Climacteriul (menopauza): ghid amănunțit pentru femei

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 33 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți o recenzie

Apreciere medie: 4.3. Pe baza a 9 voturi.
Se încarcă...

Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere:
Verificati aici.

Cuprins:

Datele-cheie ale acestui ghid

Ghid de față a fost conceput pentru a le ajuta pe femei să găsească răspunsuri la cele mai importante întrebări privind climacteriul (menopauza).

Dat fiind că, la majoritatea femeilor, climacteriul (numit, uneori, și «climax») se declanșează spontan și firesc la o anumită vârstă, atunci când ne vom referi, ceva mai jos, la «climacteriu» sau la «menopauză», vom avea în vedere, de fapt, «climacteriul survenit în mod natural».

După cum știți, climacteriul poate surveni și la o vârstă mai tânără, imediat după o intervenie chirurgicală de îndepărtare a ovarelor. În articolul dat, vom numi acest tip de climacteriu «climacteriu chirurgical» și, acolo unde va fi necesar, vom oferi recomandări speciale în această privință.

Înainte de a trece nemijlocit la întrebările referitoare la climacteriu, dorim să enumerăm cele mai importante date și fapte privind menopauza:

Apariția repetată a «menstruației» sau a eliminărilor hemoragice (su sânge) în perioada climacteriului (la un an sau mai mult de la întreruperea menstruației) ar putea fi semnul unor maladii grave

Dacă ați observat că, după o întrerupere îndelungată, aveți din nou «menstruație», mergeți neapărat la medicul ginecolog. Apariția unor secreții sângeroase la femeile ce au atins menopauza ar putea fi simptomul unor boli grave (inclusiv al cancerului uterin), boli care pot fi tratate, dacă sunt depistate la timp.

Simptomele neplăcute ale climacteriului pot fi atenuate

Multe dintre femeile care se apropie de menopauză («climax») încep să acuze simptome neplăcute, precum bufeurile, senzația de «uscăciune» în vagin, transpirația excesivă în timpul nopții.

Dacă aceste simptome vă produc disconfort, trebuie să știți că ele pot fi îndepărtate cu ajutorul unui tratament special, pe care îl vom descrie detaliat ceva mai jos.

După începerea perioadei climacterice trebuie să vă examinați periodic la medic în scopuri profilactice

Pentru a rămâne sănătoasă după începerea perioadei climacterice, urmați neapărat sfaturile noastre, pe care vi le oferim mai jos, în capitolul corespunzător ale ghidului. Lectura nu vă va răpi mult timp, în schimb, vă va ajuta să preveniți dezvoltarea unui șir întreg de maladii periculoase.

Menopauza și vârsta femeii. Climacteriul precoce (timpuriu), normal și tardiv

Cum pot să-mi dau seama dacă sunt în climacteriu? Care ar putea fi primele simptome ale apropierii menopauzei?

În medicină, termenii menopauză și climacteriu desemnează o perioadă din viața femeii care survine după întreruperea definitivă a menstruațiilor. Din acest motiv, este foarte ușor să vă dați seama dacă sunteți sau nu în menopauză:

  • Dacă aveți în continuare menstruații (ca și mai înainte sau mai rar) – nu sunteți în climacteriu.
  • Dacă menstruațiile s-au întrerupt definitiv (în mod natural) acum un an și ceva, înseamnă că sunteți în menopauză.

După cum vom explica amănunțit mai jos, primele simptome ale apropierii menopauzei ar putea fi menstruațiile mai puțin frecvente, neregulate sau ceva mai abundente și/ sau «valurile de căldură» (bufeurile).

La ce vârstă survine, de regulă, climacteriul?

De regulă, climacteriul survine, la femeie, la aceeași vârsta la care a început la mama sau la surorile sale.

După cum arată studiile statistice, în cazul femeilor care trăiesc în țările europene sau nord-americane, climacteriul (cu sensul de întrerupere definitivă a menstruației) începe, în medie, la vârsta de 51 de ani. Cu toate acestea, după cum vom arăta mai jos, la diferite femei, climacteriul începe diferit, «norma» oscilând în limite largi. Din acest motiv, se consideră drept «normal» debutul menopauzei la vârste cuprinse între 40 și 55 de ani.

Climacteriul care survine mai devreme (până la 40 de ani) sau mai târziu (după 55 de ani) este considerat, respectiv, drept menopauză «precoce» sau «tardivă».

După cum am menționat mai sus, simptomele care preced climacteriul pot apărea cu câțiva ani înainte de întreruperea definitivă a menstruației. De exemplu, femeile care nu mai au deloc menstruații la 51 de ani, ar fi putut acuza bufeuri sau transiprație nocturnă încă la vârsta de 47-48 de ani. Aceste simptome sunt «mesagerii» climacteriului iminent și pot fi acuzate încă pentru o perioadă oarecare de timp după instalarea menopauzei. În termeni medicali, perioada în care femeia acuză asemenea simptome se numește perimenopauză.

Cât durează climacteriul? Când se încheie acesta?

Cât privește vârsta la care «menopauza se întrerupe», putem spune următoarele: din punct de vedere medical, climacteriul nu se încheie niciodată. Acesta survine la o anumită vârstă și continuă tot restul vieții. Aceasta înseamnă că, odată întreruptă, menstruația nu mai revine.

Dacă prin climacteriu înțelegem însă «simptomele ce însoțesc debutul menopauzei (de pildă, bufeurile)», putem spune că, la femeile care le acuză, aceste simptome pot dura, în medie, de la 2 la 11 ani. Mai jos, discutând fiecare simptom al climacteriului în parte, vom arăta în detaliu cât poate dura acesta.

Când e mai bine să înceapă climaxul? Prin ce este periculos debutul precoce sau tardiv al menopauzei și ce trebuie făcut în aceste cazuri?

Debutul menopauzei este legat de faptul că ovarele reduc, treptat, secreția de hormoni sexuali (estrogen și progesteron), iar concentrația acestor substanțe în organismul feminin scade.

La femeile mai tinere de 40 de ani, hormonii sexuali joacă un rol important în protecția sistemului cardiovascular de ateroscleroză și îmbătrânire, contribuind la regenerarea altor organe și țesuturi. De aceea, climacteriul precoce (de până la 40 de ani) se poate asocia și cu o îmbătrânire ceva mai timpurie a unor organe și sisteme importante ale organismului.

Femeile în climacteriu precoce acuză un risc sporit de maladii cardiovasculare și de osteoporoză.

Pe de altă parte, după 50 de ani, în organismul femeii au loc și alte schimbări, în urma cărora, în țesuturile unor organe (în special, în uter și în glandele mamare) sporește riscul de dezvoltare a celulelor canceroase. În cadrul cercetărilor științifice, s-a constatat că riscul de cancer în aceste organe depinde, în mare măsură, de concentrația hormonilor sexuali – o concentrație mai mare înseamnă și un risc mai mare de cancer. Din acest motiv, femeile în menopauză tardivă (după 55 de ani), la care s-a păstrat funcția ovariană, acuză un risc sporit de dezvoltare a cancerului uterin sau mamar.

Dacă ați ajuns destul de timpuriu la menopauză sau, dimpotrivă, aveți în continuare menstruații chiar și după ce ați împlinit vârsta de 55 de ani, mergeți neapărat la medicul ginecolog.

În cazul unei menopauze precoce (inlusiv în cazul în care climacteriul survine după îndepărtarea chirurgicală a ovarelor), medicul vă poate recomanda un tratament cu medicamente ce conțin hormoni sexuali feminini (de exemplu, anticoncepționale orale). Ați putea administra aceste doctorii timp de câțiva ani, până veți atinge vârsta normală pentru menopauză (de exemplu, 45-50 de ani). Vezi, ceva mai jos, mai multe detalii despre tratamentul respectiv.

În cazul întârzierii menopauzei, medicul v-ar putea recomanda o serie de investigații pentru a verifica felul în care funcția ovariană influențează starea uterului sau a glandelor mamare (ecografie, histeroscopie, mamografie etc.). Dacă, în urma investigațiilor, se vor depista unele schimbări ce ar putea favoriza, în viitor, dezvoltarea cancerului, medicul ar putea planifica un tratament adecvat pentru a preveni această maladie.

Cum aș putea ști cu exactitate dacă sunt sau nu în menopauză? Există analize sau investigații speciale în acest sens?

De regulă, femeile întreabă cum pot determina cu exactitate începutul menopauzei (adică întreruperea funcției ovariene) în anumite situații:

  1. dacă doresc să conceapă un copil;
  2. dacă doresc să întrețină relații sexuale fără contracepție și fără riscul de a concepe;
  3. dacă menstruația se întrerupe și femeia nu știe din ce cauză s-a întâmplat aceasta.

După cum spuneam mai sus, primul semn după care am putea stabili, cu mai multă sau mai puțină exactitate, debutul menopauzei este lipsa menstruației. Dacă ultima menstruație a avut loc mai bine de un an în urmă și ați atins deja vârsta la care poate începe climacteriul (v. mai sus), înseamnă că menopauza a și început.

Un răspuns mai concludent în acest sens vi-l poate oferi însă testul la hormonul foliculostimulant (FSH). Nivelul constant ridicat al acestui hormon (analiza sângelui la hormonul dat trebuie efectuată de câteva ori, în zile diferite), în condiții de amenoree (lipsa menstruației), este, de regulă, un semn evident de menopauză.

Deocamdată, nu există alte teste simple și accesibile pentru determinarea menopauzei.

Astfel, dacă doriți să concepeți un copil sau vă îngrijorează întreruperea menstruației, ar fi bine să mergeți imediat la medicul ginecolog, pentru a face testul FSH. Și în primul caz, și în cel de-al doilea, analiza dată este necesară pentru a determina ce urmează să faceți de acum înainte.

Dacă determinarea menopauzei vă interesează doar în contextul planificării vieții sexuale, parcurgeți recomandările noastre din paragraful Aș putea prinde sarcină în perioada climacterică?

Cum poate fi amânat climacteriul?

Unele femei întreabă dacă menopauza poate fi «amânată» sau «oprită»? La întrebarea aceasta putem răspunde în felul următor: debutul menopauzei este codificat genetic și, în prezent, nu există niciun fel de posibilități reale de a-l întârzia.

Cu toate acestea, după cum arată rezultatele cercetărilor științifice, fumatul grăbește debutul menopauzei, în medie, cu 1-2 ani. De aceea, dacă fumați și doriți să păstrați pentru mai mult timp funcția ovariană și capacitatea de a concepe, ar fi bine să renunțați la această obișnuință.

Climacteriul chirurgical, survenit după îndepărtarea ovarelor și a uterului

După cum spuneam mai sus, climacteriul survine nu numai odată cu vârsta, ci și după operații de îndepărtare a ambelor ovare din organismul femeii. În asemenea cazuri, climacteriul se mai numește «chirurgical».

Climacteriul chirurgical nu survine în cazul femeilor cărora le-a fost îndepărtat doar 1 ovar. Ovarul rămas preia funcția de secreție a hormonilor sexuali în cantitățile necesare.

Dacă, în timpul operației, a fost îndepărtat doar uterul, nu și ovarele, menstruația, firește, se va întrerupe, dar climacteriul ca atare nu va începe. În asemenea cazuri, ovarele continuă să producă hormoni sexuali până la vârsta la care funcția lor se întrerupe în mod natural.

Modificarea menstruației în caz de climacteriu

Cum poate decurge menstruația la începutul menopauzei?

Schimbarea menstruației ar putea fi unul dintre primele semne (simptome) ale menopauzei.

Dacă, în trecut, aveați menstruație regulată, care începea la momentul cuvenit, pe măsura apropierii perioadei climacterice (timp de câțiva ani), menstruația va deveni din ce în ce mai puțin frecventă și mai impredictibilă. Unele femei descriu aceasta ca pe «întârzieri ale menstruației», «cicluri neregulate» sau «dereglări ale ciclului menstrual». La început, «întârzierile» pot dura câteva zile, pentru ca mai apoi să dureze câteva săptămâni sau luni. În cele din urmă, menstruația se întrerupe cu totul.

De asemenea, se schimbă și cantitatea, consistența și volumul eliminărilor: treptat, acestea devin nu doar mai rare, ci și mai abundente, putând dura mai mult decât de obicei (peste 7 zile), în formă de «secreții mucoase întunecate».

Ce trebuie să știm despre menstruație în menopauză?

În general, după cum am arătat mai sus, pe măsura apropierii menopauzei, menstruația la toate femeile devine din ce în ce mai rară și, în cele din urmă, se întrerupe cu totul. Acest fenomen este normal și procesul respectiv trebuie să se desfășoare anume în acest mod.

Totuși, dacă ați observat că, în ciuda vârstei (v. mai sus), menstruația nu devine mai puțin frecventă ori că e mai abundentă, ori că durează mai multe zile în formă de secreție mucoasă, ori că reîncepe (sângerări, secreții maronii) după o întrerupere de un an și mai mult, mergeți imediat la medicul ginecolog.

În alte articole de-ale noastre (v. Secrețiile sângeroase) am arătat deja că persistența menstruației abundente la femeile care se apropie de menopauză sau reapariția menstruației (în formă de sângerări mai mult sau mai puțin abundente sau în formă de secreții mucoase) după o întrerupere îndelungată ar putea fi semnul hiperplaziei endometriale, al polipilor uterini, al cancerului la uter sau la colul uterin.

Bufeurile («valurile de căldură»)

«Bună ziua! Am 49 de ani. Câteva luni în urmă am observat, pentru prima dată, un fenomen destul de ciudat: eram la serviciu și brusc mi s-a făcut foarte cald, sângele mi-a urcat în obraji, pielea mi s-a acoperit toată de transpirație și inima a început să-mi bată mai repede. Starea aceasta a durat câteva minute și mai apoi mi-a trecut. Mai apoi, mi s-a făcut frig, și mă simțeam așa cum te simți când ai febră și te apucă frigurile. De atunci, aceste valuri de căldură mă trec de câteva ori pe zi. Din câte știu, acesta este simptomul apropierii menopauzei. Spuneți-mi, vă rog, ce aș putea face ca aceste valuri de căldură să nu se mai repete sau măcar să le pot tolera mai bine? Este foarte neplăcut să treci prin așa ceva și să nu poți face nimic.»

În perioada incipientă a menopauzei, multe femei (deși nu toate) sunt cuprinse de «valuri de căldură» care durează de la 1 la 5 minute și pot fi însoțite de bătăi frecvente ale inimii (termenul medical: tahicardie).

Mai jos, vom răspunde la întrebările principale privind acest simptom neplăcut și vom arăta ce puteți face pentru a-l elimina.

Care este cauza bufeurilor în menopauză?

În prezent, nu se cunosc cauzele exacte ale bufeurilor («valurilor de căldură») în climacteriu. În cadrul cercetărilor științfiice, s-a stabilit că la femeile care se apropie de menopauză se modifică sensibilitatea unei părți anumite a creierului (hipotalamusului), care răspunde de termoreglare. Uneori, această regiune percepe eronat temperatura normală a corpului drept «temperatură înaltă» și forțează organismul să elimine intens căldura prin dilatarea vaselor din piele și transpirație abundentă.

Cât durează bufeurile? Când trec acestea?

Femeile care suferă de bufeuri în debutul menopauzei întreabă deseori cât de mult timp pot dura acestea?

La această întrebare putem răspunde în felul următor: cu cât mai repede încep bufeurile (față de întreruperea definitivă a menstruației), cu atât mai mult ar putea dura acestea și cu atât mai intense ar putea fi.

În cazul femeilor, la care bufeurile au început cu puțin timp înainte de întreruperea menstruației, acestea pot dura 1,5-2 ani sau mai mult, pentru a trece mai apoi definitiv.

Pe de altă parte, femeile la care «valurile de căldură» încep cu mult timp înainte de întreruperea menstruației, acestea pot trece abia peste 8-11 ani.

Cum să tolerăm mai ușor bufeurile sau să le eliminăm cu totul fără a merge la medic?

Iată câteva recomandări ce v-ar putea ajuta să treceți mai ușor de bufeuri sau să le faceți mai suportabile:

  1. La femei diferite, bufeurile sunt declanșate de împrejurări și de situații diferite. La unii bufeurile își fac apariția după un duș sau o baie fierbinte, la alții – în încăperi călduroase sau după consumarea băuturilor alcoolice, a cafelei, a bucatelor picante ș.a.. Rețineți împrejurările în care vă trec aceste «valuri de căldură» și încercați să le evitați în măsura posibilităților.
  2. Multe femei observă că, în încăperile răcoroase, bufeurile au loc mai rar. Dacă ați observat și dvs. acest lucru:
    • Încercați să vă îmbrăcați mai ușor;
    • Puneți pe masa de lucru un ventilator mic;
    • Purtați un evantai obișnuit, pentru a-l utiliza atunci când vi se face cald;
    • Instalați un climatizor în încăperile în care lucrați sau dormiți.
  3. În cadrul unor cercetări, s-a constatat că «valurile de căldură» afectează mai des femeile supraponderale. Dacă acesta este și cazul dvs., încercați să reveniți la greutatea normală.
  4. Dacă fumați, încercați să renunțați la țigări. După cum arată studiile științifice, aceasta va reduce frecvența bufeurilor. Dacă nu fumați, dar în încăperile în care vă aflați fumează alte persoane, rugați-le să fumeze în altă parte. Fumatul pasiv, ca și fumatul obișnuit, sporește riscul de bufeuri.
  5. Străduiți-vă să faceți sport cu regularitate. După cum arată studiile științifice, efortul fizic regulat și moderat (în fiecare zi sau de câteva ori pe săptămână) reduce frecvența bufeurilor și chiar durata acceselor de căldură.

Ce fac dacă toate acestea nu mă ajută, iar bufeurile sunt foarte severe?

Dacă suferiți de bufeuri severe, care au devenit o problemă gravă pentru dvs., și metodele enumerate mai sus nu sunt eficiente împotriva bufeurilor sau nu pot fi aplicate în cazul dvs., ca să remediați problema, mergeți la ginecolog, pentru a începe, sub supravegherea acestuia, un tratament hormonal numit «terapia de substituție hormonală (TSH)».

Mai jos, vom răspunde la întrebările esențiale privitoare la acest tratament.

Ce înseamnă tratamentul hormonal împotriva bufeurilor? Terapia de substituție hormonală mă poate ajuta cu adevărat să remediez problema bufeurilor?

După cum am menționat deja în câteva rânduri, odată cu climacteriul, se întrerupe secreția de hormoni sexuali în ovare. Aceasta provoacă o serie întreagă de schimbări în organismul feminin (inclusiv bufeurile, transpirația nocturnă, prurit în regiunea organelor genitale, dureri în timpul contactelor sexuale), unele putând fi destul de neplăcute.

Pe durata mai multor ani, au fost studiate mai multe posibilități de tratament al acestor simptome. Rezultatele cercetărilor respective au arătat că cea mai eficientă metodă de tratament este terapia de substituție hormonală. Tratamentul dat constă în introducerea, în organismul femeii, a hormonilor sexuali feminini, într-o formă sau alta (comprimate orale, plasturi, geluri etc.).

Rezultatele studiilor științifice, publicate în ultima vreme, arată că terapia de substituție hormonală poate contribui la reducerea intensității și frecvenței bufeurilor cu 80-90% și este mult mai eficientă decât placebo.

În afară de bufeuri, terapia de substituție hormonală elimină și alte simptome de climacteriu: transpirația nocturnă și tulburările somnului, provocate de aceasta, «uscăciunea» în vagin, durerile în timpul contactelor sexuale.

De aceea, dacă «valurile de căldură» au devenit o problemă mare pentru dvs. și, după toate pronosticurile, acestea vor dura încă mult timp înainte (v. mai sus), discutați neapărat cu ginecologul dvs. despre posibilitatea de a efectua terapia de substituție hormonală.

Avantajele suplimentare ale tratamentului hormonal:

În cadrul cercetărilor științifice, s-a constatat că, în cazurile în care femeia începe tratamentul hormonal combinat până la debutul menopauzei (în special, dacă tratamentul începe cu 10 sau mai mulți ani înainte de menopauză), acesta reduce riscul de dezvoltare a bolilor cardiovasculare, riscul de ateroscleroză și de osteoporoză.

În afară de aceasta, s-a stabilit că schemele de tratament, care presupun administrarea constantă de estrogen și de progesteron (v. mai jos), mai ales dacă terapia dată durează peste 5 ani la rând, reduc riscul de dezvoltare a cancerului uterin (cancerul endometrial).

Cum trebuie să înceapă tratamentul hormonal împotriva bufeurilor?

Dacă doriți să începeți un tratament hormonal, mergeți neapărat la medicul ginecolog. Nu trebuie să efectuați, în niciun caz, tratamentul dat de sine stătător.

Înainte de a începe terapia, medicul va trebui să verifice minuțios starea sănătății dvs., pentru a se asigura că tratamentul hormonal nu are să vă dăuneze.

Ce tratament îmi poate prescrie medicul?

După cum știți, multe femei, în perioade diferite ale vieții, sunt nevoite să-și îndepărteze uterul pe cale chirurgicală. Acest fapt are o importanță majoră în planificarea terapiei de substituție hormonală în caz de climacteriu.

Dacă ați suportat, în trecut, o operație de îndepărtare a uterului, puteți să săriți peste paragrafele următoare, trecând direct la paragraful Tratamentul hormonal în cazul femeilor care au suferit, în trecut, operația de îndepărtare a uterului.

Dacă nu ați suportat, în trecut, o asemenea intervenție chirurgicală (adică «aveți uter»), medicul va trebui să vă recomande un tratament hormonal combinat. Aceasta înseamnă că va trebui să administrați, concomitent, 2 tipuri de hormoni sexuali feminini: estrogen și progesteron.

Estrogenii sunt necesari pentru a bloca bufeurile și alte simptome ale climacteriului, dar dacă femeile care «au uter» administrează doar estrogeni, ele riscă să facă așa-numita hiperplazie endometrială (cu alte cuvinte, îngroșarea învelișului intern al uterului) și să acuze și alte schimbări care ar putea conduce, cu timpul, la dezvoltarea cancerului uterin. Pentru a preveni aceasta, medici îmbină estrogenul cu progesteronul, care încetinește dezvoltarea (îngroșarea) membranei mucoase a uterului (endometriul).

Medicul ar putea prescrie terapie hormonală combinată în conformitate cu 2 scheme de tratament:

Prima schemă constă în administrarea estrogenului fără întreruperi (în formă de comprimate orale, plasturi sau geluri care trebuie aplicate pe piele), pe când progesteronul (în formă de pastile) este administrat periodic (în decursul unei perioade de 28 de zile, între zilele a 15-a și a 21-a ale acesteia).

A doua schemă constă în administrarea permanentă a estrogenului și a progesteronului. În cadrul acestei scheme de tratament pot fi utilizate câteva forme de medicamente:

  1. Comprimate orale, care conțin combinații gata făcute de estrogen și progesteron.
  2. Comprimate orale, plasturi și geluri cu estrogen, care trebuie aplicate pe piele + comprimate orale cu progesteron (sau alte forme de progesteron, precum steriletul cu progesteron [Mirena], ori injecția cu progesteron).

Dacă veți avea menstruație în momentul în care vă veți decide să începeți tratamentul hormonal (cu alte cuvinte, dacă menopauza încă nu se va fi instaurat definitiv) sau dacă, din momentul în care ați avut ultima menstruație, nu a trecut încă 1 an de zile, medicul v-ar putea recomanda o terapie hormonală în conformitate cu prima schemă (administrarea progesteronului cu întreruperi periodice). La sfârșitul fiecărei perioade de administrare a progesteronului, veți avea hemoragii previzibile, asemănătoare cu menstruația.

Peste 1 an de la începerea unui atare tratament, ați putea trece la administrarea permanentă de estrogen și de progesteron.

Prima schemă ar putea fi, de asemenea, o bună soluție pentru femeile cărora administrarea constantă de progesteron le provoacă efecte secundare, precum retenția apei în organism, și simptome asemănătoare cu sindromul premenstrual.

Dacă, până în momentul în care vă decideți să începeți tratamentul hormonal, nu ați avut menstruație timp de 1 an și mai mult, medicul v-ar putea recomanda deodată a doua schemă de tratament (adică administrarea permanentă a estrogenului și a progesteronului).

Ce medicamente anume poate prescrie medicul?

În prezent, medicamentele hormonale destinate femeilor în menopauză sunt produse de mai multe companii și au denumiri diferite, conținând diferite variații chimice ale hormonilor sexuali feminini.

Doza recomandată de estrogen reprezintă:

  • 2 mg pentru valerat de estradiol;
  • 1-2 mg pentru 17β-estradiol;
  • 0,625 mg pentru estrogen conjugat;
  • 50 µg pentru estradiol în formă de plasture sau gel.

Doza standardizată recomandată de progesteron pentru administrare periodică (12-14 zile pe lună) reprezintă:

  • 200 mg pentru progesteron;
  • 5-10 mg pentru didrogesteron;
  • 5-10 mg pentru acetat de medroxiprogesteron;
  • 1 mg pentru acetat de noretindron;
  • 0,5 mg pentru trimegestron;
  • 1-2 mg pentru acetat de ciproteron.

Pentru administrare permanentă:

  • 100 mg pentru progesteron;
  • 5 mg pentru didrogesteron;
  • 2,5-5 mg pentru acetat de medroxiprogesteron;
  • 0,5 mg pentru acetat de noretindron;
  • 0,25 mg pentru trimegestron;
  • 1 mg pentru acetat de ciproteron;
  • 3 mg pentru drosperinon;
  • 0,9-1,8 mg pentru norgestimat.
Am indicat aceste doze doar pentru ca dvs. să le puteți compara cu tratamentul pe care o să vi-l prescrie medicul. În niciun caz nu folosiți această informație în scopuri de automedicație.

În articolul de față, nu vom enumera denumirile comerciale ale medicamentelor hormonale, deoarece veți alege, oricum, medicamentul potrivit doar împreună cu medicul dvs., ținând cont și de accesibilitatea doctoriilor enumerate mai sus în regiunea în care locuiți.

Chiar de la începutul tratamentului, medicul vă va prescrie, cel mai probabil, doza cea mai mică de hormoni. După ce veți urma, timp de câteva luni, o asemenea terapie, veți putea spune medicului dvs. cum o tolerați și cât de bine vă ajută aceasta să suportați bufeurile și alte simptome. Dacă rezultatele vor fi bune, veți putea administra în continuare medicamentele date în doze minimale. Dacă efectul obținut va fi insuficient, medicul vă va recomanda mărirea dozei de medicament.

Am auzit că tratamentul hormonal ar putea fi periculos în menopauză? Acest lucru este adevărat? Ce efecte secundare poate provoca terapia dată?

În ciuda disconfortului și a dificultăților mari pe care le generează simptomele menopauzei, multe femei resping din start posibilitatea terapiei hormonale de teama unor efecte secundare grave. Alcătuind ghidul de față, am acordat o atenție sporită studierii acestui aspect și am ajuns la concluzia că, pentru majoritatea femeilor, tratamentul hormonal combinat, organizat corect, poate fi un remediu destul de bun și de sigur pentru rezolvarea simptomelor menopauzei.

Cu toate acestea, vă atragem atenția că nu încercăm, în niciun caz, să-i convigem pe cititorii noștri de siguranța și de necesitatea absolută a terapiei hormonale. Sperăm doar că veți putea lua o hotărâre argumentată, pornind de la datele pe care vi le prezentăm.

Efectele secundare posibile ale tratamentului hormonal combinat în menopauză au fost studiate în cadrul unor cercetări științifice de amploare.

Pornind de la rezultatele acestor cercetări, putem trage următoarele concluzii:

1. În perioada climacterică (mai ales dacă tratamentul a fost început după împlinirea vârstei de 60 de ani), tratamentul hormonal combinat ar putea mări riscul dezvoltării unor maladii periculoase, inclusiv infarctul, accidentul vascular cerebral, tromboembolia și boala Alzheimer.

Ceea ce am spus mai sus trebuie înțeles în felul următor: bolile enumerate nu se dezvoltă numai la femeile care fac terapie hormonală, ci și la femeile care NU urmează acest tratament. Cu toate acestea, la femeile care administrează medicamente hormonale, maladiile respective se dezvoltă mai des.

De exemplu, din 10 000 de femei care nu administrează medicamente hormonale, circa 18 femei fac, anual, accident vascular cerebral (AVC). În cadrul aceleiași cercetări, s-a stabilit că, din tot atâtea femei care urmează terapia de substituție hormonală, fac, anual, AVC în medie cu 8 femei mai mult (adică 26 de cazuri din 10 000).

Cât privește infarctul, în grupa femeilor care administrează tratament hormonal, pe an, se înregistrează, în medie, cu 6 cazuri de infarct mai mult (39 de cazuri din 10 000) decât în grupa femeilor care nu iau medicamente de substituție hormonală (33 de cazuri din 10 000).

Printre femeile care fac terapie hormonală, riscul de Alzheimer crește cu 23 de cazuri la 10 000 de femei pe an.

2. Femeile care administrează tratamentul hormonal combinat se confruntă cu un risc de pietre la bilă mai mare cu aproximativ 20 de cazuri pe an din 10 000 (55 de femei din 10 000, care fac tratament hormonal, vs. 35 de femei din 10 000, care nu urmează tratamentul respectiv).

Riscul sporit de formare a pietrelor la bilă persistă pe toată durata tratamentului, dar revine la normal imediat după întreruperea terapiei.

Indiferent de vârsta la care a fost început tratamentul hormonal combinat, riscul de dezvoltare a tromboemboliei crește cu 17 cazuri din 10 000 la femeile care urmează această terapie.

4. Tratamentul hormonal în menopauză poate menține dezvoltarea unor boli ginecologice care regresează, de regulă, odată cu climacteriul. De exemplu, în cazul în care ați avut endometrioză, hiperplazie endometrială sau polipi uterini înainte de a începe tratamentul hormonal, terapia de substituție ar putea favoriza manifestarea mai accentuată a simptomelor maladiilor respective (dureri abdominale, secreții sângeroase etc.).

Efectuarea tratamentului hormonal combinat (estrogen + progesteron) timp de 3-5 ani la rând sporește riscul de cancer la glanda mamară (în medie, cu 8 cazuri la 10 000 de femei pe an). Riscul crescut de dezvoltare a acestei boli persistă și după întreruperea tratamentului. Curele de tratament mai scurte (mai puțin de 3-5 ani) nu sporesc, aparent, riscul de cancer la sân.

Riscul de dezvoltare a efectelor secundare enumerate mai sus depinde, în mare parte, de predispoziția genetică a femeii pentru cutare sau cutare maladii și de starea ei generală în momentul începerii terapiei de substituție hormonală. Anume din această cauză, înainte de a iniția tratamentul, trebuie să faceți un consult la medicul ginecolog, care ar putea evalua riscurile dvs. individuale și aprecia cât de justificat este tratamentul dat în cazul dvs..

Ce să fac dacă am observat secreții hemoragice imediat după începerea tratamentului hormonal în menopauză?

În cazul în care observați secreții sângeroase imediat sau la ceva timp după începerea tratamentului hormonal:

  1. Monitorizați modul în care administrați medicamentele date. Destul de frecvent, hemoragiile încep atunci când femeia uită să ia una sau câteva pastile. De asemenea, urmăriți cu atenție ce alte medicamente mai administrați. Unele doctorii (de exemplu, antibioticele cu spectru larg) pot reduce eficiența medicamentelor de substituție hormonală, motiv pentru care, în perioada administrării acestora, pot apărea secreții hemoragice.
  2. Dacă administrați medicamentele cu regularitate, dar, în ciuda acestui fapt, hemoragiile neregulate persistă, mergeți neapărat la medicul ginecolog. Acesta va trebui să determine cauza și să vă explice ce trebuie să faceți mai departe.
  3. Dacă, înainte de a începe tratamentul, ați urmat toate investigațiile necesare și medicul este sigur că nu suferiți de nicio boală ginecologică ce ar putea provoca hemoragii (fibromiomul uterin, hiperplazia), el v-ar putea recomanda să modificați schema de tratament:
  • Dacă administrați progesteron periodic, medicul v-ar putea recomanda să măriți doza acestui medicament și numărul de zile în care îl luați (de pildă, până la 21 de zile pe durata unui ciclu terapeutic de 28 de zile).
  • Dacă hemoragiile au început după ce ați trecut la administrarea permanentă a estrogenului și progesteronului, medicul v-ar putea recomanda să reveniți la schema inițială de tratament, când luați progesteron timp de câteva săptămâni în fiecare lună.
  1. Pentru remedierea hemoragiilor neregulate, medicul v-ar mai putea recomanda, după caz, montarea steriletului intrauterin cu progesteron. La multe femei, aceste sterilete conduc la întreruperea definitivă a secrețiilor sângeroase în decurs de câteva luni de zile.
  2. Dacă medicul stabilește că, la originea hemoragiilor, ar putea fi unele probleme de ordin ginecologic (miomul uterin, adenomioza, hiperplazia), el v-ar putea recomanda, după caz, întreruperea curei sau luarea altor măsuri terapeutice.
Atenție!

Dacă ați început de mai demult terapia de substituție hormonală (mai mult de 1 an în urmă) și, la început, nu ați acuzat hemoragii sau acestea au trecut repede, dar acum au reapărut, chiar dacă luați medicamentele cu regularitate și nu săriți peste prize, mergeți neapărat la medic pentru o investigație. Acesta va trebui să vă investigheze pentru a se asigura că hemoragia nu este legată de hiperplazia endometrială sau de cancerul uterin.

Alte efecte negative ale tratamentului hormonal combinat: retenția apei în organism (edemurile, creșterea bruscă a masei corporale), creșterea părului de pe față, apariția coșurilor, modificările de dispoziție, asemănătoare sindromului premenstrual

După începerea terapiei hormonale combinate, unele femei pot acuza efecte secundare precum retenția apei în organism (pe dinafară, aceasta se manifestă prin edeme și prin creșterea masei corporale), creșterea intensă a părului de pe față (multe femei decid să se depileze și continuă cura de tratament), apariția coșurilor, modificările de dispoziție, asemănătoare sindromului premenstrual.

Toate aceste efecte sunt legate de funcția pe care o exercită progesteronul în organism. Dacă ați observat asemenea simptome, informați-l neapărat pe medicul dvs.. Medicul v-ar putea recomanda, după caz, să reduceți doza de progesteron sau durata administrării sale (de exemplu, doar 7-10 zile în decursul unui ciclu terapeutic de 28 de zile).

De asemenea, medicul v-ar mai putea recomanda să schimbați tipul de progesteron administrat. S-a stabilit că medicamentele care conțin didrogesteron, drosperinon sau acetat de ciproteron provoacă mai rar efecte secundare de acest fel.

Mai jos, vom aduce explicațiile necesare privind organizarea tratamentului hormonal în cazul femeilor care au suferit, în trecut, o operație de îndepărtare a uterului. Dacă acesta nu este cazul dvs. (adică «aveți uter»), săriți peste paragraful respectiv și continuați lectura începând cu paragraful În ce cazuri nu trebuie să urmez tratament hormonal în menopauză?

 

Tratamentul hormonal în cazul femeilor care au suferit, în trecut, operația de îndepărtare a uterului

După cum spuneam în paragraful Ce tratament îmi poate prescrie medicul?, în cazul femeilor cărora, în trecut, li s-a îndepărtat uterul, tratamentul hormonal împotriva bufeurilor este organizat după un alt principiu: pacientele trebuie să administreze doar estrogen, deoarece anume acest hormon blochează simptomele climacteriului.

Atenție!

Dacă uterul a fost extirpat din cauza cancerului (cancerul endometrial sau cancerul ovarian), ar fi corect dacă ați renunța la terapia de substituție hormonală.

Ce efecte secundare poate provoca tratamentul hormonal cu estrogen?

Efectele secundare probabile ale terapiei hormonale cu estrogen au fost studiate în cadrul unor cercetări științifice de amploare.

După cum arată rezultatele acestor cercetări, tratamentul hormonal destinat femeilor care au suferit, în trecut, operația de îndepărtare a uterului (din cauza lipsei de progesteron) este, de regulă, mai sigur decât tratamentul combinat (v. mai sus).

Pornind de la rezultatele acestor cercetări, putem trage următoarele concluzii:

1. În perioada menopauzei (în special dacă tratamentul a început după împlinirea vârstei de 60 de ani), terapia hormonală cu estrogen poate spori riscul de dezvoltare a unor maladii grave, în particular, accidentul vascular cerebral și tromboembolia.

Ceea ce am spus mai sus trebuie înțeles în felul următor: bolile date se dezvoltă nu numai la femeile care administrează tratament horomonal cu estrogen, ci și la femeile care NU îl administrează. Cu toate acestea, femeile care administrează estrogen în calitate de tratament hormonal se îmbolnăvesc ceva mai des de maladiile respective.

De exemplu, în cadrul unei cercetări (rezultatele căreia au fost utilizate la redactarea acestui ghid), s-a constatat că, din 10 000 de femei care nu administrau tratament hormonal, făceau accident vascular cerebral în medie 32 de femei pe an. Din tot atâtea femei care administrau tratament hormonal în formă de estrogen, pe an, se înregistrau, în medie, cu 12 cazuri de AVC mai mult (adică 44 de cazuri din 10 000).

Cât privește tromboembolia, riscul acesteia crește cu 6 cazuri la 10 000 de femei pe an.

2. Femeile care administrează tratament de substituție hormonală în formă de estrogen se confruntă cu un risc mai mare de formare a calculilor la bilă, în medie cu 31 de cazuri din 10 000 (78 de cazuri din 10 000 de femei care administrează estrogen și 47 de cazuri din 10 000 de femei care nu fac terapie hormonală).

Riscul sporit de formare a calculilor persistă în decursul întregii perioade de tratament, dar se normalizează după întreruperea terapiei.

3. Spre deosebire de tratamentul hormonal combinat (estrogen + progesteron), terapia de substituție hormonală, bazată numai pe estrogen, nu numai că nu mărește riscul de infarct și de cancer la sân, ba chiar s-ar putea să și reducă probabilitatea dezvoltării maladiilor respective.

Cum trebuie început tratamentul cu estrogeni?

Pentru a începe tratamentul, mergeți mai întâi la medicul dvs. ginecolog. Acesta va putea evalua gradul de siguranță a acestui tip de tratament și va putea recomanda un anumit medicament în formă de comprimate orale, de geluri care se aplică pe piele sau de plasturi.

În ce cazuri nu trebuie administrat tratamentul hormonal în menopauză?

Ar fi bine să renunțați la tratamentul hormonal combinat (estrogen + progesteron) sau la administrarea exclusivă a estrogenului, dacă:

  • În trecut, ați avut probleme cu vezica biliară (calculi, accese de colecistită acută) sau acestea au afectat pe cineva dintre rudele dvs. (aceasta ar putea indica asupra faptului că aveți predispoziție genetică pentru maladiile biliare).
  • Acuzați un nivel ridicat de colesterol în sânge sau administrați medicamente care reduc colesterolul din sânge.
  • Sunteți supraponderală.
  • Aveți peste 60 de ani.
  • Suferiți de diabet zaharat.
  • Suferiți de tensiune arterială înaltă.
  • Vi s-au depistat careva tulburări ale funcției cardiace (aritmia), ați făcut accese de stenocardie sau ați suferit, în trecut, de infarct.
  • Ați suferit în trecut de tromboembolii.
  • Fumați.
  • Urmează să vă spitalizați sau să vă operați (în această perioadă, terapia de substituție hormonală trebuie întreruptă).
  • Aveți rude de sex femeiesc care au suferit de cancer la sân sau ați făcut, în trecut, cancer la glanda mamară.
  • Ați suferit, în trecut, de cancer uterin sau ovarian.
  • Suferiți de tulburarea funcției hepatice.

În asemenea cazuri, ginecologul vă poate recomanda să renunțați la tratamentul hormonal sau, în funcție de împrejurări, să administrați estrogen în formă de plasture sau de gel care se aplică pe piele. Estrogenul în aceste forme nu provoacă o serie de efecte secundare specifice estrogenului în formă de pastile. Estrogenul în formă de plasture sau de gel poate doar spori nesemnificativ riscul de formare a calculilor la bilă.

Cât timp pot administra tratamentul hormonal?

Răspunsul la această întrebare depinde de vârsta la care a început climacteriul în cazul dvs..

Dacă menopauza a debutat de timpuriu (până sau imediat după împlinirea vârstei de 40 de ani), medicul v-ar putea recomanda tratamentul hormonal (estrogen + progesteron sau numai estrogen) timp de câțiva ani, până nu veți împlini vârsta de 48-50 de ani. După cum spuneam mai sus (v. Ce înseamnă tratamentul hormonal împotriva bufeurilor? Terapia de substituție hormonală mă poate ajuta cu adevărat…), în asemenea cazuri, terapia dată este necesară pentru reducerea riscului de dezvoltare a osteoporozei și a bolilor cardiovasculare.

Dacă menopauza a început la o vârstă ceva mai înaintată (după 48-50 de ani), medicul vă va sfătui să administrați tratamentul hormonal atât timp cât este necesar pentru a tolera mai ușor simptomele climacterice (în particular, «valurile de căldură»).

Pentru a verifica dacă tratamentul trebuie prelungit sau nu (cu alte cuvinte, dacă mai suferiți de bufeuri), medicul v-ar putea recomanda să întrerupeți medicația o dată la jumătate de an sau o dată pe an.

În cazul în care, după întreruperea tratamentului, bufeurile nu mai revin, puteți renunța definitiv la terapia hormonală. Este foarte posibil că, îndată după aceasta, veți acuza simptome de atrofie vaginală (senzația de «uscăciune», prurit). Dacă acest lucru se va întâmpla, veți putea începe tratamentul cu alte medicamente hormonale, în formă de geluri și de creme. După cum vom arăta mai jos, tratamentul dat nu provoacă efecte secundare periculoase și poate fi administrat în decurs de mai mulți ani.

În cazul în care, după întreruperea tratamentului, bufeurile vor reveni, veți putea continua terapia de substituție hormonală timp de încă 1 an.

Unele femei au nevoie de tratament hormonal înpotriva bufeurilor chiar și după vârsta de 60 de ani.

Pornind de la rezultatele cercetărilor, mulți specialiști nu recomandă începerea tratamentului hormonal după 60 de ani, dar, în cazul în care terapia a început la o vârstă mai tânără, se consideră că aceasta poate fi prelungită și după 60 de ani, cu condiția că femeia are, în continuare, nevoie de aceasta și că starea sa de sănătate este monitorizată de medic.

Ce tratamente alternative (nonhormonale) pot fi administrate împotriva bufeurilor?

În prezent, există câteva medicamente nonhormonale pentru a trata bufeurile:

  •  Din grupul antidepresantelor (paroxetină, venlafaxină, fluoxetină);
  • Din grupul medicamentelor pentru scăderea tensiunii arteriale (clonidină);
  • Din grupul medicamentelor anticonvulsivante (gabapentin).

Dacă, dintr-un motiv sau altul, nu puteți sau nu doriți să administrați medicamente hormonale împotriva bufeurilor, discutați cu medicul dvs. despre una dintre doctoriile enumerate mai sus.

Pot administra «preparate de origine vegetală» pentru a atenua bufeurile?

Multe femei se interesează dacă ar putea lupta cu bufeurile cu ajutorul «preparatelor de origine vegetală». La această întrebare putem răspunde în felul următor:

Studiind materialele științifice în domeniu, am descoperit că, până în prezent, s-au realizat numeroase cercetări, în decursul cărora a fost studiată eficiența diferitor preparate de origine vegetală. Cu toate acestea, cercetările au arătat că medicamentele date nu sunt eficiente împotriva bufeurilor sau altor simptome ale climacteriului.

În afară de aceasta, cercetătorii atenționează că siguranța tratamentului cu preparate de origine vegetală nu este cunoscută în momentul de față. Femeile care se interesează de preparatele de origine vegetală ca alternativă la tratamentul hormonal, trebuie să știe că multe dintre medicamentele pe bază vegetală, produse în momentul de față, conțin, de asemenea, hormoni (fitohormoni), similari, după acțiunea pe care o exercită și efectele secundare pe care le provoacă, cu hormonii obișnuiți. Un neajuns major al fitopreparatelor (comparativ cu medicamentele hormonale) este că dozajul fitohormonilor din acestea nu este supus unui control riguros, iar siguranța medicamentelor respective nu este studiată în mod corespunzător.

Dacă vă interesează vreun preparat de origine vegetală anume, citiți atent instrucțiunile de utilizare. Dacă în instrucțiuni nu este indicată doza exactă a fitohormonilor, nu administrați medicamentul respectiv. Faptul că hormonii în sine sunt de origine vegetală nu îi face mai siguri.

Transpirația nocturnă

Bufeurile despre care am vorbit mai sus pot avea loc nu numai ziua, ci și în timpul nopții. Multe femei descriu bufeurile nocturne ca pe o «transpirație nocturnă abundentă». Cea mai neplăcută consecință a bufeurilor nocturne este faptul că trezesc femeia din somn, tulburând calitatea acestuia. Femeile cu bufeuri nocturne se recuperează mai rău în timpul somnului (chiar dacă li se pare că au dormit fără să se trezească în timpul nopții). Tulburările somnului, provocate de bufeurile nocturne, se manifestă, pe dinafară, prin senzația accentuată de oboseală, prin scăderea capacității de muncă, prin iritabilitate și indispoziție.

Pentru a reduce frecvența bufeurilor nocturne:

  • Înveliți-vă, în timpul somnului, cu o plapumă mai subțire și lăsați un picior descoperit, eliminând astfel excesul de căldură.
  • Înainte de a vă culca, faceți un duș cu apă mai rece.
  • Puneți sub pernă un pachet cu gheață și întoarceți din când în când perna, pentru a dormi pe partea mai rece.

Dacă toate aceste măsuri nu vă vor ajuta, veți putea remedia problema cu ajutorul tratamentului hormonal, descris mai sus, în capitolul despre bufeuri.

Dacă aveți unele dubii privind legătura dintre transpirația nocturnă și menopauză, citiți articolul nostru despre celelalte cauze ale transpirației nocturne excesive la femei și la bărbați.

Pruritul în regiunea organelor genitale, senzația de «uscăciune» în vagin și/ sau durerile în timpul contactelor sexuale

În perioada de debut a menopauzei, multe femei suferă de așa-numita atrofie vaginală, cauzată de scăderea cantității de hormoni sexuali (estrogen). Aceasta înseamnă că pereții vaginului devin mai subțiri, mai înguști, mai puțin elastici, iar suprafața lor – mai puțin umedă. Multe femei descriu aceste schimbări ca pe o senzație de «uscăciune în vagin».

Alte manifestări ale atrofiei vaginale ar putea fi:

  • Dureri în timpul actelor sexuale;
  • Eliminări hemoragice după contactele sexuale;
  • Prurit intens în regiunea organelor genitale.

Începând odată cu menopauza, atrofia vaginală nu va mai trece nicicând. Din acest motiv, dacă acuzați vreunul din simptomele descrise mai sus, nu trebuie să așteptați că acestea vor trece de la sine. Este foarte important să vă învățați de la bun început să remediați această problemă.

Ce e de făcut?

  1. În primul rând, mergeți neapărat la medicul ginecolog, pentru a vă asigura că pruritul din regiunea organelor genitale, durerile din timpul contactelor sexuale și celelalte simptome sunt, într-adevăr, legate de debutul menopauzei și nu de alte probleme ginecologice (v. alte cauze ale secrețiilor și pruritului, ale eliminărilor hemoragice, ale durerilor din timpul actelor sexuale).
  2. Dacă medicul va confirma că problemele date sunt legate de atrofia vaginală, ați putea:
    • Să utilizați lubrifianți pe bază de apă în timpul contactelor sexuale (lubrifianții pe bază de uleiuri sau alte mijloace «uleioase» – de exemplu, cremele pentru mâini – pot numai să sporească iritația vaginală). Lubrifianții pe bază de apă pot fi procurați în farmacie sau în supermarkete.
    • În afară de lubrifianți, puteți utiliza mijloace speciale de umezire a vaginului (de pildă, gelul vaginal Replens). Efectul acestor mijloace persistă pentru o durată mai mare de timp în comparație cu lubrifianții. În afară de aceasta, medicamentele date sunt concepute în așa fel încât pH-ul lor să aibă o valoare apropiată de aciditatea normală a vaginului și, datorită acestui fapt, să asigure o protecție suplimentară împotriva candidozei și vaginozei bacteriene.
  3. Nu renunțați la contactele sexuale! Acestea mențin în mod firesc sănătatea vaginului.

Ce fac dacă tratamentul nu mă ajută?

Dacă metodele descrise mai sus nu ajută, puteți începe tratamentul cu creme, geluri, pastile sau inele vaginale hormonale speciale, care conțin hormoni sexuali feminini, estrogenii. Toate aceste mijloace trebuie introduse în vagin.

Una dintre variantele posibile ale unui astfel de tratament poate fi introducerea cremei vaginale cu Estriol 0,5 mg, iniţial în fiecare seară, timp de 2 săptămâni, iar ulterior de 2 ori pe săptămână, timp de 8 luni.

Alte variante includ:

(1)  Inel vaginal din care se eliberează doze mici de Estradiol (Estring®). Un inel se introduce în vagin pentru o perioadă de 12 săptămâni. Durata medie a tratamentului poate constitui 36 săptămâni.

(2)  Comprimate vaginale ce conţin 10 micrograme de Estradiol. Iniţial se introduce câte un comprimat în fiecare seară, timp de 2 săptămâni, iar ulterior – câte 1 comprimat de 2 ori pe săptămână. O asemenea schemă de tratament presupune administrarea celei mai mici doze cumulative de estrogeni, fiind asociată cu cel mai mic risc de efecte adverse.

Mai sus, în capitolul despre bufeuri, ați putut afla că «tratamentul hormonal combinat ar putea mări riscul dezvoltării unor maladii periculoase». Afirmația este perfect adevărată, dar se referă numai la medicamentele hormonale în formă de comprimate orale sau de plasturi (geluri) care trebuie aplicate pe piele. Spre deosebire de acestea, mijloacele hormonale vaginale (cremele, gelurile sau pastilele) acționează numai asupra țesuturilor vaginului și nu exercită o acțiune puternică asupra întregului organism.

Acțiunea medicamentelor respective a fost studiată în cadrul unui șir întreg de cercetări. Rezultatele acestor cercetări au confirmat că mijloacele hormonale vaginale sunt eficiente împotriva simptomelor atrofiei vaginale și femeile care administrează acest tratament îl tolerează ușor, fără efecte secundare grave.

Dacă doriți să încercați o terapie hormonală locală împotriva atrofiei vaginale, mergeți la medicul ginecolog pentru a alege, împreună cu acesta, medicamentul potrivit.

Pot combina remediile hormonale topice cu tratamentul pe care îl administrez împotriva bufeurilor?

Da, acest lucru este posibil. Dacă administrați deja un tratament hormonal împotriva bufeurilor, dar aceasta nu elimină destul de eficient simptomele atrofiei vaginale, după un consult prealabil la ginecolog, puteți utiliza, în paralel, mijloace hormonale vaginale.

Cât timp pot să fac acest tratament?

După părerea specialiștilor, tratamentul cu mijloace hormonale vaginale poate fi utilizat permanent, pe o perioadă îndelungată. După instaurarea menopauzei, multe femei utilizează aceste remedii, sub supravegherea ginecologului pe parcursul întregii vieți.

Iritabilitatea și «depresia»

În ciuda faptului că modificările de dispoziție, irascibilitatea sporită sau, dimpotrivă, stările deprimante și depresia sunt considerate drept simptomele clasice ale climacteriului, legătura acestor schimbări cu instaurarea menopauzei nu a fost dovedită până în prezent. Din acest motiv, tratamentul standard, care ajută împotriva altor simptome de menopauzei (de exemplu, bufeurile sau senzația de uscăciune în vagin), poate să nu remedieze pe deplin și această problemă.

După părerea unor specialiști, una dintre cauzele modificărilor de dispoziție în menopauză ar putea fi faptul că femeile nu-și împlinesc somnul din cauza bufeurilor nocturne (accesele de transpirație nocturnă),

În cazul în care, în afară de modificările de dispoziție, ați mai observat la dvs. și bufeuri nocturne, ar fi bine să încercați tratamentul hormonal (descris în capitolul despre Bufeuri), mai ales dacă bufeurile au devenit pentru dvs. o problemă gravă.

Dacă nu aveți bufeuri și accese de transpirație nocturnă, înseamnă că modificările de dispoziție nu au, cel mai probabil, o legătură directă cu menopauza și nu are niciun sens să efectuați terapie de substituție hormonală. În asemenea cazuri, ar fi bine dacă ați merge la psiholog (psihoterapeut, psihiatru) și veți întocmi, împreună cu acesta, un plan de tratament. Nu trebuie să vă împăcați cu dispoziția proastă și cu depresia. Cu timpul, acestea devin, dacă nu sunt tratate, trăsături de caracter, afectând relațiile dvs. cu cei din jur.

Episoade mai frecvente de candidoză, secreții cu miros neplăcut, infecții ale căilor urinare (cistita și uretrita)

Până la începutul menopauzei, hormonii sexuali feminini contribuie la menținerea unui pH normal (scăzut, acid) în vagin, care neutralizează dezvoltarea microbilor patogeni. În afară de aceasta, hormonii feminini consolidează barierele de protecție naturale ale căilor urinare.

După începutul menopauzei, funcția protectivă a hormonilor sexuali se întrerupe. Aceasta le permite diferiților microbi să populeze mai ușor vaginul și căile urinare, provocând infecții.

Dacă ați observat că, odată cu menopauza, s-au înmulțit secrețiile vaginale asemănătoare cu candidoza sau cu vaginoza bacteriană sau dacă ați observat că faceți mai des cistită/ uretrită, puteți discuta cu medicul dvs. ginecolog privind inițierea unei cure de tratament cu geluri, pastile sau inele vaginale, pe care am descris-o mai sus, în capitolul Pruritul în regiunea organelor sexuale și «uscăciunea» în vagin. Acest tratament permite regenerarea funcțiilor protective ale vaginului și reduce efectiv incidența infecțiilor vaginale.

Dacă faceți mai des candidoză și administrați tratament hormonal împotriva bufeurilor, medicul v-ar putea sfătui să întrerupeți cura, deoarece se știe că aceasta poate spori riscul de dezvoltare a infecției date. Dacă și aceasta nu vă ajută, medicul vă poate prescrie un tratament special împotriva candidozei, principiile căruia au fost descrise în articolul nostru consacrat tocmai acestui subiect.

În rest, vaginoza bacteriană, cistita și uretrita se tratează, în climacteriu, conform acelorași reguli ca și până la menopauză. Recomandări detaliate în această privință – în articolele noastre despre:

Nevoia rapidă (imperativă) de urinare și incontinența urinară

Odată cu menopauza, unele femei observă fenome neplăcute, precum nevoia rapidă (imperativă) de urinare și incontinența urinară. Conform unor date, apariția acestor simptome ar putea fi legată de întreruperea funcției stimulatoare a estrogenilor asupra căilor urinare.

Dacă ați observat la dvs. asemenea simptome, puteți vorbi cu medicul ginecolog privind începerea unei terapii cu creme hormonale, cu geluri sau inele vaginale, care trebuie întroduse în vagin. Am descris acest tratament mai sus, în capitolul despre pruritul în regiunea organelor genitale și senzația de «uscăciune» în vagin. Pentru recomandări detaliate vedeți Rezolvarea problemelor de urinare la femei şi la bărbaţi. Urinări frecvente. Urinare dificilă (jet slab). Incontinența urinară. Sindromul vezicii urinare hiperactive. Nicturia. Adenomul de prostată (hiperplazia benignă).

Creșterea greutății corporale

Multe femei observă că, pe măsura apropierii menopauzei, crește greutatea lor corporală și le vine din ce înce mai greu să scape de kilogramele în plus.

După părerea specialiștilor, cauza acestui fenomen este faptul că, odată cu trecerea timpului, organismul utilizează tot mai puțină și mai puțină energie, surplusul acesteia acumulându-se în formă de greutate suplimentară.

Problema poate fi remediată doar prin modificarea regimului alimentar (trebuie să consumați mai puține alimente decât până la menopauză) și prin mărirea efortului fizic.

Creșterea intensă a părului de pe față

Întreruperea funcției ovariene și scăderea concentrației hormonilor sexuali face rădăcinile părului de pe față mai sensibile la acțiunea hormonilor sexuali feminini, care se secretă, în cantități mici, în organismul femeilor.

Din această cauză, la multe femei, pe măsura apropierii menopauzei, începe creșterea intensă a părului de pe față (deasupra buzei superioare, pe bărbie, pe obraji).

Dacă părul de pe față crește mai puțin intens, puteți pur și simplu să smulgeți firele de păr sau să le radeți.

Dacă ați observat însă că acestea au început să crească foarte intens, mergeți neapărat la endocrinolog pentru un examen medical. În asemenea cazuri, medicul va trebui să se asigure că această creștere masivă a părului nu este legată de apariția vreunei tumori care secretă hormoni sexuali masculini.

Căderea masivă a părului de pe cap

Cu vârsta, multe femei notează o cădere mai pronunțată a părului de pe cap.

Dacă observați și dvs. ceva de acest gen, pentru a remedia problema, parcurgeți recomandările noastre din articolul privind modalitățile de determinare a cauzelor căderii părului.

Tensiunea arterială mărită

După 45-50 de ani, hipertensiunea (tensiunea arterială mărită) se dezvoltă la mai mulți oameni (și la bărbați, și la femei). Acest lucru nu este legat de climacteriu, dar este foarte important să țineți problema sub control.

Tratament pentru femeile la care menopauza a început până la 40 de ani

Dacă, în cazul dvs., climacteriul a început până la 40 de ani (inclusiv după operația de îndepărtare a ovarelor sau în urma unor maladii ginecologice precum insuficiena ovariană primară), discutați neapărat cu medicul dvs. ginecolog planul unei terapii de substituție hormonală.

De ce este necesar acest tratament?

Observațiile clinice asupra condiției de sănătate a femeilor cu climacteriu precoce arată că întreruperea secreției de estrogeni la vârste tinere (în special până la 40 de ani) poate conduce la urmări grave. Insuficiența de estrogen poate determina, în particular, scăderea densității osoase (osteoporoza), ceea ce poate spori, la rândul său, riscul de fracturi.

În afară de aceasta, insuficiența de estrogeni la femeile de până la 40 de ani crește riscul de boli cardiovasculare (inclusiv infarct și AVC) și, conform unor date, riscul de Alzheimer.

Pentru a evita toate aceste probleme, puteți administra tratament hormonal timp de câțiva ani (până împliniți vârsta de 48-50 de ani).

Cum începe acest tratament?

Pentru a începe terapia de substituție hormonală, mergeți neapărat la medicul ginecolog.

Chiar dacă, la femeile de până la 50 de ani, riscul unor efecte secundare grave, după un asemenea tratament, este mult mai mic decât la femeile de vârste mature (v. mai sus tratamentul hormonal împotriva bufeurilor), înainte de a începe terapia, medicul va trebui să facă un examen ginecologic complet, pentru a exclude prezența unor boli care ar putea avea o evoluție negativă sub acțiunea tratamentului hormonal.

De asemenea, medicul vă va explica, totodată, cât de des trebuie să reveniți pentru un examen repetat, după ce începeți tratamentul.

Climacteriul și unele probleme de ordin ginecologic

Chistul ovarian

Problema chistului ovarian, depistat în menopauză, este analizată detaliat în articolul Chistul ovarian.

Hiperplazia endometrială, polipii uterini

Legătura dintre hiperplazia endometrială și polipii uterini cu menopazua, precum și evoluția acestor maladii, este analizată amănunțit în articolele noastre Polipii uterini și Hiperplazia endometrială.

Miomul (fibrom) uterin

Mai mutle detalii despre tratamentul miomului în menopauză, precum și despre ce trebuie să faceți dacă acesta a fost depistat, pentru prima dată, în perioada climacterică – în articolul nostru Miomul uterin.

Endometrioza

Informațiile despre endometrioză în menopauză – în articolul nostru Endometrioza.

Mastopatia

Despre mastopatie în climacteriu se vorbește amănunțit în articolul Schimbările în glanda mamară.

Aș putea prinde sarcină în perioada climacterică? Care ar putea fi semnele gravidității în această perioadă? Cum să mă protejez mai bine în menopauză?

În perioada de debut a menopauzei, când menstruațiile încă nu s-au întrerupt cu totul, femeia își păstrează capacitatea de a concepe un copil, chiar dacă aceasta nu e la fel de înaltă ca la vârstele mai tinere (v. probabilitatea de a prinde sarcină). În literatura de specialitate, sunt descrise cazuri când femeile reușeau să prindă sarcină chiar și la vârsta de 59 de ani.

Identificarea semnelor sarcinii în perioada preclimacterică ar putea fi foarte dificilă, deoarece dovada cea mai sigură – reținerea menstruației – poate fi lesne confundată cu întârzierea provocată de menopauză (v. cum pot fi identificate semnele de sarcină).

Din acest motiv, în cazul în care nu doriți categoric să prindeți sarcină, protejați-vă obligatoriu până:

  • în momentul în care, de la ultima menstruație, a trecut cel puțin 1 an (dacă aveți peste 50 de ani);
  • în momentul în care, de la ultima sarcină, au trecut cel puțin 2 ani (dacă aveți mai puțin de 50 de ani).

Pentru a vă proteja în menopauză, puteți utiliza 5 mijloace anticoncepționale diferite:

  1. Mijloacele anticoncepționale combinate obișnuite, în formă de comprimate orale, plasturi sau inele vaginale. Sub controlul ginecologului, le puteți folosi până la 55 de ani. Avantajele suplimentare ale acestor mijloace sunt: menstruațiile regulate și întreruperea secrețiilor mucoase și sângeroase neregulate. În afară de aceasta, mijloacele date elimină simptomele menopauzei (inclusiv bufeurile), iar, în condițiile respectării regulilor de utilizare, pot reduce riscul de dezvoltare a cancerului endometrial sau ovarian (recomandări detaliate în această privință – în articolul Răspunsuri la întrebări privind pastilele anticoncepționale).
  2. Pastilele anticoncepționale care conțin doar progestine (pastile cu conținut hormonal minimal, implanturi hormonale și injecții). Aceste mijloace anticoncepționale ar putea fi o soluție bună pentru femeile care, dintr-un motiv sau altul, nu pot administra mijloace anticoncepționale combinate (Întrebări și răspunsuri privind pastilele anticoncepționale).
  3. Steriletele intrauterine cu hormoni sau fără hormoni asigură o protecție eficientă și de durată împotriva gravidității nedorite (pe parcursul a câțiva ani). Acestea ar putea fi o soluție excelentă pentru femeile care nu pot sau nu vor să utilizeze mijloacele anticoncepționale hormonale, dar au nevoie de o protecție înaltă împotriva gravidității (v. Răspunsuri la întrebări privind steriletul intrauterin).
  4. Riscul de sarcină nedorită poate fi eliminat și prin legarea trompelor uterine (ligaturarea). În afară de aceasta, ați mai putea lua în considerare și posibiliattea de a face vasectomie la partenerul dvs. sexual.
  5. Cele mai nesigure, dar și cele mai accesibile mijloace anticoncepționale, pe care le-ați putea utiliza, sunt prezervativele (v. cum trebuie folosite corect prezervativele).

Medicamentele hormonale pe care le iau împotriva bufeurilor mă protejează și de sarcina nedorită?

Terapia de substituție hormonală, la care multe femei recurg pentru a lupta împotriva bufeurilor, conține, de regulă, doze mici de hormoni sexuali feminini și de aceea nu generează un efect protector sigur împotriva sarcinii nedorite. În paralel cu tratamentul dat, va trebui să utilizați și alte mijloace anticoncepționale nonhormonale.

Cum să rămân sănătoasă în menopauză?

«Climaxul a început la mine fără prea mari bătăi de cap. O vreme, am avut bufeuri, dar mi-au trecut. Acum, nu mă deranjează nimic și chiar mă simt mai bine, pentru că am scăpat de cel puțin o problemă – menstruația. Spuneți-mi, vă rog, dacă femeile care au atins menopauza trebuie să urmeze careva investigații sau să administreze vitamine sau minerale speciale? Am citit în forumuri, pe net, mai multe discuții la acest subiect, dar îmi vine greu să mă descurc în toate aceste informații. Nu e întotdeauna clar când e vorba de publicitate și când nu.»

După cum spuneam mai sus, odată cu climacteriul, în organismul femeilor au loc unele schimbări ce pot provoca, cu timpul, probleme grave de sănătate, dacă nu li se acordă atenția cuvenită. Mai jos, pornind de la rezultatele cercetărilor științifice efectuate în domeniu, vom arăta căror aspecte ale vieții dvs. de zi cu zi ar trebui să le acordați o atenție mai specială, pentru a păstra o sănătate solidă, capacitatea de muncă și o calitate înaltă a vieții pentru o perioadă cât mai îndelungată de timp.

Verificaţi regulat şi ţineţi sub control tensiunea arterială, concentraţia glucozei şi a colesterolului în sânge

Acestea sunt printre cele mai importante măsuri pe care le puteţi face pentru a avea grijă de sănătatea dvs.

Vedeţi recomandările noastre din capitolul dedicat prevenţiei bolilor cardiovasculare, iar apoi studiaţi următoarele ghiduri:

Încercați să vă supuneți cu regularitate organismul la efort fizic

În cadrul mai multor cercetări științifice, s-a constatat că efortul fizic regulat exercită o acțiune importantă și benefică asupra stării generale a organismului. În special, în cazul oamenilor de vârstă matură sau înaintată (inclusiv al femeilor cate au atins menopauza), exercițiile/ efortul fizic regulat și moderat reduc riscul de ictus, infarct, osteoporoză, tromboembolie și alte câteva maladii grave.

În afară de aceasta, după cum spuneam mai sus, efortul fizic regulat le ajută pe femeile care au atins menopauza să atenueze simptome neplăcute, precum bufeurile și indispoziția.

Recomandări detaliate în vederea stabilirii unui program de activităţi fizice regulate sunt prezentate în articolul Recomandări de activităţi fizice, argumentate ştiinţific.

Dacă e necesar, cereți consultația medicului privind necesitatea unui tratament împotriva osteoporozei

Mai sus, am menționat de mai multe ori că, odată cu menopauza, la femei se dezvoltă, treptat, osteoporoza (oasele devin mai puțin dense) și crește riscul de fracturi.

Din fericire, în prezent există un tratament eficient care ar putea reduce semnificativ riscul de fracturi.

Citiți neapărat articolul nostru Osteoporoza, pentru a vă da seama dacă aveți sau nu nevoie de un asemenea tratament și în ce constă acesta.

Urmăriți fluctuațiile tensiunii arteriale și ale concentrației glucozei în sânge

Cu anii, nu numai bărbații, dar și femeile se confruntă cu un risc sporit de hipertensiune arterială și de diabet zaharta de tip II. Ambele boli pot să se dezvolte, timp îndelungat, asimptomatic și mulți oameni află, pentru prima dată, despre faptul că au tensiune mărită sau «zahăr în sânge» doar atunci când apar primele complicații ale acestor boli (infarctul, AVC, probleme cu vederea, tulburarea funcției renale etc.). Cu toate acestea, în stadiile timpurii, atât diabetul zaharat, cât și hipertensiunea arterială, pot fi tratate.

Pentru a vă urmări tensiunea arterială, procurați un tonometru simplu și măsurați-vă tensiunea acasă o dată la câteva luni.

Pentru a vă urmări concentrația glucozei în sânge, efectuați o dată pe an analiza sângelui.

Faceţi în mod regulat mamografia

La femei, odată cu vârsta, creşte riscul de dezvoltare a cancerului de sân. În stadiile incipiente această maladie se supune bine tratamentului şi din acest motiv tuturor femeilor peste 40 de ani li se recomandă efectuarea regulată a mamografiei (aproximativ o dată pe an). Recomandări detaliate în acest sens sunt prezentate în articolul Cancerul mamar: prevenţie şi tratament. Ghid pentru femei.

Cereți periodic consultația medicului ginecolog

Acest lucru e foarte important pentru a depista la timp și îndepărta unele schimbări importante care pot declanșa, în viitor, dezvoltarea cancerului. Pentru a ține problema dată sub control, trebuie, cel puțin o dată pe an, să faceți:

Cereți periodic consultația dermatologului

Cu vârsta, mulți oameni (și bărbați, și femei) se confruntă cu un risc mai mare de cancer la piele. Parcurgeți recomandările noastre din articolul Cancerul de piele. Prevenția și tratamentul cu privire la ceea ce ați putea face pentru a preveni dezvoltarea maladiei respective.

Încercați să vă organizați regimul alimentar în așa fel, încât să obțineți necesarul de calciu din alimente. În afară de aceasta, trebuie să administrați și suplimente cu vitamina D

Multe femei știu că, în menopauză, se reduce densitatea oaselor și, din acest motiv, se interesează dacă trebuie să administreze suplimente cu calciu, cu vitamina D sau alte careva vitamine și minerale?

Recomandări detaliate în această privință veți găsi în articolul nostru Răspunsuri la întrebări legate de administrarea calciului și a vitaminei D.

Deschideți surse
  • Cobin, R.H. et al., 2006. American Association of Clinical Endocrinologists medical guidelines for clinical practice for the diagnosis and treatment of menopause. Endocrine practice : official journal of the American College of Endocrinology and the American Association of Clinical Endocrinologists, 12(3), pp.315–37. Available at: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22193145.
  • Compston, J. et al., 2013. Diagnosis and management of osteoporosis in postmenopausal women and older men in the UK: National Osteoporosis Guideline Group (NOGG) update 2013. Maturitas, 75(4), pp.392–396. Available at: http://dx.doi.org/10.1016/j.maturitas.2013.05.013.
  • Daley, A. et al., 2014. Exercise for vasomotor menopausal symptoms. Cochrane Database of Systematic Reviews, 11(5), pp.1–43.
  • Goldstein I, Dicks B, Kim NN, Hartzell R. Multidisciplinary overview of vaginal atrophy and associated genitourinary symptoms in postmenopausal women. Sex Med. 2013;1(2):44-53.
  • Ortmann O, Dören M, Windler E. Hormone therapy in perimenopause and postmenopause (HT). Interdisciplinary S3 Guideline, Association of the Scientific Medical Societies in Germany AWMF 015/062-short version. Arch Gynecol Obstet. 2011;284(2):343-55.
  • Ortmann O, Lattrich C. The treatment of climacteric symptoms. Dtsch Arztebl Int. 2012;109(17):316-23.
  • Sood, R. et al., 2014. Prescribing menopausal hormone therapy: An evidence-based approach. International Journal of Women’s Health, 6(1), pp.47–57.


Obiectivul principal al organizației noastre în prezent este elaborarea Ghidului Consumatorului Inteligent de Informații și Servicii Medicale. O sursă de informație medicală de generație nouă, axată pe prezentarea datelor detaliate, transparente, echidistante și cu valoare practică înaltă cu privire la beneficiile, daunele și limitele serviciilor medicale disponibile în prezent.
Scopul nostru este:

să-i ajutăm pe pacienți și medici să ia decizii medicale argumentate și chibzuite

să-i ajutăm pe pacienți și medici să construiască între ei relații eficiente și moral justificate: colaborare bazată pe înțelegerea din ambele părți a rolurilor unice pe care îl joacă fiecare și pe împărțirea justă a resposabilității, cel mai important scop al colaborării fiind formularea și atingerea obiectivelor medicale ale pacientului.

Ghidul Consumatorului Inteligent de Informaţii şi Servicii Medicale este alcătuit din 3 părți:

PARTEA I: LUAREA DECIZIILOR MEDICALE
ALĂTURAȚI-VĂ GRUPULUI NOSTRU PE FACEBOOK ȘI ABONAȚI-VĂ LA NOUTĂȚI PE EMAIL
Vă invităm să vă alăturați consumatorilor inteligenți de informații și servicii medicale pe rețele sociale

Abonați-vă la noutăți, ca să primiți un email o dată în câteva luni prin care să aflați despre publicarea materialelor noi și despre actualizări importante, introduse pe măsura procesării de noi date.