Ce investigații, tratamente și plan de supraveghere pot fi argumentate în cazul femeilor la care s-a depistat un chist ovarian?

Chisturile ovariene sunt niște formațiuni de dimensiuni variabile, umplute cu lichid (cavități, vezicule), amplasate în profunzimea sau la suprafața unuia dintre ovare.

În marea majoritate a cazurilor, chisturile ovariene se formează în rezultatul funcționării normale a ovarelor. Mult mai rar, chisturile se formează în rezultatul unor maladii (inclusiv tumori), care afectează țesutul ovarian sau țesuturile adiacente din cavitatea abdominală.

Printre femeile mai tinere de 50 de ani, doar în 1 din 1000 de cazuri chistul este manifestarea unei tumori maligne.

În rândul femeilor mai în vârstă de 50 de ani, tumorile ovariene se diagnostichează în 3 din 1000 de cazuri.

Ultrasonografia are sensibilitate înaltă în diagnosticul chisturilor ovariene. Asta înseamnă că la investigația dată se determină prezența chisturilor la majoritatea femeilor care, într-adevăr, au aceste formațiuni.

Dezavantajul ecografiei constă în faptul că rezultatele acestei investigații nu permit determinarea definitivă a naturii chistului și diferențierea acestuia de cancer ovarian.

Îndepărtarea chirurgicală a chistului cu scopul ameliorării simptomelor sau cu scop de precizare a diagnosticului este necesară la aproximativ 10% dintre femeile la care a fost detectat un chist ovarian.

Raționalitatea efectuării investigațiilor și tratamentului în legătură cu prezența unui „chist ovarian” depinde de următorii factori:

1. Particularitățile chistului, determinate la ecografie;
2. Dacă femeia este în menopauză (vedeți Menopauza (perioada climacterică), ghid pentru femei);
3. Prezența simptomelor care ar putea fi asociate cu un chist ovarian;
4. Prezența unui risc crescut de cancer ovarian;
5. Tratamentele disponibile și preferințele personale.

În continuare vom arăta în ce mod factorii enumerați influențează alegerea strategiei de tratament sau supraveghere.

Situațiile, în care efectuarea unor investigații sau tratamente suplimentare în legătură cu chistul ovarian nu prezintă nicio valoare pentru femeie

În majoritatea cazurilor, chisturile se formează în rezultatul funcționării fiziologice a ovarelor. În aceste cazuri chisturile, adesea, sunt de dimensiuni mici, și efectuarea investigațiilor și tratamentelor suplimentare în acest sens nu prezintă niciun beneficiu pentru femeie.

Pe de altă parte, chisturile asociate cu diverse afecțiuni, în cazul cărora femeia ar putea obține un beneficiu de la continuarea diagnosticului și efectuarea tratamentului, de regulă, sunt de dimensiuni mari.

În ghidurile actuale destinate specialiștilor (vedeți Surse), ecografiștilor li se recomandă să nu raporteze detectarea chisturilor ovariene de dimensiuni mici (mai mici de 3 cm la femeile de vârstă reproductivă, și mai mici de 1 cm la femeile aflate în menopauză), pentru a nu le cauza pacientelor anxietate inutilă.

Chisturile, în cazul cărora este justificată consultarea medicului oncolog și efectuarea intervenției chirurgicale

Semnele ecografice enumerate sunt asociate cu un risc mărit al faptului că respectivul chist este o tumoare malignă.

Femeilor la care se depistează chisturi de acest tip, independent de vârstă, li se recomandă consultația medicului oncolog și efectuarea unei intervenții chirurgicale pentru înlăturarea completă a chistului și precizarea diagnosticului (vedeți în continuare secțiunea Investigații suplimentare și intervenția chirurgicală în legătură cu un chist ovarian).

Efectuarea promptă a operației, indiferent de structura chistului, se recomandă, de asemenea, în cazul femeilor cu predispoziție genetică ridicată față de dezvoltarea cancerului ovarian, adică:

• în cazul femeilor, care provin din familii cu sindromul Lynch (familii în care au existat mai multe cazuri de cancer de colon și/sau cancer uterin);
• în cazul femeilor cu mutația genelor BRCA și cu predispoziție crescută față de dezvoltarea cancerului de sân (vedeți Cancer de sân (cancer mamar), prevenţie şi tratament)

Tratamentul în caz de complicații ale chisturi ovariene

În cazuri rare, chisturile ovariene se rup sau se torsionează.

Ruptura unui chist ovarian se poate manifesta prin apariția unui acces de durere severă în partea inferioară a abdomenului. La ecografie ruptura ovariană se manifestă prin dispariția chistului și apariția lichidului liber în regiunea pelviană.

În majoritatea cazurilor, ruptura chistului ovarian nu prezintă niciun pericol. Pentru ameliorarea durerilor se pot administra analgezice obișnuite.

În cazuri rare, ruptura chistului poate duce la hemoragie internă, pentru rezolvarea căreia este nevoie de o intervenție chirurgicală de urgență.

Torsiunea ovarului duce la întreruperea circulației sangvine în el. Simptomele tipice ale torsiunii sunt apariția bruscă a durerilor în partea inferioară a abdomenului și a grețurilor. Majoritatea cazurilor de torsiune ovariană se înregistrează la femeile cu chisturi mai mari de 5 centimetri.

În caz de torsiune ovariană se recomandă efectuarea de urgență a intervenției chirurgicale laparoscopice. Dacă dereglarea circulației sangvine nu a provocat moartea ovarului, după operație acesta se recuperează. În caz contrar, ovarul este înlăturat.

Monitorizarea și tratamentul chisturilor ovariene simple

Chisturile simple pot avea următoarele caracteristici ultrasonografice: sunt formațiuni rotunde sau ovale, anecogene (adică, la ecografie ele arată ca niște pete întunecate), cu pereți subțiri și netezi, fără noduli, fără pereți interiori, și fără semne de circulație sangvină activă în interior.

La femeile de orice vârstă, chisturile simple cu dimensiunea de până la 10 cm sunt aproape întotdeauna benigne. Probabilitatea diagnosticării cancerului după înlăturarea chirurgicală a unor asemenea chisturi constituie mai puțin de 1%.

Rarele cazuri în care, după îndepărtarea unui chist simplu, se diagnostichează cancer ovarian, de regulă, sunt asociate cu chisturi cu un diametru mai mare de 7 cm.

La majoritatea femeilor, chisturile simple dispar în mod spontan în decursul a câteva săptămâni sau luni.

La femeile de vârstă reproductivă chisturile simple se formează în rezultatul funcționării normale a ovarelor.

În rezultatul unui studiu, în cadrul căruia un grup de femei de vârstă fertilă a efectuat ecografie profilactică, s-a determinat că, în orice moment de timp, la 4% dintre femei au fost prezente chisturi simple cu dimensiuni mai mari de 3 cm.

Una dintre principalele funcții ale ovarelor constă în producerea celulelor sexuale feminine (ovulelor), din care poate începe o sarcină.

În ovare, ovulele sunt localizate în niște cavități mici – foliculi. Pe parcursul vârstei fertile, o dată pe lună (sau puțin mai rar), unul sau câțiva foliculi se măresc în dimensiuni, ajungând până la 27-30 mm în diametru.

La ecografie, foliculii măriți în dimensiuni (foliculii dominanți) arată ca niște chisturi simple cu un diametru de 3 cm sau mai puțin.

În mod normal, peste câteva săptămâni de la începutul dezvoltării, foliculul se rupe, iar ovulul care se conține în el iese pe suprafața ovarului (acest fenomen este numit ovulație). Pe locul foliculului rupt rămâne un țesut numit „corpul galben”. În următoarele câteva săptămâni după ovulație, corpul galben secretă hormonii sexuali feminini, estrogenul și progesteronul.

În unele cazuri, din motive necunoscute, foliculul dominant nu se rupe, și continuă să se mărească în dimensiuni, ajungând la un diametru mai mare de 30 mm. La ecografie asta se manifestă ca prezența unui chist simplu cu un diametru mai mare de 3 cm.

Relativ rar, chisturile simple se formează și din cauza acumulării de lichid în țesuturile corpului galben.

Chisturile simple care se formează din foliculii care nu s-au rupt se numesc „funcționale” sau „de retenție”.

La multe femei, prezența unui chist funcțional simplu se asociază cu dureri sau cu senzația de presiune în abdomen. Pentru ameliorarea acestor simptome până la dispariția spontană a chistului se pot administra analgezice obișnuite (Paracetamol, Ibuprofen).

În rezultatul unui șir de cercetări s-a constatat că administrarea contraceptivelor combinate orale reduce probabilitatea formării chisturilor noi, însă nu influențează termenii de dispariție a chisturilor ovariene funcționale deja prezente.

Din acest motiv:

• Administrarea contraceptivelor combinate doar cu scopul grăbirii dispariției unui chist se consideră neargumentată.
• În cazul adolescentelor și femeilor la care frecvent se formează chisturi funcționale dureroase, administrarea contraceptivelor orale este rațională, deoarece permite reducerea probabilității apariției unor chisturi noi. Femeile pot continua administrarea contraceptivelor combinate (în formă de comprimate, plasturi pentru piele, sau inele vaginale) atât timp cât efectul benefic al acestora va continua să prezinte valoare pentru ele, iar riscul de apariție a efectelor secundare va rămâne redus.

Se presupune că un chistadenom sau un chistadenofibrom se poate transforma într-o tumoare cu un potențial oncogen mai înalt, însă această transformare are loc extrem de lent. Din acest motiv, tumorile de acest tip se consideră formațiuni benigne. Având în vedere faptul că intervenția chirurgicală de înlăturare a chistului este asociată cu un anumit risc de complicații (deși foarte mic), îndepărtarea unui chistadenom sau a unui chistadenofibrom al ovarului poate prezenta pentru o femeie mai multă daună decât beneficiu.

Monitorizarea și tratamentul chisturilor ovariene hemoragice

Chisturile hemoragice pot avea următoarele caracteristici ultrasonografice: formațiune complexă cu structură reticulară (în formă de plasă), cu margini dense, fără semne de circulație sangvină în interior.

Chisturile hemoragice se formează în rezultatul rupturii vaselor sangvine mici și a hemoragiei în interiorul unui chist funcțional simplu sau în interiorul corpului galben (vedeți explicația mai sus, în punctul Monitorizarea și tratamentul chisturilor ovariene simple). Acesta este un fenomen normal, care, mai mult sau mai puțin frecvent, se observă la toate femeile de vârstă fertilă, ovarele cărora continuă să producă ovule.

De regulă, chisturile hemoragice dispar spontan în decursul a 8 săptămâni.

În primii 5 ani după instalarea menopauzei (adică, după încetarea completă a menstruațiilor), rareori, poate avea loc ovulația, motiv pentru care în această perioadă chisturile hemoragice, la fel, se consideră un fenomen normal.

La femeile, la care din momentul instalării menopauzei au trecut mai mult de 5 ani, ovulațiile nu mai au loc. În această perioadă, o cauză mai probabilă a formării unui chist hemoragic este hemoragia în regiunea unei tumori ovariene.

Monitorizarea și tratamentul în caz de endometriom

Endometrioamele pot avea următoarele caracteristici ecografice: chisturi cu ecostructură internă omogenă ( „sticlă mată”), fără circulație sangvină în interior, fără îngroșări sau doar cu mici îngroșări în pereți, și fără alte modificări, caracteristice pentru tumori. Pot fi prezente mai multe compartimente, cu pereți subțiri.

Endometrioamele pot fi foarte asemănătoare cu chisturile hemoragice (vedeți mai sus).

Endometriomul este o varietate de chist care, uneori, se formează în ovarele femeilor cu endometrioză.

Endometrioza este o maladie destul de răspândită printre femeile de vârstă reproductivă, care se caracterizează prin apariția în diferite regiuni ale corpului, inclusiv pe ovare, a unor focare de țesut care, în mod normal, ar trebui să fie prezent doar în interiorul cavității uterine (țesut numit endometru).

Creșterea țesutului endometrial în interiorul cavității uterine și în focarele de endometrioză depinde de concentrația hormonilor sexuali feminini, estrogenul și progesteronul.

Atunci când nivelul acestor hormoni se mărește (în scurt timp după debutul unei menstruații) țesutul endometrului și focarele de endometrioză cresc rapid.

Atunci când nivelul hormonilor sexuali se micșorează (cu puțin timp înainte de începutul următoarei menstruații), țesutul endometrial și focarele de endometrioză se distrug.

• Distrugerea țesutului endometrial din interiorul cavității uterine se manifestă prin sângerări menstruale.
• Distrugerea țesutului endometrial în regiunea ovarelor provoacă hemoragie în țesutul ovarian și formarea unui chist umplut cu rămășitele țesutului distrus și cu sânge.

La multe femei, prezența endometriomului și a focarelor de endometrioză în alte regiuni ale bazinului mic se manifestă prin dureri cronice în regiunea pelviană, care, periodic, cu puțin timp înainte de începutul menstruației sau în timpul menstruației, se intensifică.

Alte simptome ale endometriomului și ale endometriozei pot fi dificultăți de concepere a unui copil.

Înlăturarea endometriomului mărește probabilitatea conceperii spontane și mărește eficacitatea stimulării ovulației la femeile care se pregătesc pentru FIV. În legătură cu acest fapt, în cazul femeilor la care în cadrul investigațiilor efectuate în legătură cu dificultatea de a concepe nu se detectează alte tulburări, se recomandă efectuarea laparoscopiei pentru înlăturarea completă a endometriomului (vedeți Infertilitate și dificultăți în conceperea unui copil. Ghid argumentat științific pentru femei și bărbați).

Recomandări complete de grijă de sine pentru femeile cu endometrioză sunt prezentate în articolul Endometrioză. Ghid argumentat științific pentru femei cu privire la alegerea planului de supraveghere și/sau tratament.

Probabilitatea dezvoltării cancerului ovarian în regiunea unui endometriom este redusă. Conform diferitelor estimări, aproximativ 1% dintre endometrioame, cu timpul, se malignizează, transformându-se în cancer (carcinom endometrioid sau carcinom cu celule clare).

În cazurile rare când endometriomul se transformă în cancer, timpul mediu până la stabilirea diagnosticului de cancer constituie 4,5 ani (între 1 și 16 ani).

Transformarea endometriomului în cancer se manifestă prin creșterea în dimensiuni a chistului, apariția îngroșărilor în pereții chistului, sau apariția semnelor de circulație sangvină în interiorul chistului. La apariția acestor semne se recomandă consultația medicului oncolog și efectuarea intervenției chirurgicale de înlăturare a endometriomului, vedeți Investigații suplimentare și intervenția chirurgicală în legătură cu un chist ovarian.

Până în prezent, cea mai mare parte a cazurilor de cancer ovarian au fost detectate la femeile cu endometrioame mai mari de 9 cm în diametru. Majoritatea femeilor la care, după înlăturarea endometriomului, se stabilește prezența cancerului, sunt mai în vârstă de 45 de ani.

În cazul endometrioamelor cu un diametru mai mic de 6 cm prezența cancerului ovarian este foarte puțin probabilă.

Monitorizarea și tratamentul în caz de chist ovarian dermoid (teratom chistic matur)

Chisturile ovariene dermoide pot avea următoarele caracteristici ecografice: prezența în structura chistului a unor elemente hiperecogene focale sau difuze (puncte, linii), fără semne de circulație sangvină în interior, prezența în interiorul chistului a  unor elemente sferice, plutitoare.

Chistul dermoid (teratomul chistic matur) este o varietate relativ rară de chist ovarian, care se formează din țesuturile rămase în ovare din perioada de dezvoltare intrauterină.

În multe cazuri, la ecografie, chisturile dermoide pot fi diferențiate foarte exact de alte tipuri de chisturi ovariene.

La unele femei, prezența unui chist dermoid de dimensiuni mari se asociază cu dureri persistente în regiunea pelviană sau cu senzația de presiune în abdomen.

Îndepărtarea chistului permite ameliorarea acestor simptome.

În cazul femeilor care decid să nu înlăture chistul dermoid se recomandă repetarea ecografiei cu frecvența de o dată la 6-12 luni. Monitorizarea se face cu scopul de a verifica dacă formațiunea nu se mărește în dimensiuni și nu își schimbă structura interioară.

Potrivit diverselor estimări, transformarea malignă a chisturilor dermoide (adică transformarea lor în cancer, și anume în carcinom cu celule scuamoase) se înregistrează la 0,16-2% dintre femeile cu aceste formațiuni. Majoritatea cazurilor de cancer se înregistrează la femeile mai în vârstă de 50 de ani, cu chisturi dermoide mai mari de 10 cm, peste 10-15 ani de la detectarea chistului.

În prezent nu sunt cunoscute semnele care ar putea sugera transformarea chistului dermoid în cancer.

Transformarea chistului dermoid în cancer se poate manifesta prin mărirea în dimensiuni a chistului, apariția îngroșărilor în pereții acestuia, apariția semnelor de circulație sanguină în interiorul chistului, apariția semnelor de răspândire a tumorii în organele adiacente. La apariția acestor semne se recomandă consultarea oncologului și înlăturarea chirurgicală a chistului, vedeți în continuare secțiunea Investigații suplimentare și intervenția chirurgicală în legătură cu un chist ovarian.

Monitorizarea și tratamentul în cazul chisturilor cu structură neclară

În unele cazuri, rezultatele ecografiei nu permit clasificarea definitivă a chistului ovarian, din cauza că acesta are semne caracteristice pentru mai multe varietăți de chisturi.

Investigații suplimentare și intervenția chirurgicală în legătură cu un chist ovarian

Actualmente nu există un algoritm standard de efectuare a investigațiilor medicale în cazul femeilor cu chisturi ovariene, cu risc mărit de prezență a tumorilor.

În funcție de circumstanțe, specialiștii le recomandă pacientelor să efectueze una dintre următoarele investigații:

• RMN a regiunii pelviene;
• Testele de determinare a nivelelor de hCG, alfa-fetoproteină, Ca125;
• Intervenția chirurgicală de înlăturare a chistului.

Rezonanța magnetică nucleară (RMN) a regiunii pelviene

RMN permite determinarea mai precisă a structurii chisturilor ovariene.

Tumorile maligne sunt prezente doar la un număr mic de femei cu chisturi ovariene detectate la ecografie: la 1 din 1000 dintre femeile mai tinere de  50 de ani, și la 3 din 1000 de femei mai în vârstă de 50 de ani. Din acest motiv, efectuarea RMN la toate femeile cu chisturi ovariene nu este argumentată. Dacă efectuarea acestei investigații ar fi recomandată tuturor femeilor cu chisturi ovariene, pentru majoritatea dintre ele examinarea ar fi inutilă.

Pe de altă parte, în cazul femeilor la care chisturile au unul sau mai multe elemente caracteristice pentru o tumoare (de exemplu, dimensiuni mari, semne de circulație sangvină în interiorul chistului, pereți interni, îngroșări ale pereților, etc.), efectuarea RMN permite o apreciere mai exactă a structurii formațiunii, fără efectuarea unei intervenții chirurgicale.

În cazul chisturilor mai mari de 7 cm, efectuarea RMN permite aprecierea mai exactă a structurii pereților acestora. Chisturile de asemenea dimensiuni nu pot fi examinate foarte exact la ecografie.

Determinarea nivelului de hCG, alfa-fetoproteină și Ca125

În cazul femeilor de vârstă fertilă, la care chisturile ovariene au una sau mai multe caracteristici, care se asociază cu risc mărit de prezență a unei tumori, se recomandă determinarea nivelului de gonadotropină corionică umană (hCG), alfa-fetoproteină și lactat dehidrogenază (LDH).

Creșterea nivelelor acestor substanțe poate fi asociată cu prezența câtorva tipuri de tumori, și indică asupra necesității efectuării intervenției chirurgicale.

Determinarea nivelului de Ca125 la femeile de vârstă reproductivă are o valoare redusă, în special dacă s-a detectat un chist simplu.

Nivelul de Ca125 poate fi mărit nu doar în caz de tumoare ovariană, dar și în cazul altor maladii ginecologice, care frecvent se observă la femeile de vârstă reproductivă: fibrom uterin, endometrioză, adenomioză.

În ceea ce privește diagnosticul tumorilor, în cazul femeilor care nu au ajuns la menopauză, sensibilitatea și specificitatea unui nivel de Ca125 mai mare de 35 U/ml este mai mică de 80% (și poate fi de 50-60%).

Dacă nivelul de Ca125 este mărit la o femeie cu un alt tip de chist ovarian (nu un chist simplu), poate fi argumentată repetarea analizei peste 4-6 săptămâni. Creșterea rapidă a nivelului de Ca125 se asociază cu o probabilitate crescută de prezență a unei tumori.

Dacă nivelul de Ca125 este mai mare de 200-250 U/ml, se recomandă consultarea unui oncolog.

În cazul femeilor ajunse la menopauză, sensibilitatea și specificitatea unui nivel crescut de Ca125 în diagnosticul tumorilor ovariene sunt înalte:

• Sensibilitatea unui nivel de Ca125 mai mare de 35 U/ml constituie între 69 și 97%. Asta înseamnă că dintre 100 de femei cu cancer ovarian, nivelul Ca125 este mai mare de 35 U/ml la 69-97 dintre ele.
• Specificitatea unui nivel de Ca125 mai mare de 35 U/ml în diagnosticul tumorii constituie între 81 și 93%. Asta înseamnă că din 100 de femei la care nivelul de Ca125 este mai mare de 35 U/ml, la 81-93 dintre ele, în cadrul investigațiilor ulterioare, se diagnostichează cancer ovarian.

Consultarea medicului oncolog în legătură cu un chist ovarian

Medicul oncolog o poate ajuta pe femeie să-și estimeze mai exact riscul de prezență a cancerului ovarian, și, respectiv, raționalitatea efectuării intervenției chirurgicale.

Actualmente, pentru estimarea riscului de prezență a cancerului ovarian mulți specialiști utilizează indicele Risk of Malignancy Index (RMI I).

La analiza rezultatelor unui șir de cercetări s-a constatat că indicele RMI I este unul dintre cei mai exacți indicatori (dintre cei disponibili în prezent) de estimare a probabilității de prezență a cancerului ovarian la o femeie.

Luarea deciziilor pe baza indicelui RMI I

1. Dacă RMI I este mai mic de 25, chistul are mai puțin de 5 cm în diametru, este simplu și nu are pereți interiori, iar nivelul de Ca125 este mai mic de 30 U/ml, se recomandă efectuarea repetată a ecografiei și a analizei la Ca125 peste 4 luni:

• Dacă în această perioadă chistul se va micșora sau va dispărea, femeia va putea întrerupe monitorizarea, deoarece riscul de prezență a unei tumori este foarte mic.
• Dacă în această perioadă chistul va rămâne neschimbat, se va mări în dimensiuni sau vor apărea alte modificări care ar putea sugera dezvoltarea unei tumori, se recomandă înlăturarea laparoscopică a chistului.

2. Dacă indicele RMI I este între 25 și 200, se recomandă înlăturarea chistului prin laparoscopie.

3. Dacă indicele RMI I este mai mare de 200, se recomandă înlăturarea promptă a chistului prin laparotomie (adică printr-o incizie pe abdomen), cu estimarea gradului de răspândire a tumorii.

Un indice RMI I mai mare de 200 prezice prezența a cancerului ovarian cu o sensibilitate de 87%, și cu o specificitate de 97%.

Înlăturarea chirurgicală a chistului ovarian

Îndepărtarea chisturilor ovariene prin laparoscopie sau prin laparotomie este principala modalitate de diagnostic și tratament în cazul femeilor, la care simptomele care se asociază cu prezența chistului (în special durerile abdominale) nu pot fi rezolvate cu ajutorul unui alt tratament, sau în cazul femeilor la care probabilitatea prezența unei tumori este înaltă.

Îndepărtarea laparoscopică a chisturilor ovariene se face prin câteva orificii în peretele abdominal, cu ajutorul unor instrumente chirurgicale mici.

Laparotomia se face în mod „deschis”, adică printr-o incizie pe abdomen.

Ambele tipuri de operație sunt asociate cu un risc la fel de mic de complicații grave. În cazuri rare, în timpul intervenției chirurgicale au loc complicații, din cauza cărora poate fi nevoie de înlăturarea întregului ovar.

Principalul avantaj al îndepărtării laparoscopice a chistului ovarian (comparativ cu intervenția chirurgicală prin laparotomie) este că aceasta este o tehnică mai puțin traumatică. Datorită faptului că operația se face prin niște orificii mici în peretele abdomenului, persoanele supuse intervenției chirurgicale laparoscopice se recuperează mai repede și au mai puține dureri în perioada post-operatorie. Un alt avantaj constă în faptul că după laparoscopie pe piele rămân doar câteva cicatrici mici.

În unele cazuri, alegerea finală a tehnicii chirurgicale depinde de tipul și dimensiunile chistului, precum și de scopul operației:

• Dacă se presupune că respectivul chist este o formațiune benignă, opțiunea cea mai potrivită este chirurgia laparoscopică.
• Pe de altă parte, în cazul în care chistul este mare și dens, sau dacă există o mare probabilitate că respectivul chist este o tumoare malignă (cancer), se recomandă efectuarea intervenției chirurgicale prin laparotomie, care permite înlăturarea unor formațiuni mai voluminoase, precum și examinarea organelor pelviene, pentru determinarea semnelor unei eventuale răspândiri a tumorii (ceea ce este important pentru determinarea strategiei ulterioare de tratament).

În toate cazurile se recomandă înlăturarea completă a chistului. Aspirarea chistului (adică aspirarea conținutului său printr-un orificiu în peretele vaginal sau în timpul laparoscopiei) nu se recomandă, deoarece, în asemenea caz, la peste 80% dintre femei, în scurt timp, chistul se formează din nou.

Chisturi ovariene la femeile însărcinate

Probabilitatea prezenței cancerului ovarian la femeile însărcinate la care la ecografie au fost detectate chisturi ovariene este mai mică de 1%. Probabilitatea complicațiilor asociate cu prezența chistului (ruptura sau torsiunea) este mai mică de 2%.

Algoritmul de acțiuni în caz de detectare a chisturilor ovariene în timpul sarcinii este același, ca și în cazul femeilor care nu sunt însărcinate (vedeți mai sus). În cazul în care chistul nu are semne sugestive de tumoare, se recomandă efectuarea repetată a ecografiei peste 12-14 săptămâni. La 50% dintre femeile însărcinate, în decursul acestei perioade, chisturile dispar în mod spontan.

Înlăturarea chirurgicală a chistului ovarian în timpul sarcinii poate fi o decizie justificată în următoarele situații:

• în cazul în care chistul are unul sau mai multe dintre semnele caracteristice unei tumori;
• în cazul în care chistul a provocat complicații (ruptură sau torsiune de chist);
• în cazul în care, din cauza dimensiunilor foarte mari, chistul împiedică dezvoltarea normală a sarcinii.