Cancer pulmonar. Prevenția și tratamentul. Informație argumentată științific pentru pacienți

DESPRE ACEASTĂ VERSIUNE A ARTICOLULUI

Data ultimei actualizări:

Volum: 30 paginiPagini convenționale, cu un volum aproximativ egal cu cel al unei pagini de carte.

CUM A FOST SCRIS ACEST ARTICOL?

Acest articol a fost scris în conformitate cu viziunea noastră despre rolul pe care informația obiectivă îl poate avea în luarea deciziilor medicale personale. Aflați mai multe despre procesul de scriere a articolelor și despre autori.

Textul articolului nu conține publicitate ascunsă. Vedeți Dezvăluirea informațiilor financiare.

Orice concluzii cu privire la alegerea tratamentului sau a investigațiilor prezentate în articol sunt făcute în baza surselor.

APRECIEREA CITITORILOR

(Instrument nou) Indicați cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol și/sau scrieți-ne părerea dvs.

Apreciere medie: 4.5. Pe baza a 2 voturi.
Se încarcă...

Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere:
Verificati aici.

Cuprins:

Introducere

Acest articol din Ghidul consumatorului inteligent de servicii și informații medicale este dedicat:

(1) Cititorilor care ar dori să-și reducă riscul personal de îmbolnăvire de cancer pulmonar sau să crească probabilitatea de succes al tratamentului prin diagnosticarea precoce a bolii. Pentru această categorie de cititori, în prima parte a articolului, vor fi prezentate răspunsuri la următoarele întrebări:

  1. Ce factori contribuie la dezvoltarea cancerului pulmonar?
  2. Cum poate fi redus riscul de apariție a acestei boli?
  3. Prin ce simptome se poate manifesta cancerul pulmonar?
  4. În ce mod diagnosticarea precoce a cancerului de plămâni poate spori probabilitatea de tratament reușit? Ce programe de diagnostic precoce al cancerului de plămâni se consideră a fi argumentate în prezent?

(2) Cititorilor la care se suspectă sau a fost stabilit diagnosticul de cancer pulmonar. Pentru această categorie de cititori, în partea a doua a articolului, vor fi prezentate răspunsuri la următoarele întrebări:

  1. Efectuarea căror analize și investigații poate fi rațională în diagnosticarea cancerului pulmonar?
  2. Ce înseamnă diferite forme și stadii ale cancerului pulmonar?
  3. Ce opțiuni de tratament cu eficacitate dovedită sunt disponibile în prezent?

Ce se știe despre cauzele și factorii de risc ai cancerul pulmonar?

Cancerul pulmonar se poate dezvolta din celulele țesutului pulmonar sau din celulele care tapetează suprafața căilor respiratorii (bronhiilor).

În cadrul mai multor studii s-a constatat că cauza nemijlocită a transformării celulelor normale în celule canceroase este dereglarea mecanismelor moleculare complexe care controlează procesele de creștere și diviziune a celulelor, însă, în prezent, dereglările respective și posibilitățile de corectare a lor sunt încă foarte puțin înțelese.

Pe lângă posibilele cauze ale cancerului pulmonar, au fost identificați și unii factori de risc asociați cu o probabilitate statistică mărită de dezvoltare a bolii.

Factorii majori de risc pentru apariția cancerului pulmonar, stabiliți până în prezent, sunt:

  • Fumatul activ (al oricăror produse din tutun);
  • Contactul pasiv cu fumul de tutun;
  • Contactul cu anumite substanțe chimice la locul de muncă sau la domiciliu (cum ar fi radon, azbest, nichel, crom și arsenic);
  • Contactul cu aerul poluat în casă sau afară.

Factorii de risc nu cauzează direct cancerul pulmonar, ci prezintă niște condiții de viață care sporesc probabilitatea faptului că în țesuturile pulmonare normale se vor produce modificări care, ulterior, pot duce la dezvoltarea cancerului.

Adică, persoanele în viața cărora sunt prezenți unul sau mai mulți factori de risc de apariție a cancerului de plămâni, se îmbolnăvesc de această maladie mult mai frecvent, decât persoanele în viața cărora factorii de risc lipsesc. Totodată, unii oameni cu unul sau mai mulți factori de risc pentru cancer pulmonar nu se îmbolnăvesc de această boală; pe de altă parte, în cazuri rare, cancerul se depistează la persoane fără niciunul dintre factorii de risc cunoscuți.

În continuare vom prezenta date cu privire la cei mai importanți factori de risc de dezvoltare a cancerului pulmonar cunoscuți până în prezent și vom arăta cum înlăturarea factorilor respectivi poate reduce probabilitatea de dezvoltare a acestei boli.

Asocierea cancerului de plămâni cu fumatul

Fumatul este cel mai important factor de risc pentru dezvoltarea tuturor formelor de cancer pulmonar: 80-90% din cazurile de boală se înregistrează la persoanele care (timp de o perioadă mai lungă sau mai scurtă) au fumat diverse produse din tutun.

La începutul secolului XX cancerul pulmonar era o boală relativ rară. Însă odată cu creșterea disponibilității țigărilor, cancerul de plămâni a devenit al treilea cel mai frecvent tip de cancer la adulți și cea mai importantă cauză de deces din cauza maladiilor oncologice.

Studiile efectuate în țările cu o prevalență ridicată a fumatului (în special în SUA, țările din Europa Centrală și de Est), au arătat că fumătorii sunt supuși unui risc de a dezvolta cancer, în medie, de 20 de ori mai mare decât persoanele care nu au fumat niciodată.

Probabilitatea de dezvoltare a cancerului pulmonar se mărește direct proporțional cu durata și intensitatea fumatului. Pe de altă parte, renunțarea la fumat reduce riscul de cancer (deși nu îl poate elimina complet). Bărbații și femeile care renunță la fumat înainte de vârsta de cincizeci de ani își reduc riscul de a dezvolta cancer pulmonar cu 50% (comparativ cu oamenii care continuă să fumeze).

În ultimii douăzeci de ani, numărul de cazuri de cancer pulmonar în rândul bărbaților a început să scadă. În rândul femeilor, această tendință a fost observată abia recent. Ambele tendințe au o corelație evidentă cu reducerea popularității fumatului în rândul bărbaților și femeilor.

Fumatul trabucurilor și al pipelor este asociat cu un risc aproape la fel de ridicat de a dezvolta cancer pulmonar ca și fumatul țigărilor.

S-a constatat că reducerea conținutului de gudron și de nicotină în țigări nu reduce riscul de a dezvolta cancer. În același timp, fumatul țigărilor cu filtru sau cu mentol poate fi asociat cu un risc mai mare de a dezvolta cancer (în comparație cu fumatul țigărilor obișnuite), posibil din cauza faptului că adăugarea unui filtru sau a mentolului face fumatul mai plăcut și le permite fumătorilor să inhaleze fumul mai adânc în plămâni.

În cazul persoanelor expuse pasiv contactului prelungit cu fumul de tutun (de exemplu, dacă cineva din familie fumează acasă), riscul de cancer pulmonar se mărește cu aproape 20-30% (în comparație cu persoanele care nu contactează cu fumul de țigară).

Asocierea cancerului pulmonar cu radonul

Radonul este un gaz radioactiv fără miros, culoare sau gust, care se eliberează în rezultatul descompunerii naturale a uraniului în sol. Se presupune că radonul poate fi cel mai important factor de risc de dezvoltare a cancerului pulmonar la nefumători.

În aerul de afară sau în încăperi bine ventilate radonul se găsește în concentrații mici și inofensive. În încăperi slab ventilate, în special în cele aflate la subsol, radonul se poate acumula în cantități semnificative.

La inhalarea radonului căile respiratorii și țesutul pulmonar sunt expuse la radiație. Se presupune că acest fenomen poate provoca mutații ale genelor care controlează procesele normale de diviziune celulară. La fumători efectul negativ al radonului amplifică efectele negative ale fumatului. Prin urmare, fumătorii care contactează cu radonul pentru o lungă perioadă de timp au un risc cumulativ mai mare de a se îmbolnăvi de cancer pulmonar decât persoanele care au doar unul dintre acești factori de risc.

În prezent există dispozitive speciale pentru determinarea concentrației de radon în aer, și există servicii speciale care se ocupă de izolarea subsolului împotriva pătrunderii radonului.

Asocierea cancerului pulmonar cu azbestul și cu alte substanțe cancerigene

Este dovedit faptul că inhalarea prelungită a prafului de azbest este asociată cu creșterea semnificativă a riscului de cancer de plămâni și de pleură (mezoteliom). Ca și în cazul radonului, la fumători efectul negativ al azbestului este mai pronunțat decât la persoanele care nu fumează.

Efectul contactului scurt sau nesemnificativ cu azbestul asupra riscului de cancer pulmonar nu a fost stabilit. Se presupune că, atât timp cât praful de azbest nu ajunge în aer, acest material nu este periculos.

Alți factori care cresc probabilitatea de apariție a cancerului pulmonar sunt:

  • contactul prelungit cu minereuri radioactive (de exemplu, cu minereuri de uraniu), beriliu, cadmiu, silicat, clorură de vinil, compuși de crom și nichel, cărbune, gaz muștar (iperită), gaze de eșapament de la motoarele diesel, gudron, cenușă;
  • radioterapia altor forme de cancer în zona toracelui (riscul de cancer pulmonar este crescut la femeile care au efectuat radioterapie pentru tratamentul cancerului de sân și la persoanele care au efectuat radioterapie pentru tratamentul maladiei Hodgkin);
  • riscul de cancer pulmonar poate fi crescut la persoanele, rudele apropiate ale cărora au fost diagnosticate cu această maladie înainte de vârsta de 50 de ani.

Asocierea cancerului pulmonar cu inhalarea prelungită a aerului poluat cu gaze de eșapament se observă numai în 5% din cazurile acestei boli (preponderent la persoanele care locuiesc în apropierea autostrăzilor cu circulație intensă).

Persoanele care trăiesc în regiunile din Asia de Sud-Est și America de Sud pot avea un risc crescut de cancer pulmonar din cauza nivelului ridicat de arsenic în apă.

Factorii care reduc riscul de cancer pulmonar

Principala oportunitate de a reduce probabilitatea de a dezvolta cancer pulmonar este încetarea fumatului, încetarea expunerii pasive la fumul de tutun și încetarea contactului cu alți factori care cresc riscul de a dezvolta această boală.

Rezultatele unei serii de studii efectuate de către World Cancer Research Fund au arătat că consumul de fructe, reduce riscul de apariție a cancerului pulmonar. În privința impactului pozitiv al consumului de legume pentru reducerea riscului de cancer pulmonar dovezile sunt mai puțin convingătoare. S-a constatat, de asemenea, că exercițiile fizice regulate sunt asociate cu reducerea riscului de a dezvolta cancer pulmonar cu 20-30%.

Pe baza acestor date, și având în vedere impactul pozitiv semnificativ al alimentației adecvate și al efortului fizic regulat asupra reducerii riscului de apariție a diabetului zaharat și a bolilor cardiovasculare, tuturor persoanelor care ar dori să manifeste grijă față de sine, li se recomandă să urmeze recomandările argumentate științific cu privire la alimentație și exerciții fizice.

Vedeți:


Efectuarea investigațiilor profilactice pentru depistarea precoce a cancerului pulmonar (screening)

La fel ca și alte tipuri de cancer, în stadiile incipiente de dezvoltare, cancerul pulmonar poate fi vindecat complet. Cu toate acestea, în multe cazuri, primele simptome ale cancerului pulmonar apar doar într-un stadiu tardiv, când tumoarea s-a răspândit în zonele învecinate sau la alte organe, atunci când probabilitatea unei recuperări complete este mult mai redusă. Din acest motiv, în cazul persoanelor cu factori de risc de apariție a cancerului pulmonar, orientarea după simptome (adică adresarea la un medic numai după apariția simptomelor) poate să nu fie o strategie eficientă de protecție.

O modalitate mult mai eficientă de reducere a riscului de cancer este înlăturarea din viață a factorilor cunoscuți de risc (vedeți mai sus). În plus, unele persoane cu risc crescut de cancer pulmonar care ar dori să manifeste grijă de sine și să mărească probabilitatea unui tratament reușit (în cazul în care se vor îmbolnăvi), pot beneficia de investigații periodice pentru diagnosticarea precoce a cancerului pulmonar. Asemenea investigații efectuate cu scopul detectării cancerului la un stadiu incipient sunt numite screening.

Până la momentul de față a fost efectuat un singur studiu mare privind eficacitatea screening-ului cancerului pulmonar: The National Lung Screening Trial în Statele Unite ale Americii.

Rezultatele acestui studiu au arătat că în grupul de persoane care au efectuat anual tomografie computerizată cu doză mică de iradiere (Low Dose Computed Tomography, LDCT), mortalitatea de cancer pulmonar a fost cu 20% mai mică decât în grupul persoanelor care au efectuat anual radiografie obișnuită.

Cu toate acestea, s-a constatat că screening-ul nu permite detectarea cancerului într-un stadiu incipient în toate cazurile. În plus, după detectarea anumitor modificări la tomografia computerizată, unii pacienți au trebuit să treacă investigații suplimentare (inclusiv biopsie sau intervenție chirurgicală), în rezultatul cărora s-a determinat că modificările observate la CT nu erau legate de cancer. În astfel de cazuri, desigur, efectuarea investigațiilor a fost inutilă pentru pacient.

În baza rezultatelor acestui studiu, experții Societății Americane de Cancer (American Cancer Society) și experții Societății Europene de Oncologie Medicală (European Society of Medical Oncology) consideră că, din punctul de vedere al raportului de eficacitate, cost și siguranță, efectuarea screening-ului poate fi argumentată:

doar în cadrul centrelor de pneumologie, cu o echipă de specialiști în screening-ul cancerului pulmonar, și doar în cazul persoanelor care îndeplinesc toate criteriile prezentate mai jos:

  • vârsta între 55 și 74 de ani;
  • fără alte maladii care ar putea reduce semnificativ durata de viață sau ar putea crește riscul de complicații în caz de intervenție chirurgicală la plămâni;
  • au fumat cel puțin 30 pachete-an;
  • continuă să fumeze sau au renunțat la fumat cu mai puțin de 5 ani în urmă.

Pentru toți cei care nu îndeplinesc unul sau mai multe dintre criteriile de mai sus, raționalitatea screening-ului nu a fost dovedită (și, respectiv, efectuarea screening-ului nu se recomandă).

Efectuarea radiografiei cutiei toracice pentru depistarea precoce a cancerului pulmonar nu se recomandă. În multe cazuri, cancerul pulmonar „nu se observă” la radiografie. În cadrul unei cercetări extensive s-a constatat că, în grupul de oameni care au trecut în mod regulat radiografia toracică, mortalitatea din cauza cancerului pulmonar a rămas la același nivel ca și în grupul persoanelor care nu au efectuat radiografia. Asta nu înseamnă că radiografia toracică este complet inutilă în diagnosticarea cancerului pulmonar. După cum vom arăta mai jos, tuturor persoanelor mai în vârstă de 40 de ani, cu simptome care ar putea fi legate de cancer pulmonar, li se recomandă efectuarea radiografiei toracice. În unele cazuri efectuarea promptă a radiografiei permite depistarea maladiei și începerea tratamentului în timp util.


Prin ce simptome se poate manifesta cancerul pulmonar? În ce cazuri poate fi rezonabilă adresarea la medic și efectuarea investigațiilor?

Diferite simptome au o valoare informativă diferită, dar niciunul dintre simptomele cunoscute nu are precizie înaltă în ceea ce privește diagnosticul acestei boli. Prin urmare, raționalitatea adresării la medic și a efectuării diagnosticului se determină nu doar în funcție de prezența simptomelor, dar și pe baza riscului estimat de apariție a cancerului pulmonar.

Riscul de a dezvolta cancer pulmonar crește odată cu vârsta (după 40 de ani). La persoanele mai tinere de 45 de ani această maladie se înregistrează foarte rar. Dintre toți oamenii care se îmbolnăvesc de cancer pulmonar, doar aproximativ 2% sunt mai tineri de 45 de ani. După 50 de ani și, mai ales, după 65 de ani, probabilitatea de a dezvolta cancer pulmonar se mărește semnificativ. Peste 2/3 dintre toate persoanele care se îmbolnăvesc de cancer de plămâni au vârsta mai mare de 65 de ani. Vârsta medie la care se depistează această maladie este de 70 de ani.

Efectuarea investigațiilor în volum deplin pentru excluderea cancerului pulmonar poate fi foarte complexă și costisitoare. Prin urmare, în prezent, volumul investigațiilor se determină în funcție de vârsta persoanei examinate, de prezența factorilor de risc și a simptomelor:

  • persoanelor la care, în baza vârstei, simptomelor și a absenței factorilor de risc, probabilitatea apariției cancerului pulmonar este joasă li se recomandă doar efectuarea radiografiei toracice (o investigație simplă și ieftină);
  • având în vedere că radiografia toracică nu exclude cu precizie înaltă cancerul plămânilor, persoanelor la care, în baza vârstei, simptomelor și a prezenței factorilor de risc, probabilitatea apariției cancerului pulmonar este înaltă li se recomandă efectuarea unor investigații mai complexe.

Pacienților cu risc scăzut de cancer pulmonar o asemenea abordare le permite evitarea investigațiilor complexe și costisitoare, care, în cazul lor, sunt, cel mai probabil, inutile. Pe de altă parte, pacienților cu risc crescut de cancer, această abordare le permite să beneficieze de asistență în volum maxim.

În ghidurile clinice actuale pentru medici (vedeți Sursele) sunt incluse următoarele recomandări cu privire la determinarea raționalității efectuării investigațiilor în funcție de vârstă, factori de risc și simptome:

(1) Efectuarea doar a radiografiei se recomandă:

(1.1)       Tuturor persoanelor cu vârsta mai mare de 40 de ani, care nu fumează și nu au fumat anterior și care au două sau mai multe dintre simptomele enumerate mai jos. În cazul în care este prezent un singur simptom, prezența cancerului este foarte puțin probabilă și este mai rațională efectuarea investigațiilor pentru determinarea altor cauze posibile ale simptomului respectiv.

(1.2)       Tuturor persoanelor cu vârsta mai mare de 40 de ani care au fumat anterior sau care continuă să fumeze, și care au cel puțin unul dintre următoarele simptome.

Simptomele care pot fi asociate cu cancerul pulmonar includ:

  • tuse (uscată sau umedă), care durează mai mult de 3-4 săptămâni (vedeți și Tuse. Ghid argumentat ştiinţific pentru pacienţi);
  • oboseală inexplicabilă;
  • agravarea treptată și inexplicabilă a dispneei (senzație de lipsă de aer sau respirație dificilă);
  • dureri inexplicabile în piept (care se pot intensifica la inspir profund, în timpul râsului sau al tusei);
  • pierdere inexplicabilă în greutate și/sau pierderea poftei de mâncare.

Dacă la radiografie nu vor fi depistate modificări, investigațiile în legătură cu cancerul vor putea fi întrerupte. Dacă la radiografia pulmonară se vor depista modificări care ar putea indica prezența cancerului, se recomandă efectuarea investigațiilor în volum deplin, așa cum este arătat în secțiunea Diagnosticul cancerului pulmonar. Investigații pentru confirmarea sau excluderea diagnosticului.

(2) Efectuarea promptă a investigațiilor* pentru confirmarea sau excluderea cancerului pulmonar se consideră argumentată:

  • în cazul tuturor persoanelor la care la radiografie au fost depistate modificări care ar putea indica asupra prezenței tumorii, indiferent de faptul dacă sunt sau nu prezenți factori de risc sau simptome;
  • în cazul persoanelor mai în vârstă de 40 de ani, care au tuse cu sânge (sânge în spută) care persistă mai mult de o săptămână și nu este legată de o altă cauză evidentă (pentru mai multe detalii vedeți Tuse sau spută cu sânge, cauze posibile şi tratament);
  • tuturor persoanelor mai în vârstă de 40 de ani, care în decursul a câteva săptămâni sau luni au avut mai multe episoade de pneumonie sau la care, în ciuda tratamentului, semnele de pneumonie persistă (pentru mai multe detalii vedeți Pneumonie. Informaţie argumentată ştiinţific pentru pacienţi);
  • tuturor persoanelor mai în vârstă de 40 de ani, la care se observă mărirea în volum a ganglionilor limfatici în regiunea supraclaviculară sau cervicală;
  • tuturor persoanelor cu vârsta mai mare de 40 de ani, la care la analiza de sânge s-a determinat un nivel crescut de trombocite.

* Investigațiile sunt descrise în continuare, în secțiunea Diagnosticul cancerului pulmonar. Investigații pentru confirmarea sau excluderea diagnosticului.

În cazul pacienților care nu corespund acestor criterii poate fi rezonabilă efectuarea investigațiilor pentru depistarea altor cauze posibile ale simptomelor.

***

În continuare vor fi prezentate date cu privire la principalele opțiuni de diagnostic și tratament al cancerului pulmonar, susținute de dovezi științifice. Atragem atenția cititorilor asupra faptului că acest articol nu reprezintă recomandări oficiale de tratament al cancerului pulmonar și că în diferite instituții medicale pacienților le poate fi oferit un algoritm diferit de examinare și tratament.


Diagnosticul cancerului pulmonar. Investigații pentru confirmarea sau excluderea diagnosticului.

Cu ajutorul investigațiilor se poate confirma sau infirma diagnosticul de cancer pulmonar și, în caz de confirmare, se poate determina gradul de răspândire a tumorii și alte caracteristici ale acesteia, importante în alcătuirea planului de tratament.

Pacienților la care prezența cancerului se presupune în baza simptomelor sau a modificărilor detectate în cadrul altor investigații le poate fi propus următorul plan de investigații:

Radiografia în diagnosticul cancerului pulmonar

Efectuarea radiografiei toracice se recomandă pacienților cu vârsta de peste 40 de ani, cu simptome care ar putea indica dezvoltarea cancerului pulmonar.

La radiografie cancerul pulmonar poate fi suspectat în baza unor astfel de modificări, precum:

  • apariția unui nodul („indurație”, „pată albă”) în regiunea centrală sau periferică a unuia dintre plămâni;
  • un focar de „pneumonie”, care nu dispare, în ciuda tratamentului adecvat;
  • apariția lichidului în cavitatea pleurală (zonă extinsă „albă” în partea inferioară a plămânului);
  • obstrucția bronhiilor (văzută ca indurația sau colabarea unei porțiuni a plămânului).

Principalul avantaj al radiografiei plămânilor este că aceasta este o investigație foarte ieftină și accesibilă, care, în multe cazuri, permite diferențierea cancerului pulmonar de alte maladii ce pot avea manifestări similare (de exemplu, tuberculoza pulmonară).

Principalul dezavantaj este că în cazul multor pacienți cu tumoare, aceasta nu este vizibilă la radiografie. La pacienții la care probabilitatea de cancer pulmonar este mică (vedeți Prin ce simptome se poate manifesta cancerul pulmonar? În ce cazuri poate fi rezonabilă adresarea la medic și efectuarea investigațiilor?), riscul că tumoarea va fi omisă la radiografie este nesemnificativ. Prin urmare, în cazurile în care la radiografie nu se depistează modificări sugestive pentru cancer, se recomandă încetarea investigațiilor.

Pe de altă parte, în cazul pacienților cu risc mărit de a dezvolta cancer, probabilitatea prezenței unei tumori invizibile la radiografie este relativ înaltă. Astfel, chiar și în cazurile în care la radiografie nu se depistează modificări, acestor pacienți li se recomandă efectuarea unor investigații mai complexe: tomografie computerizată (cu sau fără angiografie) și/sau bronhoscopie.

Tomografia computerizată, bronhoscopia, analiza citologică a sputei și alte teste în diagnosticul cancerului pulmonar

Comparativ cu radiografia, tomografia computerizată (CT) oferă o imagine mult mai exactă a țesutului pulmonar și a altor structuri din cutia toracică și permite detectarea modificărilor asociate cu cancerul pulmonar la 89-100% dintre pacienți.

În cadrul unui studiu s-a determinat că la 24% dintre pacienții la care tusea cu sânge a fost asociată cu cancerul pulmonar diagnosticat cu ajutorul tomografiei computerizate, la radiografia plămânilor nu s-au depistat niciun fel de modificări.

Specificitatea CT este de aproximativ 56-63%. Asta înseamnă că, la 46-37 din 100 de persoane la care la CT se depistează modificări în țesutul pulmonar, acestea sunt asociate nu cu cancerul, ci cu alte maladii.

Doar în baza rezultatelor CT, modificările cauzate de cancer nu pot fi diferențiate definitiv de cele cauzate de alte maladii. Prin urmare, tuturor pacienților la care la CT se depistează anumite modificări, în funcție de localizarea lor, se recomandă efectuarea uneia sau a mai multor investigații:

  • Dacă focarul de țesuturi modificate este localizat în regiunea centrală a plămânilor sau în una dintre bronhiile mari, poate fi rezonabilă efectuarea analizei citologice a sputei sau a bronhoscopiei.
  • Dacă focarul este mai aproape de periferia plămânului sau pe suprafața lui exterioară poate fi necesară efectuarea biopsiei percutanate sau a toracoscopiei.
  • Dacă modificările au atins regiunea dintre plămânul drept și cel stâng (mediastinul), poate fi rezonabilă efectuarea mediastinoscopiei.

În multe cazuri, înainte sau după efectuarea altor investigații, pacienților la care la CT au fost depistate modificări ce ar putea fi asociate cu cancerul, li se recomandă efectuarea tomografiei cu emisie de pozitroni (positron emission tomography, PET), a scintigrafiei osoase, a tomografiei computerizate a cavității abdominale și/sau a tomografiei computerizate a capului. Aceste investigații ajută la depistarea eventualelor focare de cancer în ganglionii limfatici sau în alte regiuni ale corpului, și sunt necesare mai ales în cazul pacienților la care, în baza stării de sănătate și a caracteristicilor tumorii, se planifică tratamentul chirurgical al cancerului. În asemenea cazuri, absența metastazelor indică asupra unei probabilități înalte de tratament reușit, iar prezența metastazelor indică asupra unui prognostic mai puțin favorabil și a inutilității tratamentului chirurgical.

În cadrul analizei citologice, probele de sputa sunt prelucrate cu colorant special și examinate la microscop. În cazul pacienților cu modificări în regiunile centrale ale plămânilor această investigație permite determinarea în spută a celulelor atipice, caracteristice cancerului pulmonar. Însă rezultatele negative ale acestei analize nu permit excluderea completă a unei eventuale tumori.

În cadrul bronhoscopiei medicul examinează căile respiratorii cu ajutorul unei sonde subțiri speciale, dotate cu o cameră video. Procedura se efectuează sub anestezie locală sau sub anestezie generală. În timpul bronhoscopiei medicul colectează probe de țesut pentru analiza histologică.

În cadrul biopsiei percutanate, care se face cu anestezie locală, medicul introduce în cutia toracică a pacientului un ac special de biopsie, monitorizând parcursul acului cu ajutorul ultrasonografiei, CT, RMN sau a radioscopiei. Acul este deplasat până în focarul de țesut modificat și cu ajutorul lui se colectează o probă de țesut pentru analiza histologică. Sensibilitatea acestui test este de aproximativ 88-92%. Asta înseamnă că la majoritatea pacienților care au cancer pulmonar, investigația respectivă permite confirmarea diagnosticului și determinarea tipului histologic al tumorii.

În cadrul toracoscopiei (această procedură se realizează sub anestezie generală), medicul face o mică incizie în regiunea pieptului și introduce în spațiul dintre cutia toracică și plămâni o sondă optică specială, care permite examinarea suprafeței plămânilor și colectarea probelor de țesut pentru analiza histologică. Mediastinoscopia se face printr-o incizie în partea inferioară a gâtului, pentru colectarea probelor de țesut din nodulii limfatici sau din regiunile adiacente.

Tipuri de cancer pulmonar

Analiza histologică permite stabilirea definitivă a diagnosticului de cancer pulmonar și determinarea structurii (tipului histologic) al tumorii.

În prezent, sunt cunoscute trei tipuri histologice majore de cancer pulmonar:

  1. cancer pulmonar cu celule mari, care include subtipurile:
    • carcinom cu celule scuamoase,
    • adenocarcinom,
    • carcinom cu celule mari,
  2. cancer pulmonar cu celule mici,
  3. tumori pulmonare carcinoide (tumori neuroendocrine).

Cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC)

La 85% dintre pacienții cu tumori pulmonare se depistează diverse tipuri de cancer fără celule mici.

Carcinomul cu celule scuamoase se întâlnește la 25-30% dintre pacienți. Acest tip de cancer se dezvoltă din celulele care tapetează suprafața interioară a bronhiilor. Majoritatea pacienților diagnosticați cu acest tip de cancer au o experiență îndelungată de fumat, tumoarea fiind localizată, cel mai frecvent în partea centrală a plămânilor, în apropierea unei bronhii de calibru mare.

Adenocarcinomul se diagnostichează la 40% dintre pacienți. Acest tip de cancer se dezvoltă din glandele bronhiilor, care secretă spută. Acest tip de cancer pulmonar se dezvoltă preponderent la persoanele care fumează sau au fumat în trecut, dar este, de asemenea, principalul tip de cancer pulmonar întâlnit la nefumători. În majoritatea cazurilor, adenocarcinomul se dezvoltă în regiunile periferice ale plămânilor.

Carcinomul cu celule mari se depistează la 10-15% dintre pacienți. Acest tip de cancer se poate dezvolta în orice parte a plămânilor și are tendința spre o creștere și răspândire rapidă (în comparație cu alte forme de NSCLC).

Alte subtipuri mai rare de cancer fără celule mici este carcinomul adenoscuamos și carcinomul sarcomatoid.

Pentru toate formele de NSCLC se recomandă același algoritm de tratament, care se determină în funcție de gradul de răspândire a tumorii (vedeți mai jos).

Cancer pulmonar cu celule mici (SCLC),

Aceasta este o formă mai agresivă de cancer pulmonar (comparativ cu cancerul fără celule mici), care se găsește la 10-15% dintre pacienți.

Acest tip de cancer, de multe ori, se dezvoltă în peretele bronhiilor, în apropiere de partea centrală a plămânilor și are tendința de a metastaza la etapa incipientă de dezvoltare. Din acest motiv, în multe cazuri, această formă de cancer se depistează la un stadiu avansat.

La persoane nefumătoare această formă de cancer se observă extrem de rar.

Tratamentul SCLC este oarecum diferit de tratamentul NSCLC (vedeți mai jos).

Tumori pulmonare carcinoide

Tumorile carcinoide sunt forme relativ rare de cancer pulmonar, cu creștere lentă. La mulți pacienți aceste tumori pot fi complet îndepărtate chirurgical. La unii pacienți în momentul diagnosticului tumoarea este deja avansată, dar prognosticul este, în general, mai favorabil decât în cazurile de cancer cu celule mici sau fără celule mici.

Stadiile cancerului pulmonar

După colectarea tuturor informațiilor cu privire la tipul și gradul de răspândire a tumorii, cancerul de plămâni este clasificat conform sistemului TNM:

Indicele T desemnează principalul focar al tumorii:

Tis (carcinom in situ) – înseamnă că celulele canceroase nu au trecut dincolo de stratul de celule ce căptușesc suprafața internă a bronhiilor;

T1înseamnă că focarul tumorii are dimensiuni mai mici sau egale cu 3 cm și nu afectează bronhiile principale;

T1a – înseamnă că dimensiunea tumorii este mai mică sau egală cu 2 cm;

T1b – înseamnă că dimensiunea tumorii este mai mare de 2 cm, dar egală sau mai mică de 3 cm;

T2 – înseamnă că focarul tumorii are o dimensiune mai mare de 3 cm, dar mai mică de 7 cm, și se localizează la o distanță mai mare de 2 cm de locul unde traheea se bifurcă în bronhia dreaptă și cea stângă;

T2a – înseamnă că dimensiunea tumorii este mai mare de 3 cm, dar mai mică sau egală cu 5 cm;

T2b – înseamnă că dimensiunea tumorii este mai mare de 5 cm, dar egală sau mai mică de 7 cm;

T3 – înseamnă că tumoarea are una dintre următoarele caracteristici:

  • dimensiuni mai mari de 7 cm;
  • s-a răspândit la una dintre următoarele structuri: pleura, peretele toracic, diafragma, nervul frenic, pericard (învelișul inimii);
  • tumoarea este situată într-una dintre bronhiile principale (la mai puțin de 2 cm de la locul bifurcării traheei);
  • a provocat atelectazia (colabarea) sau inflamația întregului plămân;
  • în același lob pulmonar sunt multiple focare tumorale.

T4 – înseamnă că, indiferent de mărime, tumoarea are una dintre următoarele caracteristici:

  • s–a răspândit către una dintre următoarele structuri: mediastin, inimă, vase mari de sânge, trahee, nervul laringian recurent, esofag, coloana vertebrală;
  • în mai multe părți ale plămânului sunt prezente focare tumorale.

Indicele N denotă faptul dacă în nodulii limfatici adiacenți sunt focare tumorale

Nx – înseamnă că nu au fost efectuate investigații pentru a determina dacă în ganglionii limfatici sunt focare tumorale;

N0 – înseamnă că tumoarea nu s-a răspândit până în ganglionii limfatici;

N1 – înseamnă că în ganglionii limfatici localizați în plămân, în jurul bronhiilor, sau în regiunea rădăcinii plămânului afectat s-au depistat focare de tumoare;

N2 – înseamnă că focare tumorale au fost depistate în ganglionii limfatici localizați mai jos de bifurcația traheei în bronhia dreaptă și cea stângă sau în regiunea mediastinului, din partea plămânului afectat;

N3 – înseamnă că tumoarea are una dintre următoarele caracteristici:

  • s-a răspândit în ganglionii limfatici din regiunea mediastinului din partea plămânului sănătos sau din regiunea rădăcinii plămânului sănătos,
  • s-a răspândit în ganglionii limfatici din regiunea mușchilor scaleni (din partea plămânului afectat sau din partea opusă);
  •  s-a răspândit în ganglionii limfatici deasupra claviculei.

Indicele M descrie dacă s-au depistat focare tumorale în alte organe (metastaze):

M0 – înseamnă că nu au fost depistate focare de cancer pulmonar în organe îndepărtate;

M1 – înseamnă că au fost depistate focare de cancer pulmonar în alte organe;

M1a – înseamnă că tumoarea are una dintre următoarele caracteristici:

  •  s-a format un focar independent în celălalt plămân;
  • tumoarea s-a extins până la pleură și a dus la acumulare de lichid în cavitatea pleurală sau în cavitatea pericardică;

M1b – înseamnă că s-au format metastaze în organele îndepărtate (cel mai frecvent metastazele de cancer pulmonar se formează în creier, oase, ficat, suprarenale).

În baza indicilor TNM, cancerul pulmonar se clasifică în stadii:

Stadiul 0: tumorile cu indicii TisN0M0;

Stadiul 1A: tumorile cu indicii T1aN0M0 sau T1bN0M0;

Stadiul 1B: tumorile cu indicii T2aN0M0;

Stadiul IIA: tumorile cu indicii:

  • T2bN0M0,
  • T1aN1M0,
  • T1bN1M0,
  • T1bN1M0,
  • T2aN1M0;
  • Stadiul IIB: tumorile cu indicii T2bN1M0 sau T3N1M0;

Stadiul IIIA: tumorile cu indicii:

  • T1aN2M0,
  • T1bN2M0,
  • T2aN2M0,
  • T3N1M0,
  • T3N2M0,
  • T4N1M0;

Stadiul IIIB: tumorile cu indicii:

  • T1aN3M0,
  • T1bN3M0,
  • T2aN3M0,
  • T2bN3M0,
  • T3N3M0,
  • T4N2M0,
  • T4N3M0;

Stadiul IV: tumorile cu orice indice T + orice indice N + M1a sau M1b.

Clasificarea TNM și stadiile cancerului pulmonar descrise mai sus sunt aplicabile pentru ambele forme de boală: cancer cu celule mici și cancer cu celule non-mici. Până nu demult, însă, pentru cancerul cu celule mici se utiliza mai des o altă clasificare, în care se desemnau două forme de boală:

  • Forma limitată – atunci când tumoarea și focarele ei se localizează într-o jumătate a cutiei toracice și, respectiv, în cadrul radioterapiei pot fi captate cu un singur port de iradiere; o asemenea formă se determină la 30% dintre pacienții cu SCLC;
  • Forma răspândită – atunci când tumoarea și focarele ei s-au răspândit pe o suprafață mare a unui plămân, în celălalt plămân, în nodulii limfatici din cealaltă parte a cutiei toracice sau în măduva osoasă și nu pot fi captate de un singur port de iradiere.

În continuare vor fi prezentate detalii cu privire la felul în care, în baza stadiului de dezvoltare a cancerului de plămâni, se estimează prognoza de supraviețuire și se stabilește planul de tratament.


Prognoza de supraviețuire a pacienților cu cancer pulmonar

Prognoza de supraviețuire se exprimă ca numărul de pacienți (în procente), care supraviețuiesc timp de cel puțin 5 ani după stabilirea diagnosticului. Acesta este un parametru clinic standard și trebuie să menționăm că multe dintre persoanele care supraviețuiesc timp de 5 ani, trăiesc, de fapt, mult mai mult de 5 ani.

Prognoza de supraviețuire la nivel de populație se determină întotdeauna retrospectiv și reflectă situația din anii precedenți, atunci când, posibil, încă nu se utilizau metode de tratament implementate în prezent. Din acest motiv, în cazul pacienților care vor face tratament contra cancerului pulmonar acum sau în viitor, prognosticul de supraviețuire poate fi mai favorabil decât cel prezentat.

Prognoza de supraviețuire pentru cancerul pulmonar cu celule non-mici (NSCLC):

stadiulrata prognozată de supraviețuire timp de 5 ani*
IA49%
IB45%
IIA30%
IIB31%
IIIA14%
IIIB5%
IV1%

Prognoza de supraviețuire pentru cancerul pulmonar cu celule mici (SCLC):

stadiulrata prognozată de supraviețuire timp de 5 ani*
I31%
II19%
III8%
IV2%

* Aceste cifre au fost obținute în baza datelor colectate între anii 1998 și 2000, și au fost publicate în 2007. Date mai recente privind prognosticul de supraviețuire a pacienților cu cancer de plămâni încă nu sunt disponibile.

 

Prognoza de supraviețuire depinde nu doar de stadiul bolii, dar și de calitatea serviciilor medicale acordate persoanei bolnave.

În cadrul unui șir de cercetări s-a determinat că în cazul multor pacienți riscul de deces din cauza cancerului pulmonar poate fi redus în mod semnificativ (până la 45%) din contul renunțării la fumat. Lăsarea fumatului după stabilirea diagnosticului de cancer pulmonar reduce probabilitatea reapariției tumorii după primul ciclu de tratament. Continuarea fumatului după stabilirea diagnosticului de cancer, pe de altă parte, reduce eficacitatea tratamentului, reduce calitatea vieții, agravează și prelungește efectele secundare ale tratamentului (uscăciune în gură, pierderea gustului și a vocii, reducerea funcției pulmonare, încetinirea vindecării rănilor, etc.).

Tratamentul cancerului pulmonar

În funcție de tipul histologic, gradul de răspândire a tumorii, starea generală de sănătate a persoanei bolnave, posibilitățile de tratament al cancerului pulmonar pot include:

  • Rezecția chirurgicală a tumorii;
  • Radioterapie cu iradiere externă sau brahiterapie;
  • Chimioterapie;
  • Ablația tumorii cu radiofrecvență.

La pacienții cu stadii avansate ale cancerului cu celule non-mici pot fi aplicate, de asemenea, terapia-țintă și imunoterapia.

În multe cazuri se folosesc, concomitent, mai multe metode de tratament. În continuare vom descrie în ce constă fiecare dintre aceste metode de tratament, ce schemă de tratament poate fi propusă pacienților cu cancer pulmonar cu celule non-mici sau cu celule mici și care este scopul tratamentului în fiecare dintre cazuri.

Tratamentul chirurgical al cancerului pulmonar

În cadrul intervenției chirurgicale medicul înlătură porțiunea de plămân afectată de tumoare.

În cazul pacienților cu stadii incipiente ale cancerului, intervenția chirurgicală permite înlăturarea deplină a tumorii și poate duce la vindecare completă. Pe de alta parte, în cazul pacienților la care tumoarea s-a răspândit în nodulii limfatici sau în alte organe, intervenția chirurgicală, de regulă, nu este eficace și nu se efectuează. În asemenea situații se recomandă tratament cu chimioterapie sau radioterapie (cu excepția cazurilor în care, pe lângă focarul primar al cancerului, mai este doar unul sau câteva focare suplimentare, care pot fi înlăturate complet în cadrul operației).

În funcție de mărimea și localizarea tumorii și de starea persoanei bolnave, în timpul operației poate fi înlăturat un segment de plămân (o porțiune mică, constituind 10-15% din întregul plămân), un lob pulmonar (o porțiune mare, constituind până la o treime din volumul pulmonar) sau întregul plămân.

În cazurile în care tumoarea se localizează în una dintre bronhiile mari, în timpul operației medicul poate înlătura porțiunea bronhiei afectate de tumoare, conectând între ele capetele sănătoase ale bronhiei.

Având în vedere faptul că eficacitatea înlăturării doar a unor segmente sau porțiuni mici de țesut pulmonar încă nu a fost stabilită definitiv, mulți specialiști le recomandă pacienților o intervenție mai extensivă, în cazul în care aceștia o pot tolera (mulți pacienți cu cancer pulmonar suferă, concomitent, de boala pulmonară obstructivă cronică, care se caracterizează prin reducerea semnificativă a capacității funcționale a plămânilor). Rezecția unei porțiuni mai extinse de țesut pulmonar se recomandă în special în cazurile în care dimensiunea tumorii depășește 2 cm.

Rezecția tumorii poate fi efectuată printr-o incizie în peretele cutiei toracice (toracotomia) sau, dacă tumoarea este situată aproape de suprafața exterioară a plămânului, prin câteva incizii mici în peretele cutiei toracice, folosind metoda de chirurgie toracică video-asistată (CTVA).

În cazul înlăturării unui segment sau a unei porțiuni mai mici a plămânului, țesuturile înlăturate sunt trimise la analiză histologică, pentru a verifica dacă în marginile porțiunii înlăturate de țesut sunt prezente celule tumorale.

Prezența celulelor tumorale în marginile porțiunii înlăturate de țesut (numite „margini pozitive”) ar putea însemna că, după operație, în țesuturile plămânilor ar fi putut rămâne fragmente de tumoare. În acest caz poate fi justificată efectuarea unui tratament suplimentar: o a doua operație, chimioterapie sau radioterapie.

Pe de altă parte, în cazul în care analiza histologică va arăta că în marginile fragmentului rezectat nu sunt prezente celule tumorale,  la unii pacienți, tratamentul cancerului poate fi încheiat la această etapă.

Radioterapia și brahiterapia în tratamentul cancerului pulmonar

În timpul radioterapiei regiunea țesuturilor afectate de tumoare este iradiată cu ajutorul unui fascicul focalizat de radiație (iradiere externă) sau cu ajutorul unor granule care conțin substanțe radioactive, plasate în interiorul sau în apropierea tumorii (brahiterapie).

În funcție de caz, radioterapia poate fi utilizată:

  1. În calitate de metodă principală de tratament (uneori în combinație cu chimioterapia), dacă tumoarea nu poate fi înlăturată chirurgical din cauza dimensiunilor sau a localizării, dacă persoana bolnavă nu poate suporta o intervenție chirurgicală sau nu vrea să fie supusă tratamentului chirurgical;
  2. După intervenția chirurgicală (uneori în asociere cu chimioterapia), pentru a încerca distrugerea celulelor tumorale care ar fi putut rămâne după operație;
  3. Înainte de intervenția chirurgicală (de obicei împreună cu chimioterapia), pentru a reduce dimensiunea tumorii, facilitând, astfel, efectuarea intervenției chirurgicale;
  4. Pentru ameliorarea simptomelor provocate de tumoare (durere, sângerare, dificultăți la înghițire, tuse).

În timpul procedurii de radioterapie externă, tumoarea este iradiată cu ajutorul unui dispozitiv special, generator de raze X. Procedura este nedureroasă.

Fiecare ședință de expunere durează doar câteva minute, dar procedura în sine (cu tot cu setarea utilajului medical) poate dura mai mult timp. Radioterapia externă poate fi efectuată în cicluri de câte 5 zile pe săptămână, timp de 5-7 săptămâni consecutive.

În prezent, în multe clinici radioterapia se face cu ajutorul unor sisteme noi, mai performante:

  • Radioterapia conformală 3D (3DCRT) se face cu ajutorul unui calculator special, care permite iradierea simultană a tumorii din mai multe unghiuri și calcularea traiectoriei fasciculului de radiație cu exactitate înaltă, ceea ce permite o expunere minimă a țesuturilor sănătoase la radiație.
  • Radioterapie cu intensitate modulată (IMRT) este o formă îmbunătățită a 3DCRT, în timpul căreia sursa de iradiere se mișcă în jurul corpului pacientului și schimbă nu doar unghiul de iradiere a tumorii, ci și intensitatea iradierii, reducând acțiunea negativă a radiației asupra țesuturilor neafectate de tumoare).
  • Radioterapia stereotactică (SBRT sau SRT) se utilizează pentru tratamentul tumorilor limitate, în cazurile în care pacientul nu vrea sau nu poate suporta înlăturarea chirurgicală a tumorii. Această metodă de radioterapie permite orientarea foarte precisă a fasciculului de iradiere și iradierea tumorii cu o doză înaltă de radiație dintr-o dată, reducând durata tratamentului la 1-5 ședințe. Rezultatele studiilor arată că un asemenea tratament poate fi foarte eficient și poate fi asociat cu un risc redus de efecte adverse.

Brahiterapia constă în introducerea unor granule ce conțin substanțe radioactive în focarul tumoral, procedura fiind efectuată prin bronhoscopie (adică, prin introducerea unei sonde subțiri în căile respiratorii ale pacientului).

În prezent, brahiterapia se utilizează ca metodă alternativă de tratament al formelor superficiale de NSCLC sau pentru ameliorarea simptomelor cauzate de tumori voluminoase la pacienții care nu pot fi supuși intervenției chirurgicale (în rezultatul brahiterapiei dimensiunile tumorii se reduc).

Chimioterapia în tratamentul cancerului pulmonar

Chimioterapia presupune administrarea medicamentelor care provoacă distrugerea sau încetinirea dezvoltării celulelor tumorale.

În funcție de caz, chimioterapia poate fi utilizată:

  1. Înainte de operație (uneori în combinație cu radioterapia), pentru a reduce dimensiunile tumorii (în acest caz ea este numită terapie neoadjuvantă);
  2. După intervenția chirurgicală (uneori în asociere cu radioterapia) pentru a distruge celulele tumorale care ar fi putut rămâne după operație (caz în care se numește terapie adjuvantă);
  3. În calitate de tratament de bază (uneori în asociere cu radioterapia) în formele avansate de cancer pulmonar, sau în cazul pacienților care nu pot fi supuși unei intervenții chirurgicale.

Chimioterapia constă în administrarea medicamentelor în formă de injecții intravenoase sau pastile și se efectuează în cicluri. Un ciclu de chimioterapie presupune administrarea unui medicament sau a unei combinații de medicamente timp de 1-3 zile, după care urmează o perioadă de „repaus”, cu o durată de 3-4 săptămâni (anumite medicamente pentru chimioterapie se administrează în fiecare zi).
În multe cazuri se recomandă efectuarea a 4-6 cicluri de chimioterapie, însă unii experți le recomandă pacienților un tratament mai îndelungat (cu un singur medicament), chiar dacă tumoarea a răspuns la tratament. În cadrul unui șir de cercetări s-a observat că la unele persoane un asemenea tratament prelungit reduce riscul de recidivare a cancerului și mărește șansa de supraviețuire.

Principalele medicamente utilizate în tratamentul cancerului pulmonar cu celule non-mici (NSCLC) sunt Cisplatină, Carboplatină, Paclitaxel, Docetaxel, Gemcitabină, Vinorelbin, Irinotecan, Etoposid, Vinblastină, Pemetrexed.

În multe cazuri se recomandă administrarea a 2 medicamente (deseori, dar nu întotdeauna, Cisplatină sau Carboplatină + un alt medicament). Studiile arată că adăugarea unui al treilea medicament nu crește eficacitatea tratamentului, dar crește riscul de efecte secundare.

Principalele combinații de medicamente utilizate în tratamentul cancerului pulmonar cu celule mici (SCLC) sunt:

  • Cisplatină + Etoposid;
  • Carboplatină + Etoposid;
  • Cisplatină + Irinotecan;
  • Carboplatină + Irinotecan.

 Ablația tumorii cu radiofrecvență în tratamentul cancerului pulmonar

În multe cazuri, ablația cu radiofrecvență se face ambulatoriu (adică pacientul poate merge acasă în aceeași zi).

În timpul procedurii, sub anestezie locală, printr-o mică incizie în piele, se introduce o sondă subțire în plămân, care se deplasează până în focarul tumorii sub controlul tomografiei computerizate. Apoi, prin sondă, în regiunea tumorii sunt eliberate unde radio de intensitate înaltă care provoacă încălzirea și, respectiv, distrugerea țesuturilor tumorale.

În prezent, ablația cu radiofrecvență se utilizează în calitate de metodă alternativă de tratament (în loc de intervenție chirurgicală) în cazul tumorilor aflate în stadii incipiente de dezvoltare, localizate în apropiere de partea exterioară a plămânului, la pacienții care nu pot fi supuși unei intervenții chirurgicale.

În continuare vor fi prezentate opțiuni de tratament care pot fi utilizate în caz de cancer pulmonar cu celule mici sau cu celule non-mici.

Tratamentul cancerului pulmonar cu celule non-mici, în funcție de stadiu

Stadiul 0 NSCLC

Stadiul zero presupune că celulele canceroase nu se extind dincolo de suprafața căilor respiratorii, nu se extind în alte regiuni, și, prin urmare, pot fi înlăturate complet în cadrul unei intervenții chirurgicale.

Cancerul pulmonar în stadiul zero, de regulă, poate fi tratat definitiv cu ajutorul operației.

Dacă starea de sănătate a persoanei bolnave permite efectuarea intervenției chirurgicale, în funcție de caz, se îndepărtează un segment de plămân, un lob sau un plămân întreg. Opțiunile de tratament alternative pot fi distrugerea tumorii cu laser sau brahiterapia. Toate aceste tratamente permit înlăturarea definitivă a tumorii NSCLC la stadiul zero, și se pot solda cu vindecare deplină.

Stadiul 1 NSCLC

Tumorile NSCLC la stadiul 1, de asemenea, pot fi înlăturate definitiv prin intervenție chirurgicală. În timpul operației se înlătură o parte a plămânului și mai mulți ganglioni limfatici (pentru a verifica dacă în aceștia sunt prezente focare tumorale).

În unele cazuri, după intervenție chirurgicală se recomandă chimioterapie, pentru a reduce riscul de recidivă a tumorii (la moment încă nu există posibilitatea de a prezice cu exactitate la care pacienți chimioterapia va reduce riscul de recidivă și la care nu).

Stadiul 2 NSCLC

În stadiul  2 al cancerului NSCLC, de regulă, se recomandă intervenția chirurgicală (înlăturarea unui lob pulmonar, a unui plămân întreg sau a unui fragment de bronhie) + înlăturarea parțială a ganglionilor limfatici.

În unele cazuri, înainte de operație, pentru a facilita îndepărtarea tumorii, se recomandă chimioterapie și/sau radioterapie.

În cazul în care după intervenția chirurgicală se depistează focare de tumoare în nodulii limfatici sau în marginile țesuturilor înlăturate, poate fi justificată efectuarea radioterapiei, chimioterapiei sau a unei operații repetate.

Stadiul 3A NSCLC

Pacienților cu cancer pulmonar la stadiul 3A li se recomandă tratament combinat, care include îndepărtarea chirurgicală a tumorii, chimioterapie și radioterapie.

Pentru pacienții care pot suporta un astfel de tratament, se recomandă efectuarea chimioterapiei (sau a combinației dintre chimioterapie și radioterapie) atât înainte de intervenția chirurgicală, cât și după aceasta.

Stadiul 3B NSCLC

În stadiul 3B tumoarea nu poate fi înlăturată complet cu ajutorul intervenției chirurgicale. Pacienților care pot suporta un asemenea tratament li se recomandă efectuarea chimioterapiei în asociere cu radioterapia. La mulți pacienți acest tratament ajută la prelungirea duratei de supraviețuire, dar la unii pacienți se observă vindecarea deplină.

Stadiul 4 NSCLC

În stadiul 4 NSCLC sunt prezente focare de tumoare nu doar în plămâni, ci și în alte organe. Astfel de cazuri de cancer pulmonar sunt greu de tratat. Opțiunile de tratament depind de regiunea unde s-a răspândit tumoarea, de numărul focarelor și de starea generală a persoanei bolnave.

Dacă starea de sănătate a pacientului permite, poate fi argumentată efectuarea unei intervenții chirurgicale (dacă sunt doar câteva focare tumorale care ar putea fi înlăturate complet), a chimioterapiei, a terapiei țintite (terapie target) sau a radioterapiei. La mulți pacienți acest tratament permite prelungirea vieții, însă foarte rar duce la vindecare deplină.

Terapia target (terapia țintită) în tratamentul cancerului pulmonar cu celule non-mici

Terapia țintită a NSCLC presupune administrarea unor medicamente din clase noi, diferite de cele utilizate în chimioterapia obișnuită. Aceste medicamente au mecanisme diferite de acțiune, pot fi eficace în cazurile în care chimioterapia eșuează și, de obicei, au mai puține efecte secundare.

În unele cazuri, în celulele NSCLC au loc mutații (modificări) ale genei care codifică proteina EGFR, o proteină prezentă pe suprafața multor celule, și care contribuie la creșterea și diviziunea celulelor. Datorită acestei mutații, celulele tumorale încep să producă această proteină în cantități mari și capătă capacitatea de creștere și multiplicare rapidă.

Medicamentele care blochează receptorii EGFR inhibă acțiunea acestei proteine și încetinesc diviziunea celulară.

Principalele medicamente din acest grup sunt Erlotinib și Gefitinib. În prezent, utilizarea acestor medicamente se consideră a fi justificată în calitate de tratament de bază în cazul pacienților cu forme avansate de cancer pulmonar, la care în celulele tumorale, cu ajutorul unei analize speciale, a fost identificată mutația genei EGFR. Erlotinib poate fi utilizat și în cazul tumorilor fără mutații în gena EGFR.

Aceste medicamente contribuie la blocarea creșterii tumorii pentru o perioadă de câteva luni, însă, în multe cazuri, ele își pierd eficacitatea din cauza că în celulele tumorale are loc o nouă mutație a genei EGFR (una dintre aceste mutații se numește T790M). În astfel de cazuri poate fi folosit medicamentul Osimertinib.

Cele mai frecvente efecte secundare ale acestor medicamente includ erupții cutanate asemănătoare cu acneea pe față și pe piept, diaree, apariția ulcerațiilor în gură și reducerea poftei de mâncare.

În 5% dintre cazurile de cancer pulmonar cu celule non-mici are loc mutația genei ALK. În rezultatul acestei mutații celulele încep să sintetizeze o proteină modificată, care accelerează creșterea și multiplicarea lor.

Actualmente, există medicamente care pot bloca acțiunea proteinei respective (Crizotinib, Ceritinib). Aceste medicamente reduc dimensiunile tumorilor la persoanele cu mutație în gena ALK și pot fi fi folosite în locul chimioterapiei. Principalele efecte secundare ale acestor medicamente includ greață, vărsături, diaree, constipație, tulburări de vedere. Relativ rar, administrarea acestor medicamente poate fi asociată cu reducerea nivelului de leucocite în sânge, tulburări ale ritmului cardiac și afectarea funcției hepatice.

În unele cazuri, pentru tratamentul cancerului pulmonar cu celule non-mici se recomandă medicamente care blochează formarea vaselor sangvine noi (Bevacizumab și Ramucirumab). Aceste medicamente pot fi utilizate concomitent cu chimioterapia, în loc de chimioterapie, sau după chimioterapie.

Principalele efecte secundare ale acestor medicamente pot include sângerări și formarea trombilor. În cazuri rare se înregistrează perforația intestinului sau a stomacului. De asemenea, aceste medicamente pot încetini vindecarea rănilor (motiv pentru care ele nu se administrează înainte de operație). Aceste medicamente nu se utilizează în tratamentul cancerului cu celule scuamoase, deoarece acesta este asociat cu un risc sporit de hemoragii în căile respiratorii.

Imunoterapia în tratamentul cancerului pulmonar cu celule non-mici

Imunoterapia este o metodă relativ nouă de tratament al cancerului pulmonar cu celule non-mici, care presupune utilizarea medicamentelor (Nivolumab și Pembrolizumab) care stimulează activitatea celulelor sistemului imunitar (immune checkpoint inhibitors).

Medicamentele utilizate în imunoterapia NSCLC blochează receptorii PD1 de pe suprafața celulelor sistemului imunitar, care nu le permit acestora să atace țesuturile tumorale (și cele sănătoase).

Aceste medicamente se administrează în formă de injecție intravenoasă o dată la 2-3 săptămâni.

Folosirea acestor medicamente poate contribui la reducerea dimensiunii sau încetinirea creșterii tumorii. În prezent, aceste medicamente sunt utilizate în cazurile de NSCLC în care tumoarea a început să crească din nou după chimioterapie sau după un alt tratament.

Principalele efecte secundare ale acestor medicamente includ oboseală, tuse, greață, mâncărimi, erupții cutanate, pierderea poftei de mâncare, dureri articulare, diaree. Reacții adverse mai grave se dezvoltă rar și includ inflamația autoimună a altor organe, caz în care poate fi nevoie de încetarea tratamentului.

Tratamentul cancerului cu celule mici

Clasificarea cancerului pulmonar cu celule mici în baza sistemului TNM a început să fie utilizată relativ recent. Prin urmare, în prezent, încă nu sunt date suficiente cu privire la raționalitatea alegerii tratamentului în funcție de stadiul bolii. Sunt disponibile doar date cu privire la alegerea tratamentului în baza clasificării anterioare, care presupunea divizarea cazurilor de boală în formă limitată sau formă avansată (vedeți mai sus).

Pacienților cu forme limitate (localizate) de boală li se recomandă un tratament mai intensiv (chimioterapie + radioterapie), deoarece în asemenea cazuri probabilitatea vindecării depline este mai mare decât în formele avansate.

În formele avansate de cancer pulmonar cu celule mici, de regulă, se recomandă doar chimioterapia. Cancerul pulmonar cu celule mici este dificil de tratat cu medicamentele aprobate. În legătură cu acest fapt, pentru unii pacienți poate fi o  decizie rațională participarea în cercetări științifice în care se studiază medicamente noi.

Operația de înlăturare a tumorii se face, în medie, la 1 din 20 de pacienți cu SCLC.

Supravegherea după finalizarea tratamentului cancerului pulmonar

În cazurile în care tratamentul este reușit (în plămâni nu se mai depistează semne de cancer) pacienților li se recomandă efectuarea tomografiei computerizate o dată la 6 luni în decursul primilor 2 ani, iar apoi o dată în an.

Dacă peste un timp după finisarea tratamentului tumoarea se formează din nou, poate fi recomandată o nouă cură de chimioterapie. Cu cât este mai mare perioada până la reapariția tumorii, cu atât este mai mare probabilitatea că noul tratament va fi eficace. Dacă tumoarea reapare abia peste 6 luni de la tratament (sau mai mult), ea poate să răspundă la aceleași medicamente, ca și cele utilizate pentru prima dată.

Mulți pacienți cu cancer pulmonar suferă de boala pulmonară obstructivă cronică, manifestările de bază ale căreia sunt tusea și dispneea (respirație dificilă). Recomandări detaliate cu privire la tratamentul recomandat pentru ameliorarea acestor simptome sunt prezentate în articolul: Recomandări argumentate ştiinţific pentru pacienţi cu privire la bronșita cronică și boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC)

Vedeți sursele
  • Alberg, A.J. et al., 2013. Epidemiology of Lung Cancer, American College of Chest Physicians Guidelines. CHEST Journal, 143(5_suppl), p.e1S.
  • Detterbeck, F.C. et al., 2013. Executive Summary Diagnosis and Management of Lung Cancer, 3rd ed: American College of Chest Physicians Evidence-Based Clinical Practice Guidelines. CHEST Journal, 143(5_suppl), p.7S.
  • Detterbeck, F.C. et al., 2013. Screening for Lung Cancer Diagnosis and Management of Lung Cancer, 3rd ed: American College of Chest Physicians Evidence-Based Clinical Practice Guidelines. CHEST Journal, 143(5_suppl), p.e78S.
  • American Cancer Society, 2014. Lung Cancer (Non-Small Cell).
  • American Cancer Society, 2014. Lung Cancer (Small Cell).
  • Kauczor, H.-U. et al., 2015. ESR/ERS white paper on lung cancer screening. An official white paper of the European Society of Radiology (ESR) and the European Respiratory Society (ERS). European Respiratory Journal, 46, pp.28–39.
  • Lim, E. et al., 2010. Guidelines on the radical management of patients with lung cancer. Thorax, 65 Suppl 3(Suppl III), pp.iii1–i27
  • European Society for Medical Oncology, 2007. Small-cell lung cancer : ESMO Clinical Recommendations for diagnosis , treatment. Annals of Oncology, 18(Supplement 2), pp.32–33.

Cât de mulțumit(ă) sunteți de faptul că ați găsit acest articol?

Apreciere medie: 4.5. Pe baza a 2 voturi.
Se încarcă...

Ce facem noi la moment?

(1) Actualmente suntem în proces de lucru asupra publicării unei serii de articole, dedicate posibilităților de protecție împotriva maladiilor oncologice (a diverselor tipuri de cancer).

În aceste materiale vom prezenta o analiză argumentată științific a opțiunilor disponibile de reducere a riscului de cancer cu utilitate practică pentru mulți adulți. Toți adulții, periodic, se confruntă cu necesitatea de a lua decizii care sunt, direct sau indirect, legate de prevenția maladiilor oncologice, chiar dacă o asemenea legătură nu este întotdeauna evidentă.

(2) Concomitent cu noua serie vom publica și câteva materiale suplimentare importante, care le vor permite cititorilor să-și dezvolte gândirea critică în rezolvarea problemelor medicale, din contul formulării întrebărilor corecte, al determinării propriilor scopuri și al aprecierii calității informațiilor găsite.

Puteți folosi opțiunea de abonare pentru a primi o notificare în momentul publicării noilor articole (publicarea este prognozată pentru luna iunie 2017).