Explicaţia detaliată a celiachiei (intoleranţei la gluten) la copii şi la adulţi: cauzele apariţiei, simptomele şi semnele, diagnosticul, tratamentul eficient

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 11 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți-ne părerea dvs.

Apreciere medie: 5.0. Pe baza a 3 voturi.
Se încarcă...

Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere:
Verificati aici.

O notă importantă

Înainte de a trece nemijlocit la descrierea celiachiei, autorii articolului insistă să facă o mică abatere, pe care o consideră absolut necesară pentru înţelegerea corectă a materialelor expuse mai jos şi care este impusă de natura specifică a bolii.

Specificul celiachiei constă în următoarele:

Omul care suferă de celiachie, în majoritatea cazurilor, fie că nu observă semnele bolii, fie că le consideră pe acestea drept semne ale altor boli.

Se explică acest fapt, în primul rând, prin aceea că celiachia, un timp îndelungat, are capacitatea să nu se manifeste prin semne vizibile, în al doilea rând, oameni ori nu ştiu nimic despre această boală, ori ştiu despre ea foarte puţin. Nu este de mirare că majoritatea oamenilor asociază semnele celiachiei cu alte boli, mai bine „cunoscute”.

Descrierea detaliată a unor simptome ale celiachiei la copii şi la maturi o veţi găsi mai jos. În această parte a articolului intenţionăm să vă mai spunem că această boală poate influenţa, într-un mod imprevizibil, sănătatea omului. Din aceste considerente, dacă aveţi unele probleme de sănătate, cauza cărora nu o puteţi depista, şi pe care nu reuşiţi să le rezolvaţi prin cure multiple şi îndelungate de tratament, citiţi, neapărat, acest articol.

Până nu demult, chiar şi medicii aveau o închipuire greşită despre celiachie.

Forma gravă a celiachiei, care se manifestă încă în primul an de viaţă şi poate duce la complicaţii severe şi evidente este bine cunoscută medicilor pediatri şi ei sunt foarte vigilenţi faţă de aceasta.

De aceea, până acum se considera că celiachia este o boală rar întâlnită şi, cu preponderenţă, la copii. Despre forma ascunsă, care poate simula foarte multe maladii, foarte diferite, la copii mai mai şi la adulţi nu se ştia prea bine. Aceasta a cauzat ignorarea posibilităţii diagnosticului bolii celiace la maturi. Prin urmare, actualmente, circa 97% de persoane care suferă de celiachie, nu ştiu cauza exactă a bolii lor, o consideră drept altă boală (inclusiv, pentru că aşa le-a spus medicul). Este absolut clar că în cazul în care nu se cunosc cauzele adevărate ale bolii, tratamentul acesteia rămâne, practic, ineficient.

Un alt factor, neobişnuit şi foarte ciudat pentru majoritatea oamenilor, referitor la celiachie, este faptul că principala cauză a apariţiei bolii constă în consumul unor alimente, precum pâinea, paste făinoase, cereale.

Unui om, căruia celiachia îi provoacă probleme serioase de sănătate, îi vine cu greu să creadă într-o soluţie a problemei atât de simplă – excluderea din raţia alimentară a pâinii şi a altor alimente făinoase, deoarece pâinea nicidecum nu poate fi considerată un produs alimentar periculos. Dacă vreo persoană, având problemele asemănătoare, totuşi se hotărăşte să respecte timp de câteva săptămâni sau câteva luni, o dietă specială, descrisă mai jos, ea, cu siguranţă, va observa o îmbunătăţire a stării sale de sănătate. Istoricul cercetărilor referitor la celiachie cunoaşte cazuri multiple de „însănătoşire miraculoasă”.

De celiachie pot suferi oamenii de orice vârstă, de orice rasă, fie că bărbaţi, fie că femei.

Ce este celiachia?

Celiachia este o boală ereditară. Aceasta înseamnă că predispoziţia faţă de boala celiacă se transmite de la părinţi la copii şi, aşadar, pot suferi de această boală numai oamenii care au moştenit de la părinţii lor un set special de gene.

Oamenii cu predispoziţia ereditară către celiachie, la exterior, arată absolut sănătoşi, dar organismul lor este construit în aşa mod încât, în urma consumului produselor care conţin gluten, sistemul imunitar al acestora începe să atace ţesuturile intestinului subţire şi provoacă lezarea acestora.

Glutenul este o proteină care se conţine în grâu, în secară, în orz, şi în toate produsele, preparate din aceste cereale.
Persoanelor care suferă de boala celiacă le este specifică o reacţie deosebită la gluten, care constă în aceea că o porţiune specifică a glutenului, numită gliadină, intrând în contact cu mucoasa intestinală, provoacă un răspuns inflamator autoimun (reacţie autoimună).

Această inflamaţie a intestinului subţire se păstrează exact atâta timp cât omul continuă să consume alimentele care conţin gluten. Ţinând cont de faptul că produsele din făină de grâu, în ziua de azi, sunt extrem de frecvent consumate, putem spune că majoritatea oamenilor (inclusiv, cei care suferă de celiachie), practic, de-a lungul vieţii, se supun contactului cu glutenul.

Pentru a provoca inflamaţia, este suficientă o cantitate foarte mică de gluten (doar câteva miligrame). Câteva firimituri de pâine conţin această cantitate de gluten.

Până nu de mult se considera că, fiind o boală ereditară, celiachia se manifestă grav încă în primii ani de viaţă a copilului. Din această cauză, era considerat puţin probabil ca adolescenţii şi oamenii maturi, care în copilărie nu au avut simptomele caracteristice acestei boli, să sufere de celiachie.

Totuşi, unele cercetări, realizate recent, arată că celiachia poate să nu se manifeste prin niciun simptom evident de-a lungul multor ani, şi să fie depistată la un om matur.

Simptomele, semnele, complicaţiile şi consecinţele bolii celiace la copii şi adulţi

Actualmente, s-au descris circa 300 dintre simptome şi diverse dereglări, asociate cu celiachia.

Este logic să apară întrebarea: cum o singură boală poate provoca un număr atât de mare de consecinţe? Răspunsul la întrebarea dată devine evident în cazul în care se studiază schimbările ţesuturilor intestinale provocate de celiachie.

Contactul îndelungat al mucoasei intestinului cu glutenul, în cazul bolii celiace, conduce spre inflamaţia cronică şi spre perturbările funcţionale ale acestui organ.

Ţinând cont de faptul că anume intestinul asigură organismul uman cu toate substanţele necesare (inclusiv, vitamine şi minerale, proteine, grăsimi, carbohidraţi – aceste substanţe sunt absorbite din produsele alimentare prin intestin), devine clar, cât de grave pot fi consecinţele tulburărilor funcţionale ale acestui organ pentru sănătatea omului.

Anume aceasta explică multitudinea simptomelor celiachiei. În esenţă, anume din cauza insuficienţei substanţelor nutritive, a vitaminelor şi a mineralelor la persoanele care suferă de celiachie pot apărea tulburări funcţionale ale oricărui organ intern şi, prin urmare, simptomele celiachiei vor fi asemănătoare cu cele ale bolilor organelor respective.

Dacă, fie că aţi aflat recent că suferiţi de celiachie, fie că bănuiţi aceasta, fie că aţi fost îndreptat aici din alte articole de pe acest site, atunci este posibil ca, în urma studierii materialelor prezentate mai jos, să „descoperiţi” explicaţiile multor probleme de sănătate, pe care le-aţi avut în trecut sau le aveţi azi.

Celiachia, odată apărând, nu mai dispare. Din această cauză, fiind neobservată în copilărie, această boală poată influenţa toată viaţa omului şi poate să determine bolile de care va suferi el în viitor.

Simptomele celiachiei se schimbă în funcţie de vârsta omului. Din aceste considerente, vom analiza semnele posibile ale bolii celiace, iniţial, la copii, apoi la adolescenţi şi la adulţi.

Primele simptome ale celiachiei pot să se manifeste la copil, începând cu vârsta de câteva luni până la 2 ani, după ce în raţia copilului, timp de câteva săptămâni sau câteva luni, încep să fie incluse produsele care conţin gluten.

Semnele celiachiei la copiii mici pot fi:

  • diareea îndelungată şi, în unele cazuri, severă, asemănătoare acelei care apare în urma infecţiilor intestinale. (vezi şi Cauzele diareei la copii)
  • refuzul de a mânca
  • fie că adaos insuficient în greutate, fie că pierderea în greutate
  • voma
  • iritabilitatea, smiorcăiala, lipsa interesului pentru lucrurile din jur, moleşeala, somnolenţa.
În lipsa tratamentului adecvat, la această vârstă, celiachia poate provoca consecinţe grave, precum istovirea şi decalajul semnificativ în dezvoltarea copilului.

La copiii de vârstă preşcolară semnele bolii celiace pot fi:

  • episoade inexplicabile de greaţă
  • dureri în abdomen
  • oscilare între diaree şi constipaţie
  • o întârziere în dezvoltarea fizică, comparativ cu colegii de aceeaşi vârstă.

La adolescenţi şi la tineri, organismul cărora se află într-un proces de creştere intensivă, celiachia poate cauza o insuficienţă evidentă a substanţelor nutritive, a vitaminelor şi a mineralelor. În cazul acestora, simptomele bolii celiace pot fi:

Statura mică (mai puţin de 155 cm la fete şi mai puţin de 165 cm la băieţi). Conform datelor existente, circa 10% de copii de statură mică, inexplicabilă, suferă de celiachie. În aceste cazuri, analizele arată o valoare scăzută a hormonului de creştere în sânge şi nicio creştere a concentraţiei acestuia în urma stimulării. Totuşi, dacă din raţia alimentară a acestor copii se exclud alimentele care conţin gluten, concentraţia hormonului de creştere se măreşte şi copilul începe să crească.

Pubertatea întârziată (la fete: lipsa, la vârsta de după 13 ani, a semnelor dezvoltării sânilor, lipsa menstruaţiei, fie la vârsta de 15 ani, fie peste 2,5 ani după apariţia semnelor dezvoltării sânilor), de asemenea, poate fi un semn al celiachiei.

Alte semne de celiachie la adolescenţi şi la adulţi pot fi:

Anemia (valori scăzute ale hemoglobinei) este cel mai frecvent şi, deseori, unicul semn a celiachiei la adulţi. Specificul anemiei provocate de celiachie este faptul că ea nu se tratează în urma administrării preparatelor care conţin fier. Se explică acest fapt prin aceea că mucoasa inflamată a intestinelor împiedică absorbţiei preparatelor de fier în sânge.

Toţi adulţii (în special, bărbaţii şi femeile de după menopauză) la care a fost depistată anemia feriptivă (fierodificitară), trebuie să se supună investigaţiilor medicale, în scopul excluderii bolii celiace şi a altor boli grave.

Semnele celiachiei la femeile tinere pot fi: ciclu menstrual neregulat, pierderea sarcinii (avorturi spontane), naşterea copiilor cu greutate scăzută, dificultăţi de concepere sau chiar infertilitatea.

Apariţia pe piele a erupţiilor sub formă de vezicule (bule) sau de pete pruriginoase (însoţite de mâncărime) (deseori, acestea apar pe genunchi, pe coate, pe fese). Erupţiile, apărute pe fondul bolii celiace se numesc dermatită herpetiformă.

Aceste erupţii sunt cauzate de depunerile în piele ale anticorpilor de tipul IgA, pe care le generează, în urma contactului cu gluten, sistemul imunitar al organismului bolnavului.

De regulă, odată cu excluderea produselor cu gluten din raţia alimentară, erupţiile de pe piele dispar.

Defectele smalţului dentar sub formă de mici adâncituri pe suprafaţa dinţilor, de culoare galbenă sau maro (hipoplazia smalţului dentar). Acest simptom nu este foarte frecvent, însă este foarte specific, ceea ce înseamnă că prezenţa celiachiei la o persoana care suferă de asemenea modificări ale dinţilor este foarte probabilă. Hipoplazia smalţului dentar afectează doar dinţii permanenţi, de aceea nu se manifestă la copiii care încă nu au dinţi permanenţi.

Valori crescute ale ALAT şi ale ASAT. La persoanele care suferă de celiachie şi care nu respectă dieta fără gluten, deseori, se observă valori crescute ale analizelor sângelui la ficat – ALAT şi ASAT. S-a stabilit că până la 9% dintre persoanele care, fără vreo cauză evidentă, au valori crescute ale ALAT şi ale ASAT suferă de celiachie, şi anume ea este responsabilă de aceste modificări. Odată cu excluderea glutenului din alimentaţie, enzimele ficatului (valorile ALT şi AST), de regulă, revin la normal.

Osteoporoza este o manifestare frecventă a bolii celiace, şi se depistează la circa 50% de copii şi la 75% de adulţi care suferă de această maladie. Semnele osteoporozei pot fi durerile în oase sau fracturile (Vezi Recomandări detaliate de tratament al osteoporozei).

Respectarea dietei fără gluten la copii, de regulă, duce la normalizarea densităţii minerale a oaselor în decurs de 1 an. La maturi, restabilirea densităţii osoase are loc mai greu.

În unele cazuri, la persoanele care suferă de intoleranţă la gluten, în special, la adulţi, pot fi întâlnite diferite tulburări neurologice, inclusiv epilepsie, depresie şi tulburări de anxietate, care nu se ameliorează în urma tratamentului tradiţional, dar pot dispărea în urma excluderii glutenului din alimentaţie.

În rare cazuri, semnele celiachiei sunt, fie că senzaţiile de amorţeală la nivelul mâinilor şi ale picioarelor (semne de neuropatie, asociată cu celiachia), fie că durerile articulare.

Deseori, la maturi, celiachia se manifestă prin simptome asociate cu tulburări ale tractului digestiv:

  • dureri frecvente în abdomen;
  • Balonare (meteorism) cu eliminarea gazelor, de regulă, foarte urât mirositoare;
  • Constipaţie care poate alterna cu diareea;
  • Lipsa poftei de mâncare sau, dimpotrivă, apetitul exagerat;
  • Greaţă (mai rar vomă);
  • Apariţia urmelor de sânge în masele fecale;
  • Mase fecale cu conţinut sporit de grăsimi, care se spală greu de pe pereţii scaunului de veceu.

Din păcate, oamenii maturi rareori iau în seamă aceste simptome, în special, dacă ei, din copilărie fragedă, s-au obişnuit să le considere „ceva normal pentru organism”.

Există unele cazuri în care celiachia nu se manifestă prin niciun simptom evident.

În cazul în care aveţi unele simptome (unele fenomene care vă deranjează) şi nu ştiţi cauzele acestora, discutaţi cu medicul Dvs. posibilitatea ca acestea să fie provocate de celiachie.

În lipsa tratamentului adecvat, celiachia poate conduce la dezvoltarea unor complicaţii grave, inclusiv, a cancerului de intestin subţire.

În materialele expuse mai jos, vom arăta că, deşi aceste tulburări pot fi destul de severe, ele se tratează bine cu ajutorul dietei fără gluten.

Celiachia şi alte boli autoimune

Am spus mai sus că celiachia este o boală autoimună. Studiile recente arată că persoanele care suferă de o boală autoimună au un risc sporit de îmbolnăvire şi de alte boli de acest tip, precum diabetul zaharat de tip 1, sclerodermia, lupus eritematos, artrita autoimună, tiroidita autoimună etc.

Spre deosebire de celiachie, bolile specificate mai sus sunt foarte bine cunoscute medicilor şi se diagnostichează îndată la apariţia lor. Din această cauză, dacă în trecut vi s-a depistat o boală autoimună, insistaţi ca să vă fie prescrise investigaţiile care vor permite excluderea posibilităţii bolii celiace.

Analizele şi investigaţiile în scopul diagnosticării bolii celiace

Diagnosticarea celiachiei poate fi realizată în urma biopsiei şi analizei histologice a ţesuturilor intestinului subţire.

Analiza histologică este o procedură destul de dificilă (ea necesită efectuarea gastroscopiei), din aceste considerente, medicii insistă asupra acestei analize doar în cazurile în care probabilitatea celiachiei este foarte mare.

De regulă, iniţial, medicii prescriu alte analize care permit să se determine predispoziţia la această boală.

Analizele imunologice în scopul depistării celiachiei

Testele imunologice se utilizează în scopul determinării anticorpilor, care se generează în organismul uman în urma contactului sistemului imun cu gluten, precum:

  • Anticorpi împotriva transglutaminazei ţisulare
  • Anticorpii de tip IgA şi IgG anti-endomisium

Pentru efectuarea acestor analize este nevoie de o cantitate mică de sânge din venă.

Rezultatele pozitive ale analizelor imunologice (valori crescute ale anticorpilor) indică faptul că probabilitatea celiachiei este destul de mare, dar, în urma lor, nu este posibil diagnosticul sigur al acestei boli. În scopul diagnosticului final, se realizează biopsia ţesuturilor intestinului subţire.

Analizele genetice permit depistarea genelor care formează predispoziţia dezvoltării celiachiei.

Există două gene (HLA-DQ2, HLA-DQ8) care codifică această predispoziţie.

Dacă, în urma analizei, genele respective nu s-au depistat, atunci această persoană nu poate suferi de celiachie şi, în asemenea cazuri, continuarea investigaţiilor nu are sens.

Pe de altă parte, depistarea acestor gene nu indică asupra faptului că persoana respectivă, neapărat, suferă de celiachie. Depistarea genelor specificate indică numai asupra faptului că persoana respectivă are predispoziţie genetică la dezvoltarea celiachei şi că, în scopul diagnosticului final, este nevoie de o analiză histologică a ţesuturilor intestinului subţire.

Testele imunologice şi genetice se utilizează în scopul depistării predispoziţiei genetice la celiachie a persoanelor, rudele apropiate ale cărora (părinţii, fraţii) au suferit sau suferă de celiachie, precum şi a persoanelor care, fie că suferă de alte boli autoimune (vezi mai sus), fie că suferă de sindromul Down ori de sindromul Turner.

Biopsia şi analiza histologică a ţesuturilor intestinului subţire

Biopsia şi analiza histologică, cum s-a mai spus, permite diagnosticarea, cu o exactitate mare, a celiachiei.

Fragmentele ţesuturilor, necesare pentru această analiză, se obţin în urma endoscopiei digestive superioare.

În cazul dermatitei herpetiforme (vezi mai sus), biopsia şi analiza histologică se efectuează în baza fragmentelor de piele. Confirmarea diagnosticului dermatitei herpetiforme (depistarea depunerilor în piele a complexelor IgA) indică, cu o precizie mare, asupra existenţei celiachiei, şi face inutile investigaţiile ulterioare.

Tratamentul celiachiei la adulţi şi la copii 

Metoda unica, însă foarte eficientă, a tratamentului celiachiei este omiterea din raţia alimentară a produselor cu gluten.

Specialiştii din domeniul celiachiei consideră că „celiachia nu este o boală, ci un mod de viaţă”. Prin aceasta ei confirmă, de fapt, că omul care suferă de celiachie, cu condiţia respectării a unei diete speciale, devine absolut sănătos, deoarece, în lipsa contactului cu gluten, inflamaţia intestinului se vindecă.

Mulţi oamenii îşi închipuie cu greu, cum este posibil „să renunţaţi total la pâine şi la alte alimente, preparate din făină” şi, prin urmare, respectarea dietei fără gluten pentru ei este foarte dificilă.

Pentru oamenii care au aflat recent despre faptul că suferă de celiachie şi care doresc să respecte dieta fără gluten, dar nu ştiu cum corect s-o facă, noi am pregătit un ghid special, în care am descris, ce anume şi în care mod trebuie să faceţi în scopul excluderii totale din raţia alimentară a produselor cu gluten şi, totodată, să aveţi un mod de viaţă normal şi să vă simţiţi un om sănătos. Vezi Alimentaţia fără gluten — ghidul persoanelor care suferă de boala celiacă.

De ce este important să se respecte dieta fără gluten?

La majoritatea adulţilor celiachia se manifestă prin unele simptome nesemnificative, de care ei s-au obişnuit şi nu le mai observă. Din această cauză, mulţi preferă să suporte simptomele bolii în loc să respecte dietă fără gluten.

Dar, înainte de a renunţa la dieta fără gluten, vă atragem atenţia asupra faptului că celiachia, în lipsa tratamentului, poate conduce la dezvoltarea unui şir de complicaţii grave.

Cele mai periculoase consecinţe ale celiachiei sunt: posibilitatea dezvoltării cancerului intestinului subţire, fracturile grave, bolile organelor interne.

Oamenii care suferă de celiachie pot observa îmbunătăţirea stării lor de sănătate, fie că ameliorarea, fie că dispariţia totală a unor simptome chiar după câteva zile de respectare a dietei fără gluten.

Vindecarea totală a organismului, în funcţie de starea omului până la începerea tratamentului, poate să necesite o perioadă de la câteva luni până la câţiva ani. Restabilirea totală a funcţiilor intestinului la copii se observă după 6 luni de dietă fără gluten. La oamenii maturi acest proces poate dura circa 2 ani.

Numai în cazurile foarte rare în care celiachia a fost depistată târziu şi a reuşit să distrugă semnificativ ţesuturile intestinului, respectarea dietei nu conduce la ameliorarea stării de sănătate a omului. În aceste cazuri poate fi nevoie de un tratament suplimentar (inclusiv, cu hormoni glucocorticoizi).

Dacă eu sufăr de celiachie, ce pot face în scopul protejării de această boală a copiilor mei? Cât de mare este riscul dezvoltării celiachiei la copiii mei?

Dacă Dvs. suferiţi de celiachie, aceasta nu înseamnă că şi copiii Dvs. vor suferi de această boală:

  • În primul rând, ca şi în cazul altor boli genetice, genele care codifică predispunerea la celiachie se transmit nu la toţi copiii.
  • În al doilea rând, chiar şi având genele respective, boala poate să nu se dezvolte la acest copil.

În scopul stabilirii riscului dezvoltării celiachiei la copil este necesar să efectuaţi testele screening, descrise mai sus.

Studiile arată că probabilitatea dezvoltării celiachiei la copiii cu predispoziţie la această boală depinde de tipul alimentării în primele luni ale vieţii. În special, este stabilit, cu siguranţă, faptul că alăptarea exclusivă a sugarului în primele 4 luni ale vieţii şi continuarea alăptării în perioada în care copilul începe să consume produsele cu gluten (terciurile din cereale, pâinea etc.) minimizează riscul dezvoltării celiachiei la aceşti copii.

Este important ca, după înţărcare, copilul să primească doar o cantitate mică de gluten. În cazul în care aţi luat decizia să nu mai alăptaţi copilul, încercaţi să-l alimentaţi cu cantităţi mici de terciuri de hriş şi alte terciuri care conţin grâu, orz, secară, ovăz, dar şi de produse care conţin aceste cereale.

Este cunoscut şi faptul că unele infecţii intestinale (în special, rotavirusul) sporesc riscul de îmbolnăvire de celiachie. Din aceste considerente, copii cu o predispoziţie la celiachie trebuie neapărat să fie vaccinaţi împotriva rotavirusului (prima doză de vaccin se administrează la vârsta de până la 3 luni).

Cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol?

Apreciere medie: 5.0. Pe baza a 3 voturi.
Se încarcă...

Ce facem noi la moment?

(1) Actualmente suntem în proces de lucru asupra publicării unei serii de articole, dedicate posibilităților de protecție împotriva maladiilor oncologice (a diverselor tipuri de cancer).

În aceste materiale vom prezenta o analiză argumentată științific a opțiunilor disponibile de reducere a riscului de cancer cu utilitate practică pentru mulți adulți. Toți adulții, periodic, se confruntă cu necesitatea de a lua decizii care sunt, direct sau indirect, legate de prevenția maladiilor oncologice, chiar dacă o asemenea legătură nu este întotdeauna evidentă.

(2) Concomitent cu noua serie vom publica și câteva materiale suplimentare importante, care le vor permite cititorilor să-și dezvolte gândirea critică în rezolvarea problemelor medicale, din contul formulării întrebărilor corecte, al determinării propriilor scopuri și al aprecierii calității informațiilor găsite.

Puteți folosi opțiunea de abonare pentru a primi o notificare în momentul publicării noilor articole (publicarea este prognozată pentru luna iunie 2017).