Explicaţia detaliată a colitei ulceroase nespecifice la adulţi şi copii: cauzele apariţiei, semne şi simptome, tratament eficient, dietă

Cuprins:

Ce este colita ulceroasă nespecifică?

Colita ulceroasă nespecifică (CUN) este o boală rară, care se caracterizează prin inflamaţia şi distrugerea ţesutului intestinului gros.

Denumirea bolii se interpretează în următorul mod:

  • Termenul „nespecifică” indică faptul că boala apare de la sine, fără nicio cauză externă specifică (cel puţin, până în prezent, cauzele apariţiei CUN nu sunt cunoscute).
  • Termenul „ulceroasă” se referă la starea intestinului în cazul acestei boli. în timpul exacerbărilor, la pacienţii cu colită ulceroasă, pe mucoasa intestinală apar multiple ulcere hemoragice.
  • Termenul „colită” înseamnă „inflamaţia colonului”.

La majoritatea pacienţilor care suferă de colită ulceroasă, boala afectează zona rectală, chiar deasupra anusului şi se răspândeşte treptat mai sus, capturând colonul sigmoid şi, în unele cazuri, întregul intestin gros.

Inflamaţia puternică şi distrugerea stratului mucos al intestinului gros, cauzate de acutizarea colitei ulceroase

Colita ulceroasă nespecifică evoluează, de obicei, sub formă de alternare a episoadelor de exacerbare şi de remisiune a bolii.

Aproximativ la 50% dintre pacienţi, după prima exacerbare a bolii, a doua recidivă se întâmplă în decursul următorilor doi ani. La 40% dintre pacienţi, exacerbările bolii pot apărea imediat una după alta. La 10% dintre pacienţi, exacerbările sunt rare (de exemplu, 1 exacerbare în 25 de ani).

Cauzele dezvoltării colitei ulceroase nespecifice

După cum s-a menţionat mai sus, actualmente, nu sunt necunoscute cauzele exacte ale dezvoltării colitei ulceroase nespecifice.

La majoritatea pacienţilor cu colita ulceroasă, în sânge se depistează anticorpi împotriva ţesutului intestinal. Acest lucru înseamnă că mecanismul principal al dezvoltării bolii poate fi distrugerea ţesutului intestinului sub acţiunea propriului sistem imunitar al persoanei bolnave.

Unii cercetători consideră că cauza colitei ulceroase nespecifice poate fi creşterea sensibilităţii sistemului imunitar al organismului la bacteriile care populează intestinul. După cum se ştie, intestinul gros al omului este populat de o cantitate mare a bacteriilor care, la majoritatea oamenilor sănătoşi, coexistă în mod normal cu sistemul imunitar.

De asemenea, se presupune că un anumit rol în dezvoltarea colitei ulceroase o are predispoziţia genetică faţă de această boală. Studiile au arătat că în rândul persoanelor ale căror rude au suferit de colită ulceroasă, boala apare, aproximativ, de 5-20 ori mai des decât la persoanele ale căror rude nu au suferit de această boală niciodată.

Potrivit unor surse, consumul laptelui şi al produselor lactate poate provoca exacerbările bolii.

Potrivit unor studii, îndepărtarea apendicelui (de obicei, din cauza apendicitei acute), în copilăria timpurie, reduce riscul de a dezvolta colita ulceroasă.

Simptomele şi semnele de colită ulceroasă nespecifică

Colita ulceroasă nespecifică se dezvoltă pe parcursul multor ani, sub formă de alternare a episoadelor de exacerbare şi de ameliorare a bolii. în timpul exacerbării, în intestin se formează zone noi ale inflamaţiei şi simptomele bolii devin evidente. De obicei, simptomele bolii corespund gradului de inflamaţie a intestinului. În perioada de remisiune, inflamaţia dispare şi simptomele bolii, practic, dispar.

Principalele semne şi simptome ale CUN sunt:

  • Creşterea nesemnificativă a temperaturii corpului (37,5 – 38 C), care se menţine un timp îndelungat;
  • Episoadele durerilor abdominale (de cele mai multe ori, în stânga jos a abdomenului), însoţite de nevoia de a merge la toaletă;
  • Diareea, fie că îndelungată, fie că frecventă (în unele cazuri, cu urme de sânge);
  • Pierderea în greutate, senzaţia constantă de oboseală;
  • Durerile severe în zona anusului;
  • Eliminările sângeroase prin rect, cheagurile de sânge pe masele fecale, urmele de sânge, fie că pe hârtie igienică, fie că pe lenjerie intimă;
  • Dificultăţile considerabile în excreţie chiar şi în cazul unui scaun moale (constipaţia).

Fiţi atenţi!

Simptomele enumerate, în afară de colita nespecifică ulceroasă, pot fi provocate şi de alte boli (precum, boala Crohn, cancerul colorectal, dizenteria, hemoroizi, fisurile anale).

Dacă observaţi unul sau mai multe dintre simptomele enumerate mai sus, consultaţi medicul cât mai curând posibil.

În funcţie de simptomul exprimat la Dvs. cel mai mult, citiţi recomandările noastre în articolele: Durerile în abdomen, Diareea, Sânge din anus.

În unele cazuri, la persoanele care suferă de colita ulceroasă nespecifică, procesul inflamator se extinde la nivelul articulaţiilor, al ochilor, al pielii, al rinichilor şi al altor organe.

Semnele extinderii posibile a bolii pot fi:

  • Inflamaţia şi durerile în articulaţiile mari (femurul, regiunea lombară);
  • Episoadele frecvente ale stomatitei;
  • Apariţia pe piele a erupţiilor cu aspect, fie de vezicule purulente, fie de leziuni scuamoase;
  • Durerile de ochi, tulburări ale vederii.

Colita ulceroasă nespecifică la copii

CUN poate să se dezvolte la un copil de orice vârstă, dar este deosebit de frecventă în rândul adolescenţilor.

Principalele simptome ale colitei ulceroase la copii pot fi întârzierea în creştere şi crizele de diaree severă. Din acest motiv, toţi copiii cu un decalaj vizibil în dezvoltare sau cu episoade ale diareei, apărute din cauze neclare, trebuie neapărat să fie arătaţi medicului şi să fie examinaţi pentru a exclude posibilitatea CUN.

Tratamentul colitei ulceroase nespecifice la copii se efectuează conform aceloraşi principii ca şi în cazul adulţilor (vezi mai jos).

Teste şi examene pentru a detecta colita ulceroasă nespecifică

Diagnosticul colitei ulceroase poate fi destul de complex şi implică un număr mare de teste şi investigaţii. Acest lucru se datorează faptului că simptomele observate în cazul colitei ulceroase, pot fi observate în multe alte boli; din aceste considerente, înainte de a diagnostica CUN, medicii trebuie să excludă alte boli posibile.

Setul de teste şi examinări în diagnosticul CUN poate include:

  • Analiza generală şi biochimică a sângelui
  • Analiza generală a urinei
  • Analiza în scopul detectării anticorpilor p-ANCA şi ASCA. Această analiză se efectuează în scopul distingerii bolii Crohn de colită ulceroasă nespecifică (CUN). Depistarea anticorpilor de tipul p-ANCA şi absenţa anticorpilor de tipul ASCA este un semn al CUN, şi invers, lipsa anticorpilor de tipul p-ANCA şi prezenţa anticorpilor de tipul ASCA este o diagnoză foarte probabilă pentru boala Crohn.

În scopul determinării stării intestinului şi localizării focarelor inflamaţiei ar putea fi necesare următoarele investigaţii:

Examenul radiografic al stomacului şi al intestinului reprezintă o serie de filme Roentgen ale abdomenului, realizate după administrarea unei cantităţi a substanţei de contrast (bariu), asemănătoare cu creta dizolvată în apă. Bariul blochează trecerea razelor X şi datorită acestei proprietăţi, atunci când substanţa de contrast trece prin intestine, devine posibilă obţinerea unor imagini clare Roentgen ale suprafeţei interioare a stomacului şi a intestinului.

Irigoscopia – o procedură în care medicii fac o serie de radiografii ale abdomenului, după ce în rectul persoanei examinate, cu o clismă, se administrează substanţa de contrast (bariu).

Descrierea detaliată a modului de pregătire pentru irigoscopie şi interpretarea rezultatelor acestei investigaţii puteţi găsi în articolul Irigoscopia.

 

Colonoscopia este una dintre metodele cele mai precise ale diagnosticului de colită ulceroasă nespecifică. Colonoscopia permite nu numai să se stabilească localizarea exactă a focarelor inflamaţiei, numărul acestora şi gradul de afectare a structurii organelor interne, dar, de asemenea, să se obţină probele ţesutului (biopsie), în scopul de a distinge boala CUN de alte boli cu simptome similare (de exemplu, cancerul de colon).

Explicaţii detaliate referitor la modul de pregătire pentru irigoscopie şi referitor la ceea ce ar putea însemna rezultatele acestei investigaţii puteţi găsi în articolul Colonoscopia.

În unele cazuri, în scopul precizării stării organelor interne ale persoanei examinate, ar putea fi necesară ultrasonografia sau tomografia computerizată a organelor abdominale.

Ce medicamente pot fi utilizate în tratamentul colitei ulceroase nespecifice?

19.09.2012 Notă de la autori: Dragi cititori, datorită disponibilităţii noilor date cu privire la opţiunile actuale de tratamentul colitei ulceroase nespecifice, am rescris totalmente capitolul referitor la medicamentele care pot fi utilizate în tratamentul acestei boli.

în acest capitol, am încercat nu numai să listăm medicamentele care pot fi utilizate în tratamentul CUN la momentul dat, dar, de asemenea, să arătăm cât de eficiente pot fi ele, ce efecte secundare pot provoca şi cum puteţi efectua un tratament al CUN în condiţii de siguranţă.

Preparatele acidului 5-amino-salicilic (salicilatele)

Preparatele acidului 5-amino-salicilic (Sulfasalazina, Mesalazina) au un efect anti-inflamator pronunţat şi, în prezent, sunt considerate medicamente de primă linie (adică, sunt utilizate în primul rând) în tratamentul cazurilor uşoare şi moderate ale CUN.

Ca şi în cazul altor medicamente, eficacitatea acidului 5-amino-salicilic depinde de dozaj.

Conform studiilor clinice actuale, doza optimă a acestor medicamente poate fi de la 2.4 până la 4.8 g / zi.

Cu toate că tratamentul cu doze mai mari ale medicamentului este, de obicei, mult mai eficient şi conduce la o dispariţie rapidă a simptomelor, medicii de multe ori iau decizia de a începe tratamentului cu doze mai mici (care pot fi, de asemenea, eficace), şi măresc doza doar dacă este necesar.

Cât de repede ar trebui să acţioneze tratamentul cu acidul 5-amino-salicilic?

De obicei, efectele pozitive ale tratamentului cu acidul 5-amino-salicilic devin vizibile în termen de câteva zile de la începerea tratamentului. În rezultatele unor studii clinice se raportează despre faptul că la majoritatea pacienţilor cu dezvoltarea moderată a colitei ulceroase, care a fost tratată cu 4,8 g Mesalamină (Mesalazină) pe zi, scurgerile de sânge din anus se opreau, în medie, în a 9-a zi a tratamentului, iar frecvenţa episoadelor diareei scădea, în medie, după 2 săptămâni de tratament.

Dacă tratamentul cu acid 5-amino-salicilic nu dă rezultate bune în primele 2-3 săptămâni, medicii pot recomanda creşterea dozei medicamentului sau, dacă deja administraţi o doza mare, se trece la tratamentul cu alte medicamente cu efect anti-inflamator mai puternic (vezi mai jos imunosupresoare, corticosteroizi).

Cât de sigure sunt preparatele acidului 5-amino-salicilic?

Dintre toate medicamentele anti-inflamatorii care pot fi utilizate în tratamentul colitei ulceroase nespecifice, preparatele acidului 5-amino-salicilic sunt cele mai inofensive şi numai în cazuri foarte rare pot provoca efecte secundare grave (inflamaţia pancreasului sau inflamaţia rinichilor).

De asemenea, foarte rar, salicilaţii pot provoca o reacţie inflamatoare pronunţată a intestinului sau apariţia unor focare de inflamare în alte organe.

Datele existente în prezent sugerează că salicilaţii nu sporesc riscul dezvoltării infecţiilor sau al cancerului.

Astfel, preparatele acidului 5-amino-salicilic au o siguranţă sporită şi rareori provoacă complicaţii, chiar şi în cazul administrării prelungite.

În ce mod tratamentul cu salicilaţi poate fi făcut mai sigur?

Pentru a face tratamentul cu acidul 5-amino-salicilic cel mai sigur, medicul poate recomanda să efectuaţi periodic un test de urină, care va ajuta la monitorizarea funcţiei renale şi să se modifice schema tratamentului, în cazul în care vor exista unele semne că salicilaţii acţionează rău asupra rinichilor.

Imunosupresoare

Am spus deja că dezvoltarea răspunsului inflamator în intestinul oamenilor care suferă de CUN este, în mare măsură, determinat de acţiunea agresivă a celulelor sistemului imunitar asupra ţesuturilor normale ale intestinului.

Din aceste considerente, pentru tratamentul cazurilor severe ale colitei ulceroase nespecifice, medicii pot recomanda medicamente care au capacitatea de a suprima activitatea celulelor sistemului imunitar şi capacitatea lor de a distruge ţesuturile intestinului. În medicină, medicamentele cu asemenea proprietăţi se numesc imunosupresoare.

În tratamentul CUN se utilizează imunosupresoare care conţin derivaţii tiopurinei (Azatioprina, 6-mercaptopurina) şi Metotrexatul.

Datele unor cercetări recente arată că aceste medicamente pot fi foarte eficiente în menţinerea remisiunii obţinute cu ajutorul altor medicamente (de exemplu, prin utilizarea corticosteroizilor sau a ciclosporinei).

Cât de repede ar trebui să acţioneze terapia cu imunosupresoare?

Efectul terapiei cu imunosupresoare se dezvoltă lent, de obicei, în primele 8-16 săptămâni de administrare a medicamentelor.

Cât de sigur este tratamentul cu imunosupresoare?

Medicamentele din grupul imunosupresoarelor sunt mai puţin sigure decât acidul 5-amino-salicilic şi pot provoca mai des apariţia unor efecte secundare grave. Cu toate acestea, riscul asociat cu utilizarea lor aproape întotdeauna este mai mic decât pericolul care ar putea ameninţa viaţa unei persoane care suferă de colita ulceroasă nespecifică şi refuză tratamentul.

Mai jos vom enumera principalele reacţii adverse posibile care pot să apară în timpul tratamentului cu medicamentele imunosupresoare.

Reacţia alergică la imunosupresoare 

În unele cazuri, în termen de 2-4 săptămâni de la începerea tratamentului cu imunosupresoare, acestea pot provoca reacţii alergice, simptomele cărora pot fi:

  • Slăbiciunea, durerile în corp şi durerile în articulaţii, asemănătoare cu acele care există în cazul gripei sau al răcelii;
  • Creşterea temperaturii corpului;
  • Dureri în abdomen;
  • Greaţă;
  • Apariţia icterului (coloraţia galbenă a pielii şi a sclerelor ochilor, culoarea întunecată a urinei).
Dacă observaţi apariţia acestor simptome, consultaţi medicul cât mai curând posibil. În asemenea situaţii, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să întrerupeţi tratamentul şi să întreprindeţi măsuri pentru a proteja organele interne de la acţiunea agresivă a medicamentelor.

Greaţa sau voma

Greaţa şi vărsăturile, asociate cu administrarea medicamentelor imunosupresoare, apar, de obicei, după primele câteva săptămâni ale tratamentului.
Cu toate acestea, dacă, în cazul dumneavoastră, acestea persistă pentru o lungă perioadă de timp, discutaţi cu medicul dumneavoastră despre posibilitatea de a administra medicamentul înainte de somn şi despre medicamentele suplimentare care elimină senzaţia de greaţă.

Căderea părului

În unele cazuri, administrarea imunosupresoarelor poate provoca pierderea temporară a părului.

Risc crescut de infecţie

Studiile clinice arată că probabilitatea dezvoltării infecţiei la persoanele care efectuează tratamentul imunosupresor este acelaşi sau doar puţin mai mare decât în cazul celorlalţi oameni. Cu toate acestea, la persoanele care se tratează cu imunosupresoare, infecţiile evoluează mai agresiv.

Simptomele infecţiilor grave pot fi febra, tusea, durerile în piept, slăbiciunea. Dacă observaţi simptome similare, ar trebui să vă adresaţi medicului.

În scopul de a ajuta organismul să lupte împotriva infecţiei, medicul poate să vă prescrie antibiotice sau poate să ia alte măsuri necesare pentru a asigura însănătoşirea dumneavoastră.

Unii cercetători au raportat că administrarea imunosupresoarelor sporeşte riscul dezvoltării herpesului Zoster, care, în condiţii de imunitate redusă, poate să se dezvolte foarte agresiv.

Simptomele zonei Zoster pot include:

  • durerile simţite într-o zonă limitată a pielii, într-o anumită regiune a corpului (de exemplu, pe o parte a pieptului, pe abdomen, pe gât, pe braţe);
  • înroşirea unei zone a pielii, însoţită de durere (sau fără nicio durere);
  • apariţia pe o anumită zonă de piele a unor vezicule, umplute cu un lichid transparent.
Dacă observaţi simptomele similare, citiţi recomandările noastre în articolul Zona zoster.

Sporirea riscului dezvoltării cancerului 

Datele studiilor clinice existente în prezent, indică faptul că tratamentul cu imunosupresoare poate spori riscul dezvoltării anumitor tipuri ale cancerului.

În special, la persoanele care se supun tratamentului cu imunosupresoare, riscul dezvoltării limfomului este mărit de două ori, iar riscul de a dezvolta anumite tipuri de cancer al pielii – de 3 ori (în comparaţie cu riscul acestor boli în rândurile populaţiei generale). Dar acest fapt nu înseamnă că aceste boli apar des la persoanele care administrează imunosupresoare. Probabilitatea absolută de a dezvolta cancer în timpul tratamentului cu aceste medicamente este foarte mică. De exemplu, probabilitatea de a dezvolta limfomul este, aproximativ, de 0,8%, în decursul a 20 ani de tratament.

După întreruperea administrării imunosupresoarelor, riscul de a dezvolta limfom se reduce la nivelul mediu general, iar riscul de a dezvolta cancer de piele rămâne ridicat.

Studiile efectuate în Canada au arătat că la femeile care administrează medicamentele imunosupresoare pentru a trata colita ulceroasă nespecifică, riscul dezvoltării leziunilor precanceroase cervicale este sporit (vezi Displazia colului uterin).

Cum poate fi făcut maximal sigur tratamentul cu imunosupresoare?

Pentru a efectua tratamentul în condiţii de siguranţă, medicul vă poate recomanda:

Să efectuaţi testul la tiopurin-metiltransferază

Tiopurin-metiltransferaza este o enzimă specială care transformă derivatele tiopurinei (de exemplu, Azatioprina sau 6-Mercaptopurina) în substanţe inactive ne-toxice care apoi sunt eliminate din organism. La unele persoane, enzima aceasta se produce în cantităţi insuficiente şi, prin urmare, în cazul lor, imunosupresoarele pot inhiba mai puternic hematopoieza (formarea celulelor sangvine) şi funcţia sistemului imunitar.

Dacă testele arată un nivel scăzut al tiopurinei-metiltransferazei, medicul poate recomanda utilizarea altor medicamente sau reducerea dozei imunosupresoarelor.

Să efectuaţi în mod regulat analizele de sânge şi testele funcţionale hepatice

Deoarece administrarea medicamentelor imunosupresoare poate inhiba hematopoieza şi poate acţiona negativ asupra funcţiei ficatului, pentru a monitoriza siguranţa tratamentului, medicul poate recomanda să efectuaţi periodic o hemoleucogramă generală (aceasta va ajuta să se stabilească modul în care decurge procesul hematopoiezei) şi o analiză biochimică a sângelui (această analiză permite să se evalueze funcţionarea ficatului).

Să vă vaccinaţi

Pentru a reduce riscul de infecţie, medicul vă poate recomanda să faceţi vaccinul antigripal obişnuit, un vaccin anti-pneumococic şi un vaccin împotriva HPV (pentru femei).

Să vă supuneţi examinării regulate de către un medic ginecolog şi unui test Papanicolau

Pentru a preveni dezvoltarea cancerului de col uterin, medicul vă poate sfătui (dacă sunteţi femeie) în mod regulat (aproximativ o dată la fiecare şase luni), să vă supuneţi unui examen pelvian şi unui test Papanicolau (frotiu citologic).

O explicaţie detaliată a modului în care se desfăşoară examinarea şi ce pot însemna rezultatele acesteia, este prezentată în articolul Frotiul citologic.

Infliximab

Vezi și Instrucţiune detaliată de administrare a Infliximabului (Remicade): ce prezintă acest medicament, eficienţa, reacţii adverse posibile, administrarea în sarcină şi alăptare

Infliximab este un medicament de nouă generaţie care se utilizează în tratarea multor boli autoimune.

În tratamentul colitei ulceroase nespecifice Infliximabul, de regulă, este utilizat sub formă de injecţii intravenoase în prima, a 2-a şi a 6-a săptămâni. După aceasta urmează un tratament de susţinere, care include o injecţie de Infliximab la fiecare 8 săptămâni.

Cât de repede ar trebui să acţioneze Infliximabul?

De obicei, eficacitatea tratamentului cu Infliximab este vizibilă la scurt timp după ce aţi administrat primele injecţii de medicament.

Potrivit specialiştilor în domeniul tratamentului colitei ulceroase nespecifice, lipsa îmbunătăţirii vizibile a stării persoanei bolnave (simptomele bolii + semnele inflamaţiei intestinului, detectate în timpul colonoscopiei), după 3 injecţii de Infliximab ar putea indica faptul că medicamentul nu va ajuta şi că trebuie să se caute alt tratament.

Cât de sigur este tratamentul cu Infliximab?

Este cunoscut faptul că Infliximabul poate promova reactivarea infecţiei de tuberculoză şi a infecţiei cu virusul hepatitei B la persoanele care au contactat cu aceste infecţii în trecut.

De asemenea, este cunoscut faptul că tratamentul cu Infliximab, fie că poate spori uşor riscul de alte infecţii, fie că poate agrava dezvoltarea infecţiilor comune.

Precum şi imunosupresoarele descrise mai sus, Infliximabul poate creşte riscul dezvoltării limfomului şi a cancerului de piele. Cu toate acestea, riscul absolut al dezvoltării acestor boli rămâne foarte scăzut (mai puţin de 1% în timp de câţiva ani).

Cum poate fi efectuat tratamentul cu Infliximab în condiţii de siguranţă maximă?

Pentru a efectua tratamentul în condiţii de siguranţă, medicul vă poate recomanda:

Să efectuaţi teste pentru identificarea tuberculozei şi a hepatitei virale B

Am spus deja că administrarea Infliximabului ar putea conduce la reactivarea tuberculozei sau a hepatitei virale B.

Din aceste considerente, înainte de începerea tratamentului, medicul vă poate recomanda să vă supuneţi testelor speciale (inclusiv proba Mantoux, radiografia pulmonară, teste pentru antigenul HBs), pentru a vă asigura că nu aveţi aceste infecţii şi, prin urmare, nu există niciun risc al tranziţiei acestora într-o formă activă.

Să vă vaccinaţi

înainte de începerea tratamentului (cu cel puţin o lună înainte de prima injectare a Infliximabului), medicul vă poate recomanda să faceţi toate vaccinurile necesare (inclusiv vaccinul antigripal, vaccinarea anti-pneumococică, vaccinarea împotriva varicelei, etc.). Acest lucru este necesar pentru a reduce riscul de a dezvolta anumite infecţii periculoase în timpul tratamentului.

Corticosteroizii anti-inflamatori

Medicamentele din grupul hormonilor corticosteroizi (derivatele Dexametazonei, Prednisolonul, etc.) au un efect pronunţat anti-inflamator şi imunosupresor.

De obicei, ele sunt utilizate, fie pentru tratamentul colitei ulceroase severe, fie pentru uşurarea rapidă a simptomelor bolii şi obţinerea remisiunii în cazul formelor mai uşoare de boală, cu o tranziţie ulterioară la alte medicamente pentru menţinerea remisiunii (de exemplu, imunosupresoare).

De regulă, tratamentul începe cu o doză mare de medicament care se micşorează treptat (de exemplu, cu 5 mg pe săptămână), pentru a atinge doza minimă care menţine efectul curativ bun.

Cât de repede ar trebui să ajute tratamentul cu corticosteroizi?

Preparatele hormonilor corticosteroizi acţionează rapid. Unii experţi consideră că lipsa efectului după 5 zile de tratament cu injecţii intravenoase ale acestor medicamente ar putea fi un semn că boala nu se supune tratamentului cu acest medicament şi că aveţi nevoie să treceţi la tratamentul cu alte medicamente (Infliximab, Ciclosporina, îndepărtarea chirurgicală a colonului).

Cât de sigur este tratamentul cu corticosteroizi?

Tratamentul cu corticosteroizi de scurtă durată (timp de câteva săptămâni sau câteva luni), poate fi însoţit de:

  • Creşterea în greutate a corpului;
  • Creşterea tensiunii arteriale;
  • Creşterea presiunii intraoculare;

Tratamentul prelungit cu corticosteroizi (în plus la efectele enumerate mai sus) poate determina:

La copii, tratamentul cu corticosteroizi poate încetini creşterea.

Cum poate fi făcut mai sigur tratamentul cu corticosteroizi?

 Am arătat deja că tratamentul cu corticosteroizi poate provoca reacţii adverse grave. Din aceste considerente, în cazurile în care este posibil, medicii încearcă să minimizeze durata tratamentului cu aceste medicamente şi să le înlocuiască cu alte medicamente, mai sigure, care pot menţine remisiunea (de exemplu, medicamente imunosupresoare, care au fost descrise mai sus).

Pentru o protecţie suplimentară, medicul vă poate recomanda:

  • Să renunţaţi la fumat (acest lucru reduce riscul complicaţiilor cardiovasculare);
  • Să administraţi preparate de vitamina D, suplimente de calciu şi să efectuaţi regulat exerciţii fizice (de exemplu, antrenamente în sală de forţă). Aceste măsuri sunt necesare pentru a creşte densitatea oaselor şi pentru reducerea riscului osteoporozei și a fracturilor osoase.
  • Administraţi medicamentele care reduc aciditatea din stomac pentru a reduce riscul de a dezvolta sau de a agrava ulcerul.
  • Supuneţi-vă unor controale regulate la medicul oftalmolog (o dată la câteva luni), pentru a monitoriza starea ochilor şi pentru ca să efectuaţi tratamentul necesar în cazul în care există semne de creştere a presiunii intraoculare;
  • Măsuraţi în mod regulat tensiunea arterială şi nivelul de glucoză din sânge şi efectuaţi tratamentul necesar în cazul în care se observă creşterea lor.

Ciclosporina

Vezi și Instrucţiune detaliată de administrare a Ciclosporinei (Sandimmune, Neoral) în formă de pastile și injecţii

Ciclosporina este un medicament cu proprietăţi pronunţate imunosupresoare şi anti-inflamatoare. În practica medicală, acest medicament este utilizat pentru tratamentul diferitelor boli autoimune, precum şi pentru imunosupresie în cazul transplantului de organe interne (pentru a preveni respingerea transplantului).

Studiile clinice arată că Ciclosporina poate fi eficientă în obţinerea remisiunii colitei ulceroase la persoanele în cazul cărora tratamentul cu hormoni corticosteroizi nu a fost eficient. Cu toate acestea, Ciclosporina este ineficientă în menţinerea remisiunii.

După obţinerea remisiunii cu ajutorul Ciclosporinei, medicii, de obicei, recomandă trecerea la administrarea imunosupresoarelor (vezi mai sus).

Ca şi alte medicamente care reduc activitatea sistemului imunitar (corticosteroizi şi imunosupresoare), Ciclosporina creşte riscul de infecţii, inclusiv al pneumoniei şi al colitei pseudomembranoase.

Cum pot determina care medicamente şi în ce doză ar trebui să administrez?

Eficacitatea tratamentului colitei ulceroase nespecifice depinde, în mare măsură, de faptul cât de bine au fost alese medicamentele şi cât de bine a fost stabilită schema administrării lor.

Pentru a selecta medicamentele şi a stabili regimul de administrare a acestora, medicii determină cât de agresiv se dezvoltă boala, care este starea generală a omului bolnav la începutul tratamentului, cât de severe sunt simptomele bolii şi cât de importantă pentru persoana bolnavă este reducerea rapidă a intensităţii lor.

Considerând natura dezvoltării bolii, medicii împart colita ulceroasă în 3 categorii:

  1. evoluţia uşoară a bolii
  2. evoluţia moderată a bolii
  3. evoluţia severă a bolii

În cazul persoanelor cu evoluţie severă a bolii, tratamentul cu acidul 5-amino-salicilic poate fi ineficient, de aceea cea mai bună soluţie pentru ei poate fi tratamentul cu hormonii corticosteroizi sau cu medicamentele care inhibă activitatea sistemului imunitar.

Pe de altă parte, la persoanele cu evoluţia bolii de la forma uşoară până la moderată, tratamentul cu acid 5-amino-salicilic poate fi suficient de eficient, ceea ce poate exclude necesitatea utilizării corticosteroizilor sau a imunosupresoarelor, asociate cu un risc mai mare de reacţii adverse.

În cazul în care pentru persoana bolnavă este foarte important să se elimine rapid simptomele bolii, medicii pot oferi un tratament cu hormonii corticosteroizi (chiar şi în cazurile uşoare şi moderate) şi apoi trecerea la administrarea acidului 5-amino-salicilic pentru menţinerea remisiunii.

Astfel, schema tratamentului colitei ulceroase nespecifice se stabileşte individual şi în alcătuirea acesteia ar trebui să participe nu numai medicii, dar şi persoana bolnavă.

Discutând cu medicul Dvs. opţiunile tratamentului:

  • informaţi-l neapărat despre efectul pe care intenţionaţi să-l obţineţi prin tratament. Pentru majoritatea oamenilor, este important ca tratamentul să fie nu doar eficient, dar, de asemenea, să se desfăşoare în condiţii de siguranţă şi, prin urmare, ei sunt dispuşi să suporte unele simptome, atunci când aceasta îi protejează de riscul reacţiilor adverse grave ale tratamentului.
  • întrebaţi-l pe medicul dumneavoastră despre posibilele efecte secundare ale tratamentului şi despre existenţa modalităţilor alternative de tratament (de exemplu, utilizarea medicamentelor mai sigure, care pot elimina simptomele bolii, fie nu atât de repede, dar fără de efecte secundare grave).
  • Dacă efectuaţi deja un tratament, informaţi-l pe medicul dumneavoastră cum vă afectează acesta starea de sănătate (ajută sau nu ajută la eliminarea simptomelor, ce efecte secundare aţi observat) – aceste informaţii vor ajuta medicul să vă adapteze tratamentul.

Cu toate că colita ulceroasă nespecifică este clasificată ca o boală gravă, tratamentul organizat în mod corespunzător permite, de multe ori, controlul foarte bun al simptomelor bolii şi contribuie la îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor afectate până la un nivel aproape normal.

Medicamente noi care pot să apară în tratamentul colitei ulceroase nespecifice într-un viitor apropiat

Datele unor studii clinice efectuate în ultimii ani, sugerează că în viitorul apropiat, în tratamentul colitei ulceroase vor apărea medicamente noi, mai eficiente şi mai sigure.

În special, este foarte probabil că în tratamentul acestei boli va fi introdusă o nouă generaţie a medicamentelor analogi ai Infliximabului – Adalimumab şi Golimumab, precum şi a formelor speciale ale corticosteroizilor care eliberează substanţa activă la nivelul intestinul gros (Budesonid MMX).

Tratamentul chirurgical al colitei ulceroase nespecifice

În multe cazuri, tratamentul colitei ulceroase nespecifice implică efectuarea intervenţiei chirurgicale (îndepărtarea parţială sau totală a intestinului gros).

Intervenţia chirurgicală în cazul CUN poate fi necesară în următoarele cazuri:

  • Boala nu se supune tratamentului medicamentos;
  • La persoana bolnavă s-a depistat cancerul;
  • Boala a provocat o sângerare severă sau perforarea colonului;
  • Există o întârziere considerabilă în dezvoltarea copilului bolnav.

Intervenţia chirurgicală poate conduce la recuperarea deplină a persoanei care suferea de colită ulceroasă.

Observaţie medicală

Datorita faptului că la pacienţii care suferă de colită ulceroasă nespecifică există un risc semnificativ de a dezvolta cancer de colon, persoanelor care suferă de această boală li se recomandă să se supună periodic colonoscopiei, care ajută la identificarea timpurie a cancerului şi la efectuarea tratamentului acestuia la timp (la stadiile incipiente, cancerul de colon se supune bine tratamentului).
Prima colonoscopie trebuie făcută nu mai târziu de 8 ani de la debutul CUN. În continuare, colonoscopia ar trebui să fie repetată la fiecare 1-5 ani, în funcţie de situaţie.

Remediile populare şi homeopatice în tratamentul colitei ulceroase nespecifice

Cu toate că preparatele pe bază de plante şi cele homeopate sunt pe larg utilizate în tratamentul colitei ulceroase şi bolii Crohn, în unele ţări (în special în China şi Japonia), eficacitatea şi siguranţa acestui tratament nu este, deocamdată, studiată suficient.

în anul 2011 s-a efectuat un studiu, în cadrul căruia au fost analizate materialele publicate la acel moment referitor la utilizarea diferitelor preparate pe baza plantelor în tratamentul CUN şi al bolii Crohn. Cercetările respective au arătat că preparatele homeopatice şi pe bază de plante pot fi eficiente, dar, pentru a spune acest lucru cu siguranţă, sunt necesare cercetări suplimentare.

Mai multe studii mici au arătat că administrarea probioticelor şi a suplimentelor cu acizi graşi nesaturaţi, care se conţin în uleiuri vegetale şi în grăsimea de peşte, poate fi utilă în tratamentul CUN şi bolii Crohn, dar eficacitatea acestora, se pare, nu este prea mare.

Un studiu a constatat că aproximativ unul din cinci pacienţi cu colita ulceroasă nespecifică încearcă să se trateze cu remedii homeopatice sau cu remedii populare, dar numai foarte puţini oameni continuă acest tratament pentru o lungă perioadă de timp.

Aşadar, actualmente nu se cunosc preparate din plante sau homeopatice, care ar putea fi recomandate pentru tratamentul CUN.

Dieta pentru tratamentul colitei ulceroase nespecifice

Spre deosebire de boala Crohn, în cazul căreia dieta este o parte importantă a tratamentului, în cazul colitei ulceroase nespecifice dieta nu are un impact semnificativ asupra evoluţiei bolii. Principalele recomandări pentru nutriţie în cazul colitei ulceroase nespecifice includ:

  • Dieta ar trebui să conţină, în mare parte, alimente maximal digerabile (carne, peşte, ouă, orez, pâine albă, cartofi, produse din făină).
  • Se recomandă limitarea consumului de lapte şi de produse lactate. Acest lucru este necesar pentru atenuarea simptomelor deficitului de lactază (diareea, distensia abdominală) care apar la mulţi dintre oamenii care suferă de colită ulceroasă nespecifică. Deoarece laptele şi produsele lactate sunt o sursă importantă de calciu, limitarea consumului lor ar trebui să fie compensată prin administrarea suplimentelor de calciu.

Colita ulceroasă nespecifică şi capacitatea de a concepe un copil

După cum s-a menţionat mai sus, colita ulceroasă apare, adesea, la bărbaţii tineri şi la femeile tinere. Din aceste considerente, vom expune, în continuare, o explicaţie a problemei planificării sigure a sarcinii şi a problemei alăptatului la persoanele care suferă de această boală.

Capacitatea bărbaţilor cu colita ulceroasă nespecifică de a concepe un copil

Însăşi colita ulceroasă nespecifică nu diminuează capacitatea bărbatului de a concepe un copil, dar unele medicamente (cum ar fi Sulfasalazina, Metotrexat) utilizate în tratamentul acestei boli, pot reduce calitatea spermei şi pot determina infertilitatea masculină temporară.

Din această cauză, în perioada conceperii sarcinii, bărbatul, sub un control riguros al medicului, trebuie să întrerupă administrarea acestor medicamente. Dacă întreruperea tratamentului ameninţă cu o agravare semnificativă a bolii, ar trebui să amânaţi planificarea sarcinii pentru o perioadă de remisiune a bolii.

De regulă, capacitatea bărbatului de a concepe un copil se restabileşte în decurs de 3 luni de după oprirea administrării medicamentelor.

Atenţie!
Cu toate că Sulfasalazina şi alte medicamente, utilizate în tratamentul colitei ulceroase nespecifice, pot reduce capacitatea bărbatului de a concepe un copil, totuşi, administrarea acestora, în niciun caz, nu poate fi considerată ca un remediu contraceptiv.

Dacă nu planificaţi conceperea unui copil în timpul apropiat, utilizaţi, neapărat, metode sigure de contracepţie (vezi mai jos).

Capacitatea femeii cu colita ulceroasă nespecifică de a concepe un copil

În general, femeile care suferă de colită ulceroasă nespecifică pot avea copii, dar o şansă reală de a concepe şi de a purta cu succes sarcina depinde de severitatea bolii în această perioadă şi de tratamentul efectuat pe acest motiv.

În remisiune, femeile cu colita ulceroasă pot concepe şi naşte un copil sănătos, la fel ca şi femeie perfect sănătoase.

În perioada agravării bolii, din cauza posibilei inflamaţii a organelor pelviene (uterul, ovarele), capacitatea de a concepe un copil poate fi redusă.

În plus la aceasta, capacitatea femeii de a concepe un copil este redusă în cazul în care ea a suportat în trecut intervenţii chirurgicale asupra organelor abdominale. În urma acestor operaţii este posibilă formarea aderenţelor în zona pelviană, care pot perturba funcţionalitatea trompelor uterine (pentru o explicaţie detaliată, vezi articolele Infertilitate şi Aderenţe intestinale).

Colita ulceroasă nespecifică şi planificarea sarcinii

Dacă suferiţi de colită ulceroasă nespecifică şi doriţi să aveţi un copil în viitorul apropiat, acordaţi atenţie la următoarele observaţii:

  • Cel mai reuşit este să planificaţi sarcina, fie că în perioada remisiunii bolii, fie că în cazul în care boala este bine controlată printr-un tratament.
  • Discutaţi problema conceperii sarcinii cu medicul Dvs. Medicul vă poate ajuta să alegeţi cel mai potrivit timp pentru a concepe un copil.
  • În perioada planificării şi în timpul sarcinii este foarte important să renunţaţi la fumat. Fumatul poate agrava evoluţia bolii şi afectează în mod negativ dezvoltarea sarcinii.

Cum afectează sarcina dezvoltarea colitei ulceroase nespecifice?

Dacă sarcina apare în perioada activă a bolii, există o mare probabilitate (75%) că simptomele vor persista de-a lungul întregii sarcini. În primele două trimestre ale sarcinii simptomele bolii se pot intensifica. Este imposibil de prevăzut cum va influenţa sarcina dezvoltarea bolii.

Cum pot afecta dezvoltarea sarcinii medicamentele administrate în tratamentul colitei ulceroase nespecifice? Poate oare fi păstrată sarcina în cazul în care conceperea ei s-a produs în timpul tratamentului?

Rezultatele unor studii arată că agravarea bolii prezintă un pericol mult mau mare pentru dezvoltarea normală a sarcinii (risc sporit de avort spontan) decât medicamentele utilizate în tratamentul bolii (cu excepţia Metotrexatului). Aşadar, în scopul păstrării sarcinii, nu se recomandă întreruperea tratamentului.

Cele mai multe medicamente utilizate în tratamentul colitei ulceroase nespecifice nu încalcă dezvoltarea normală a sarcinii.

Acţiunea Infliximabului asupra dezvoltării sarcinii nu este studiată suficient de bine. În ziua de azi nu există date sigure referitor la efectele negative ale acestui medicament asupra dezvoltării sarcinii. Există date, în conformitate cu care, în scopul asigurării dezvoltării normale a sarcinii, trebuie să se utilizeze metode sigure de contracepţie de-a lungul administrării Infliximabului şi a Adalimumabului şi încă timp de 5 luni după finisarea administrării acestor medicamente. Cu toate că, în literatura medicală, s-au descris şi cazuri de sarcină reuşită şi de naştere a copiilor sănătoşi la mame care au administrat Infliximabul de-a lungul perioadei întregi ai sarcinii.

Metotrexatul nu se administrează în timpul sarcinii. Acţiunea negativă a acestuia asupra dezvoltării fătului este cunoscută cu siguranţă. În scopul eliminării depline a medicamentului din organism, se recomandă ca metodele de contracepţie să se utilizeze încă timp de 3 luni după finisarea administrării Metotrexatului.

Fiţi atenţi!

Dacă aţi rămas însărcinată în timpul administrării Metotrexatului, întrerupeţi administrarea medicamentului şi informaţi-l, imediat, despre aceasta pe medicul Dvs.

Dacă aţi rămas însărcinată în timpul administrării altor medicamente, continuaţi tratamentul, dar informaţi-l despre sarcină pe medicul Dvs. cât mai urgent.

Recomandări suplimentare în acest sens puteţi găsi în articolul nostru Administrarea medicamentelor în sarcină.

Colita ulceroasă nespecifică şi alăptarea

În cele mai multe cazuri, femeile care suferă de colita ulceroasă nespecifică şi care efectuează tratamentul pe motivul acestei boli, pot alăpta. Unele studii au arătat că alăptatul poate diminua probabilitatea dezvoltării agravărilor bolii.

Dacă suferiţi de colita ulceroasă nespecifică şi doriţi să alăptaţi copilul, discutaţi neapărat cu medicul dumneavoastră această problemă. Nu se recomandă, în timpul alăptatului, întreruperea totală a tratamentului, deoarece aceasta poate conduce la agravarea bolii şi la necesitatea unui tratament intensiv, pe fondul căruia alăptatul va deveni imposibil.

Recomandări suplimentare în acest sens puteţi găsi în articolul nostru Administrarea medicamentelor în perioada alăptării.

Medicamentele care pot fi administrate în timpul alăptatului

  • Mesalazina
  • Sulfasalazina
  • Hormonii corticosteroizi (Prednizolonul în doză de până la 40 mg pe zi)
  • Metronidazolul în doză de până la 200-400 mg de 3 ori pe zi, o cură

Medicamentele, efectul cărora asupra sugarilor nu este studiat suficient, dar care, teoretic, se consideră, totuşi, inofensive pentru sănătatea copilului sugaci

  • Budesonidul
  • Azatioprina şi Mercaptopurina
  • Infliximabul

Medicamentele, administrarea cărora este interzisă în timpul alăptatului

  • Metotrxatul
  • Difenoxilatul
  • Ciprofloxacina
  • Metronidazolul în doze mari (în special, sub formă de supozitoare rectale şi sub formă de injecţii)
  • Loperamidul

Este important!

Datele prezentate mai sus, cu privire la siguranţa medicamentelor pentru tratamentul colitei ulceroase nespecifice, în timpul alăptării, sunt aplicabile numai în cazul copiilor sănătoşi, născuţi la termen şi cu o greutate normală. În toate celelalte cazuri, posibilitatea alăptării în timpul tratamentului colitei ulceroase nespecifice ar trebui să fie discutată cu medicul pediatru.

Colita ulceroasă nespecifică şi protecţia împotriva sarcinii nedorite (opţiunile contraceptive)

Alegerea modului sigur de contracepţie se realizează în funcţie, fie de vârstă, fie de faptul dacă fumează sau nu persoana, fie de medicamentele administrate de către persoana respectivă, fie de starea sănătăţii acesteia.

În cazul femeilor care suferă de colită ulceroasă, alegerea metodei contraceptive, de asemenea, depinde de gradul încălcării absorbţiei medicamentelor în intestin, de necesitatea intervenţiei chirurgicale în tratamentul bolii, de riscul trombozei, al osteoporozei şi al altor boli.

Toate riscurile specificate mai sus le poate estima adecvat numai medicul, care ştie toate amănuntele istoricului bolii. Din aceste considerente, înainte de a selecta metoda contracepţiei, cereţi sfatul medicului Dvs.

Mai jos sunt prezentate principalele recomandări pentru o protecţie eficientă împotriva sarcinii nedorite şi alegerea metodei contraceptive pentru persoanele care suferă de colita ulceroasă nespecifică.

Care contraceptive pot fi utilizate în cazul în care suferiţi de colita ulceroasă nespecifică?

Contraceptivele orale pot fi ineficiente în cazul femeilor cu colită ulceroasă nespecifică, fie că în timpul episoadelor de exacerbare a boli, fie în cazul în care la femeie există o diaree severă sau vărsături care continuă mai mult de 24 de ore.

Din cauza riscului de osteoporoză, injecţiile contraceptive (de exemplu, acetatul de medroxiprogesteron), pot fi contraindicate femeilor cu colită ulceroasă nespecifică, mai ales în cazul în care femeia se confruntă cu o perturbare semnificativă a funcţiei intestinului.

Dispozitivul intrauterin (DIU), implanturile hormonale şi plasturii hormonali pot fi utilizate de către femeile care suferă de colita ulceroasă (cu condiţia că ele nu au alte contraindicaţii la utilizarea acestor metode contraceptive).

Bărbaţii care suferă de colita ulceroasă nespecifică ar trebui să acorde o atenţie deosebită contracepţiei în cazul administrării Metotrexatului (vezi mai sus). În astfel de situaţii, pentru că prezervativul nu este suficient de sigur, ar fi mai corect ca partenera sa să utilizeze una dintre metodele sigure de contracepţie.

La ce trebuie să atrageţi atenţia?

Această observaţie se referă precum la femei aşa şi la bărbaţi:

Dacă administraţi Metotrexatul, nu utilizaţi contraceptive de bariera (prezervative, diafragme) sau metode naturale de contracepţie (metoda calendarului, coitus interruptus). Aceste metode sunt destul de nesigure şi pot fi utilizate doar în cazurile în care sarcina, deşi e nedorită, totuşi, este acceptabilă.

Metotrexatul poate provoca la făt unele malformaţii congenitale severe. Din această cauză, posibilitatea unei sarcini, în timpul administrării acestui medicament şi, încă timp de 3 luni de după finisarea administrării lui, trebuie să fie exclusă total.

data publicării: