar copilul să aibă aspect sănătos, să mănânce şi doarmă liniştit.

În cazul în care un copil mai mic de 6 luni, alăptat, pentru prima dată de la naştere nu are scaun timp de 3-4 zile şi Dvs. vă faceţi griji din acest motiv, deoarece nu ştiţi cum sunt fecalele lui – moi sau dure – puteţi utiliza una dintre metodele de prim ajutor, descrise mai jos, pentru a-l ajuta să elimine materiile fecale din intestin. Dacă scaunul eliminat este moale (de consistenţa terciului), înseamnă că la următoarea „întârziere” a scaunului puteți să nu vă faceţi griji şi lăsaţi copilul să se descurce singur. În schimb, în cazul în care copilul elimină “biluțe negre”, sau scaun tare, atunci trebuie să luaţi măsuri pentru a preveni constipaţia pe viitor (vedeți recomandările de mai jos, în funcţie de tipul de alimentație a copilului).

Confruntându-vă pentru prima dată cu absența scaunului la copil timp de câteva zile, evaluaţi starea generală a copilului. În cazul în care copilul arată sănătos şi întârzierea scaunului nu-l deranjează, nu ar trebui să vă faceţi griji nici Dvs.

Copilul se încordează, „se screme” în timpul defecării, dar, de obicei, scaunul este moale

Iată cum descriu această problemă unii părinţi:

„…copilul pur şi simplu nu poate defeca singur. Dacă nu este ajutat, scaunul poate să nu apară timp de 2-3 zile sau mai mult. În timp ce încearcă să-şi facă nevoile, copilul se încordează tare, este clar că depune un efort foarte mare pentru a defeca. Noi, în mod constant, îi facem clisme, îi punem supozitoare sau utilizăm alte mijloace pentru a-i provoca scaun şi pentru a-l ajuta…”

În timpul defecării mulţi copii (în special, în primele luni de viaţă) se încordează, gem, dau din piciorușe, şi arată de parcă le este dificil să evacueze materiile fecalele din intestin. Într-adevăr, inițial evacuarea scaunului poate fi o sarcină dificilă pentru copil, dar asta nu înseamnă că el are nevoie de ajutor.

Părinţii îi încurajează pe copii să înveţe să meargă, adică, să-și controleze muşchii picioarelor şi ai corpului, dar, de multe ori, nu le dau nicio şansă să se antreneze să-și controleze muşchii intestinului și abdomenului, ceea ce este necesar pentru evacuarea independentă a materiilor fecale. O asemenea atitudine nu este benefică pentru copil. Imaginaţi-vă cum un copil s-ar învăța să meargă dacă nu ar fi lăsat să încerce s-o facă singur, ci ar fi purtat permanent în brațe?

Un copil nu are un program de control al funcției intestinale din naștere, ci trebuie să-l dezvolte singur. Iar pentru asta are nevoie de multiple încercări independente de eliminare a scaunului. Dacă, de fiecare dată, îi faceţi copilului o clismă sau îl ajutaţi într-un alt mod să evacueze fecalele din intestin, copilul încă multă vreme nu va învăţa să-și controleze corect funcția intestinului, iar problema se poate agrava.

Dacă credeţi că copilului îi este dificil să evacueze materiile fecale din intestin:

  • Nu vă grăbiţi să utilizaţi laxativele sau clisma, daţi-i copilului timp să exerseze.
  • Puteţi ajuta copilul masându-i abdomenul cu mişcări circulare de netezire, în sensul acelor de ceasornic) şi efectuând următoarele exerciţii: Puneţi copilul pe spate, luați-i picioarușele în mâini şi mişcaţi-le uşor, de parcă copilul ar merge pe bicicletă. Periodic, atunci când copilul se încordează, puteţi aduce atent picioarele lui la abdomen.
  • Dacă în timpul exerciţiului se elimină o mică cantitate de scaun moale, aveţi răbdare, continuaţi exerciţiile şi permiteţi-i copilului să facă faţă ascestei sarcini.
  • Dacă credeţi că scaunul este dur, urmaţi recomandările prezentate mai jos, în compartimentul Tratamentul constipației.

Constipaţia la copiii mai mici de un an care nu primesc altă hrană în afară de laptele matern

Copiii alăptați exclusiv extrem de rar suferă de constipaţie adevărată (adică materii fecale dure, compactate).

Dacă, totuşi, vă confruntaţi cu această problemă, țineți cont de următoarele momente:

În unele cazuri, constipaţia la copiii care sunt hrăniţi doar cu lapte matern poate fi cauzată de anomalii congenitale ale intestinului şi de alte boli rare, asociate cu tulburările metabolice. De obicei, în astfel de situaţii, constipaţia nu este singurul simptom al bolii şi, din această cauză, părinţii ştiu sau cel puţin presupun că copilul lor este bolnav. (Vedeți mai sus Evaluaţi starea generală de sănătate a copilului).

În cazuri extrem de rare, cauza constipaţiei la sugari poate fi insuficienţa de lactază. Probabilitatea unui deficit de lactază este deosebit de mare în cazul în care copilul are episoade de constipaţie care alternează cu episoade de diareea, sau dacă episoadele de constipație sunt însoţite de regurgitații abundente.

Pentru a rezolva problema, în acest caz, trebuie să mergeți la medic şi să faceți un șir de investigații. Dacă va fi depistată insuficienţa ede lactază, alimentația copilului va trebui să fie modificată.

În prezent, tratamentul cu succes al deficitului de lactază se face prin utilizarea, fie a amestecurilor cu puţină lactoză sau fără lactoză, fie a produselor enzimatice specifice care se adaugă la laptele praf obișnuit. Vedeți Formule adaptate speciale terapeutice şi Simptomele şi tratamentul insuficienţei de lactază.

Multe femei susţin că constipaţia la sugari poate fi provocată de “alimentația greşită” a mamei care alăptează, în special, consumul laptelui de vacă, a produselor făinoase, a orezului şi a unor legume (varză, ceapă, roşii, pere, struguri, fasole, mazăre, ciuperci, pâine neagră, produse picante şi afumate, alimente condimentate, murături). Cu toate că această presupunere nu este argumentată prin studii ştiinţifice, dacă credeţi că dificultățile copilulului în evacuarea materiilor fecale pot fi legate de alimentația Dvs., puteţi încerca să evitaţi alimentele enumerate mai sus, urmărind starea copilului. Dacă nu observaţi schimbări evidente, reveniţi la alimentația normală.

Constipaţia la copii mai mici de 6 luni, aflați la alimentaţie cu lapte praf sau mixtă

Alimentația artificială a copilului de la naştere, trecerea de la alăptare la formule de lapte praf, sau introducerea alimentelor complementare sunt o cauză frecventă a constipației la copiii sub vârsta de 6 luni.

Dintre toate produsele alimentare pe care copilul le poate primi în primele 6 luni de viaţă, laptele matern este singurul care predispune minimal la constipaţie. Din acest motiv, copiii care sunt alimentaţi până la 6 luni doar cu lapte matern extrem de rar au constipaţii adevărate. Toate celelalte produse alimentare, inclusiv, laptele de vacă şi de capră, amestecurile adaptate şi hrana solidă, pe care copilul o primeşte în formă de alimente complementare, pot provoca constipaţie.

Constipaţia şi nutriţia neadaptată a copilului

Adesea, cauza constipaţiei la copiii cu vârsta mică poate fi alimentația neadaptată. Produsele alimentare obișnuite (sucuri, cereale, piureuri de legume), precum şi laptele de vacă sau laptele de capră nu sunt considerate alimente potrivite pentru un copil mai mic de 5-6 luni.

Pe lângă faptul că aceste produse pot provoca constipaţie severă, acestea nu sunt adaptate necesităților nutritive specifice la această vârstă.

Rezolvarea constipaţiei la copiii care primesc alimente neadaptate se face prin trecerea acestora la alăptat exclusiv, sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, prin trecerea la formule adaptate de lapte praf.

Constipaţia şi amestecurile adaptate

Dacă observaţi că după trecerea la amestecuri adaptate copilul a început să facă constipație care se menține pentru o perioadă îndelungată de timp (câteva săptămâni), se recomandă consultația medicului.

Principalele cauze ale constipaţiei la copii care au început să primească formule de lapte praf sunt alergia la proteinele din laptele de vacă şi boala celiacă, care necesită selectarea unui amestec adaptat special (de exemplu, amestec fără gluten, în cazul bolii celiace sau amestec de soia, în cazul alergiei la proteinele din lapte de vacă).

Unele studii recente au arătat că, spre deosebire de suplimentele de fier, care pot cauza constipaţie, amestecurile artificiale pentru sugari îmbogăţite cu fier nu au acest efect şi nu ar trebui să fie contramandate în cazul în care copilul are constipaţie.

În timpul pregătirii amestecului, respectaţi raportul de amestec uscat şi de apă, indicat pe ambalaj. Hrănirea copilului cu un amestec prea dens poate provoca constipaţie.
În unele cazuri, constipaţia la copiii care sunt alimentaţi cu formule de lapte praf poate fi rezolvată numai prin diluarea amestecului cu o cantitate de apă puţin mai mare decât este indicat pe ambalaj. Modificarea reţetei de amestec ar trebui să fie efectuată cu atenție, după consultarea pediatrului. Amestecul prea diluat poate să nu satisfacă necesitățile nutritive ale copilului.

Formule de lapte praf pentru tratamentul constipaţiei

Pentru tratamentul constipaţiei la copiii care primesc amestecuri adaptate pot fi utilizate formule terapeutice care conțin răşină (clei de arbore) şi proteine ​​din zer (de exemplu, Frisovom, Humana AR), precum şi amestecuri care conţin lactuloză (Semper Bifidus) sau amidon (Nutrilon Confort 1 şi Nutrilon Confort 2).

Răşina are proprietăţi similare cu cele ale fibrelor vegetale şi este descompusă de microbii care populează intestinul gros al copilului, ceea ce, pe de o parte, asigură formarea unui scaun mai voluminos şi mai moale (o soluţie rapidă în rezolvarea constipaţiei), iar pe de altă parte, contribuie la dezvoltarea florei intestinale normale (ceea ce previne reapariția constipaţiei în viitor).

Pentru a rezolva constipaţia la copiii mai mari de 4-6 luni, de asemenea, pot fi utilizate formulele de lapte praf cu lactuloză şi terciurile care se prepară instantaneu, din seria Nutrilac: Porumb cu lactuloză şi Fulgi de ovăz cu lactuloză.

În cazul în care cauza constipaţiei este alergia la laptele de vacă sau deficitul de lactază (aceste diagnostice sunt stabilite de către medic), copilul trebuie să primească formule adaptate hipoalergenice speciale sau amestecuri fără lactoză. Explicaţii detaliate referitor la alegerea formulelor speciale pentru rezolvarea constipaţiei la copii sunt prezentate în articolul Amestecuri terapeutice.

Dacă copilul a împlinit vârsta de 6 luni şi încă nu primit alimente complementare, problema constipaţiei poate fi parţial sau totalmente rezolvată prin introducerea în alimentația copilului a produselor solide (cel mai bine e să începeţi cu fructe şi legume). Introducerea alimentelor complementare alimentația copilului înainte de vârsta de 5 luni nu se recomandă din cauza riscului de a dezvolta alergii alimentare.

Constipaţia apărută la copii după introducerea în alimentație a produselor complementare

Reacţia organismului copilului la introducerea alimentelor complementare este greu de prezis. În general, aceasta depinde de tipul produsului şi de vârsta copilului. Mai sus am menționat că introducerea produselor complementare poate rezolva problema constipaţiei la copiii mai mari de 6 luni, care sunt alimentaţi cu amestecuri adaptate. Cu toate acestea, în alte cazuri, alimentele complementare pot fi cele care provoacă constipaţii. Formarea materiilor fecale dense după introducerea alimentelor obișnuite (legume, fructe, cereale) este o problemă răspândită, asociată cu incapacitatea intestinului copilului de a digera unele alimentele sau cu alergii la anumite alimente.

Dacă observaţi că după introducerea în alimentația copilului a unor produse complementare au apărut constipații, respectaţi următoarele recomandări:

  • În cazul în care alimentarea suplimentară (oricare ar fi ea) a fost introdusă până la 6 luni, renunțați la ea şi aşteptaţi până copilul va împlini 6 luni.
  • În cazul în care alimentarea a fost începută cu produse lactate (în special, introduse până în luna a 5-a), eliminaţi totalmente aceste produse din dieta copilului pentru câteva luni. Dacă acest lucru va ajuta la rezolvarea constipaţiei, încercaţi să le introduceţi din nou (dar nu înainte de vârsta de 6 luni). În cazul în care constipaţia va reapărea, eliminaţi produsele lactate din dieta copilului, cel puţin, până la vârsta de 1 an.
  • În cazul în care alimentele suplimentare (ne lactate) au fost introduse după 6 luni, în primul rând, anulaţi-le totalmente din dieta copilului, apoi începeţi să le introduceţi pe rând, în cantităţi mai mici decât anterior, urmărind consistenţa scaunului.
  • Puteți să-i propuneți copilului piureuri de prune, mere, caise, și piersici. Aceste fructe conţin fibre alimentare care contribuie la retenţia apei în materiile fecale, asigurându-le consistenţă moale.
  • Alimentele sărace în fibre (cum ar fi terciul de griş şi de orez), ar trebui să fie înlocuite, dacă este posibil, cu produsele care conţin mai multe fibre (cum ar fi hrişca şi fulgii de ovăz).
Din cele de mai sus se poate face o concluzie importantă:
Apariţia unui scaun foarte dur la copii, adesea, este un semn de boală sau alimentație nepotrivită. Astfel, dacă un copil mai mic de un an suferă de constipații frecvente în ciuda respectării recomandărilor de alimentație la acestă vârstă, se recomandă adresarea la medic.

Constipaţia apărută după începutul administrării anumitor medicamente

Constipaţia este deseori asociată cu administrarea următoarelor medicamente:

  • antispastice (de exemplu, No-spa)
  • blocante ale canalelor de calciu
  • antidepresive
  • relaxante musculare (miorelaxante)
  • anticonvulsivante
  • suplimente de fier
  • antacide
  • preparate de bismut
Dacă bănuiţi că constipaţia în cazul copilului Dvs. poate fi asociată cu administrarea unui anume medicament, adresaţi-vă medicului care v-a prescris tratamentul şi spuneţi-i cum s-a schimbat starea copilului de la începutul tratamentului.

Medicul poate, fie să anuleze tratamentul, fie să înlocuiască medicamentul respectiv, fie să dea un șir de recomandări suplimentare privind prevenirea constipaţiei în această situaţie.

Până a merge la medic, nu întrerupeți și nu modificați tratamentul, chiar dacă credeţi că acesta îi cauzează copilului constipaţii. De asemenea, fiţi precauți la utilizarea laxativelor pentru tratamentul constipaţiei la copil, deorece aceastea pot reduce eficacitatea medicamentelor.

Dacă copilul este tratat de o afecţiune gravă (de exemplu, epilepsie, aritmii cardiace), nu-i administraţi laxative cu cel puţin 2 ore înainte de şi timp de 2 ore după administrarea altor medicamente.

Constipaţia la sugari după tratamentul cu antibiotice

În unele cazuri, antibioticele pot provoca constipaţie. Una dintre cauzele posibile de apariţie a constipaţiei după utilizarea antibioticelor poate fi dezvoltarea disbacteriozei intestinale. În acest caz constipația poate fi tratată cu ajutorul preparatelor din grupul prebioticelor (cum ar fi lactuloza), care, pe lângă asigurarea efectului laxativ, pot stimula restabilirea microflorei intestinale normale. Detalii referitor la tratamentul constipaţiei cu preparatele de lactuloză sunt prezentate în articolul Constipaţia la copii cu vârsta de peste un an.

Tratamentul constipaţiei la copiii mai mici de un an. Primul ajutor.

După cum am menţionat mai sus, episoadele unice şi de scurtă durată de constipaţie sunt un fenomen obișnuit şi nu necesită niciun tratament special, cu excepţia unor măsuri de prim ajutor. Atunci când există constipaţie evidentă, iar în rectul copilului s-a acumulat o cantitate considerabilă de mase fecale dense, primul şi singurul lucru care trebuie făcut este eliminarea fecalelor din intestin.

Pentru a trata episoadele de constipaţie la un copil de orice vârstă, este absolut contraindicată introducerea în rectul copilului a bucăţelor de săpun sau efectuarea clismelor cu săpun – acestea pot provoca iritaţia severă a intestinului.

Clisma (microclisma)

În calitate de soluţie pentru clismă se poate utiliza o soluţie salină preparată din 1,5 linguri de sare şi 500 ml de apă.

Volumul lichidului pentru clismă se determină în funcţie de vârsta copilului:

  • Nou-născuţi – 6 luni: 120-150 ml
  • de la 6 luni până la 1,5 ani: 150-200 ml

Pentru efectuarea clismei, pompiţa sub formă de pară se umple cu soluţie preparată, canula (vârful) se unge cu cremă de mâini sau cu vaselină, apoi canula se introduce, cu mare atenţie, în rectul copilului, care este culcat pe o parte, şi lichidul se introduce în rect.

Dacă nu sunteţi siguri că puteţi administra clisma în mod corespunzător, utilizaţi supozitoare cu glicerină (le puteţi procura la farmacii).

Supozitoare cu glicerină

Supozitoarele cu glicerină înmoaie masele fecale şi stimulează peristaltismul intestinal, ceea ce ajută la rezolvarea rapidă a constipaţiei. Culcați copilul pe o parte, introduceţi supozitorul în rect şi strângeţi uşor fesele copilului pentru câteva secunde, pentru ca supozitorul să nu iasă imediat afară. Excreţia ar trebui să apară în termen de 15-45 minute după introducerea supozitorului.

  • Nu se recomandă utilizarea a mai mult de un supozitor de glicerină pe zi.
  • În cazul în care peste o oră după administrarea supozitorului cu glicerină copilul nu are scaun, contactaţi imediat medicul.
  • Nu se poate să introduceți copilului un supozitor întreg cu glicerină pentru adulţi. Procuraţi la farmacie supozitoare speciale pentru copii. În cazuri extreme, puteţi tăia de-a lungul un supozitor pentru adulţi în patru părţi şi să-i administrați copilului doar un sfert.
  • Dacă după 1-2 supozitoare cu glicerină problema constipaţiei nu a fost rezolvată, trebuie să arătaţi copilul medicului şi să revizuiţi recomandările privind posibilele cauze ale constipaţiei, prezentate mai sus.
  • După introducerea supozitoarelor cu glicerină, copilul poate avea un scaun destul de lichid şi abundent. Asemenea scaun poate să se repetate de mai multe ori.

Dacă nu aveţi posibilitatea să procuraţi supozitoare cu glicerină, puteţi, cu ajutorul parei sau al pipetei, să introduceţi în rectul copilului 10-15 ml de ulei vegetal sau de vazelină.

În cazul în care copilul nu poate elimina de unul singur fecalele foarte dense şi voluminoase, așezați-l pe genunchii Dvs., astfel încât fesele lui să se lase în jos între coapsele Dvs. Apoi, în timp ce copilul se încordează şi din anus apare “vârful” fecalelor dense – apăsaţi foarte uşor pe perineu şi pe marginea regiunii anale, în direcţia dinspre organele genitale ale copilului înspre coccis, de parcă încercaţi să turtiţi fecalele în interiorul rectului. După mai multe încercări, fecalele deformate vor ieşi din intestin.

Fiţi atenţi!

Dacă necesitatea de aplicare a clismei, a supozitoarelor cu glicerină, sau a altor mijloace de rezolvare a constipaţiei apare tot mai des, arătaţi copilul medicului. Tratamentul constipaţiei cronice la copii ar trebui să înceapă numai după o examinare detaliată a copilului şi după identificarea cauzei exacte a problemei.

data publicării: