Cisticercoza, teniaza, tenia-boului, tenia-porcului sau măzărichea: răspunsuri la cele mai importante întrebări

Ce este cisticercoza, tenia-boului, tenia-porcului, teniarinchoza, teniaza?

De regulă, oamenii încep să caute în internet informaţii despre teniază sau cisticercoză numai după ce medicul le spune că ei (sau rudele lor) ar putea fi contaminaţi cu helminţii respectivi.

Mai jos, în articolul nostru, vom oferi răspunsuri detaliate la întrebările legate de aceşti paraziţi.

Tenia-boului şi tenia-porcului sunt specii de helminţi. Aceşti viermi sunt capabili să-i infesteze pe oameni.

În medicină, tenia-porcului se mai numeşte Taenia solium, iar condiţia oamenilor, în intestinul cărora vieţuieşte tenia adultă, se numeşte teniază

Termenul de cisticercoză se întrebuinţează pentru a desemna cazurile în care, în organismul uman, pătrund larvele de tenia-porcului, care migrează în diverse organe interne (mai jos vom explica amănunţit acest fenomen).

În medicină, tenia-boului se mai numeşte Taenia saginata, iar condiţia oamenilor, în intestinul cărora vieţuieşte tenia adultă, se numeşte teniarinchoză.

Din punct de vedere medical, teniaza (tenia-porcului) şi teniarinchoza (tenia-boului) sunt foarte asemănătoare: omul se poate infesta cu aceşti helminţi în acelaşi mod, paraziţii respectivi provoacă aceleaşi simptome şi, totodată, pot fi eliminaţi în urma aceluiaşi tip de tratament. Din acest motiv, în continuare vom vorbi despre ambele tipuri de tenii odată, având în vedere atât tenia-porcului, cât şi tenia-boului, dar şi specificând, când e cazul, despre ce fel de parazit este vorba.

În ciuda faptului că cisticercoza este legată direct de tenia-porcului, maladia respectivă nu seamănă deloc cu condiţia oamenilor infestaţi cu tenia-porcului adultă. În legătură cu aceasta, vom analiza problema cisticercozei separat, în capitolul Răspunsuri la întrebări despre cisticercoză.

Răspunsuri la întrebări privind tenia-porcului şi tenia-boului

Ce trebuie să faceţi dacă medicii au depistat, în scaunul dvs. sau al copilul dvs., ouă de tenii?

«Bună ziua! Câteva zile în urmă, medicul a indicat copilului meu (un băieţel de 10 ani) analiza la ouă de helminţi. Azi am obţinut rezultatele: negativ la ascarizi, negativ la opistorchoză, pozitiv la tenii! Spuneţi-mi, vă rog, ce trebuie să facem?»

Ouăle de tenia-boului şi tenia-porcului seamănă mult pe dinafară. Din acest motiv, medicii nu pot stabili, numai după aspectul exterior, care tenie anume (T. solium sau T. saginata) a depus ouăle respective.

Putem deosebi ouăle unui parazit de ouăle altui parazit numai după ce în scaun se depistează segmentele posterioare ale corpului care se desprind de aceşti viermi (în medicină, segmentele date se mai numesc proglote).

De aceea, dacă, în scaunul dvs. sau al copilului dvs., se depistează «ouă de tenii», medicul vă poate propune să repetaţi de câteva ori analiza de scaun (în zile diferite), pentru a examina atent materiile fecale în căutarea proglotelor parazitului.

Zilnic, de partea posterioară a teniei se pot desprinde până la 6 proglote. Acestea arată ca nişte fragmente alungite, alb-gălbui, de formă dreptunghiulară. Proglotele se contractă ca un vierme viu, care încearcă să se deplaseze.

Cum pot verifica dacă m-am infestat cu tenii?

«Câteva zile în urmă am fost cu prietenii la un grătar. Mi-a revenit o bucăţică de carne gătită pe jumătate (în sânge). După aceasta, am găsit întâmplător în internet o informaţie despre faptul că ne putem infesta cu helminţi, în special cu tenii, în cazul în care mâncăm carne semipreparată. Spuneţi-mi vă rog, cum să-mi dau seama dacă m-am infestat cu helminţi la acest grătar sau nu?»

Larvele teniilor (tenia-porcului şi tenia-boului), care se pot conţine în carnea crudă, se transformă în indivizi adulţi şi încep să depună ouă la 2-3 luni după infestare. Până în acest moment, paraziţii respectivi nu dau practic semne de viaţă (vezi mai jos capitolul despre simptome).

De aceea, dacă bănuiţi că dvs. sau copilul dvs. v-aţi putut infesta cu tenii, peste câteva luni după contaminarea presupusă, mergeţi la medicul infecţionist şi efectuaţi de câteva ori analiza scaunului la ouă de tenie.

Care sunt sursele de contaminare cu tenii? Cum se poate infesta cu tenii un adult sau un copil?

Adultul sau copilul se pot infesta cu tenia-boului sau cu tenia-porcului, dacă înghite larvele acestor paraziţi, care se conţin în carnea animalelor domestice deja contaminate.

Ne putem infesta cu tenia-porcului dacă mâncăm carne de porc pe jumătate preparată («în sânge»).

În carnea animalelor, larvele teniilor vieţuiesc în nişte pungi albe de dimensiuni mici.

Ce se întâmplă mai departe, după infestarea omului? Cât timp poate trăi parazitul în organismul uman? Cum arată tenia adultă şi larvele acesteia?

În intestinul subţire al omului, larvele microscopice ale teniilor, care s-au aflat iniţial în carnea de vită sau de porc, încep să crească şi, timp de 2 luni, se transformă în indivizi adulţi.

Lungimea unui vierme adult de tenia-porcului poate atinge 2-7 m. Lungimea unui vierme adult de tenia-boului nu depăşeşte, de regulă, 5 m, dar uneori poate atinge şi 25 m.

Teniile se pot dezvolta în indivizi adulţi şi depune ouă numai în intestinul uman (în medicină, omul este definit drept gazda finală a teniei-porcului sau teniei-boului).

Când teniile ajung la maturitate (în medie, peste 2-3 luni după infestarea omului), de partea posterioară a corpului lor încep să se desprindă nişte fragmente mici (1-2 cm în lungime) de culoare alb-gălbuie (numite proglote), fiecare proglotă conţinând zeci şi sute de mii de ouă.

Proglotele teniilor se elimină prin fecalele omului infestat.

Ouăle teniilor sunt foarte rezistente la impactul mediului ambiant şi pot să-şi păstreze vitalitatea în sol timp de mai multe luni de zile.

Teniile adulte pot supravieţui în intestinul uman şi depune ouă timp de câţiva ani.

Cum se infestează animalele domestice? Care este ciclul vital (biologic) al teniei-porcului şi teniei-boului?

Animalele domestice (cornutele mari şi porcii) se pot infesta cu tenii de la om dacă înghit ouăle (proglotele) acestor paraziţi, care nimeresc pe iarbă sau în sol odată cu fecalele omului contaminat.

În intestinul animalelor, din ouăle de tenii eclozează larvele ce pătrund în sânge şi, prin fluxul sangvin, migrează în muşchi, formând acolo nişte pungi de culoare albă (chisturi)

În interiorul chisturilor, larvele paraziţilor pot supravieţui timp de mai mulţi ani. Vacile şi porcii se definesc, din punct de vedere medical, drept gazdele intermediare ale teniilor.

Dacă omul înghite aceste larve, atunci în intestinul său ele se vor transforma în viermi adulţi (după cum am arătat mai sus), care încep să depună ouă capabile să infesteze din nou animalele domestice.

Omul se poate infesta cu tenii de la alte animale domestice, precum câinii sau pisicile?

Câinii şi pisicile nu se pot infesta cu tenia-porcului sau tenia-boului, dar pot fi purtători ai altor paraziţi, pe care să-i transmită la oameni.

Mai multe informaţii la acest subiect – în articolul nostru despre helminţi şi despre ce trebuie să faceţi ca să evitaţi infestarea cu paraziţii respectivi.

Teniile sunt periculoase?

În ciuda dimensiunilor mari şi a proprietăţii de a supravieţui în organismul uman pentru un timp îndelungat, tenia-boului adultă nu prezintă niciun pericol pentru om. Mai devreme sau mai târziu, parazitul respectiv moare şi este eliminat din intestin.

Tenia-porcului, în schimb, poate fi foarte periculoasă: ouăle pe care le depune acest vierme nu sunt contagioase numai pentru animale, ci şi pentru oameni.

În cazurile în care ouăle de tenia-porcului sunt înghiţite nu de animale, ci de oameni, în intestinul acestora din urmă, din ouă eclozează larve care încep să migreze în muşchii şi organele interne (sub piele, în creier, în ochi), tot aşa cum ar face-o dacă s-ar pomeni în organismul porcilor. În asemenea cazuri, boala se numeşte cisticercoză. Această maladie poate provoca urmări grave şi, în cazuri rare, poate conduce la decesul persoanei bolnave.

Prin ce semne şi simptome se poate manifesta tenia-boului şi tenia-porcului la oameni?

Majoritatea oamenilor infestaţi cu tenia-porcului sau cu tenia-boului nu acuză niciun fel de simptome şi nu ştiu dacă sunt contaminaţi cu aceşti paraziţi.

Unele persoane pot acuza, periodic, dureri abdominale, greaţă, diaree. Alte persoane observă şi o scădere a poftei de mâncare şi a greutăţii corporale.

Unul dintre cele mai evidente simptome de contaminare cu tenii ar putea fi apariţia în scaun a proglotelor acestui parazit. După cum spuneam mai sus, acestea au dimensiuni mici, sunt alb-gălbui şi «încearcă să se târască».

Ce tratament este necesar în caz de teniază sau teniarinchoză? Cum pot scăpa de aceşti paraziţi?

Dacă la dvs. sau la copilul dvs. se depistează ouă şi proglote de tenia-boului, medicul vă poate propune un tratament destul de simplu: 1 doză de praziquantel, calculată după cum urmează: 5-10 mg la 1 kg de masă corporală. În loc de praziquantel, unii medici le recomandă pacienţilor niclosamid.

În caz de tenia-porcului, se utilizează praziquantel.

Pentru a accelera eliminarea parazitului mort din intestin, medicii le recomandă pacienţilor să ia un purgativ după administrarea medicamentului antihelmintic.

Cum putem verifica dacă tratamentul a ajutat?

După tratamentul cu medicament antihelmintic, medicul vă poate recomanda, timp de 3 zile la rând, efectuarea analizei de scaun. Acest lucru este necesar pentru a depista proglotele parazitului.

Analiza scaunului la ouă de tenii trebuie repetată peste 1 lună şi, mai apoi, peste 3 luni după tratament.

Dacă analiza scaunului la ouă de tenii va fi negativă, se va putea presupune că tratamentul a fost de ajutor şi parazitul a fost distrus.

Profilaxia: cum putem preveni infestarea cu tenii?

După cum spuneam mai sus, omul se poate infesta cu tenia-porcului sau cu tenia-boului, consumând carne semipregătită de porc sau de vită. De aceea, pentru a preveni contaminarea cu tenii, este necesar să respectaţi următoarele reguli:

Reguli privind animalele domestice

• Ţineţi porcii în cocină;
• Masele fecale umane nu trebuie să nimerească în locurile unde ar putea contacta cu animalele domestice;
• Discutaţi cu veterinarul privind tratarea periodică a animalelor domestice de helminţi.

Reguli privind pregătirea bucatelor din carne

• Cumpăraţi numai carnea care a fost supusă controlului sanitar-epidemiologic.
• Gătiţi bine carnea de porc şi de vită. Pentru a verifica temperatura din interiorul bucăţilor de carne preparate, utilizaţi termometre de bucătărie speciale. Pentru a distruge larvele teniilor, care pot fi în carne, încălziţi carnea până la temperatura de cel puţin 71ºC în interior.
• În timpul gătitului, nu gustaţi carnea crudă.
• Pentru a tranşa carnea, utilizaţi întotdeauna un fund de bucătărie aparte. După tranşare, spălaţi bine fundul de bucătărie şi cuţitele cu apă şi detergenţi de vase.
• Congelarea cărnii până la temperatura  – 10˚C timp de 4 zile, până la -15˚C timp de 3 zile, sau până la -24˚C timp de 1 zi inactivează larvele de tenia porcului.

Răspunsuri la întrebări privind cisticercoza

“Aproximativ o jumătate de an în urmă am avut primul acces de epilepsie. Nu-mi prea aduc aminte ce s-a întâmplat. Rudele îmi spun că am pierdut brusc cunoştinţa, că am căzut şi am început să mă zbat în convulsii. Sigur că după aceasta am apelat la medici, care m-au informat că este vorba de epilepsie şi că, la adulţi (am 23 de ani), aceasta ar putea fi cauzată de mai muţi factori. Am început să căutăm cauza convulsiilor. Tomografia computerizată a arătat prezenţa unor formaţiuni «calcificate» în creier. Medicii mi-au zis că ar putea fi vorba de cisticercoză, dar că diagnosticul acesta nu este sigur. Totodată, nu mi-au prescris niciun fel de medicaţie. Doar medicamente împotriva epilepsiei. Testul de sânge la cisticercoză a fost negativ. Spuneţi-mi, vă rog, cisticercoza poate provoca, într-adevăr, accese de epilepsie? Cum pot să aflu dacă sufăr de cisticercoză sau de altceva? Cum m-am putut contamina cu acest parazit? Ce fac mai departe? În prezent nu mai acuz accese de epilepsie.”

Cisticercoza poate provoca, într-adevăr, accese de epilepsie şi o serie de alte boli grave. Omul se poate contamina cu cisticercoză de la alte persoane, infestate cu tenia-porcului, sau se poate autocontamina, dacă este deja infestat cu acest parazit.

În caz de cisticercoză, stabilirea unui diagnostic exact nu este întotdeauna posibilă, iar medicamentele antihelmintice nu sunt întotdeauna necesare şi chiar se pot dovedi ineficiente. Mai jos, vom oferi răspunsuri detaliate la aceste şi alte întrebări privind infecţia dată.

Care este originea cisticercozei? Cum se poate contamina un adult sau un copil?

După cum spuneam mai sus, adultul sau copilul se pot îmbolnăvi de cisticercoză dacă înghite ouă de tenia-porcului. Infestarea cu ouăle acestui parazit este posibilă în următoarele împrejurări:

1. Cel mai frecvent, oamenii se infestează prin fructe şi legume (atât din propria grădină, cât şi importate din alte ţări), contaminate cu fragmentele de fecale ale altor oameni, deja contaminaţi cu tenia-porcului.
2. În regiunile în care tenia-porcului infestează mulţi oameni (ţări din Asia, America Latină şi Africa), contaminarea poate avea loc prin apa în care se află fragmentele fecalelor eliminate de oamenii deja contaminaţi.
3. Omul se poate infesta cu ouă de tenia-porcului şi atunci când utilizează lucrurile unor oameni, în intestinul cărora trăieşte deja parazitul adult, sau când consumă bucatele gătite de aceştia.
4. De cisticercoză se pot îmbolnăvi şi oamenii deja contaminaţi cu tenia-porcului, în al căror intestin trăieşte parazitul adult. Eliminându-se prin scaun, ouăle parazitului pot nimeri pe mâinile acestor persoane, care mai apoi le pot înghiţi întâmplător. În afară de aceasta, la oamenii deja contaminaţi cu tenia-porcului, proglotele parazitului pot migra în sens opus, ajungând din intestin în stomac. În acest caz, în stomac, din proglote se desprind ouăle din care eclozează larvele teniei şi care încep imediat să migreze (în special în creier, în muşchi, sub piele şi în ochi).

Cum pot afla dacă m-am contaminat sau nu?

Dacă medicii depistează la dvs. sau la copilul dvs. tenia-porcului, vă pot propune efectuarea unei tomografii computerizate (CT sau RMN) a creierului, radiografia muşchilor şi examenul oftalmologic.

Dacă v-aţi infestat, într-adevăr, cu cisticercoză, aceste investigaţii vor putea depista «focarele», «chisturile» sau formaţiunile «calcificate» din creier, precum şi «urmele» rămase după infestare în muşchi şi în ochi.

Diagnosticarea: ce analize şi investigaţii trebuie efectuate pentru a depista cisticercoza?

Destul de frecvent, medicii stabilesc doar diagnosticul probabil de cisticercoză şi nu pot confirma în totalitate prezenţa acestei infecţii în organismul omului. Mai jos, vom explica de ce se întâmplă acest lucru.

Semnul principal al contaminării cu cisticercoză sunt formaţiunile «calcificate» şi «compacte» pe care infecţia respectivă le lasă în creier. Diagnosticul este complicat, în acest caz, de faptul că formaţiuni sau «focare» similare pot apărea şi în urma altor maladii, iar cauza apariţiei acestora nu poate fi întotdeauna determinată numai după aspectul lor exterior.

Pentru a preciza diagnosticul, medicii pot indica, în cazul în care acest lucru este posibil, analiza sângelui la anticorpi împotriva cisticercozei, prin metoda EITB (enzyme-linked immunoblot transfer blot).

La oamenii cu multe focare de cisticercoză, testul respectiv este pozitiv în 94% din cazuri. Cu toate acestea, la oamenii cu un singur focar de cisticercoză, analiza dată este pozitivă în mai puţin de 30% din cazuri şi este aproape întotdeauna negativă dacă parazitul e deja mort şi în locul său rămâne o formaţiune caracteristică de ţesut conjunctiv şi se depun săruri de calciu.

La diagnosticarea cisticercozei se utilizează şi o serie de alte investigaţii (în particular, biopsia ţesuturilor cerebrale), dar, dată fiind complexitatea acestora, nu le vom descrie în articolul de faţă.

Prin ce semne şi simptome se poate manifesta cisticercoza? Ce urmări şi complicaţi poate provoca aceasta? Ce tratament este necesar în caz de cisticercoză?

Cisticercoza la creier

Pătrunzând în ţesuturile creierului, larvele teniei-porcului formează nişte pungi (chisturi) în care pot supravieţui timp de mai mulţi ani. Circa 80% din oamenii care se îmbolnăvesc de cisticercoză la creier nu acuză niciun simptom de boală, iar focarele infecţiei se depistează întâmplător, în urma unor investigaţii ce se efectuează din alte cauze.

În celelalte cazuri, chisturile vii sau paraziţii deja morţi provoacă inflamaţia şi iritaţia ţesuturilor cerebrale. Procesul dat se exteriorizează în felul următor: copilul sau adultul acuză brusc convulsii (adică contracţii puternice ale muşchilor) într-o regiune anumită a corpului sau în tot corpul. În timpul acestor accese, omul poate pierde cunoştinţa. În medicină, accesele respective se mai numesc epilepsie. Potrivit unor estimări, în prezent, în lume sunt circa 50 de milioane de bolnavi de cisticercoză. La peste 5 milioane dintre aceştia, cisticercoza provoacă epilepsie.

Alte semne ale epilepsiei pot fi:

• Tulburarea vederii.
• Apariţia unor halucinaţii auditive şi olfactive.
• Schimbări comportamentale ciudate.

Chisturile cisticercozei pot tulbura circulaţia lichidului cefalorahidian, provocând creşterea tensiunii intracraniene. Aceasta se exteriorizează prin accese de dureri de cap severe (mai ales dimineaţa), accese de vomă, tulburări de mers sau tulburări ale vederii.

La unele persoane, focarele de cisticercoză provoacă obstrucţia vaselor sangvine care alimentează creierul şi accidentul vascular cerebral. Aceasta se poate exterioriza prin paralizie bruscă într-o anumită regiune a corpului sau a unei jumătăţi de corp, prin tulburarea bruscă a vorbirii, a coordonării mişcărilor sau a vederii.

Formarea chisturilor de cisticercoză în măduva spinării poate conduce la paralizie sau tulburări ale sensibilităţii într-o anumită regiune a corpului.

Ce tratament este necesar în caz de cisticercoză la creier?

Tratamentul în caz de cisticercoză la creier depinde, într-o măsură hotărâtoare, de modul în care se manifestă boala.

De exemplu, atunci când cisticercoza provoacă epilepsie, medicii prescriu, în primul rând, medicamente anticonvulsivante. În multe cazuri, tratamentul se încheie aici. Cu timpul, chisturile de cisticercoză din creier mor, sistemul imunitar le distruge şi convulsiile se răresc sau se întrerup.

În cazul pacienţilor cu chisturi ce pot fi îndepărtate, medicii recomandă efectuarea unei intervenţii chirurgicale.

În cazurile în care acest lucru este posibil şi necesar (mai ales atunci când se bănuieşte că chisturile din creier pot conţine paraziţi vii), medicii pot prescrie medicamente antihelmintice (praziquantel sau albendazol).

Datele unor cercetări arată că tratamentul cu medicamente antihelmintice poate reduce frecvenţa acceselor de epilepsie în decurs de 1-2 ani.

Pentru a începe tratamentul antihelmintic, medicul vă poate recomanda internarea în spital, pentru a vă monitoriza starea sănătăţii în primele zile de tratament şi a vă acorda ajutorul necesar. La unele persoane, în primele 3-5 zile după începerea tratamentului, în urma distrugerii cisticercilor de către medicamentele antihelmintice, începe o reacţie inflamatorie care poate accentua simptomele bolii.

În cazurile în care cisticercoza tulbură circulaţia lichidului cerebrospinal (cefalorahidian) şi provoacă creşterea tensiunii intracraniene, medicii pot recomanda medicamente speciale şi/ sau o intervenţie chirurgicală.

Cisticercoza la ochi

În cazurile în care larvele de tenia-porcului migrează în regiunea ochilor, simptomele bolii pot fi: dureri în regiunea ochilor, apariţia bruscă a strabismului, înrăutăţirea subită a vederii.

În interiorul ochilor, cisticercoza poate provoca o reacţie inflamatorie severă care, în cele din urmă, poate conduce la pierderea totală a vederii.

Pentru a trata cisticercoza la ochi, în funcţie de caz, medicul poate recomanda medicamente (albendazol) sau o intervenţie chirurgicală.

Cisticercoza în muşchi sau sub piele

Cisticercoza în muşchi sau sub piele nu provoacă niciun fel de simptome vizibile. Cisticercoza sub piele poate arăta ca nişte formaţiuni compacte nedureroase.

Potrivit specialiştilor, oamenii la care cisticercoza provoacă doar apariţia unor focare sub piele nu necesită niciun fel de tratament special.

În caz de necesitate, medicul vă poate recomanda o intervenţie chirurgicală simplă pentru îndepărtarea unor chisturi anume.

Mă pot îmbolnăvi repetat de cisticercoză?

Observaţiile clinice arată că oamenii care s-au contaminat o dată cu cisticercoză nu se mai infectează a doua oară.

Trebuie să fac tratament dacă medicii au observat unele schimbări asemănătoare cu cisticercoza, dar nu acuz simptomele acestei boli?

În cazurile în care omul nu acuză simptomele maladiei, iar focarele de cisticercoză (sau focarele asemănătoare) s-au depistat accidental, medicii, de regulă, nu prescriu niciun fel de tratament.

Până în prezent, nu se cunoaşte dacă aceste schimbări pot provoca, în viitor, unele simptome şi, totodată, nu există niciun fel de dovezi că medicamentele antihelmintice ar putea, în asemenea cazuri, preveni apariţia simptomelor bolii.

Cum putem preveni contaminarea cu cisticercoză?

Cele mai mari şanse de a face cisticercoză o au oamenii care călătoresc sau locuiesc în regiunile unde această infecţie este foarte răspândită (ţări din Asia, America Latină şi Africa). După cum spuneam mai sus, omul se poate contamina cu cisticercoză dacă înghite ouă de tenia-porcului, ce se pot conţine în masele fecale eliminate de oamenii deja infestaţi de acest parazit.

Din acest motiv, pentru a preveni infestarea cu cisticercoză:

• Spălaţi bine fructele şi legumele şi consumaţi numai acele fructe şi legume pe care le-aţi decojit dvs..
• Spălaţi-vă bine pe mâini înainte de masă.
• Beţi numai apă curată.

Există vreun vaccin împotriva cisticercozei?

În prezent, vaccinul anticisticercoză este în proces de elaborare şi deci nu este accesibil uzului public.

Recomandări suplimentare de protecție împotriva helminților