Citomegalovirusul (CMV) la copii şi adulţi. Interpretarea analizelor de laborator. Citomegalovirusul în perioada de sarcină.

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 15 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți-ne părerea dvs.

Apreciere medie: 4.0. Pe baza unui vot.
Se încarcă...

Cuprins:

Medicul mi-a indicat testul la citomegalovirus şi rezultatul este gata. Cum poate fi interpretat acesta? Pot să-mi dau seama dacă am CMV după rezultatul testului? Citomegalovirusul poate fi periculos?

Majoritatea oamenilor află despre citomegalovirus (abreviat CMV) după ce medicul îi trimite să facă analize de laborator pentru a depista infecţia respectivă. Obţinând rezultatele analizelor de laborator, oamenii, de regulă, aşteaptă răspunsuri la 2 întrebări esenţiale:

Prima întrebare: Cum trebuie să interpreteze rezultatul testului?
A doua întrebare: Infecţia cu citomegalovirus este periculoasă şi ce trebuie să facă pentru a se proteja pe ei înşişi sau pe copiii lor?
Pentru a răspunde la prima întrebare şi a descifra testul, examinaţi cu atenţie fişa de însoţire a probei, apoi căutaţi la cuprins acel paragraf din capitolul dat în care veţi găsi abrevieri, simboluri sau termeni asemănători cu cei din rubricile pe care le cuprinde fişa dvs.. Analizând informaţia prezentată mai jos, veţi observa că, în funcţie de indicatorii depistaţi, rezultatele testului la citomegalovirus pot semnifica:

  • ori că persoana s-a infectat cu citomegalovirus demult şi, în prezent, infecţia pare să nu fie activă,
  • ori că persoana s-a infectat cu citomegalovirus recent şi/ sau există indicii ale înmulţirii (reactivării) virusului în organism,
  • ori că persoana nu a contactat niciodată în trecut cu citomegalovirusul.

Tocmai aceste concluzii privind, pe de o parte, perioada în care a avut loc infectarea şi, pe de altă parte, activitatea virusului în prezent (virusul continuă să se înmulţească sau nu), permit formularea unui răspuns la cea de-a doua întrebare: Infecţia cu citomegalovirus este periculoasă şi ce trebuie să facă pentru a se proteja pe ei înşişi sau pe copiii lor?

Pentru a răspunde la întrebarea dată, aruncaţi o privire peste următoarele trei puncte din acest capitol, în care vom sugera ce capitole trebuie să parcurgeţi în funcţie de concluziile pe care le veţi face, interpretând rezultatele testului de laborator:
1. Dacă, în urma testului de laborator, devine clar că dvs. sau copilul dvs. v-aţi infectat cu citomegalovirus demult şi în prezent nu există niciun indiciu al înmulţirii virusului, înseamnă că sunteţi în afara oricărui pericol şi că sunteţi doar purtător al acestei infecţii, asemeni altor oameni sănătoşi. După ce aţi stabilit acest lucru, puteţi să nu mai citiţi articolul de faţă, iar dacă sunteţi totuşi curios să aflaţi care ar fi putut fi sursa de contaminare, parcurgeţi ultimul capitol: Care este etiologia citomegalovirusului? Cum se poate infecta omul cu CMV? Cum se transmite această infecţie? Dacă sunteţi femeie şi planificaţi o sarcină, parcurgeţi capitolul Citomegalovirusul în perioada de sarcină (paragraful Recomandări pentru femeile care planifică o sarcină: ce trebuie făcut pentru a vă proteja copilul încă nenăscut de citomegalovirus?), în care veţi găsi unele îndrumări foarte importante.
2. Dacă din testul de laborator rezultă că v-aţi infectat cu citomegalovirus recent şi că, în prezent, există indicii ale înmulţirii (reactivării) virusului, trebuie să vedeţi recomandările noastre suplimentare din următoarele capitole, în funcţie de categoria de persoane din care faceţi parte: Citomegalovirusul la copii şi adulţi Citomegalovirusul în perioada de sarcină Citomegalovirusul în perioada de alăptare
3. Dacă testul va arăta că nu aţi contactat niciodată cu citomegalovirusul şi dacă sunteţi adult sau copil – nu trebuie să luaţi niciun fel de măsuri. Este foarte posibil că nu vă veţi infecta niciodată cu CMV şi chiar dacă acesta lucru se va întâmpla, infecţia va decurge fără agravări şi nu va comporta niciun pericol. Dacă sunteţi femeie şi planificaţi o sarcină, vă recomandăm să parcurgeţi capitolul Citomegalovirusul în perioada de sarcină (paragraful: Recomandări pentru femeile care planifică o sarcină: ce trebuie făcut pentru a vă proteja de citomegalovirus copilul nenăscut?). Mai jos vom vorbi despre modul în care se interpretează testele la CMV.

Analizele sângelui la anticorpii IgG sau IgM împotriva citomegalovirusului. Determinarea avidităţii anticorpilor

Pentru a determina de cât timp cutare sau cutare persoană este infectată cu citomegalovirus şi dacă virusul continuă să se înmulţească în prezent (altfel spus, dacă infecţia este activă), medicii prescriu analize ale sângelui (din venă) pentru a depista anticorpi împotriva unor antigeni anumiţi ai virusului respectiv. Mai jos, vom explica ce înseamna acest lucru.

Ca şi orice alt microb, citomegalovirusul este alcătuit din substanţe organice compuse. Aceste substanţe se numesc antigenii virusului. Când aceste substanţe (antigenii) nimeresc în sângele omului, celulele sistemului imunitar le recunosc drept «corpi străini» şi încep să formeze anticorpi împotriva acestora, care se acumulează în anumite concentraţii (titre) în sânge. Dat fiind că, în laboratoare diferite, se apelează la metode diferite de efectuare a analizelor, valorile «normale» sau «crescute» ale titrelor (indicatorii anticorpilor) depind de laboratorul concret în care a fost testat sângele. Din această cauză, pe fişele de însoţire a probei, pe care le ridicaţi de la laborator, se indică (de regulă, în paranteze lângă rezultatul analizei), valoarea «normală» a titrului în raport cu care se poate determina nivelul (titrul) înalt sau scăzut al anticorpilor din sângele dvs..
Dacă titrul anticropilor este peste normă, rezultatul este considerat drept pozitiv.
Dacă titrul anticorpilor este sub normă sau în limitele normei sau dacă anticorpi de acest fel nu există deloc, rezultatul este considerat drept negativ. Titrele (nivelele, indicatorii) pozitiv şi negativ pot fi marcate prin prescurtări sau ştampile speciale (de exemplu, POZ pentru pozitiv şi NEG pentru negativ).

Anticorpii de tip IgM împotriva citomegalovirusului

IgM reprezintă anticorpii pe care sistemul imunitar începe să-i formeze la 4-7 săptămâni după infectarea cu citomegalovirus. Anticorpi de acest tip sunt sintetizaţi de fiecare dată când CMV, care rămâne în organismul uman după infectarea precedentă, începe din nou activ să se înmulţească.

Cu timpul, anticropii de tip IgM dispar din organismul persoanei infectate cu citomegalovirus. Titrul crescut de anticorpi IgM se poate menţine în sângele omului pe un răstimp de cel puţin 4-12 luni după infectare. Astfel, dacă titrul anticorpilor IgM împotriva citomegalovirusului este crescut, aceasta poate însemna că:

  • V-aţi infectat cu CMV recent (nu mai devreme decât pe durata ultimului an);
  • V-aţi infectat cu CMV demult, dar această infecţie s-a reactivat recent în organismul dvs..

Dacă analiza sângelui va arăta absenţa anticorpilor de tip IgM (rezultatul negativ al testului), aceasta va fi o dovadă concludentă a faptului că, pe durata ultimului an, nu aţi contactat cu citomegalovirusul şi/ sau că infecţia nu s-a reactivat în organismul dvs..

Analizele la anticorpi IgM pot fi greşite?

Da, acest lucru este posibil. În unele cazuri, analizele la anticorpi de tip IgM împotriva citomegalovirusului sunt pozitive la oamenii care nu sunt infectaţi cu acest microb, dar cu alte infecţii (de exemplu, toxoplasmoză,  rubeolă sau virusul Epstein-Barr).

Anticorpii de tip IgG împotriva citomegalovirusului

IgG reprezintă anticorpii pe care îi formează sistemul imunitar al omului la câteva săptămâni după infectarea cu citomegalovirus, dar care, spre deosebire de anticorpii de tip IgM, nu dispar, ci, dimpotrivă, se acumulează în sânge şi rămân în acesta, într-o anumită concentraţie, pentru tot restul vieţii.

Dacă testul de sânge depistează un tiru crescut (pozitiv) de anticorpi IgG împotriva citomegalovirusului, aceasta înseamnă că aţi contactat cu infecţia dată în trecut şi aveţi oarece imunitate împotriva acesteia. Dacă, în urma analizei de sânge, se constată absenţa anticorpilor de tip IgG împotriva citomegalovirusului, aceasta înseamnă că nu aţi contactat niciodată cu infecţia respectivă.

În unele cazuri, după testul pozitiv la anticorpii IgG împotriva CMV, medicii recomandă repetarea analizei peste câteva săptămâni. Dacă analiza repetată a sângelui la IgG împotriva citomegalovirusului arată că, din momentul efectuării primului test, titrul (concentraţia) anticorpilor creşte de peste 4 ori, aceasta înseamnă că aveţi o infecţie CMV activă şi că virusul continuă să se înmulţească.

Ce înseamnă aviditatea (indicele avidităţii) anticorpilor IgG împotriva citomegalovirusului?

În limbaj medical, termenul «aviditate» se utilizează pentru a desemna intensitatea legăturii dintre anticorpi şi microbii care le-au determinat apariţia. Termenul «aviditate crescută» înseamnă că aceşti anticorpi pot forma o legătură «strânsă» cu microbii, pe când termenul «aviditate scăzută» – că anticorpii nu pot forma o legătură atât de «strânsă» cu microbii. Sistemul imunitar al omului funcționează în aşa fel încât, de la debutul infecţiei, începe să formeze anticorpi cu aviditate scăzută, iar la câteva luni după contactul cu microbul – anticorpi cu aviditate înaltă.

Anticorpii cu aviditate scăzută dispar, treptat, din sânge, pe când anticorpii cu aviditatea înaltă rămân în sănge pentru o perioadă îndelungată de timp (posibil – pe toată durata vieţii). Datorită acestui fapt, măsurând aviditatea anticorpilor cu ajutorul unor teste biochimice speciale, medicii pot determina când anume s-a infectat persoana în cauză cu cutare sau cutare infecţie.

Dacă în sângele dvs. testele au depistat anticopri IgG cu aviditate înaltă la CMV, aceasta înseamnă că v-aţi infectat cu acest microb mult timp în urmă. Dacă în sângele dvs. testele depistează anticorpi IgG cu aviditate scăzută, aceasta înseamnă că v-aţi infectat cu citomegalovirus în ultimele 2-4 luni.

Testul PCR efectuat pe probe de sânge, urină, salivă sau frotiuri. Identificarea ADN-ului citomegalovirusului

Testul PCR le permite medicilor să determine cu maximă exactitate prezenţa CMV în sânge, salivă, urină sau în fragmentele de ţesut recoltate prin frotiu (mai multe detalii despre modalitatea de efectuare a acestei analize – în articolul nostru Analiza PCR).

Dacă analiza PCR a sângelui este pozitivă, aceasta poate indica, cu o mare precizie, asupra faptului că v-aţi infectat cu citomegalovirus recent şi/ sau că acest microb continuă să se înmulţească în organismul dvs..

Citomegalovirusul poate să rămână, pe durata întregii vieţi a omului, într-o stare inactivă, în diferite organe ale corpului (inclusiv în colul uterin, faringe, rinichi, glandele salivare). De aceea, dacă testul PCR efectuat pe frotiul ginecologic sau pe frotiul faringian ori analiza PCR din salivă sau urină sunt pozitive, aceasta va indica asupra infectării cu citomegalovirus, dar nu şi asupra perioadei în care a avut loc contaminarea. Pentru a determina acest lucru (perioada de contaminare), medicii vă pot indica alte analize (de exemplu, analiza sângelui la anticorpi de tip IgM sau analiza PCR pe probe de sânge). După cum spuneam mai sus, dacă toate aceste teste vor fi pozitive, aceasta va însemna că aţi fost infectat cu citomegalovirus recent şi/ sau că microbul continuă să se înmulţească în organismul dvs.

Tabel cu ajutorul căruia puteţi interpreta rezultatele testelor dvs. la citomegalovirus:

Tipul analizeiCare ar trebui să fie rezultatele analizelor, dacă infectarea a avut loc în trecut (mai mult de 9-12 luni în urmă) şi infecţia este inactivă în prezent?Care ar trebui să fie rezultatele analizelor, dacă infectarea a avut loc recent sau dacă infecţia mai «veche» a redevenit activă?Care ar trebui să fie rezultatele analizelor dacă omul nu a contactat niciodată cu infecţia CMV?
Analiza sângelui la anticorpi de tip IgGTitru pozitiv sau IgG cu aviditate înaltăIgG cu aviditate scăzută sau testul repetat peste câteva săptămâni depistează creşterea titrului IgG de peste 4 oriNegativ
Analiza sângelui la anticorpi de tip IgMTitru negativTitru pozitivNegativ
Testul PCR efectuat pe probe de urină sau salivăTitrul poate fi pozitivTitrul poate fi pozitivNegativ
Testul PCR efectuat pe probe de sângeTitru negativTitru pozitivNegativ
Testul PCR efectuat pe probe de ţesut recoltate prin frotiuTitrul poate fi pozitivTitrul poate fi pozitivNegativ

 

Citomegalovirusul la copii şi la adulţi

În acest articol vom spune ce trebuie făcut dacă dvs. sau copilul dvs. acuzaţi simptome ale maladiei, iar testele arată că aceasta ar putea fi cauzată de citomegalovirus?

Ce semne şi simptome trebuie considerate «normale»/ «fireşti» în caz de infecţie CMV la copil sau la adult?

La majoritatea copiilor şi adulţilor, după infectarea cu citomegalovirus, nu se observă niciun simptom de boală sau se observă doar unele simptome nesemnificative, asemănătoare cele provocate de o răceală comună. Simptomele obişnuite ale infecţiei CMV sunt creşterea temperaturii corpului, mărirea ganglionilor limfatici în tot corpul, înroşirea gâtului sau dureri în gât (angină) şi (posibil) apariţia unor erupţii dense pe pielea întregului corp (cu aspect de pete roşii mici). Concomitent, pot să apară simptome precum slăbiciunea şi somnolenţa. Primele simptome ale bolii pot apărea la 9-60 de zile după infectare. Acest răstimp se numeşte perioada de incubaţiePerioada de incubație este intervalul de timp care se scurge între momentul pătrunderii infecției în organismul omului și apariția primelor simptome de boală. În cazul multor infecții virale ale căilor respiratorii, precum gripa, perioada de incubație constituie 1-3 zile (adică primele simptome ale bolii apar peste 1-3 zile după infectare). În cazul altor infecții, perioada de incubare poate varia de la câteva zile (mai rar ore), până la mai multe săptămâni, luni sau chiar mai mulți ani. a citomegalovirusului. Majoritatea omenilor care se îmbolnăvesc după infectarea cu CMV se însănătoşesc complet timp de câteva săptămâni. Unele simptome ale acestei boli pot persista vreme îndelungată. În special, temperatura poate creşte peste 37,5ºC timp de câteva săptămâni, iar slăbiciunile pronunţate şi somnolenţa pot să persiste chiar şi timp de câteva luni. În cazul multor oameni care merg la spital cu asemenea simptome, medicii stabilesc, iniţial, diagnosticul de mononucleoză infecţioasă. Aceasta se datorează faptului că simptomele infecţiei CMV şi chiar schimbările care se observă în unele teste de laborator ar putea fi identice cu cele provocate de o altă maladie infecţioasă (mononucleoza infecţioasă adevărată), declanşată de cirusul Epstein-Barr. Prezentarea detaliată a acestei maladii – în articolul Mononucleoza infecţioasă.

Citomegalovirusul este periculos? Ce urmări şi complicaţii poate provoca acesta?

La majoritatea copiilor şi adulţilor cu imunitatea normală, care se contaminează cu CMV, infecţia nu provoacă, după ce pătrunde în organism, niciun fel de urmări grave sau complicaţii.

Doar în unele cazuri, virusul poate afecta ţesuturile ficatului (adică declanşa hepatita) şi provoca pneumonia. Cu toate acestea, atât pneumonia, cât şi hepatita, legate de citomegalovirus, se vindecă, de cele mai multe ori, definitiv, fără complicaţii. Spre deosebire de persoanele cu imunitate normală, cele cu imunitate redusăDin categoria persoanelor cu imunodeficiență (imunitate redusă) fac parte: persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, persoanele bolnave de diabet zaharat, persoanele care fac tratament anticanceros (chimioterapie, radioterapie), persoanele care administrează corticosteroizi sau alte medicamente ce reduc activitatea sistemului imunitar (precum Metotrexat, Azatioprină, Mercaptopurină, etc.), persoanele care au suportat anterior un transplant de organe și administrează medicamente ce previn rejecția grefei, persoanele care suferă de boli cronice ale organelor interne: insuficiență renală cronică, insuficiență cardiacă, hepatită cronică, ciroză hepatică, etc.  suportă mai greu infecţia CMV. La această categorie de oameni, citomegalovirusul poate afecta mai multe organe interne (inclusiv ficatul, esofagul, intestinul, creierul, ochii, rinichii etc.) şi poate chiar provoca decesul. Citomegalovirusul poate fi destul de periculos dacă microbul infectează o femeie gravidă, dar despre aceasta vom vorbi detaliat în capitolul respectiv.

Adultul sau copilul cu simptome de infecţie CMV trebuie cumva izolaţi?

Dacă adultul sau copilul fac o infecţie CMV, nu este necesară izolarea acestora de alţi oameni. După cum vom arăta în ultimul capitol al acestui articol, oamenii bolnavi de infecţie cu citomegalovirus sunt contagioşi, dar ei sunt contagioşi nu numai pe durata de evoluţie a bolii, ci şi pentru tot restul vieţii. Din acest motiv, nu are niciun rost să-i izolăm în perioada activă a maladiei. În acest sens, ar trebui doar limitate contactele bolnavului de infecţie CMV cu femeile gravide. Mai exact, femeile însărcinate, comunicând cu persoanele afectate de infecţia CMV, trebuie să respecte anumite reguli, pe care le vom prezenta în capitolul Citomegalovirusul în perioada de sarcină (Recomandări pentru femeile care planifică o sarcină: ce trebuie făcut pentru a vă proteja copilul nenăscut de citomegalovirus?).

În ce constă tratamentul (ce medicamente trebuie să administrez) în caz de citomegalovirus şi poate fi oare vindecată infecţia CMV?

După cum spuneam mai sus, la oamenii cu sistemul imunitar normal, această infecţie nu provoacă, de regulă, probleme serioase de sănătate. Din acest motiv, specialiştii în domeniul bolilor infecţioase consideră că, în cazurile în care simptomele citomegalovirusului îşi fac apariţia la adulţi sau copii cu imunitate normală, nu este nevoie de niciun tratament special. Este suficient doar ca bolnavul:

  1. să se odihnească mai mult;
  2. să administreze, la necesitate, antipiretice (de exemplu, ibuprofen sau paracetamol) împotriva febrei şi durerilor din gât;
  3. să consume mai multe lichide.

Tratamentul special pentru CMV este necesar numai atunci când infecţia respectivă afectează organele interne (de exemplu, provoacă pneumonie, inflamează intestinul, ficatul sau ţesuturi ale creierului) şi poate determina complicaţii grave. Vindecarea definitivă (adică eliminarea din organism a infecţiei a CMV) nu poate fi obţinută prin nicio metodă de tratament cunoscută în prezent. După cum vom arăta mai jos, după infectare, omul rămâne purtător al acestui virus pentru tot restul vieţii.

În prezent, pentru tratamentul (adică neutralizarea temporară) al infecţiei cu citomegalovirus, se utilizează medicamente precum ganciclovir, valganciclovir şi foscarnet. Alte medicamente antivirale, inclusiv aciclovir şi valaciclovir (valtrex), se utilizează, de asemenea, pentru a preveni reactivarea invecţiei CMV la persoanele care se pregătesc pentru un transplant de organe.

Pot sau trebuie să administrez medicamente cu interferon sau imunostimulatoare pentru a trata infecţia CMV?

Documentându-ne cu privire metodele şi tactica tratamentului infecţiei CMV în ţările dezvoltate ale lumii, nu am reuşit să găsim nicio informaţie referitor la posibilitatea şi utilitatea tratării infecţiei CMV la copii şi adulţi cu ajutorul medicamentelor care conţin interferon, care stimulează sinteza interferonului în organism sau cu medicamente care ridică imunitatea. De aceea, nu vă putem recomanda medicamente de acest fel pentru tratamentul infecţiei CMV.

Citomegalovirusul în perioada de sarcină

În ce cazuri citomegalovirusul este periculos în perioada gravidităţii?

Citomegalovirusul poate dăuna fătului şi provoca unele malformaţii de dezvoltare dacă vă contaminaţi pentru prima dată cu această infecţie în perioada de sarcină sau dacă, în timpul gravidităţii, are loc reactivarea infecţiei, cu care v-aţi contaminat în trecut.

Aproape jumătate din toate femeile din lume nu au contactat niciodată cu citomegalovirusul şi nu au nicun fel de imunitate împotriva acestuia. În cadrul cercetărilor ştiinţifice, s-a constatat că 1-4 femei din 100, care nu au fost infectate de citomegalovirus înainte de sarcină, se contaminează cu CMV în timpul gravidităţii şi acest fapt poate conduce, la rândul său, la întreruperea sarcinii sau la malformaţii de dezvoltare la nou-născut.
În cadrul observaţiilor clinice asupra stării sănătăţii copiilor născuţi de femei ce s-au infectat pentru prima dată cu citomegalovirus în timpul sarcinii, s-a constatat că, în cazul în care infectarea are loc în prima jumătate de sarcină, la 30-40 de femei din 100, infecţia reuşeşte să pătrundă în organismul fătului.
Urmările infectării intrauterine cu citomegalovirus pot fi foarte grave: din 100 de copii infectaţi, de la 5 la 15 se nasc cu aşa-numita infecţie CMV congenitală, însoţită de tulburări grave ale funcţiei organelor interne (inclusiv afecţiuni ale creierului, ochilor, urechilor, ficatului), iar de la 1 la 5 copii mor curând după naştere. La alte 10-15% din copii, care par a fi perfect sănătoşi imediat după naştere, cu timpul, pe măsură ce aceştia ating vârsta şcolară, pot apărea probleme cu vederea, auzul şi alte tulburări grave.
Dacă infectarea cu citomegalovirus are loc în a doua jumătate de sarcină, probabilitatea ca infecţia să ajungă la făt şi să tulbure dezvoltarea acestuia este foarte mică.

Ce poate face medicul pentru a determina dacă citomegalovirusul a ajuns la făt şi ce trebuie făcut dacă se confirmă contaminarea?

Pentru a verifica dacă infecţia a pătruns în organismul fătului, medicul trebuie să vă recomande efectuarea testului PCR  din lichid amniotic şi ultrasonografia. Testul PCR pozitiv din lichidul amniotic poate indica, cu o foarte mare exactitate, asupra faptului că copilul dvs. este infectat cu citomegalovirus.

Semnele care denotă afectarea fătului şi care pot fi vizibile la ecografie sunt: încetinirea dezvoltării intrauterine (altfel spus, fătul e mai mic decât ar trebui să fie) şi tulburări în dezvoltarea creierului (microcefalia, dilatarea ventriculilor cerebrali, calcificate în jurul ventriculilor cerebrali).
Dacă analizele şi investigaţiile vor confirma răspândirea infecţiei CMV de la mamă la făt, medicii pot să vă propună întreruperea sarcinii (adică avortul) şi tratamentul cu medicamente antivirale sau cu aşa-numitul ser hiperimun. Eficacitatea tratamentului infecţiei CMV în timpul sarcinii cu ajutoul medicamentelor antivirale (inclusiv aciclovir, foscarnet), în prezent, nu este dovedită. În acelaşi timp, eficacitatea tratamentului cu ser hiperimun a fost confirmată în urma cercetărilor ştiinţifice, efectuate în mai multe ţări ale lumii.

Pot naşte dacă am citomegalovirus?

Dacă testele arată că aţi suferit, în trecut, de infecţia CMV şi dacă, în prezent, infecţia nu dă niciun semn de activitate, trebuie să consideraţi această condiţie inofensivă pentru sănătatea fătului şi pentru naşterea propriu-zisă.

Dacă testele vor arăta că v-aţi infectat cu citomegalovirus în perioada de sarcină (inclusiv cu puţin timp înainte de naştere), naşterea pe căi naturale sporeşte nesemnificativ riscul infectării copilului de la mamă, iar dacă această contaminare va avea totuşi loc, probabilitatea ca infecţia să dăuneze copilului va fi foarte mică. Aşadar, se poate spune că femeile, care au contactat cu citomegalovirus până la sarcină ori s-au infectat prima dată cu CMV în timpul gravidităţii, pot naşte pe căi naturale.

Cum poate fi depistată infecţia CMV la nou-născut sau sugar?

În cazul în care, la naştere, copilul nu dă semne de boală (acesta fiind primul indiciu al faptului că nu s-a infectat cu CMV în timpul gravidităţii), în primele zile de după naştere medicul poate indica o analiză a sângelui (testul PCR sau testul la anticorpi IgM).

Dacă analizele vor arăta că în sângele copilululi nu sunt urme de citomegalovirus, aceasta va fi o dovadă a faptului că bebeluşul nu s-a infectat în timpul gravidităţii. Efectuarea testelor pentru CMV la sugari (mai precis, la câteva săptămâni sau luni după naştere) nu are niciun sens, deoarece, chiar dacă testele vor fi pozitive, aceasta nu va însemna că bebeluşul s-a infectat anume în perioada gravidităţii.
Destul de des, copii se contaminează cu citomegalovirus de la mamele lor la puţin timp după naştere, dar, spre deosebire de infectarea intrauterină, această formă de contaminare nu prezintă, practic, niciun pericol.

Pot prinde sarcină dacă sunt infectată cu CMV? Poate provoca această infecţie sterilitate la bărbaţi şi la femei?

Multe femei la care s-au depistat urme ale infecţiei cu citomegalovirus (de exemplu, în sânge sau în colul uterin) se interesează dacă virusul respectiv poate să conducă la sterilitate sau să împiedice conceperea copilului? La această întrebare vă putem răspunde în felul următor:
potrivit datelor ştiinţifice de care dispunem în prezent, citomegalovirusul nu poate fi o piedică în conceperea unui copil.

Aceasta înseamnă că, în lipsa altor cauze care ar putea să împiedice conceperea unui copil, femeia poate prinde sarcină, fiind deja infectată cu citomegalovirus. Cu toate acestea, la unele femei, care reuşesc să conceapă un copil, infectarea cu CMV sau reactivarea infecţiei respective pot conduce la moartea fătului, care se manifestă prin aşa-numitul avort spontan  sau printr-o sarcină neviabilă.
Influenţa citomegalovirusului asupra capacităţii bărbatului de a concepe un copil este puţin studiată în momentul actual, dar datele existente deja în această privinţă ne spun că infecţia respectivă nu poate fi cauza sterilităţii la bărbaţi. În cadrul unei cercetări ştiinţifice s-a demonstrat, în paritcular, că prezenţa CMV în sperma bărbatului nu influenţează în niciun fel asupra calităţilor acesteia şi asupra capacităţii bărbatului de a concepe un copil.

Mai multe detalii despre alte cauze posibile ale sterilităţii şi avorturilor naturale – în articolele noastre Avortul spontan şi sarcina neviabilă şi Sterilitatea la bărbaţi şi la femei.

Dacă testele arată că am contactat cu citomegalovirusul până la perioada de sarcină şi că am imunitate împotriva acestei infecţii, înseamnă că pot să nu-mi mai fac griji în această privinţă la sarcina următoare?

Din păcate, există un oarecare risc pentru dezvoltarea fătului şi în cazul femeilor care au contactat, potrivit testelor de laborator, cu CMV până la graviditate şi care au imunitate împotriva acesteia (de exemplu, dacă analizele arată numai un titru pozitiv IgG).

La unele femei, care au contactat cu citomegalovirusul până la graviditate, destul de rar, în diferite perioade ale sarcinii, are loc reactivarea virusului. Reactivarea CMV este mult mai puţin periculoasă decât infecţia primară (cu alte cuvinte, când femeia se infectează pentru prima dată în timpul gravidităţii).
Doar la 5-10 femei din 100, care au suferit de reactivarea CMV în timpul sarcinii, infecţia reuşeşte să pătrundă în organismul copilului. Toţi copii infectaţi se nasc sănătoşi, dar 1% din aceştia pot acuza, pe parcursul maturizării, probleme cu auzul sau cu văzul. În afară de reactivare, femeia se poate confrunta, în perioada de sarcină, cu riscul infectării cu o altă varietate a citomegalovirusului (vezi mai jos paragraful Pot să mă infectez din nou cu citomegalovirus?), capabilă să ajugă în organismul fătului.

Tocmai din cauza unei infectări posibile cu alte varietăţi (subtipuri) de CMV, medicii recomandă tuturor femeilor gravide (şi celor care au contactat deja cu CMV şi celor care nu au contactat cu CMV) să respecte, în perioada de sarcină, o serie de reguli simple, prezentate în paragraful următor.

Recomandări pentru femeile care planifică o sarcină: ce trebuie făcut pentru a proteja viitorul copil de citomegalovirus?

Tuturor femeilor care planifică o sarcină sau au aflat recent că sunt însărcinate, indiferent de faptul dacă au contactat sau nu, în trecut, cu CMV, li se recomandă respectarea unui şir de reguli care pot reduce probabilitatea infectării cu citomegalovirus (infecţia primară sau infectarea cu un subtip al CMV).

Iată aceste reguli:

  • sursa principală de infectare cu CMV pentru femeile gravide sunt copiii în primii ani de viaţă, care elimină virusul prin salivă sau urină. Din această cauză, de fiecare dată după ce vă atingeţi de copil, îiştergeţi nasul, îl hrăniţi, îi schimbaţi scutecul sau îi strângeţi jucăriile trebuie să vă spălaţi bine pe mâini;
  • Nu hrăniţi niciodată copilul din veséla dvs. şi spălaţi bine veséla din care a mâncat copilul înainte de a o utiliza dvs. înşivă;
  • Nu puneţi în gură obiectele pe care le-a ţinut în gură copilul dvs.;
  • Dacă lucraţi în colective de copii, aţi putea îmbrăca nişte mănuşi.

În afară de aceasta, dacă, în timpul gravidităţii, întreţineţi relaţii sexuale cu parteneri diferiţi – utilizaţi neapărat prezervative.

Citomegalovirusul şi lactaţia

Dacă medicii au depistat urme de infecţie CMV, de care aţi suferit în trecut, sau dacă v-aţi infectat de citomegalovirus în perioada de sarcină, aţi putea contamina copilul nou-născut cu CMV prin laptele cu care îl hrăniţi. Cu toate acestea, dacă copilul dvs. s-a născut în termen şi nu are niciun fel de probleme de sănătate, aţi putea să-l alăptaţi fără grijă, deoarece infectarea cu CMV nu va fi periculaosă pentru acesta: virusul va pătrunde în organismul său şi va rămâne acolo fără a provoca probleme grave de sănătate. Pe de altă parte, dacă copilul dvs. s-a născut înainte de termen şi cu anumite probleme de sănătate, înainte de a începe lactaţia, va trebui să cereţi consultul medicului pediatru care poate determina dacă infectarea cu CMV prin laptele matern ar putea fi periculoasă pentru copilul dvs..

Care este etiologia (cauza) citomegalovirusului? Cum ne putem infecta de CMV? Pe ce căi se transmite infecţia respectivă?

Citomegalovirusul este un virus (microb) foarte răspândit în mediul uman, infectând până la 50% din adulţii din toată lumea. Omul sănătos poate să se infecteze cu CMV numai de la o altă persoană, care s-a infectat cu citomegalovirus câteva luni sau ani în urmă. Acest virus se conţine în particulele de salivă, urină, sânge sau spermă ale oamenilor infectaţi cu CMV şi, prin urmare, se poate transmite de la un om la altul prin utilizarea de vesélă, tacâmuri, jucării comune, prin sărut, strănut, tuse, prin contacte sexuale, prin transfuzarea sângelui sau prin transplant de organe.

Odată ajuns în organismul uman, citomegalovirusul rămâne acolo pentru totdeauna şi, sporadic, poate să reapară în salivă sau în alte lichide biologice. În aceste perioade, omul nu acuză niciun simptom de boală, dar devine contagios pentru alte persoane.

Mă pot infecta a doua oară cu citomegalovirus?

În cadrul cercetărilor ştiinţifice, s-a constatat că există mai multe subtipuri (varietăţi) de citomegalovirus, care diferă unul de altul prin unele proprietăţi biochimice şi microbiologice. Subtipuri diferite de citomegaloviruşi reprezintă, pentru oameni, infecţii diferite, de aceea imunitatea împotriva unei infecţii nu-l apăra pe acesta de contaminare cu o altă varietate a microbului dat. Din această cauză, infectarea repetată cu CMV (altfel spus, infectarea cu un alt subtip de microbi CMV) este posibilă.

Există vaccin împotriva citomegalovirusului? Poate fi efectuat tratamentul profilactic?

În prezent, nu există vaccin împotriva CMV, a cărui siguranţă şi eficienţă să fi fost completamente dovedite. Cu toate acestea, este foarte posibil ca acest vaccin să apară în următorii ani. Profilaxia împotriva citomegalovirusului presupune un tratament ce ar preveni reactivarea infecţiei care se află deja în organismul uman. Acest fel de tratament se face cu medicamente antivirale, dar se prescrie numai oamenilor la care infecţia respectivă se poate reactiva după o cură tratament pe care urmează să o facă şi care ar putea să le reducă imunitatea.

Cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol?

Apreciere medie: 4.0. Pe baza unui vot.
Se încarcă...

Vă invităm să vă expuneți părerea referitor la articol și site.