Explicaţia detaliată a infecţiei genitale cu chlamydia la bărbaţi şi la femei, ce prezintă această infecţie, cât de periculoasă este, ce tratament necesită

Ce este infecţia chlamidiană?

Infecţia genitală cu chlamidia (infecţia chlamidiană urogenitală) este o infecţie cu transmitere sexuală, foarte răspândită.

Agentul cauzal al clamidiozei este o bacterie microscopică Chlamydia trachomatis care poate popula celulele stratului superficial al tractului urinar şi a organelor genitale la bărbaţi şi la femei.

Potrivit estimărilor actuale, anual, în lume, se înregistrează mai mult de 140 de milioane de cazuri noi de boală.

Infectarea cu Chlamydia se produce, de regulă, în timpul actului sexual neprotejat vaginal, anal sau oral. Transmiterea infecţiei cu Chlamydia pe cale nesexuală este posibilă, în cazuri rare, prin utilizarea comună a produselor de îngrijire personală şi a lenjeriei de corp.

Cât de periculoasă este Chlamydia? Care sunt consecinţele şi complicaţiile pe care această infecţie le poate provoca?

  1. La femeile tinere, Chlamydia poate provoca inflamaţia cronică a uterului, a trompelor uterine şi a ovarelor (endometrita, anexita), şi creşte în mod semnificativ riscul de infertilitate şi de sarcină extrauterină.
  2. În timpul sarcinii, clamidioza poate provoca naşterea prematură şi greutatea mică a copilului la naştere. În timpul naşterii, mama infectată cu Chlamydia poate infecta copilul, la care, mai târziu, se pot dezvolta, fie că pneumonia, fie că infecţia ochilor.
  3. La bărbaţi, chlamydia poate provoca prostatită cronică, precum şi îngustarea uretrei.
  4. În unele cazuri, după 2-3 săptămâni de la debutul bolii, se dezvoltă sindromul Reiter, manifestările principale ale căruia sunt: dureri articulare, iritaţia şi inflamaţia oculară, dureri severe şi senzaţia de arsură la urinare.

Simptomele şi semnele infecţiei chlamidiene

Primele simptome ale infecţiei cu Chlamydia pot apărea la sfârşitul perioadei de incubare, care durează 1-4 săptămâni după infectare.

Principalele semne şi simptome ale infecţiei cu Chlamydia la femei

  1. Scurgeri vaginale neobişnuite, sangvinolente sau purulente (vezi Cauzele posibile ale eliminărilor vaginale şi ale mâncărimii în zona genitală).
  2. Mâncărime în zona organelor genitale;
  3. Dureri surde în timpul actului sexual sau senzaţie de tensiune în partea de jos a abdomenului (vezi Cauzele posibile ale durerilor în timpul sau după contactul sexual);
  4. Eliminări vaginale sangvinolente în perioada dintre două menstruaţii (vezi Cauzele posibile ale sângerărilor vaginale);
  5. Dureri sau usturimi în timpul urinării.

Principalele semne şi simptome ale infecţiei cu Chlamydia la bărbaţi

  1. Secreţii sărăcăcioase, mucoase sau purulente, din uretră (dimineaţa, orificiul uretral pe penis poate fi acoperit cu o crustă de secreţii uscate);
  2. Urinare frecventă, senzaţie de arsură şi dureri acute în uretră;
  3. Dureri persistente în scrot;
  4. Dureri surde prelungite în perineu.
Ar trebui de remarcat faptul că, şi în cazul bărbaţilor, şi în cazul femeilor, infecţia chlamidiană evoluează, adesea, absolut asimptomatic. Din această cauză, absenţa semnelor de boală la unul dintre parteneri nu înseamnă că el nu are nicio infecţie.

Cum să vă pregătiţi pentru vizita la medic?

Dacă observaţi oricare dintre simptomele enumerate mai sus, adresaţi-vă medicului dumneavoastră. Înainte de a merge la control, urmaţi următoarele recomandări:

Investigaţiile şi analizele necesare pentru a detecta Chlamydia

Pentru diagnosticul clamidiozei pot fi necesare următoarele teste şi examinări:

Examenul ginecologic general

 Examinarea ginecologică generală permite medicului să examineze peretele vaginal şi porţiunea vaginală a colului uterin.

Momentele esenţiale ale examinării la ginecolog şi cum trebuie să vă pregătiţi pentru această investigaţie sunt prezentate în articolul: Examinarea generală ginecologică;

Frotiul bacteriologic din vagin (la femei) sau din uretră (la bărbaţi)

Cu ajutorul acestui test nu este posibil să se identifice Chlamydia, dar el permite depistarea agenţilor patogeni ale altor boli (tricomonaza, gonoreea, etc.) care pot să se dezvolte în paralel cu infecţia chlamydiană.

O descriere detaliată a modului de prelevare a frotiului bacteriologic la bărbaţi şi la femei, cum să vă pregătiţi pentru această examinare, şi ce ar putea însemna rezultatele testului, sunt prezentate în articolele: Frotiu bacteriologic din vagin la femei şi Frotiu bacteriologic din uretră la bărbaţi.

Testul de sânge pentru a determina cantitatea anticorpilor împotriva Chlamydiei

În cazul unei infecţii cu Chlamydia, anticorpii de tipul IgM şi IgA apar la începutul bolii, peste câteva săptămâni după infectare, şi prezintă un semn al infecţiei active. Pe măsură ce boala progresează, anticorpii de tipul IgM şi IgA se înlocuiesc cu anticorpii de tipul IgG.

Anticorpii de tipul IgG (titrul mai mare de 1:16) rămân în sângele persoanei bolnave de clamidioză o perioadă lungă de timp şi există la majoritatea oamenilor sănătoşi care au o viaţă sexuală activă.

În general, analiza pentru a determina anticorpii împotriva Chlamydia nu este suficient de precisă. Nu întotdeauna detectarea anticorpilor împotriva Chlamydia (chiar şi în titru suficient) este un semn distinctiv al bolii, precum şi lipsa de anticorpi specifici nu poate fi considerată ca un semn incontestabil al absenţei infecţiei.

Testul PCR pentru depistarea Chlamydiei

Testul PCR este utilizat pentru a determina materialul genetic (ADN) al Chlamydiei. Materialul pentru analiză sunt secreţiile din organele genitale ale persoanei examinate.

Rezultatele pozitive ale analizei PCR indică cu mare precizie prezenţa Chlamydiei, dar un rezultat negativ nu poate fi considerat drept o indicaţie precisă a lipsei de clamidioză.

O descriere detaliată a ceea ce este analiza PCR, cum să vă pregătiţi pentru această examinare, şi ce ar putea însemna rezultatele acestei analize este prezentată în articolul: Analiza PCR pentru depistarea unor infecţii ascunse.

Însămânţarea pe medii de cultură

Cultivarea culturilor de Chlamydia într-un mediu nutritiv are o sensibilitate mai mică decât PCR. Analiza include transferul unei cantităţi mici a secreţiilor din tractul genital al persoanei supuse examenului, pe un mediu de cultură, care sprijină înmulţirea microbilor până în momentul în care numărul lor este suficient de mare pentru a determina tipul lor prin diferite teste. 

Tratamentul infecţiei chlamidiene la bărbaţi şi la femei

  1. Tratamentul infecţiei chlamidiene la bărbaţi şi femei se efectuează după aceeaşi schemă, dar femeilor, după caz, le pot fi prescrise medicamente suplimentare sub formă de supozitoare vaginale.
  2. Tratamentul infecţiei chlamidiene ar trebui să le fie prescris ambilor parteneri sexuali.
  3. În timpul tratamentului, este necesară abţinerea de la contactele sexuale până la sfârşitul tratamentului ambilor parteneri.
  4. Examinarea repetată după tratament (însămânţarea pe medii de cultură) este necesară doar în cazul femeilor gravide. Testele repetate pentru detectarea anticorpilor (IgM, IgG), după tratament, sunt ineficiente din cauza riscului mare de rezultate fals pozitive.

Medicamentele utilizate pentru tratarea infecţiei cu Chlamydia

Schema tratamentului infecţiei cu Chlamydia include antibiotice din grupul macrolidelor (Azitromicina, Eritromicina, Josamicina), din grupul tetraciclinelor (Doxiciclina) şi din grupul penicilinelor (Ampicilina). Dozele şi schema exactă a tratamentului le stabileşte medicul.

Tratamentul clamidiozei cu preparatele Azitromicinei şi a Vilprofenului poate fi mult mai costisitor, dar aproape la fel de eficace ca şi tratamentul cu Doxiciclină şi, în cazul unor dificultăţi financiare, trebuie să rugaţi medicul să vă prescrie anume Doxiciclina.

Adesea, din cauza asocierii Chlamydiei cu alte infecţii, medicii prescriu concomitent mai multe antibiotice, care acţionează asupra diferiţilor microbi (de exemplu, preparate care conţin Metronidazol sau medicamente antifungice).

De asemenea, în plus la tratamentul cu antibiotice, medicul poate prescrie administrarea medicamentelor care stimulează sistemul imunitar. Aceste medicamente pot fi foarte scumpe şi nu întotdeauna eficiente. Astfel, dacă nu aveţi suficienţi bani pentru tratament, rugaţi-l pe medic să vă prescrie doar antibiotice, dar în niciun caz nu renunţaţi cu totul la tratament.

Clamidioza organelor genitale apare adesea simultan cu alte infecţii (de exemplu, tricomonaza), insensibile la tratamentul descris mai sus. Din aceste considerente, auto-tratamentul bolii poate fi ineficient pentru Dvs. şi poate să se transforme într-o risipă de bani şi de timp.

Contactele sexuale în timpul tratamentului clamidiozei

Probabilitatea de infectare cu Chlamydia, în timpul actului sexual cu o persoană infectată cu această infecţie, este de aproximativ 60%. Riscul infectării este deosebit de mare în timpul sexului anal. Eventuala transmitere a infecţiei cu Chlamydia este posibilă şi prin actul sexual oral (indiferent de cine, bărbatul sau femeia, este purtător de infecţie şi ce tip de sex oral a avut loc).

Deoarece organismul uman nu este capabil să producă o imunitate de lungă durată împotriva infecţiei cu Chlamydia, infectarea repetată este posibilă imediat după încheierea tratamentului. Din acest motiv, în timpul tratamentului clamidiozei, se recomandă abţinerea de la contacte sexuale, până la momentul când ambii parteneri vor finaliza tratamentul.

După încheierea tratamentului infecţiei chlamidiene

De regulă, tratamentul clamidiozei cu preparatele indicate mai sus este foarte eficient şi conduce la eradicarea deplină a infecţiei.

Recidivele (episoadele recurente de boală) după tratamentul clamidiozei sunt, de regulă, asociate cu re-transmiterea infecţiei de la partenerul sexual care nu a fost tratat sau de la un partener sexual nou.

În cazul în care, după finalizarea tratamentului, simptomele bolii nu au dispărut (persistă aceleaşi secreţii vaginale care au existat înainte de tratament, aceeaşi durere şi acelaşi disconfort), sau au re-apărut după un timp, ar trebui să vă adresaţi medicului din nou.

Planificarea sarcinii după tratamentul pentru chlamydia poate începe în următorul ciclu menstrual. În cazul în care, după tratament, nu există semne ale bolii, femeia poate încerca conceperea, dar numai cu condiţia că şi partenerul ei sexual a fost, de asemenea, supus tratamentului adecvat.

Apariţia sarcinii imediat după tratamentul clamidiozei este, de regulă, în condiţii de siguranţă, dar, dacă administrarea medicamentelor a coincis cu primele săptămâni de sarcină, trebuie să-l informaţi despre acest lucru pe medicul ginecolog.

Tratamentul infecţiei chlamydiene în timpul sarcinii

După cum s-a menţionat mai sus, clamidioza în timpul sarcinii poate avea un efect negativ grav asupra creşterii fetale şi asupra sănătăţii viitoarei mame. Din aceste considerente, majoritatea ginecologilor recomandă să efectuaţi teste pentru Chlamydia, în timpul planificării sarcinii şi, în cazul depistării infecţiei, înainte de a concepe un copil, să efectuaţi un tratament. În cazurile în care Chlamydia se depistează la femeile gravide, efectuarea tratamentului este absolut necesară.

Tratamentul clamidiozei în timpul sarcinii se efectuează, în special, în trimestrul al doilea şi al treilea, sub supravegherea unui medic ginecolog. Pentru tratamentul clamidiozei în timpul sarcinii, se utilizează medicamentele care conţin Azitromicina (Sumamedul). Azitromicina este relativ sigură pentru o femeie însărcinată şi pentru copilul în curs de dezvoltare, în special la un termen avansat al sarcinii. Detalii suplimentare referitor la administrarea Azitromicinei în timpul sarcinii le puteţi găsi în articolul Azitromicina: instrucţiunile de utilizare.

Remedii populare împotriva Chlamydiei

Niciuna dintre metodele populare, cunoscute în prezent, ale tratamentului de clamidioză nu a fost studiat suficient pentru a face careva concluzii. Falsa impresie a eficacităţii multora dintre remediile casnice se creează datorită faptului că, la aproximativ 4-5 săptămâni de la debutul bolii, chiar şi fără tratament, infecţia chlamydiană trece într-o evoluţie asimptomatică, dar, după cum s-a menţionat mai sus, lipsa simptomelor nu înseamnă absenţa infecţiei.

Marea majoritate a remediilor populare de tratament al clamidiozei implică spălăturile (irigaţiile) vaginale sau introducerea în vagin a tampoanelor înmuiate în infuzii de plante medicinale, care pot doar exacerba starea femeii şi pot conduce la dezvoltarea unor complicaţii periculoase. Vezi Cât de eficiente şi inofensive sunt spălăturile vaginale?

Utilizarea remediilor populare în tratamentul clamidiozei se admite numai în paralel cu tratamentul principal şi numai dacă medicul a dat acordul său.

Prevenția infecţiei chlamydiene

Vezi Ghid pentru femei şi bărbaţi: cum să vă protejaţi de infecţii cu transmitere sexuală

data publicării: